Dr.

SORINA SOESCU

ȘCOALA
”SĂNĂTATE 5D”
Program de redobândire a sănătății fizice, emoționale și mentale

CENTRUL DE SĂNĂTATE
”NATURA” Constanța [Link]
DEDICAŢII:

Pentru cei curajoşi şi pentru cei care nu mai acceptă „jumătăţi” de Adevăr
Pentru Robert Morse, cu iubire, respect şi recunoştinţă

For the brave ones, who will not take half truths any more
For Robert Morse, with love, respect and gratitude
Școala ”Sănătate 5D”

Ce este acest program?

Este o oportunitate unică de a învăța și înțelege funcționarea corpului omenesc și de a demara un
proces de vindecare personal care să atingă toate nivelele de existență: fizic, emoțional și mental
Este un program dezvoltat gradat, treptat, construit pe cunoștințele teoretice și practice ale celor
care îl predau – suficient de flexibil cât să se modifice, funcție de nevoile participanților și evoluția
procesului.

Cui este recomandat?

Tuturor persoanelor care doresc să înțeleagă mai multe despre propria stare de sănătate și care sunt
dispuse să-și asume responsabilitatea pentru propria stare de sănătate.

Acest program nu ține loc de consultație medicală individualizată. Are doar scopul de educație și
informare, fiecare persoană care participă asumându-și responsabilitatea pentru propria evoluție.

Şcoala Sănătate 5D a început doar ca un program on-line, cu o structură modulară, dedicat

persoanelor implicate în procesul de redobândire a sănătăţii.
Lecţiile au fost editate săptămânal şi au fost însoţite de exerciţii, trimiteri bibliografice, diferite alte
articole, trimiteri către filme şi alte resurse pe Internet.
Programul s-a desfăşurat timp de 6 luni, între septembrie 2013 şi martie 2014 – şi a dus la
acumularea materialelor şi informaţiilor, pe măsura parcurgerii practice, de către multe persoane.
Ritmul programului a fost extrem de alert şi a fost dificil de susţinut.
Am realizat că oamenii au nevoie de mai mult timp pentru a schimba obiceiuri importante în viaţa
lor, cum sunt obiceiurile alimentare.
De aceea, am luat decizia opririi programului on-line şi folosirea materialelor disponibile de pe site
pentru editarea a două cărţi:
Varianta tipărită – pe care o citiţi în acest moment, în care sunt cuprinse toate lecţiile teoretice şi
exerciţiile practice ale celor 6 Module şi 30 de lecţii ale Şcolii, alături de o Anexă care cuprinde
informaţii diverse, de la câteva interviuri interesante, la multe articole despre dietă şi meniuri.
Varianta electronică – un e-book, conţine lecţiile şi exerciţiile, alături de o parte consistentă de
“întrebări şi răspunsuri”, preluate din Forum-ul de discuţie prin intermediul căruia participanţii au
ţinut legătura în perioada celor 6 luni de derulare a programului.
Varianta electronică va avea şi o parte de “resurse” mai consistente, în care vom adăuga şi câteva
materiale utile, preluate de pe Internet (câteva cărţi şi articole importante pentru tema de discuţie)

Aşadar, cele două cărţi, varianta tipărită şi cea electronică SUNT COMPLEMENTARE – în fiecare
regăsindu-se informaţie diferită, împreună constituind unul dintre cele mai complete “pachete” de
cunoştinţe despre dietă şi detoxifiere existent pe piaţă, la ora actuală.

Ne-am bucura ca efortul redactării şi aducerii laolaltă a materialelor Şcolii Sănătate 5D să fie util
cât mai multor oameni aflaţi în procesul de vindecare şi redobândire a sănătăţii.
Pentru participanţii la program, aceste materiale vor reprezenta o colecţie completă a tot ceea ce au
învăţat, studiat, discutat, analizat şi pus în practică, în cele 6 luni de Şcoală on-line.
Pentru alte persoane, aceste materiale reprezintă infrormaţii preţioase şi utile în drumul personal de
înţelegere a propriului organism şi cum poate fi acesta menţinut sănătos.
Pentru medicii aflaţi la începutul carierei, prezenta carte constituie un Manual de înţelegere simplă
şi clară a funcţionării corpului omenesc – depăşind cu mult “graniţele” învăţate în Facultate.
Sperăm ca şi pentru toţi cei care nu au studii medicale – lucrurile să fie prezentate suficient de
simplu, cât să înţeleagă cât mai multe despre cum se redobândeşte sănătatea şi de ce o pierdem.

Succes la studiu tuturor celor care pătrund în Şcoala Sănătate 5D!

CUPRINS:

INTRODUCERE – SCHIMBARE DE PARADIGMĂ

MODULUL 1: Noțiuni introductive de anatomie, fiziologie și biochimie

Lecția 1: Noțiuni de anatomie și fiziologie a sistemului limfatic și sistemului circulator
Lecția 2: Sistemului endocrin
Lecția 3: Tractul digestiv
Lecția 4: Alte organe de eliminare: rinichi, piele, plămâni (mucoase respiratorii)
Lecția 5: Legături și conexiuni între sistemele și aparatele organismului – funcționarea corpului
omenesc (scheme simplificate)

MODULUL 2: Noţiuni de biochimie celulară

Lecţia 1: Structura celulară – explicaţie simplificată
Lecţia 2: Funcţiile celulare
Lecţia 3: Minerale şi vitamine
Lecţia 4: Stadii de dezvoltare/involuţie celulară
Lecţia 5: Legături între celule – funcţionarea organismului la nivel celular (scheme
simplificate)
MODULUL 3: Tulburări ale funcţiei celulare şi organismului, ca sistem
Lecţia 1: Acidoza – definiţie, generalităţi, cauze
Lecţia 2: Acidoza limfatică – semne şi simptome
Lecţia 3: Stadii de evoluţie dinspre sănătate spre boală (diferite descrieri)
Lecţia 4: Acidoza emoţională şi mentală – semne şi simptome
Lecţia 5: Diagnostic stare personală de acidoză (cele 5 grade de acidoză)

MODULUL 4: Conceptul de Sănătate 5D

Lecţia 1: Sănătate 5D – explicat în ansamblu – dieta, detoxifierea, detaşarea emoţională, decizia
şi deschiderea
Lecţia 2: Dieta – discuţie despre alimentele creatoare de aciditate (partea 1)
Lecţia 3: Dieta – discuţie despre alimentele creatoare de aciditate (partea a 2-a)
Lecţia 4: Dieta – discuţie despre alimentele creatoare de alcalinitate
Lecţia 5: Dieta – indicaţii practice şi strategii de dietă, funcţie de diagnosticul stării personale de
acidoză

MODULUL 5: Detoxifierea – tipuri de strategii

Lecţia 1: Detoxifierea limfatică – element esenţial al conceptului Sănătate 5D
Lecţia 2: Detoxifierea la nivelul tubului digestiv
Lecţia 3: Detoxifierea la nivelul rinichiilor, cu susţinerea suprarenalelor
Lecţia 4: Detoxifierea – aplicaţii practice
Lecţia 5: Detoxifierea şi dieta – completare, asocieri, interacţiuni, probleme şi
soluţii
MODULUL 6: Detaşarea emoţională, luarea deciziei şi deschiderea energetică
Lecţia 1: Detaşarea emoţională – tehnici, aplicaţii practice, probleme
Lecţia 2: Luarea deciziilor – tehnici de întărire a centrului luării deciziilor
Lecţia 3: Deschiderea energetică – acceptarea informaţiilor contradictorii şi integrarea lor
unitară Lecţia 4: Personalizarea - asocierea detaşării, luării deciziei şi deschiderii, cu dieta şi
detoxifierea, şi construirea unei strategii personalizate şi unitare, adaptată la fiecare persoană
Lecţia 5: Probleme şi provocări apărute în cursul aplicării strategiei de detoxifiere, soluţii
posibile
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
SCHIMBARE DE PARADIGMA

Trăim într-o perioadă unică în istoria omenirii – perioada marilor schimbări de conștiință –
perioada în care ”ne trezim” din mii de ani de ceață mentală și ne punem mai intens ca niciodată
întrebările fundamentale: Cine suntem? Ce rost avem aici, pe pământ?
Am construit întreaga societate în care trăim de câteva milenii pe o serie de ipoteze, teorii,
convingeri – cu alte cuvinte – pe anumite paradigme. Și astăzi descoperim că multe dintre ele sunt
fie false, fie greșite. Știința, așa cum o cunoșteam până acum 10-20 ani se clatină fundamental,
odată cu noile descoperiri ale fizicii, chimiei și geneticii.
Modul nostru de gândire și viața noastră (personală, familială, socială, planetară) au fost
construite în ultimii 2000-3000 de ani pe PARADIGMA LIPSEI (a restriștei) – NU AVEM
DESTUL – nu avem destulă hrană, nu avem destule unelte, nu avem destule cunoștințe, nu avem
destule informații, nu avem destule bunuri (posesiuni), nu avem destulă justiție (dreptate), nu avem
destulă sănătate, nu suntem destul de mulți (etc etc). Așa că toate eforturile pe care le facem,
personal sau social – se îndreaptă spre A DOBÂNDI MAI MULT, mai multe, mai bine. Folosind
această paradigmă – am ajuns în momentul prezent să sufocăm planeta Pământ cu prezența noastră
(suntem deja peste 7 miliarde de locuitori și amenințăm supraviețuirea tuturor celorlalte specii
existente pe planetă) și suntem mulți dintre noi mai bolnavi, mai nefericiți, mai singuri și mai
nemulțumiți decât vreodată în istorie. Nu cumva această paradigmă este greșită?
Medicina modernă folosește aceeași paradigmă – a LIPSURILOR. Nu avem destule minerale
(destul calciu, magneziu sau fier – deja aceste elemente sunt ”țapii ispășitori” ai tuturor
simptomelor noastre), nu avem destule vitamine, nu avem destule proteine, nu avem destui
nutrienți, nu facem destulă mișcare etc etc. Pornind de la această paradigmă – medicina modernă
atât alopată, cât și homeopată, a propus terapii ”de suplimentare” cu substanțe (chimice sau
naturale) destinate ”a ne vindeca”. Oamenii iau medicamente sau suplimente naturale ”cu pumnul” -
știm acest lucru pentru că există tot atâtea farmacii, câte alimentare sunt. CEVA ESTE FOARTE
GREȘIT. Și cu paradigma medicală (care este totuși, paradigma generală social acceptabilă). Dar și
cu modul nostru de viață.
Filozofii spun că nu poți rezolva o problemă când te afli pe același nivel unde a fost creată. Ai
nevoie să schimbi ”pespectiva” - să te detașezi – să ai o privire de ansamblu, pentru a observa
greșeala, eroarea, pentru a evalua problema.
AVEM NEVOIE DE O NOUĂ PARADIGMĂ. Drumul pe care mergem de milenii – ca
oameni, ne-a dus în aceeași fundătură, iar și iar – civilizație după civilizație. Definiția nebuniei este
să faci un lucru în același fel și să aștepți de fiecare dată alte rezultate. ESTE EXACT CEEA CE
FACEM NOI ÎN PREZENT. Cu viața noastră, cu corpul nostru, cu sănătatea noastră. AVEM
NEVOIE DE O SCHIMBARE DE PARADIGMĂ.
”SĂNĂTATE 5D” - vă propune o nouă paradigmă, care să o înlocuiască pe cea veche. Vă
propunem să înlocuim PARADIGMA LIPSEI (a RESTRIȘTEI) – cu PARADIGMA
ABUNDENȚEI (a ”prea plin”-ului) – din care derivă PARADIGMA SIMPLIFICĂRII. Iar pentru a
o aplica la domeniul medicinei, avem nevoie să o aplicăm la nivelul întregii noastre vieți.
Să explicăm puțin mai mult. PARADIGMA ABUNDENȚEI - pornește de la premiza că
oamenii au tot ceea ce au nevoie și chiar mai mult decât au nevoie. Oamenii prezentului sunt
realmente ”inundați” de reziduuri și deșeuri de care nu au nevoie, care îi îngreunează, le iau din
energie, nu le permit să se manifeste așa cum sunt și să folosească darurile cu care sunt înzestrați de
creator. Corpul omenesc este creat perfect, o mașinărie miraculoasă și ingenioasă, cu potențial de
funcționare nelimitat. Care are în plus o energie luminoasă incredibilă – despre care nu știm mai
nimic. Dar lipsa ”manualului de folosire” pentru această mașină miraculoasă – și utilizarea
combustibilului necorespunzător (atât hrana, cât și emoțiile și gândurile zilnice) duce la încărcarea
lui cu o cantitate impresionantă de reziduuri – care îl fac să funcționeze la 5% din posibilitățile sale.
Îmi place să spun că omul este un avion Boeing de ultimă generație – căruia i s-a pus în rezervor
benzină de camion sau de tractor. Și poate doar să ruleze la sol, precum un camion sau tractor. Dar
nu se mai poate ridica să zboare. Alte reziduuri care încarcă inutil energetica omenească sunt
”poveștile” cu care omul își încarcă câmpul energetic – mai ales poveștile trecutului. Majoritatea
oamenilor poartă cu ei amintiri traumatice din copilărie și nici nu se gândesc că pot renunța la ele și
pot ”reseta” complet energia, oricât de tulburată este. Ca să nu mai vorbim de relațiile tip
”reziduuri” în care se află mulți oameni (orice relație cu alți oameni care le ia din libertate, din
energie și din posibilitățile de evoluție). Iar partea tragică este că cei care ne fac cel mai rău sunt
tocmai cei ”iubiti”, cei apropiati. Mama este cea care ne ține de multe ori în stare infantilă, de copil,
și nu ne lasă liberi – să putem ”crește”. Sau partenerul de viață ne ține limitați într-o stare stagnantă.
Sau proprii copiii ne limitează libertatea de evoluție. Ori prietenii sau vecinii. Oamenii sunt
înconjurați de ”obiecte reziduale” - ce le încarcă locuințele – multe devenite adevărate depozite de
vechituri. Iar enumerarea surselor de ”reziduuri” poate continua la nersfârșit.
Noua paradigmă pe care o propune ”SĂNĂTATE 5D” - este PARADIGMA
”ABUNDENȚEI”. Avem tot ce ne trebuie pentru a fi fericiți, sănătoși și mulțumiți. Suntem tot ce
avem nevoie pentru a fi. Tot ce avem nevoie să facem este să curățăm ”reziduurile” și gunoaiele
care acoperă cine suntem și ce avem. Corpul nostru are mecanisme naturale de vindecare. Ele re-
devin funcționale când oprim ”gunoaiele” pe care le introducem în corp și-i permitem să se curățe și
să-și folosească procesele naturale de vindecare și regenerare. Viața noastră este plină de lumină și
resurse. Avem nevoie doar să o eliberăm de ”gunoaiele„ care o împovărează, adunate de ani sau de
generații. Societățile noastre au tot ce le trebuie pentru a funcționa armonios. Au doar nevoie să fie
”curățate” de gunoaiele ideologice, mentale și chiar fizice care le împiedică armonia interioară.
Planeta noastră este sustenabilă și oferă tot ce avem nevoie pentru a ne dezvolta ca specie
”luminoasă”, cu capacitate de evoluție infinită. Are doar nevoie de o curățenie de reziduuri și
deșeuri. SIMPLIFICAREA, îndepărtarea excesului de lucruri, relații, reziduuri ne-necesare
reprezintă miezul noii paragidme a abundenței. VIAȚA ESTE SIMPLĂ și legile sale devin clare la
acest nivel de simplitate.
”SĂNĂTATE 5D” vă propune instrumente practice aplicabile NOII PARADIGME A
”ABUNDENȚEI” și esenței sale ”SIMPLIFICAREA” - utile în re-dobândirea stării de sănătate și
de echilibru în viață. Împreună vom explora un drum pe care nu s-a mai mers până acum în
domeniul sănătății, dar nici în domeniul dezvoltării personale sau sociale. Vă invităm la o aventură
de explorare palpitantă – cu un final încă necunoscut. Dar cu INTENȚIA clară a schimbării clare a
drumului dovedit ”fundătură” parcurs până în prezent. Împreună vom găsi puterea de a defini clar
noua paradigmă și de a-i dezvolta conținutul.
”SĂNĂTATE 5D” înseamnă simplificarea vieții, înseamnă îndepărtarea balastului care ne
împiedică să ne manifestăm totalitatea posibilităților. ”SĂNĂTATE 5D” este un proces de
”arheologie” fizică, emoțională și mentală – de îndepărtare a ”noroiului” depus peste cine suntem
cu adevărat. Împreună vom re-descoperi lumina și adevărul a CINE suntem. Și vom vedea că
suntem și avem tot ce ne trebuie pentru a fi fericiți pe Pământ.
Bine ați venit la Lecțiile teoretice ale ”Școlii SĂNĂTATE 5D”

Cele 5 Dimensiuni și Direcții de studiu fundamentale ale Școlii, pe care le vom studia împreună
sunt:
1) DIETA
2) DETOXIFIEREA
3) DETAȘAREA
4) DECIZIA
5) DESCHIDEREA
Cele 5 Direcții (de studiu și aplicații practice) formează fundamentul unei strategii de vindecare și
menținere a sănătății, care poate reprezenta modalitatea de organizare a vieții în mod continuu –
odată ce sunt cunoscute, înțelese și aplicate constant.
Din motive didactice, vom studia cele 5 componente separat, dar vom vedea că ele se întrepătrund
continuu și în practica zilnică, se aplică simultan, pentru obținerea rezultatului dezirabil:
SĂNĂTATEA.

De fapt, DESCHIDEREA către noi orizonturi, noi înțelegeri, noi practici și noi drumuri de
cunoaștere este chiar fundamentul întregul proces, pe care sunt clădite continuu celelalte strategii,
pornind cu luarea DECIZIEI (ce este bine pentru mine, ce este rău pentru mine), cu starea de
DETAȘARE interioară (și economisire a energiei consumate cu emoții și gânduri inutile) și DIETA
(stilul de viață) cu DETOXIFIEREA (îndepărtarea exceselor care ”ne fac rău”, la orice nivel).

Vom folosi toate resursele de care dispunem (Internet-ul și Wikipedia fiind cele mai importante)
pentru a studia informațiile care ne interesează.
Varianta tipărită a Școlii Sănătate 5D are dezavantajul de a nu permite accesarea directă, printr-un
click a multor trimiteri către informațiile de pe Internet – dar link-urile sunt prezente și toți cei
interesați le pot folosi.
Varianta tip e-book are acest avantaj – de a beneficia în permanență de accesul al ”comoara” de
resurse informatice din rețeaua de web – pe care vă sprijinim să o consultați continuu, în procesul
dv de învățare.

Lecțiile teoretice vor fi scurte, concise, cu multe trimiteri pentru studiu și aprofundare.
Și vor conține în special informații noi, pe care nu le veți găsi nicăieri, informații utile pentru a face
”legături” și conexiuni între toate celelalte informații existente.
Toate lecțiile vor fi însoțite de mici ”Exerciții” - pe care le veți regăsi la finalul fiecărei lecții – în
care vom încerca să aplicăm practic subiectul discutat.
Aveți și multe trimiteri bibliografice la finalul programului – precum și câteva ”resurse”
suplimentare – reprezentate de mici materiale adăugate lecțiilor – eseuri, interviuri sau comentarii.

Scopul întregului materiale – a lecțiilor teoretice și exercițiilor practice – este să înțelegeți lucrurile
cât mai SIMPLU și CLAR.
Printr-o cunoaștere și aplicare directă a informațiilor și tehnicilor predate.
Printr-o înaintare pas cu pas în Universul cunoașterii corpului fizic.
Și printr-o SCHIMBARE IMPORTANTĂ a PARADIGMEI FUNDAMENTALE de înțelegere a tot
ceea ce ne înconjoară.
MODULUL 1

NOȚIUNI INTRODUCTIVE DE ANATOMIE, FIZIOLOGIE ȘI BIOCHIMIE

(interpretări moderne și integrate ale noțiunilor clasice de anatomie, fiziologie și biochimie)

Scopul acestui modul este să treacă în revistă într-un mod SIMPLU și ATRACTIV structura
anatomică și funcționarea organismului omenesc, integrând cunoașterea dobândită în ultimii ani de
Școala de detoxifiere a lui Robert Morse și experiența clinică de peste 20 de ani a dr. Sorina
Soescu. Înțelegerea cât mai SIMPLĂ a mașinii biologice umane – este premiza fundamentală a
înțelegerii ”modului de funcționare” în stare de sănătate – și a problemelor care apar.

LECȚIA 1 – Noțiuni de anatomie și fiziologie a sistemului limfatic și sistemului circulator

LECȚIA 2 – Sistemul endocrin

LECȚIA 3 – Tractul digestiv

LECȚIA 4 – Alte organe de eliminare (rinichi, piele, plămâni – mucoasele respiratorii)

LECȚIA 5 – Legături și conexiuni între aparatele și sistemele organismului - (funcționarea

corpului omenesc – scheme simplificate)
LECȚIA 1.1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

La orice ”școală de medicină” ați merge, ați începe prima lecție cu informațiile cele mai simple, de
bază, pentru a putea ulterior înțelege legăturile complexe de care aveți nevoie să aplicați și integrați
procesul de detoxifiere și întregul concept de ”SĂNĂTATE 5D”.

Personal, am avut nevoie de ani de zile să înțeleg cu adevărat anatomia și modul în care
funcționează corpul omenesc – în special, propriul meu corp.
Da, am fost un elev silitor, care și-a ”tocit” lecțiile din cărți, despre diferitele părți, organe, sisteme
și țesuturi ale corpului. Dar foarte multe lucruri NU se legau între ele, nu aveau sens în practică și
erau inutile în terapie.
În plus, anatomia clasică, la fel ca și fiziologia, așa cum sunt ele prezentate în școlile de medicină,
reprezintă niște jungle complicate de denumiri ciudate, în spatele cărora cu greu mai poți recunoaște
partea practică a corpului omenesc.

De aceea, descoperirea înțelegerii simplificate a anatomiei, expuse de dr. Robert Morse și toate
conexiunile logice care au urmat de aici a fost un fel de revoluție mentală pentru mine, personal. Și
doresc să împărtășesc modalitatea în care am priceput eu lucrurile, așa cum am făcut-o, pe scurt, și
în ultimele cărți - ”Pur și simplu...vindecare” și ”Sănătate 5D” - cu toți cei care au nevoie să se
înțeleagă mai bine.
Putem să discutăm foarte simplu despre corpul omenesc.
Sau putem să discutăm foarte complicat.
Dar dacă înțelegem simplitatea structurii sale fundamentale, ”complicatul” încetează să mai fie
chiar ”complicat” și devine doar o descriere logică a unui proces.

Așadar, să pornim foarte SIMPLU.

De la CELULA (o sa detaliem și mai multe despre celulă în alte lecție) – UNITATEA
FUNDAMENTALĂ a corpului nostru.

CORPUL OMENESC ESTE FORMAT din miliarde de CELULE și două fluide fundamentale:
sângele și sistemul limfatic.
Oasele sunt formate din celule, creierul este format din celule, ficatul este format din celule, întregul
corp omenesc este format din celule.
Prin intermediul sângelui, fiecare dintre miliardele de celule primește nutrienți (vitamine, minerale,
aminoacizi, carbohidrați, oxigen etc). Fără ”combustibil”, nici una dintre aceste celule nu ar putea
să-și desfășoare activitatea și fiecare dintre ele are o activitate complexă de îndeplinit.
Iar prin intermediul limfei (care curge prin sistemul limfatic) sunt colectați produșii reziduali tip
acid eliberați de fiecare dintre miliardele de celule, în cadrul funcționării lor zilnice și îndreptați
spre căile de eliminare din corp (rinichi, intestine).
Cu alte cuvinte – sângele hrănește și limfa curăță.
Sângele reprezintă ”bucătăria” corpului.
Iar limfa reprezintă ”baia” (sau circulația tip canalizare).

CORPUL OMENESC este O SINFONIE DINAMICĂ, în permanentă mișcare interioară – a

sângelui (nutritiv) și a limfei (curățătoare) – iar acest dans al vieții are nevoie să continue în fiecare
secundă și fiecare minut pentru ca toate miliardele de celule ale corpului să beneficieze de cele două
servicii ”esențiale”:
− hrănirea
− eliminarea reziduurilor
Dacă vă uitați în jur – în Natură – fiecare parte vie a Naturii îndeplinește aceleași funcții esențiale:
hrănirea și îndepărtarea reziduurilor – iar viața ca proces dinamic, este doar ”un tango” între
alimentație și eliminare.
Doar trăim într-o realitate polarizată!

Majoritatea problemelor care apar și cu care ne confruntăm sunt legate de STAGNARE – ca

fenomen opus (polar) DINAMICII.
Stagnarea ”curgerii” fluidelor este situația în care apar ”acumulările” - și suferințele.

Să discutăm pe scurt despre DINAMICA FLUIDELOR în corpul omenesc (format, așa cum
discutam DOAR din miliarde de CELULE și cele două fluide: SÂNGELE și LIMFA)

CIRCULAȚIA SANGUINĂ

Sângele este fluidul vieții – fiind sursa substanțelor nutritive pentru toate celulele.
Clorofila din celulele plantelor are o moleculă asemănătoare hemoglobinei sângelui, doar că are în
centru un ion de Mg (care dă culoare verde), în loc de Fe (care dă culoare roșie).
Viața tuturor entităților vii pe planeta Pământ depinde de fluide precum ”sângele” sau ”clorofila”
sau altă formă de ”forță vitală” care le susține corpul fizic.

Sângele omenesc este format din:

− plasmă (92% apă și 8% diferite alte substanțe, proteine (albumine, globuline, fibrinogen),
alte substanțe solubile, hormoni, neutrotransmițători etc)
− celule specifice – grupate în trei mari categorii: 1) eritrocite, 2) leucocite 3) trombocite

1) Eritrocitele – sau globulele roșii – sunt bogate în hemoglobină, o substanță care conține un
nucleu de Fe – care leagă oxigenul venit din respirație și îl transportă către toate celulele. Tot
această globină, poate lega și dioxidul de carbon, rezultat din ”respirația” fiecărei celule – și
îl elimină către exterior.
2) Leucocitele – sunt globulele (sau celulele) ”albe” - care asigură apărarea imunitară a
întregului organism. Sunt de mai multe feluri (neutrofile, limfotice, monocite=macrofage,
eozinofile și bazofile). Pot fi studiate în detaliu în orice carte de biologie celulară și
hematologie.
3) Trombocitele sau plachetele sanguine – sunt celulele care ajută la coagularea sângelui, în
situația leziunilor.

Sângele omenesc este vital de important pentru toate celulele.

Prin intermediul acestuia, sunt hrănite cu oxigen și nutrienți toate celulele corpului și este asigurată
apărarea împotriva a numeroși factori agresivi din mediu.
Pentru sânge – este important echilibrul ACID – ALCALIN.
ALCALINITATEA este predominantă în toate lichidele corpului, cu excepția celor din stomac.
Sângele joacă rolul cel mai important în procesul de menținere al echilibrului alcalin – acid – fiind
mereu menținut în stare de alcalinitate (pH-ul sângelui este CONSTANT între 7.35-7.45 pentru ca
organismul uman să rămână în viață).
Să nu anticipăm prea mult din biochimie (vom reveni!) – și să rămânem, totuși, la noțiunile de
anatomie.

Am amintit un pic despre sânge – și vom aminti despre CIRCULAȚIA SÂNGELUI – pentru că
dorim să facem o introducere către CIRCULȚIA LIMFATICĂ.

CIRCULAȚIA SÂNGELUI este alcătuită dintr-o POMPĂ cu activitate continuă în timpul vieții
(INIMA) și o serie de vase (conducte) cu diametre variabile – de la marea aortă care pleacă din
inimă până la capilare din ce în ce mai fine și mai delicate.

Circulația sângelui este o ”dantelărie” infinită în organismul nostru – ca un sistem de autostrăzi,

străzi și drumuri laterale.
Sunt circa 160.000 kilometri de vase sanguine în corpul omenesc!
Sângele are nevoie de numai 90 secunde pentru a parcurge odată acest sistem complicat și delicat,
care ne menține în viață.
Vasele din corpul nostru se unesc într-un sistem tubular închis, prin care circulă circa 5.4 litri de
sânge și fiecare picături de sânge trece prin inimă o dată la fiecare 60 secunde în drumul pe care îl
parcurge. Pentru aceasta, inima noastră trebuie să bată de aproximativ 100.000 ori pe zi într-un ritm
constat de contracție și relaxare (acțiuni generate de impulsurile electrice din inimă), împingând
zilnic circa 7975 litri de sânge prin sistemul cardio-vascular!
O minune a Naturii și Vieții!
Anatomic, inima noastră este o pompă musculară, compusă în interior din 4 cămăruțe: 2 atrii în
partea de sus și 2 ventricule, în partea de jos. Atrium-ul (așa cum îi sugerează și numele, este un fel
de ”anti-cameră) din care sângele este pompat, în continuare în ventriculul de aceeași parte. După
ce se umple cu sânge, ventriculul se contractă la rândul său, forțând sângele să iasă din inimă.
Ventriculul stâng, care are peretele mai gros, pompează sângele mai cu putere (în întreg corpul),
decât ventricului drept (doar până în plămâni).
Inima noastră are dimensiunea pumnului stâng al persoanei respective, și este situată în centrul
pieptului nostru, între plămâni, fiind învelită de un sac protector, numit pericard.
Inima este deservită de arterele coronare, primele ramuri care ies din artera aortă (principala a
inimii) – ducând sângele cu nutrienți chiar la inimă (care este hrănită înaintea tuturor celorlalte
organe).
Circuitul cardio-vascular este format dintr-o serie de artere și vene, care transportă sângele către
fiecare celulă din corp.
Arterele (cu sânge roșu) pleacă de la inimă și se micșorează treptat, pe măsură ce transportă oxigen
și substanțe nutritive către celule.
Capilarele – sunt cele mai mici vase de sânge, în periferie, și ele permit schimbul de gaze și
substanțe nutritive de la sânge către țesut.
Venele (cu sânge ”albastru”) transportă sângele din capilare înapoi la inimă – un sânge încărcat cu
dioxid de carbon și o parte din reziduurile celulare, după desfășurarea activității celulelor.

Dar cea mai mare parte a reziduurilor celulare este deversată de către celule în cealaltă mare
circulație a corpului – și anume:

CIRCULAȚIA LIMFATICĂ
Este o circulație desfășurată în paralel cu circulația sângelui, care are drept scop principal
îndepărtarea produșilor de reziduu ale tuturor miliardelor de celule, hrănite de sânge.
În același timp, circulația limfatică este și principalul sistem de apărare al organismului – pentru că
printre reziduurile eliminate se pot găsi substanțe toxice, germeni, deșeuri variate.

Vasele limfatice se întind pe o suprafață considerabil mai mare decât a vaselor de sânge,
continuându-se fără o delimitare clară cu fluidele interstițiale (dintre celule) – așadar peste 200.000
km de vase limfatice subțiri, care deservesc toate celulele corpului.
Circulația limfatică NU are pompă proprie, și limfa se deplasează datorită contracției vaselor
sanguine din apropiere și a mușchilor, prin care trec aceste vase.

[Link]

Anatomic, sunt descrise următoarele structuri:

− vasele limfatice
 − ganglionii limfatici
− organe limfatice definite (splina, timusul, vegetațiile adenoide, amigdalele, apendicele etc)
− și fluidul limfatic

Vasele limfatice se întind la nivelul întregului organism și reproduc sistemul vaselor sanguine, doar
ca sunt mai largi.
Toate vasele limfatice din membre se adună la un loc și împreună cu vasele din torace sunt colectate
într-un duct toracic principal.

Există două ”cisterne” limfatice importante, cisterna Chili, situată în abdomen, între rinichi și
cisterna sub-arahnoidiană, situată la baza creierului.

Anatomia din cărți – și de pe Internet – ne spune cum limfaticele colectează în tractul toracic – apoi
cum limfa curge ”în sus” către inimă (gândiți-vă că vorbim despre o circulație lipsită de o pompă
proprie – care reușește să curgă anti-gravitațional!?!) și se varsă prin intermediul venelor
subclaviculare – înapoi, în circulația venoasă.
Ca și cum organismul ar întoarce înapoi cantitatea URIAȘĂ de deșeuri a tuturor celulelor în sânge –
pentru ”depurificare”.

Undeva, este o problemă de înțelegere.

Unde, în natură, există o combinație ”bucătărie-baie” atât de flagrantă?

Dr. Robert Morse propune ipoteza ca cele două circulații – limfatică și sanguină să fie COMPLET
separate – una ocupându-se de nutriția celulelor (circulația sanguină) și cealaltă de eliminarea
reziduurilor (circulația limfatică).

Iar curgerea limfei se face GRAVITAȚIONAL, dinspre cap (și cisterna subarahndoidiană – un
imens ”lac de acumulare” organizat la nivelul capului), prin intermediul tracturilor toracice
limfatice – care ies din (și NU intră în venele subclaviculare) CĂTRE cisterna Chili și apoi către
rinichi.
Nu există legături anatomice dovedite între cisterna Chili și rinichi. Nu există dovezi ale ”sensului”
curgerii limfatice – nici la omul viu – nici la cadavru (ci doar presupuneri).
Dar vasele limfatice NU se pot studia nici pe cadavru, nici pe omul viu – întrucât au pereții subțiri și
se degradează primele și foarte rapid, la moartea individului.
Cu mijloacele prezente, nu avem posibilități să studiem curgerea limfatică în corpul viu.
Așa că avem în sprijinul nostru doar ”dovezile” indirecte din practică.

Dr. Morse observă cum curgerea limfei, fluidul care curăță organismul de reziduuri, se face de sus
în jos, de la cap, de-a lungul spatelui CĂTRE rinichi, de la trunchi și membrele superioare, tot către
rinichi – și de la membrele inferioare tot către rinichi (aici având loc frecvente ”stagnări” ale
curgerii limfatice, datorită poziției verticale a omului).
RINICHII reprezintă organele cheie ale întregului SISTEM LIMFATIC, tot așa cum INIMA,
reprezintă organul cheie al aparatului circulator.

Și vom vedeam, pe parcurs, cât de multe relații sunt între toate aceste organe.

Aceste ”ipoteze anatomice” - vor fi probate iar și iar în practica noastră și le vom dovedi validitatea,
prin probe practice repetitive – chiar dacă nu avem încă, susținerea comunității științifice sau dovezi
anatomice concrete.

Ganglionii limfatici – sunt alte elemente esențiale ale sistemului limfatic.

Dr. Robert Morse – le consideră ”fosele septice” ale uriașului sistem limfatic – locurile în care
”conductele de canalizare” reprezentate de vasele limfatice – fac ”un popas”, pentru a permite
prelucrarea toxinelor și echilibrarea acidității fluidelor.
În corpul nostru există mii de ganglioni limfatici – cu dimensiuni de la o boabă de mazăre, la un bob
de fasole mare sau mai mari.
Acești ganglioni sunt grupați în câteva zone importante pentru organism:
− în jurul gâtului (ggl cervicali) – drenează zona capului
− în zona axialară (ggl axilari) – dreneaza membrele superioare și umerii
− în zona abdomenului (ggl abdominali) - drenează abdomenul
− în regiunea inghinală (ggl inghinali) – drenează membrele inferioare și șoldurile

În afară de ganglionii limfatici – există organe limfatice importante – precum splina (necesară în
procesele digestive – vom discuta mai mult despre ea la tubul digestiv), apendicele, vegetațiile
adenoide (sau ”polipii”) și amigdalele. Prezența lor în locurile respective din organism semnifică
nevoia existenței ”unei fose septice” suplimentare – datorită riscului regiunilor respective de a veni
în contact mai des cu toxice, cu germeni, cu orice potențial agresori ai corpului.
NU EXISTĂ NIMIC INUTIL sau DEGEABA în corpul omenesc!
Natura a creat o mașină biologică perfectă! Orice parte, cât de mică (precum apendicele) are un rol
foarte important de jucat în organism. Că nu-l înțelegem noi încă – este problema noastră!
(Un posibil subiect de discuție – ce rol credeți că are apendicele în corpul omenesc, în lumina a ceea
ce am discutat despre întregul sistem limfatic? Uitați-vă la scheme de anatomie și să încercăm să ne
gândim împreună.
[Link]

Interesant este că pilozitatea la ființa umană este oarecum grupată după grupele ganglionare
importante – ca și cum ar organismul și-a luat toate măsurile ca regiunile respective să fie protejate
și curățate periodic.
Părul la bărbați (păr facial+++), dar și la femei (pilozitatea capului importantă) – arată cât de
importantă este pt organism această regiune a corpului.
Părul axilar și cel inghinal – protejează exact grupele ganglionare ale zonelor respective.
Părul de pe abdomen (la unele persoane) sau pe spate (la altele) – protejează ganglionii
abdominali/toracici.
Părul de pe membre – poate proteja întoarcerea limfatică (atunci când este necesar).

Este doar o observație pe care am făcut-o de când m-am familiarizat cu Sistemul limfatic.
Pot fi făcute multe multe alte observații.
Precum legătura între mărimea ganglionilor limfatici ai gâtului și constipație – atât la copiii, cât și la
adulți.
Sau legătura între problemele ganglionilor limfatici în copilărie și problemele tip tiroidă sau
spondiloză cervicală în perioada adultă (la aceeași persoana) – toate fiind suferințe în zona gâtului.
Sau legătura între durerile de burtă ale copiilor (de multe ori, congestii limfatice clare) și ”răceli”
(congestii limfatice ale ganglionilor gâtului).

Structura ganglionilor limfatici este extrem de interesantă

[Link]

Studiați puțin anatomia acestor organe fascinante. Fără să intrați foarte tare în detalii – doar
observați aceste organe și încercați să vă imaginați – doar privindu-le secțiunea – care ar fi funcția
lor în corp (dincolo de ceea ce scrie medicina despre ei).
Ce fac, de fapt, acești ganglioni limfatici?
De ce sunt atât de numeroși în organism?
Fluidul limfatic este un fluid mai vâscos, mai grăsos - care circulă ceva mai încet și greoi prin
sistemul limfatic – preluând toate reziduurile (întocmai precum apa de canalizare) și îndreptându-le
către exterior (rinichii).
Ea va preluat atât proteinele nefolosite, în exces din sânge, cât și săruri, alți ioni, reziduuri (precum
uree, acid uric, acid carbolic, acid fosforic și mulți alți acizi de deșeu), grăsimi, hormoni, steroizi,
enzime, substanțe nutritive nefolosite (în special vitamine artificiale), paraziți (bacterii, fungi etc),
minerale (inutilizabile la nivel celular), celule distruse, celule imunitare, precum și grăsimi
provenind din intestinul subțire și ficat.
Limfa are nevoie să fie mai ”vâscoasă”, mai lipidică, pentru că se confruntă cu acizi – și trebuie să
protejeze țesuturile din jur de prezența lor. Ocazional, la trecerea prin ganglionii limfatici (fosele
septice), acizii și alte resturi – sunt descompuși și transformați în alte substanțe, mai alcaline, mai
inofensive pentru țesuturi).

Adesea limfa se încarcă cu substanțe excesive și devine extrem de stagnantă. Și începe să se reverse
în țesuturile din jur, pe care le inundă cu reziduurile acide ce le conține. Întocmai ca într-o inundație
din Natură, când malurile și țărmurile se acoperă cu apa cu noroi și resturi.
În țesuturile noastre, această inundare cu limfă cu reziduuri acide, toxice poartă numele de
”inflamație”.
Vom discuta aceste modificări în lecțiile următoare.

Studiați amănunțit circulația limfatică (din sursele indicate) și ganglionii limfatici și încercați să
rezolvați excercițiile practice indicate.

EXERCIȚIUL 1.1

− Identificați în corpul dv (prin atingerea ușoară a zonelor respective) – a ganglionilor gatului

(de o parte și alta a gâtului, sub mandibulă, în jurul urechii, în dreptul zonei occipitale) – îi
puteți simți, există dureri în anumite regiuni? A ganglionilor axilari (atingeți cu delicatețe
zona de subbraț, de o parte și de alte) – și a ganglionilor inghinali (zona aflată chiar pe ”linia
chiloților”).
Identificați dacă există/nu există secreții/miros la vreuna din zonele menționate (și precizați) –
aceste lucruri ne dau informații legate de ”încărcarea” propriului sistem limfatic.
Remarcați dacă există în anumite locuri modificări de culoare, de structură a pielii, existența de
diferite excrescențe (alunițe, negi etc), vase sparte de sânge, sau orice alte modificări/
− Observați-vă spatele în cursul unei zile – cum vă simțiți dimineața, la trezire (la nivelul
”șalelor”, între omoplați, tot spatele) – ce se întâmplă în cursul zilei – și cum vă simțiți seara
la culcare. Faceți această observație câteva zile la rând – și notați în documentul Exerciții.
Notați orice stări asociate cu disconfortul/confortul spatelui – precum dureri de cap, amețeli,
greutate la nivelul umerilor, nas înfundat, dureri ale ochilor, probleme de dantură etc. Toate
acestea ne indică starea SISTEMULULUI LIMFATIC.
− Observați-vă picioarele (m.a zona glezne, gambe, genunchi, dar și în rest) – dimineața la
trezire, seara la culcare, după ce mâncați ceva sărat, după ce mâncați fructe. Notați pe scurt
ceea ce observați.
− Fructele – ajută drenajul limfatic, iar lactatele – blochează drenajul limfatic. Experimentați
cu aceste categorii de alimente. Consumați dimineața un bol de fructe și observați cum vă
simțiți, la toate nivelele (spatele, digestia, picioarele, alte regiuni) și consumați în altă
dimineață iaurt cu cereale (sau lapte cu cereale) – sau alte combinții de lactate. Și urmăriți
efectul asupra corpului. Notați ceea ce ați observat.

Incepeți fiecare, în format electronic sau hârtie, cum va este mai simplu – un fel de JURNAL de
observații personale. In care să vă notați atât răspunsurile la întrebările din EXERCIȚII
(documentul electronic EXERCIȚII – va fi oricum trimis la final de fiecare modul, pentru evaluare),
cât și alte lucruri semnificative – pe care le observați la propriul organism.

Este foarte important să treceți cunoașterea teoretică prin corpul fizic.

Teoria – fără susținere practică – se uită foarte rapid.
Dar teoria susținută de practică, devine cunoaștere.

Să lucrăm împreună și să identificăm în corpul nostru modul în care acesta funcționează și cum
răspunde la diferiții stimuli din mediu.
LECȚIA 1.2

SISTEMUL ENDOCRIN
Sau “Sistemul de guvernare” al organismului

Bine v-am regăsit la ”cursurile” Școlii!

Vom continua discuția noastră despre anatomie, fiziologie și biochimie cu descrierea sistemului
endocrin, subliniind aspecte noi, altele decât cele descrise în mod clasic în cărțile medicinei
tradiționale. Ca de obicei, veți avea trimiteri către Internet, pentru a citi mai multe dintre
informațiile existente. În prezența lecție veți primi și un fișier .ppt atașat, cu o prezentare despre
glanda tiroidă, în care sunt multe informații interesante.
De asemenea, în cartea dr. Morse, ”Să trăim sănătos fără toxine” - veți găsi detaliat descrierea
anatomiei și funcțiilor glandelor endocrine (pag 70 – Modulul 2.8 – Sistemul endocrin).
[Link]

Glandele endocrine sunt structuri de mici dimensiuni, care îndeplinesc una dintre cele mai
importante funcții în organism: coordonarea activității tuturor celulelor și legăturile între toate
celulele, organele și țesuturile.
Întocmai cum într-un stat există un Guvern care coordonează activitatea tuturor sistemelor, doar
indicându-i fiecărui component CE are de făcut, CÂND are de făcut și CUM are de făcut – la fel și
glandele endocrine din corpul nostru coordonează activitatea întregului organism.
Ele fac legătura în principal între sistemul nervos central (voluntar – responsabil de acțiunile noastre
conștiente) și sistemul nervos vegetativ (involuntar – care funcționează indiferent de deciziile pe
care le luăm).
Practic, sistemul endocrin este responsabil despre modalitatea în care percepem lumea în care ne
aflăm și cum reacționăm la ea.
Cu alte cuvinte – sunt acele părți din corpul nostru care ne facilitează poziționarea noastră, ca ființe
umane, în Jocul Vieții ce se derulează în jurul nostru.
Sistemul endocrin este sistemul care determină în principal legătura noastră cu Natura din jur și cu
semenii noștri – dar și legătura noastră cu noi înșine, precum și legătura ființei umane cu Sursa din
care provine (cu Creatorul).
La majoritatea ființelor umane Sistemul endocrin este într-un dezechilibru important, acesta fiind
una dintre cauzele fundamentale ale aproape tuturor problemelor de sănătate cu care se confruntă
oamenii.

Informații despre sistemul endocrin puteți citi în multe locuri pe Net – și vă recomand o trecere în
revistă sumară a datelor de anatomie – pentru a avea o idee despre ce vom discuta în continuare.
[Link]
[Link]

O altă resursă bibliografică importantă pentru prezenta lecție este cartea ”Cărarea împărăției” a
părintelui Arsenie Boca.
La pagina 238 a cărții începe un capitol intitulat Endocrinologie, Neurologie și Psihologie
”Dar chiar de n-ar zice nici unul, omul e o realitate mult mai complexă decât sectorul studiat de medic” -
zice părintele Boca.

Viziunea părintelui Arsenie Boca asupra ființei umane și destinului acesteia este viziunea unui
iluminat, care integrează informația științifică și cea mistică, deslușind tuturor celor care caută
drumuri și soluții spre integritate energetică și sănătate.

Intenția prezentei lecții este să prezinte altfel de informații despre Sistemul endocrin, obținute din
propria experiență, după ”filtrarea” și utilizarea practică a tuturor informațiilor teoretice – atât din
Școala clasică de medicină, cât și din toate studiile personale ale ultimilor 20 de ani. Ca toate
lecțiile Școlii Sănătate 5D – și prezenta lecție este un punct de vedere personal.

GLANDELE SUPRARENALE
Vom începe cu glandele suprarenale, întrucât sunt glandele cele mai puțin cunoscute, studiate și
înțelese, dar printre cele mai importante în stabilirea drumului către boală sau către starea de
sănătate.
[Link]
Glandele suprarenale se află situate deasupra polului superior al rinichilor și au forme diferite.
Glanda suprarenală stângă are o formă de cușmă – și reprezintă principiul Feminin (Pământul –
mama primordială)
Glanda suprenală dreaptă are o formă de piramidă triunghiulară și reprezintă principiul Masculin
(Focul – Soarele).

În interior, fiecare glandă suprarenală este împărțită într-o zonă corticală (sau de suprafață) și o zonă
”medulară” (sau de interior).
Fiecare dintre aceste zone secretă substanțe extrem de importante pentru întregul organism.
Zona corticală a suprarenalelor secretă peste 50 de hormoni.
Substanța fundamentală din care sunt sintetizați cei mai mulți dintre acești hormoni este
COLESTEROLUL.
Colesterolul este sintetizat în special de către ficat – și reprezintă ”materia primă” pentru aproape
toți hormonii suprarenalei, despre care vom discuta în continuare.
De câte ori veți regăsi în analizele unei persoane un nivel crescut de colesterol în sânge – este
important să vă gândiți că principalul motiv al acestei creșteri este starea de epuizare a
suprarenalelor și că ficatul încearcă să trimită mai mult colesterol – pentru a furniza ”materia
primă” necesară suprarenalelor în activitatea lor importantă de supraviețuire.

Tratamentul nivelului crescut de colesterol din sânge cu STATINE (care inhiba sinteza de colesterol
în ficat) este nu numai inutil, dar și periculos. Pentru că nu numai că nu se adresează problemei
(epuizarea suprarenalelor) – dar mai și blochează activitatea ficatului! (doar o tentativă de
supraviețuire și de ”compensare”).

Ce hormoni sintetizează suprarenalele la nivelul corticalelor – pornind de la colesterol?

− Aldosteronul și alți hormoni numiți MINERALOCORTICOIZI – foarte importanți pentru
echilibrul mineralelor și apei în organism. Practic, folosirea de către celule a mineralelor
care intră în corp în diferite feluri – este coordonată de acești hormoni mineralocorticoizi. În
insuficiența lor funcțională – mineralele nu pot fi folosite în celule. Administrarea de
suplimente minerale (o modă atât de răspândită în medicină, nu numai în terapia naturală),
fără să ia în seamă funcționalitatea suprarenalei – duce la o încărcare cu minerale
neutilizabile a organismului și poate face mai mult rău decât bine (mineralele se vor depune
ÎN rinichi, în vezicula biliară, pe pereții vaselor de sânge, la suprafața oaselor – apărând alte
probleme suplimentare de sănătate – alături de ”lipsurile” evidente ale acestor minerale).
Se pot administra INUTIL suplimente din seleniu, zinc, fier sau alte minerale. Folosirea lor în
organism depinde de buna funcționare a suprarenalelor și de secreția corespunzătoare de
mineralocorticoizi. Când depistăm nivele scăzute de fier în organism (sideremia scăzută – sideremia
fiind Fierul din depozite) – aceasta ne indică – indirect – o insuficiență de mineralocorticoizi.
Tot aldosteronul este cel responsabil de menținerea tensiunii arteriale la valori constante. Tensiunea
arterială este presiunea sub care sângele circulă prin vasele mari de sânge. Și are două valori de
măsurare – o valoare ”mare” (numită și sistolică) și o valoare ”mică” (numită și ”diastolică”). În
noua înțelegere a anatomiei și rolului sistemului endocrin în organism – valoarea ”mare” dă
informații despre funcția suprarenalelor iar valoarea ”mică” despre funcția rinichilor. Când
suprarenalele sunt slăbite, avem de-a face cu hipotensiune arterială (orice valoare sub 10 a tensiunii
arteriale). Hipotensiunea poate dura ani de zile, cu perioade de hipertensiune (în situații de stres)
sau chiar oscilații importante de tensiune. În principiu, orice tensiune arterială sub 12 maxima
indică o slăbiciune a suprarenalelor. Tensiunea arterială optimă – depistată la indivizii ”sănătoși” -
care au dus până la capăt o detoxifiere – este de 12 cu 6/7. Indiferent de vârstă, de greutate
corporală și de condiție fizică (afirmația dr. Morse).
− Hormonii GLUCOCORTICOIZI, alături de cortisol, sunt alți hormoni importanți ai cortico-
suprarenalei – care se ocupă de echilibrarea nivelului glicemiei în organism. Vom discuta
foarte mult despre ”principalii nutrienți” ai organismului omenesc – carbohidrații – și vom
sublinia cât de importantă este reglarea glicemiei în menținerea stării de sănătate a
organismului. Epuizarea suprarenalelor determină apariția frecventelor episoade de
hipoglicemie – manifestate prin stări de leșin, slăbiciune, gol în stomac, tremurături,
transpirații – ameliorate dacă persoana mănâncă ceva dulce sau orice tip de carbohidrați.
Majoritatea formelor de diabet cu care se confruntă oamenii în prezent sunt induse de
epuizarea suprarenalelor – și abia într-o etapă secundară, apare și epuizarea pancreasului
endocrin.
Cortisolul este, în același timp, un important anti-inflamator propriu al organismului. Prezența lui în
cantitate suficientă ajută organismul să gestioneze micile inflamații și infecții cu care se confruntă
aproape zilnic, în interacțiunea cu lumea exterioară. Absența lui determină apariția problemelor tip
alergii, iritații și inflamații
Cortisolul este principalul hormon de adaptare a corpului la stres – el mediază furnizarea rapidă de
glucoză pentru creier și inimă, precum și principalele reacții imunitare de răspuns inițial la
”agresiuni” (reacția anti-inflamatorie). Epuizarea suprarenalelor determină o scădere a nivelului
acestui hormon, o proastă reacție la stres și un răspuns anti-inflamator prost (iar medicii se văd
”nevoiți” să introducă în corp prednison – care este cortizonul sintetic, cu care se încearcă
înlocuirea celui ”natural” - care lipsește).
− Hormonii SEXOSTEROIZI – sunt alți hormoni foarte importanți eliberați de suprarenale.
Atât la bărbați, cât și la femei sunt reprezentați de androgeni (testosteron și derivați) și
progesteron (doar că în cantități variabile, diferențiat pe sexe). Orice creștere a nivelului de
testosteron în sângele unei femei (cu simptome precum pilozitate la femei) – ne va duce
automat la diagnosticul disfuncției glandei suprarenale – pt că este singura sursă de hormoni
masculini din organismul femeii. Identic, orice dezechilibru la bărbați, către ”feminizare” -
ne va duce cu gândul la dezechilibrarea tot a glandelor suprarenale.
Glandele suprarenale au roluri importante în echilibrarea sexualității, la bărbat și femeie:
1) la femeie, sunt principalele reglatoare ale PERIODICITĂȚII ciclului menstrual (orice
dezechilibrare a regularității și periodicității ciclului menstrual, care este teoretic la 28 de
zile pentru orice femeie – se datorează dezechilibrului suprarenalelor – ciclul menstrual prea
devreme, prea târziu, lipsa lui în anumite luni sau apariția sângerărilor de 2-3 ori pe lună
2) tot la femeie, dar și la bărbat, sunt principalele glande ale ”fertilității” - asigurând atât
fecundația (integritatea spermatozoizilor și a ovulelor), cât și implantarea ovulului fecundat
și menținerea sarcinii, mai ales în primele 3 luni de dezvoltare. Tulburările de fertilitate la
ambele sexe, pierderile premature de sarcină și nașterile premature se datorează proastei
funcționări a suprarenalelor. Cu ce se tratează majoritatea problemelor în sarcină? Cu
hormoni tip progesteronici (Duphaston, Gravibinon etc). Cine este ”producătorul” majoritar
de progesteron în corpul femeii? Glanda suprarenală.
3) Atât la femeie, cât și la bărbat – buna funcționare a glandelor suprarenale asigură un libido
normal și o viață sexuală armonioasă. Lipsurile, ca și excesele (ce caracterizează societatea
modernă) – se datorează unor mari dezechilibre ale glandelor suprarenale – la întreaga
populație. Se permite folosirea informațiilor sexuale denaturate pentru manipularea
populației (”așa trebuie să faci”, acesta este ”modelul corect”, ”așa face o femeie adevărată”,
așa se comportă un ”bărbat adevărat” etc etc). Sexualitatea ”normală” presupune o stare de
relaxare interioară maximă, de ”împărtășire” a unei stări de bine cu partenerul, o stare de
”eliberare” mentală de orice prejudecăți, tipare sau învățături – o ”neparticipare” minții, doar
 o bucurie completă a trupului. Sexualitatea normală este realizată prin RELAXARE mentală
și comuniune fizică cu partenerul. Și nu poate fi învățată, predată sau ”normată” (bine/rău)
pentru că este o trăire, o experiență și NU un proces învățat. Ea presupune oprirea minții și
folosirea simțurilor – exact inversul decât ne învață societatea de consum.

Ceea ce ne duce la cea mai importantă funcție a suprarenalelor:

− ADAPTAREA LA STRES
Partea medulară a suprarenalelor eliberează o serie de hormoni care asistă și mediază reacția de
adaptare la stres a organismului.
ADRENALINA și NORADRENALINA sunt principalii hormoni sintetizați de partea medulară a
glandelor suprarenale – care realizează legătura întregului organism cu SISTEMUL NERVOS
VEGETATIV SIMPATIC și PARASIMPATIC – acea parte a sistemului nervos care se ocupă de
”reacțiile automate”, involuntare, care se petrec fără intervenția conștiinței noastre și sunt cheia
adaptării organismului fizic la diferite provocări ale mediului extern.
Sistemul nervos SIMPATIC – este cel care adaptează corpul la acțiune, la stresuri, la provocări, la
diferitele obstacole cu care se confruntă corpul fizic.
Sistemul nervos PARASIMPATIC – este cel care ajută la relaxarea corpului după o stare de stres și
la refacerea rezervelor de energie.

În situația unui stimul STRESOR (care poate fi orice – de la întâlnirea cu mama soacră, un examen
în sesiune, mersul la biroul financiar pentru plata impozitelor, prima zi de grădiniță/școală sau o
criză familială precum părăsirea de către iubit, pierderea serviciului (sau pierderea unui lucru de
valoare, bani, portofel, geantă, acte etc), divorțul, boala sau moartea unei persoane apropiate) –
sistemul nervos SIMPATIC reacționează adaptând corpul în același fel:
1) pentru LUPTĂ (dacă situația permite și energia corpului este suficientă)
2) pentru FUGĂ (dacă nu este destulă putere pt luptă)
3) pentru ÎNCREMENIRE (dacă nu este energie nici pentru luptă, nici pentru fugă).

Suprarenalele joacă rolul cel mai important în reacția tip ”luptă, fugă sau încremenire”, întrucât prin
intermediul ADRENALINEI – la fiecare provocare (stres) se întâmplă următoarele procese – în
mod automat – în organismul nostru:
− se ”închide” procesul digestiv (digestie, asimilare, folosirea nutrienților, eliminare)
− se ”închid” eliminările (renale, prin piele, prin menstră)
− se ”închide” imunitatea celulară (apărarea împotriva virușilor, bacteriilor, paraziților etc)
− se ”închide” sexualitatea
− se ”închide” creierul rațional (lobul frontal)
Toate aceste măsuri se produc pentru redirecționarea energiei, întrucât în situații de ”amenințare” a
vieții (supraviețuire), corpul nu are nevoie nici de digestie, nici de eliminare, nici de imunitate, nici
de sexualitate și nici de rațiune (de gândire).
În schimb:
− se ”deschide” vascularizația la nivelul mușchilor și articulațiilor
− se ”deschide” creierul instinctiv (creierul reptilian, sistemul limbic)
Corpul are nevoie de mușchi și de instincte – pentru a putea lupta, fugi sau chiar a încremeni – și
pentru a lua decizii rapide de supraviețuire.

Nu contează că vă aflați în junglă și vă urmărește un leu sau un tigru, sau că vă aflați la un examen
de admitere la liceu sau facultate, sau că v-a oprit un ofițer de poliție în timp ce conduceați mașina:
corpul dv va reacționa în același fel la o situație stresantă – adrenalina eliberată de suprarenale
activând sistemul nervos simpatic și declanșând tot lanțul de evenimente descris mai înainte.
După o ceartă (altercație) de 1-2 minute cu cineva – se activează reacția de mai sus – și durează
până la 5-6 ore pentru ca nivelul adrenalinei să scadă și să poată începe reacția parasimpatică, de
relaxare.
Așadar, într-o situație ”de stres” (așa cum avem zilnic la locul de muncă sau la școală) – nu
digerăm, nu eliminăm, nu ne apărăm la nivel imunitar, nu funcționează sexualitatea și NU suntem
raționali (ci instinctivi).

După terminarea reacției tip simpatic – când organismul este pus în condiții de a se relaxa și a-și
reface resursele energetice – se eliberează NORADRENALINA tot de la nivelul suprarenalelor,
precum și precursori de DOPAMINA și de SEROTONINĂ – substanțe care ajută organismul să se
relaxeze, să funcționeze normal, ajută la reluarea eliminărilor (la toate nivelele), a funcției imunitare
și a sexualității și la întoarcerea raționalității.
Suntem ființe raționale doar când suntem relaxați (detașați de situația stresantă).
Doar în situația de liniște interioară, de relaxare – putem ”procesa” (citiți ”digera”) stimulii care au
pătruns în corpul nostru – că se numesc alimente, că se numesc informații, că se numesc experiențe
fizice sau emoționale.

Alternanța STRES – RELAXARE este esențială pentru sănătatea corpului fizic și pentru echilibrul
și armonia ființei umane.
EXCESUL stării de ”simpaticotonie” (adică prea multă adrenalină) – duce la toate tulburările
digestive, de eliminare, imunitare, sexuale și mentale cu care se confruntă oamenii în prezent.
LIPSA stării de ”parasimpaticotonie” (adică mai mulți hormoni tip noradrenalină, dopamină,
serotonină = ”hormonii fericirii”) ne transformă în ființele deprimate, încruntate, care merg pe
stradă privind în jos și care nu se mai pot conecta la semenii din jur.

Glandele suprarenale se găsesc anatomic ”deasupra” rinichilor.

Și reacția simpatică mediată prin adrenalină se ocupă de ”eliminările” toxinelor din organism -
inclusiv de funcția renală de eliminare.
Cu alte cuvinte – rinichii funcționează bine sau prost, funcție de starea suprarenalelor de deasupra.
Iar rinichii, așa cum știm deja, reprezintă filtrul de eliminare pentru marele sistem limfatic de drenaj
al corpului.
Simpaticotonia (situația stresantă) prelungită - ”închide” rinichii, care nu mai ”elimină” reziduurile
acide din sistemul limfatic – acesta stagnează și se încarcă, începând cu zona spatelui, a cefei, a
capului, a gâtului, toracelui, abdomenului și membrelor (tensiune musculară în cap, ceafă, spate,
zona lombară).

Vom discuta repetat în cadrul Lecțiilor Școlii modul în care înțelegem multe dintre problemele
ființei umane DIFERIT de medicina alopată – subliniind continuu schimbarea de paradigmă:
− medicina alopată consideră că tulburările circulației sanguine reprezintă cauza principală a
tuturor problemelor de sănătate (de aceea, analizele de sânge reprezintă investigațiile
principale prin care ”se caută” cauza tulburărilor). Sănătate 5D consideră că tulburările
circulației limfatice reprezintă, real, principala cauză a tulburărilor. Stagnarea limfatică,
încărcarea cu reziduuri toxice a limfei și stagnarea acesteia în țesuturi – cu apariția
”inundației” țesuturilor – a ”inflamației” sau ”acidozei” (toate sunt sinonime) – reprezintă
primele stadii ale bolilor. Iar simptomele clinice sunt indicatoare clare – corpul ne
informează permanent asupra stării sale – important este ”să citim” mesajele sale.
− Rinichii controlează sistemul limfatic, la fel cum inima îl controlează pe cel sanguin –
așadar – rinichii se îmbolnăvesc/dezechilibrează (funcționează prost) înainte ca
inima/circulația sângelui să aibă probleme. La toată lumea – problemele încep din zona
lombară – odată cu proasta filtrare a rinichilor (rinichii mai sunt denumiți în medicină
”organele tăcute” pentru că pot funcționa prost an de zile, fără simptome directe care să
atragă atenția asupra lor – dar cu multe simptome indirecte, clare doar pentru cei care cunosc
și văd). Deși medicina ”clasică” tot pune vina pe inimă și circulația sângelui – de fapt,
majoritatea oamenilor au probleme cu rinichii și circulația limfatică. Vom observa acest
lucru pe fiecare dintre noi și la cei din jur (la pacienții noștri, dacă este cazul).
 − Glandele suprarenale controlează funcția rinichilor – datorită poziției anatomice și datorită
acțiunii directe a hormonilor lor (descrisă detaliat mai sus). Majoritatea bolilor sunt produse
de proasta funcționare/slăbiciunea glandelor suprarenale, care antrenează atât
dezechilibrarea întregului ax endocrin, cât și tulburări ale rinichilor – și apoi ale circulației
limfatice. Cu alte cuvinte – cauza principală a tuturor bolilor este STRESUL. Medicina
modernă tot caută cauza bolilor la nivelul tiroidei sau pancreasului – fără a realiza care
dintre glandele endocrine sunt responsabile de dezechilibrul întregului ax endocrin.
Vom reveni în fiecare lecție la modificările pe care le vom aduce la modul de înțelegere al sănătății
și bolii, pe măsură ce vom avansa cu descrierea detaliată a corpului omenesc.

Tulburările glandelor suprarenale duc la multiple simptome și am descoperit practic următoarele:

[Link]

GLANDA TIROIDĂ
Este următoarea glandă afectată în stagnarea limfatică, după glandele suprarenale.
Zona gâtului este una dintre cele mai strâmte anatomic în corpul nostru.
Prin regiunea gâtului trec vase de sânge importante (artere și vene prin care este irigat capul –
arterele carotide, venele jugulare), filete nervoase importante, dar și vase limfatice importante). În
zona gâtului se găsesc foarte mulți ganglioni limfatici – ceea ce indică necesitarea menținerii unei
nivel mare de ”curățeni” a gâtului.
Tot aici se regăsește zona faringelui – care este zona de intersecție a celor trei mari sisteme vitale
ale corpului – sistemul respirator, sistemul digestiv și sistemul nervos.
Gura și faringele reprezintă zonele ESENȚIALE ale corpului – cele care asigură ACCESUL în corp
a MEDIULUI EXTERN – sub forma alimentelor, aerului și informațiilor (vorbirea).

Tiroida este ”poarta” acestei regiuni atât de importante – având forma unui fluture cu două aripi sau
a unei funde.
Împreună cu alte 4 glande mici, numite paratiroide, situate pe fața posterioară (în spatele tiroidei),
glanda tiroidă se ocupă de reglarea metabolismelor – prin buna folosire a mineralelor tip calciu,
magneziu, iod și altele.
[Link]
[Link]

Stagnarea limfatică în zona gâtului este foarte importantă la persoanele stresate, tensionate, aflate
continuu în stare de ”alertă” (în reacție simpaticotonică continuă).
Glanda tiroidă este cea mai cunoscută dintre glandele endocrine – fiind foarte studiată, mai ales
datorită tulburărilor ”la modă” - tip ”tiroidita autoimună”.
Pe care nimeni nu o înțelege – dar toți o descriu ca o tulburare frecvent întâlnită și o boală ”la
modă”.

De ce un organism logic și deștept, precum corpul omenesc, ajunge să creeze anticorpi împotriva
propriilor organe?
Vom găsi răspuns la această întrebare, înțelegând în continuare cum funcționează organismul
nostru.

Celulele corpului nostru sunt entități individuale care funcționează pe baza următorului principiu
natural: ”cel puternic supraviețuiește, cel slab piere”.
Pentru a permite supraviețuirea majorității celulelor (întregului), corpul ”sacrifică” uneori părți
slăbite ale corpului, celule atât de distruse și atât de prost funcționale, încât devin dăunătoare
restului organismului. În aceste situații, există două mecanisme de ”auto-sacrificiu”:
− apoptoza programată în chiar ADN-ul celulelor (un fel de ”sinucidere” a celulelor care sunt
prea degradate sau prea bătrâne pentru a mai funcționa)
 − crearea de anticorpi împotriva propriilor celule (anticorpii – sunt niște receptori de pe
celulele de apărare proprii ale corpului, care le determină pe acestea să ”devorează” efectiv
alte celule, pe care găsesc ”semnalele” corespunzătoare).
De ce ar crea organismul anticorpi împotriva celulelor tiroidei?
Pentru că acestea sunt atât de slăbite, atât de prost funcționale, încât există riscul de degenerare
către celule canceroase. Decât să se confrunte cu ”celule scăpate de sub control”, corpul preferă să
distrugă celulele slăbite.
Ce anume slăbește atât de tare celulele tiroidei – încât să fie nevoie ”sacrificarea” lor?
Biochimic – avem doar două posibilități – fluide alcaline sau fluide acide.
ACIZII sunt cei care distrug, corodează, ard, usucă, deshidratează și slăbesc țesuturi și celule.
Sângele este ALCALIN – așa cum am discutat deja, de alcalinitatea lui depinde viața întregului
corp. Dacă sângele devin acid – murim în câteva minute.
Limfa este cea ACIDĂ – în condiții de încărcare cu reziduuri, de stagnare (sau proastă circulație) și
de o ”necurățare” a sistemului limfatic, datorită lipsei de eliminare prin rinichi.
Stagnarea limfatică la nivelul gâtului – partea cea mai îngustă a corpului nostru – este o stagnare
observată din copilărie – și marcată prin ”mărirea ganglionilor limfatici” și ”răceli” - de fapt,
tentative de eliminare a mucusului stagnant și a fluidelor limfatice în exces din zona gâtului.
Ani de zile de stagnare limfatică (uitați-vă la majoritatea oamenilor unde fac ”gușă” - sub bărbie și
exact între gât și cap) determină acumularea de limfă cu reziduuri acide în țesuturile din jurul
gâtului – cu apariția problemelor cronice ale gâtului – de la laringite cronice, până la spondiloze
cervicale, de la probleme ale tiroidei, la dezechilibre majore neuro-vegetative (la nivelul gâtului trec
multe vase de sânge și filete nervoase).

Problemele tiroidei – inclusiv tiroidita auto-imună – apar pe stagnare limfatică la nivelul zonei
gâtului – produsă de proasta circulație limfatică – ca urmare a proastei filtrări/eliminări de reziduuri
la nivelul rinichilor – ca urmare a slăbiciunii glandelor suprarenale.
Așadar – TIROIDA este afectată DUPĂ ce sunt afectate glandele suprarenale.
Iar în procesul vindecării – ne vom ocupa TOTDEAUNA de cauză – NU de efect.
Vom reveni cu alte informații despre glandele endocrine, la fiecare lecție ulterioară din curs.

GLANDELE PARATIROIDE – sunt , așa cum spuneam, patru perechi de glande mici, situate de o
parte și de de alta a ”aripilor” glandei tiroide – și se ocupă în special de echilibrarea folosirii
mineralelor în corpul nostru – în special calciu, magneziu și fier.
”Responsabilitatea” acestor glande importante – este FERMITATEA țesuturilor corpului – cu alte
cuvinte, menținerea tonusului tuturor țesuturilor din corp.
Proasta funcționare a acestor glande (în contextul aceleași stagnări limfatice care afectează și glanda
tiroidă) duce la apariția a două mari categorii de probleme:
1) pierderea fermității țesuturilor
− cu apariția pielii uscate, care atârnă (se pierde elasticitatea pielii) și este plină de riduri;
− cu apariția herniilor de toate felurile (de la herniile de disc, până la hernia hiatală sau
ombilicală) sau a ptozelor (înseamnă organe care ”au căzut” de la locul lor, nu-și mai mențin
poziția normală, anatomică în corp – rinichii pot fi ”ptozați” - adică situați mai jos decât în
mod normal, sau poate exista o ptoză a uterului și anexelor, la femei – cu senzația că ceva
atârnă în jos, sau o ptoză a stomacului, sau a intestinului gros – cu apariția tulburărilor de
scaun; la femei, sânii ”atârnă” și trăsăturile feței pot fi ”lăsate” evident (aici fiind ”terenul de
lucru” preferat al chirurgilor plasticieni – dar ce ne facem cu adevărata ”cauză” a
problemelor? - dezechilibrul suprarenale/rinichi/limfatice/tiroidă-paratiroide?
− apar varice (se pierde fermitatea pereților venoși vasculari), vase sparte de sânge pe picioare
(pierderea fermității pereților capilarelor sau arterelor mici), hemoroizi (pierderea fermității
pereților venelor hemoroidale la nivelul rectului)
− favorizarea reacțiilor tip spastic (cârcei, crampe, fasciculații, la nivelul mâinilor, picioarelor
– reacții catalogate de medicină drept ”spasmofilie”)
 2) tulburări tip depresiv (de la tristețe, melancolie – până la depresie cu tendințe suicidare) –
ca urmare a proastei funcționări tiroidă/paratiroide. Mineralele tip calciu și magneziu sunt
esențiale în menținerea echilibrului sistemului nervos central și periferic și tulburările
acestora determină reacții emoționale profunde și puternice.

Glandele paratiroide sunt atât de puțin cunoscute, încât nici măcar nu sunt băgate în seamă de
medicina tradițională – iar intervenția lor în economia organismului nu este nici măcar un pic
cunoscută.
În completarea prezentei lecții aveți atașat un fișier .ppt cu o prezentare despre tiroidă/paratiroide
puțin mai detaliată. În cartea dr. Morse aveți alte informații detaliate.

TIMUSUL
Este o altă glandă endocrină foarte importantă, situată în zona anterioară a sternului = osul pieptului
– chiar pe mijlocul toracelui.
Este o glandă foarte dezvoltată la copiii și care se micșorează în timp, la adulți.
Are o funcție importantă, cunoscută și de medicina tradițională, în coordonarea apărării imunitare,
eliberând o serie de celule numite limfocite T și limfocite B (sunt celule care migrează apoi în
sistemul limfatic – de aceea se numesc LIMFOCITE!) - și au rol esențial în apărarea corpului de
”invadatorii” externi.
Dar o altă funcție la fel de importantă a timusului – descrisă mai mult în literatura ”ezoterică” - este
funcția de ”centru al importanței de sine” (Luule Viilma în cartea sa ”Durerea este în sufletul tău”,
Manual pentru învățarea limbajului stresurilor, Colecția ”Învață să te ierți” - îl descrie foarte plastic
la pagina 147)
Când cineva vă strigă: ”Hei, tu!” arătați cu degetul înspre stern (spre timus) întrebând ”Cine, eu?”
Deci timusul este sediul ”Eu-lui” - ”Ego”-ului, Importanței de sine așa cum îl/o percepem fiecare
dintre noi.
Nu vom arăta cu degetul nici către cap, nici către burtă și nici către altă parte a corpului. Ci exact
către zona centrală – către „timus”.
Multe tulburări aparute la adult, la nivelul sistemului endocrin/limfatic și al timusului, în special,
sunt legate de ”părerea de sine” (care variază dramatic între ”bietul de mine” și ”minunatul de mine,
care merită de toate”).

Ajunși cu discuția despre glandele endocrine în acest loc al lecției – voi menționa că întregul sistem
endocrin – este mult mai bine și detaliat discutat – cu toate funcțiile și corespondențele sale – în
literatura ezoterică și teologică – decât în literatura medicală.
Observăm cum sistemul endocrin este o ”zonă de mister” pentru medicină - dar un teren foarte
explorat în zona ”spirituală”.
De aici – vom realiza cum acest sistem endocrin este AXUL de legătură între corpul nostru material
și energia noastră și a lumii din jur.
Pentru că în prezent, lumea este studiată fragmentar de diferitele domenii de cunoaștere – nu mai
reușim să înțelegem ”integrat” lucrurile.
Dar Sănătate 5D își propune o viziune de ansamblu și o aducere la un loc a cunoașterii – indiferent
de domeniu – medical sau spiritual – întrucât fiecare ”cale” are contribuția sa importantă.
În partea de ”Resurse” găsiți multe trimiteri bibliografice către cărți și documente teologice care
studiază legăturile cu medicina. Călugări română celebri au studiat în profunzime aceste legături și
au descris importanța sistemului endocrin în corpul omenesc (părintele Arsenie Boca – în ”Cărarea
împărăției”).
[Link]

În literatura ezoterică a lumii – glandele endocrine corespund sistemului de ”chakre” sau centrii
energetici ai corpului – care sunt în număr (cel mai frecvent) de 7 – corespunzând celor glande
endocrine importante:
 1) chakra rădăcină (în zona anusului) – glandele sexuale
2) chakra plexului sacral (în zona dintre buric și osul pubian) – glandele suprarenale
3) chakra plexului solar (zona stomacului) – pancreasul endocrin
4) chakra inimii (mijlocul sternului) – timusul
5) chakra gâtului – tiroida și paratiroidele
6) chakra celui de-al treilea ochi – epifiza
7) chakra coroanei – hipofiza

Nu vom intra în detaliu în cadrul Lecției – ci vom face trimiteri către autori care descriu foarte în
amănunțime legături, simboluri și amănunte interesante despre funcționarea acestor ”centrii
energetici” sau chakre – și legăturile lor cu glandele endocrine (în fișierul Resurse 2)

HIPOFIZA
Sau glanda pituitară este glanda ”șefă” - coordonatoare a sistemului endocrin – fiind elementul de
legătură cu sistemul nervos central (cu o structură anatomică numită hipotalamus).
Eu numesc hipofiza ”punguța cu doi bani” (exact ca în povestea pentru copiii cu cocoșul care s-a
ținut de boier să-și recupereze ”punguța”).
Hipofiza – sau ”punguța cu doi bani” situată la baza creierului – are două părți – una numită
anterioară (mai în față, spre creier) și alta posterioară (mai în spate, spre faringe) – fiecare dintre ele
eliberând o serie de hormoni importanți pentru echilibrarea funcției celorlalte glande endocrine
aflate ”în subordine”. Hipofiza este atașată la baza creierului, undeva în spatele ochilor, în mijlocul
capului.
Ca glandă centrală, hipofiza controlează câteva dintre funcțiile pe care le îndeplinesc majoritatea
celorlalte glande – iar când ea slăbește, poate afecta întregul organism printr-o reacție în lanț.
Glanda hipofiză poate afecta tiroida sau glandele suprarenale, și întregul organism.
O statură prea mică sau prea înaltă indică probleme de funcționare ale hipofizei.
Neregularitățile ciclului menstrual, probleme tip îmbătrânire rapidă, afecțiuni neurologice
importante (precum scleroza multiplă, boala Parkinson), vitiligo, alte afecțiuni auto-imune – indică
o slăbiciune funcțională a hipofizei, printre altele.

Pe Internet pot fi găsite detalii despre funcționarea acestei glande importante, așa cum sunt
cunoscute în prezent (are formă de ”punguță cu doi bani”, nu-i așa?)
[Link]

Ce se cunoaște mai puțin este legătura extraordinară între HIPOFIZĂ și colonul transvers al
intestinului gros – cele două provenind din aceeași parte a embrionului puiului de om.
Orice tulburare, stagnare și inflamație a colonului transvers are repercusiuni uriașe asupra
funcționării hipofizei. Persoanele care suferă de constipație – au cel mai adesea stagnări de materii
fecale la nivelul colonului transvers – care are formă de ”bărcuță” - și foarte des se confruntă cu
tulburări funcționale ale hipofizei.
Dacă stagnarea limfatică – afecta predominant tiroida și paratiroidele,
stagnarea digestivă (constipația) – afectează predominant hipofiza.
Până nu se echilibrează tranzitul intestinal și buna funcționare a intestinului gros (în special a
colonului transvers) – nu putem să echilibrăm funcția hipofizară.
ESTE O OBSERVAȚIE PRACTICĂ foarte importantă – de aici subliniind rolul major pe care îl
vom pune pe detoxifierea colonului și combaterea constipației (prin dietă) în strategia SĂNĂTATE
5 D (”constipația” - este un simptom care, precum cocoșul din poveste, strigă continuu la noi
”Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!”)
Hipofiza este afectată și de stagnarea limfatică importantă din zona capului, în special din regiunea
de la baza creierului (baza nasului). Tulburările tip sinuzită, rinită cronică, toate tulburările de
vedere sau cele apărute la nivelul ochilor (conjunctivită, ulcioare etc) indică stagnare
limfatică=acidoză=inflamație în țesuturile respective. Hipofiza este ”prinsă” și ea în cadrul stagnării
mucusului la acel nivel – presiunea limfei toxine și a mucusului reactiv asupra țesuturilor capului
putând să dea tulburări importante (migrene, dureri de cap, amețeli, rău de mișcare, tulburări de
atenție, concentrare, memorie, căderea părului, distrucții importante ale țesuturilor din zonă).

Pentru că Hipofiza realizează legătura sistemului endocrin – în întregime - cu sistemul nervos și cu

toate celulele corpului – ea este ”releul” de legătură între ”animalitate” (corpul pe care îl avem) și
”umanitate” (energia care ”locuiește corpul, numită și Spirit, sau Suflet sau Dinamică).
Nu întâmplător, cocoșul din poveste își tot cerea ”spiritul” înapoi (”Cucurigu, boieri mari, dați
punguța cu doi bani!) – pentru că atunci când ai ambele părți funcționale (trup și spirit) – și ești
”întreg” - te poți ”cupla” la energia Universului și totul îți merge ”din plin” (precum cocoșului din
poveste!). Înțelepciunea populară ne transmite mesaje profunde, ascunse în povești și cântece – pe
care le putem descifra doar când punem la un loc toate piesele din puzzle!

EPIFIZA sau glanda pineală este o altă glandă importantă – care are o funcție legată de
mecanismul de somn/veghe. Este o glandă mică, de formă conică, localizată în spatele și chiar
deasupra sprâncenelor. Se știu foarte puține despre funcțiile acestei glande – doar că sintetizează
melatonină, hormon ce contribuie la relaxarea organismului și intrarea în procesul de somn.
Melatonina poate afecta pigmentația pielii și a părului.
Glanda pineală este reglată și guvernată de lumină (externă, dar și internă).
Stagnarea limfatică din zona capului o afectează și apar tulburările de somn – tip adormire dificilă,
somn superficial, sau trezire dificilă dimineața (caracteristice sindromului de oboseală cronică).

PANCREAS-ul este în același timp o glandă endocrină și una exocrină.

El produce hormoni secretați direct în sânge (de aceea se numește glandă endocrină)
Dar produce și substanțe secretate printr-un canal, în tubul digestiv (glandă exo-crină).
Hormonii săi insulina și glucagon-ul (în principal), dar și alții (precum somatostatină) – se ocupă de
echilibrarea nivelului glucozei în sânge (glicemiei). Conlucrează foarte strâns cu hormonii
glucocorticoizi ai suprarenalei – pentru menținerea nivelului constant al glicemiei în sânge.
Așa cum vom discuta de foarte multe ori în cadrul Școlii Sănătate 5D – zaharurile – carbohidrații –
reprezintă COMBUSTIBILUL celulelor umane.
Celulele umane au nevoie de carbohidrați simpli, ușor de absorbit și prelucrat, ușor de folosit și care
să nu lase prea multe reziduuri după folosire. Întocmai precum un motor de mașină are nevoie de
combustibil de bună calitate – așa și organismul nostru dorește ”cea mai bună calitate” pentru
combustibilul celular. De aceea sunt atâtea organe importante implicate în echilibrarea nivelului
glicemiei – pancreasul, suprarenalele, hipofiza, ficatul, întregul tub digestiv – întrucât existența
continuă a combustibilului celular asigură menținerea vieții celulelor.
[Link]
GLANDELE SEXUALE
OVARELE la femeie – sunt organele specifice implicate în procesul de reproducere feminină.
[Link]
Aceeași funcție o îndeplinesc și TESTICULELE la bărbat
[Link]
Există o relație foarte strânsă între glandele sexuale și glandele suprarenale/hipofiză – modificările
endocrine propagându-se în lanț între aceste structuri.
Multe dintre problemele de infertilitate, sterilitate, de dificultate de menținere a unei sarcini – se
datorează proastei funcționări a suprarenalelor/hipofizei, în contextul stagnării limfatice importante
de care discutăm de la începutul lecțiilor.

Toate glandele care fac parte din sistemul endocrin sunt ESENȚIALE pentru menținerea sănătății și
a formei optime a corpului fizic.
Sistemul endocrin reprezintă ”procesorul central” al computerului intern al corpului (reprezentat de
sistemul nervos).

Dr. Morse spune că în 75% din totalul bolilor este implicat sistemul endocrin. Din observațiile mele
practice la cabinet – nu cred că există problemă de sănătate a corpului omenesc în care să nu fie
implicată o parte a sistemului endocrin.

În decursul lecțiilor ulterioare, vom reveni iar și iar în discuție la funcționarea sistemului endocrin –
pentru că este o altă CHEIE importantă a înțegerii noii paradigme a vindecării.
Micile glande endocrine – și substanțele tip ”informații” pe care ele le eliberează în cantități infime
(substanțele numite ”hormoni”) - realizează legături esențiale între toate părțile corpului nostru –
ajutându-l să se adapteze la multe schimbări din mediul exterior și cel interior.
Echilibrarea sistemului endocrin este o parte esențială din procesul de vindecare – indiferent de
”numele” afecțiunii pe care o are persoana.

Menționare suplimentară:
Din această lecție deja veți percepe ”intenția” strategiei Sănătate 5D – de a integra INFORMAȚII
din toate domeniile cunoaștere – de a aduce la un loc medicina, teologia, spiritualitate, psihologia,
simbolistica, cunoașterea populară și orice altă sursă utilă de informație – pentru a obține o imagine
unitară și SIMPLĂ a funcționării omenești.
Intenția ”holistică” - de aducere la un loc a părților componente – care există în lume la ora actuală
- ne imprimă clar direcția în care să continuăm explorările.
După milenii de fragmentare – și studiere separată a unităților – tendința actuală este de ”unificare”,
de aducere împreună – de ”întregire” a corpului de cunoștințe.
Exact așa cum noi suntem laolaltă, ca și grup, la Școala Sănătate 5D – pentru a pune împreună la un
loc cunoașterea practică și teoretică obținută de fiecare dintre noi.

EXERCIȚIUL 1.2
Vă vom propune să vă explorați propriul sistem endocrin, notându-vă în documentul pe care îl veți
pregăti pentru ”Evaluare” răspunsurile la următoarele întrebări:

Starea HIPOFIZEI:
− sunteți prea scund sau prea înalt de statură?
− arătați mai tânăr sau mai bătrân decât vârsta cronologică (din buletin)?
− există dureri de cap (tip migrene, presiune etc), tulburări de vedere sau amețeli?
− la femei – există neregularități sau perioade de luni de zile de oprire a menstruației (la fetele
tinere, chiar din primul an de venire a ciclului)?
Starea EPIFIZEI:
− aveți pete maronii sau albe pe piele (sau vitiligo?)
− aveți multe fire de păr alb?
− aveți tulburări de somn (de adormire, somn superficial, trezire în stare de oboseală)

Starea TIROIDEI/PARATIROIDELOR:
− aveți probleme de greutate corporală (supraponderal, pierdeți greu în greutate chiar și în cure
intestive de slăbire)
− aveți probleme cu părul (cade ușor, subțire, chelie) sau cu unghiile (sfărâmicioase, cu
dungulițe verticale sau orizontale, se rup ușor etc)
− aveți palpitații, extrasistole, bătăi neregulate la nivelul inimii?
− sunteți friguros/călduros, transpirați prea mult/prea puțin?
− aveți hernii, hemoroizi, varice, vase sparte pe picioare?
− aveți probleme cu calciul (scade adesea), cu oasele (osteoporoza, scolioză, fracturi ușoare
ale oaselor) și cu dinții (carii, structură proastă a dinților)
− aveți crampe musculare (spasme, cârcei, fasciculații musculare, spasmofilie)?
− aveți probleme tip melancolie, tristețe, accese de depresie, stare de nemulțumire interioare,
iritabilitate și crize de furie (probleme ale magneziului)?

Starea PANCREASULUI:
− simțiți nevoia să consumați dulce (ciocolată, patiserie, făinoase)?
− acumulați gaze după ce mâncați sau simțiți că mâncarea se oprește în stomac?
− eliminați alimentente nedigerate prin scaun?
− aveți tulburări tip diaree, gastrită sau enterită?
− sunteți prea slab/slabă și nu reușiți să creșteți în greutate?
− vă este sete, urinați mult/puțin?
− aveți alunițe pe corp?

Starea SUPRARENALELOR:
− suferiți de atacuri de panică, crize de anxietate, frici multiple, vă simțiți inferior celorlalți și
lipsit de încredere în propriile puteri (timiditate excesivă)?
− aveți hipotensiune sanguină (sub 120 tensiunea sistolică)?
− faceți ”crize de hipoglicemie” (tremur, slăbiciune, transpirație, dacă nu mâncați mai mult
timp, toate ameliorate dacă luați ceva dulce sau mâncați orice)?
− apare o stare de tremur (mâini, picioare), la cea mai mică emoție sau solicitare?
− aveți țiuituri în urechi (tinitus)?
− aveți dificultăți de respirație (trageți greu aer în piept, inspir dificil) sau ”gâfâiți” la cele mai
mici eforturi?
− aveți dureri în zona lombară (zona șalelor) în special după o zi cu stres, cu o stare de
tensiune a spatelui și încordare?
− La femei – aveți ciclul menstrual neregulat – hemoragia foarte abundentă – chisturi ovariene
– formațiuni fibromatoase – endometrioză – dureri mamare, mai ales în cursul ciclului
menstrual – apetit sexual scăzut – ați avut avorturi spontane sau probleme legate de
concepție?
− La bărbați – suferiți de afecțiuni ale prostatei (urinare frecventă, mai ales noaptea) – sau
probleme de erecție, ejaculare precoce sau tulburări de apetit sexual?
Răspunzând simplu la întrebările de mai sus vă puteți face o idee despre dezechilibrele cu care vă
confruntați, fiecare, la nivelul sistemului endocrin.
Alături de problemele identificate la evaluarea sistemului limfatic – aceste ”indicii” ne vor ajuta să
ne facem o idee despre mărirea și intensitatea problemelor de sănătate cu care ne confruntăm
fiecare.
LECŢIA 1.3

TUBUL DIGESTIV

Alimentația este una dintre funcțiile fundamentale ale ființei umane.

Orice sistem biologic viu (dar și orice mașină făcută de om) are (au) nevoie de ”combustibil” pentru
a funcționa.
Tubul digestiv este sistemul ”de alimentare” a mașinii biologice, care este ființa umană.
În multe articole am scris faptul că ”omul este un tub digestiv” - dar dacă vă uitați în natura din jur,
toate ființele vii sunt ”tuburi digestive” în mișcare. Toți căutăm continuu mâncare și întreaga noastră
viață se învârte în jurul mâncării (oamenii au elaborat chiar forme ”rafinate” de socializare în jurul
procesului de alimentație – să-i ”deghizeze” natura grosieră și animalică).
Dar asta este ce suntem fiecare dintre noi – o parte animalică, care are nevoie permanentă de
susținere nutrițională pentru a ne păstra funcționarea.

Re-amintire a naturii a ceea ce suntem cu toți:

[Link]
8_5245a61fc7b855ff56d1b643/[Link]

Oamenii sunt mai mult decât partea animalică – au și o parte energetică (”luminoasă”) - pentru că
orice există în acest Univers dual are o dualitate intrinsecă (inclusiv lumina are un aspect de
corpuscul, de particulă, și un altul de undă, de energie).
Un documentar special, numit ”Trezirea” ne povestește despre complexitatea a ceea ce suntem:
[Link]
Pentru a putea învăța și apoi accesa partea de energie rafinată, subtilă, care suntem, este esențial să
ne înțelegem partea grosieră, animalică.
Iar cunoașterea/înțelegerea structurii anatomice, a biochimiei și funcționării tractului digestiv – este
OBLIGATORIE pentru ”folosirea” corectă în practică a mașinii biologice care este corpul nostru.

Tractul gastro-intestinal sau tubul digestiv este format dintr-o serie de organe cavitare prin care intră
și trec alimentele, fiind transformate din material grosier (cu vibrație energetică joasă) în material
din ce în ce mai rafinat (cu vibrație energetică înaltă).
La trecerea dintre fiecare dintre componentele tractului digestiv, alimentele suferă o transformare
(există ”praguri” sau ”porți” între toate aceste organe) – astfel încât, treptat, cu fiecare prag pe care
îl trec, alimentele suferă transformări.
Interesant este faptul că toată lumea (nu numai alimentele) suferă transformări când trece anumite
”praguri”. Zilnic – intrați pe ușa de la serviciu – și suferiți o transformare – deveniți un alt individ,
de fapt vă asumați un alt rol personal, care presupune anumite comportamente și o altă folosire a
corpului fizic. Și apoi când intrați pe ușa locuinței personale – vă transformați din nou ”rolul” -
pentru a îndeplini alte sarcini și a fi cineva diferit. Pe orice ușă intrați – suferiți o transformare.
Ușile (porțile) sunt simboluri ale schimbării.
Chinezii și orientalii cunoșteau aceste lucruri și ”plantau” porți în mijlocul naturii – pentru a
simboliza ”trecerea” și modificarea stării de vibrație interioară.

La fel – alimentele trec prin tubul digestiv, și după fiecare ”poartă” - își schimbă structura, dinamica
și vibrația, astfel încât la fiecare nivel se întâmplă altceva.
Întregul proces de digestive presupune un consum de energie din partea organismului.
Și vom discuta foarte mult în cursul strategiei ”Sănătate 5D„ despre diferitele feluri de alimente și
consumul de energie necesar pentru folosirea lor de către organism.

Vom aminti aici cele 4 PROCESE FUNDAMENTALE ale procesului de digestie – pe care le vom
repeta de multe ori în curs – pentru a fi bine înțelese și mai ales, aplicate în practica zilnică.
 − DIGESTIA BUNĂ a alimentelor – este primul principiu. Este facil pentru tubul digestiv să
folosească alimente ușor digerabile, care să nu suprasolicite tractul digestiv
− ABSORBȚIA CORESPUNZĂTOARE a nutrienților – este esențial pentru organism să
poată absorbi nutrienții obținuți din prelucrarea materialului ce trece prin tubul digestiv.
− UTILIZAREA nutrienților de către celule – este la fel de importantă – este esențial ca tot
ceea ce se absoarbe să poate fi folosit de către ”destinatari” (celulele organismului)
− ELIMINAREA reziduurilor – este la fel de importantă – atât a reziduurilor celulare, cât și a
reziduurilor organice rămase în urma prelucrării alimentelor.

Cele 4 procese fundamentale: DIGESTIA, ABSORBȚIA, UTILIZAREA și ELIMINAREA – au

nevoie să se desfășoare ”în flux continuu” - zi după zi, de-a lungul vieții ființei umane (și a ființelor
vii), pentru a susține viața în corpul biologic.

Să ne întoarcem la anatomia tractului digestiv, să discutăm mai mult despre el și părțile sale
componente.
Tractul digestiv, cunoscut și sub denumirea de canal alimentar, este un tub fibromuscular cu o
lungime de 9 metri, care se întinde de la gură până la anus. Pot fi necesare până la 24 ore pentru ca
hrana să traverseze prin diverse organe și tuburi, de la început până la capăt.
Abdomenul uman este practic ”umplut” cu organe aparținând tractului digestiv.

[Link]

Părțile componente ale tubului digestiv sunt:

1) cavitatea bucală
2) esofagul
3) stomacul
4) duodenul – în care se varsă secrețiile de la bilă (ficat) și pancreas
5) intestinul subțire (jejun și ileon)
6) intestinul gros (colon ascendent, transvers, descendent și sigmoid)
7) anus și rect
[Link]

[Link]

[Link]

Studiați cu atenție și în detaliu oricare dintre informațiile de mai sus – pentru a avea o idee de bază
despre anatomia și fiziologia tractului digestiv.
Veți găsi pe Internet foarte multe informații, dacă doriți mai multe detalii.
În prezenta lecție, vom încerca să vorbim ”altfel” despre toate aceste organe – așa cum am făcut,
deja și vom face, la fiecare lecție.

CAVITATEA BUCALĂ
Reprezintă începutul tractului digestiv. Dar vom vedea cum ea, este în același timp și o zonă foarte
importantă pentru tractul respirator (înotătorii știu acest lucru). Iar sistemul nervos o folosește drept
”poartă” de relație cu semenii (organ al vorbirii).
Așadar – sistemul digestiv, sistemul respirator și sistemul nervos, alături de sistemul circulator – se
întâlnesc la nivelul cavității bucale.
Gura este zona cea mai tensionată și dinamică a corpului – cea mai ”yang” (cum spun chinezii).
Gura noastră aproape că ”nu stă niciodată” - mereu are ceva de făcut. Ori mestecă, ori mănâncă, ori
se mișcă, pur și simplu, în timpul gândirii (când gândim, apar mișcări involuntare și ale limbii și ale
mandibulei). Nici măcar în somn, gura noastră nu se relaxează!
Gura este considerată CENTRUL activ al corpului nostru – locul prin care ne ”exercităm” (punem
în practică) conștiența și libertatea.
Gura este ”pivotul” funcțiilor corporale.
Controlându-ne mâncatul, respiratul și vorbirea – ne controlăm viețile.

Nivelul de toleranță al gurii este mai mare decât al oricărui organ din corp – este uimitor ce putem
introduce în ea. Mulțumită fluxului continuu de salivă, care ajută la diluarea a ceea ce este
necomestibil sau negustos, explorăm lumea din jur cu ajutorul gurii - în copilărie, introducând orice
în ea - ”gustând” mediul înconjurător și învățând astfel despre el. Simțul gustului, alături de cel al
mirosului sunt foarte importante la începutul vieții – și ar trebuie să rămână așa, întrucât stau la baza
DISCERNĂMÂNTULUI. Iar aceste simțuri rămân intacte doar dacă mestecăm bine hrana.

Când folosim gura pentru procesul alimentar – este bine să o folosim DOAR pentru procesul
alimentar. NU SE VORBEȘTE la masă sau cu gura plină.
Deși înțelepciunea străveche cunoaște acest lucru - ”socializarea” forțată indusă de civilizația
modernă este făcută special pentru a încălca acest principiu fundamental. La orice masă ”festivă” -
se mănâncă și vorbește în același timp (ambele procese făcându-se la fel de prost!).
Masticația (mestecatul) este o mișcare esențială cu care debutează procesul digestiv la nivelul gurii.
MESTECAȚI BINE – ne spuneau în copilărie mama și bunica.
Mâncarea modernă și procesată ”induce” și forțează o masticație superficială (cât de bine poți
mesteca o înghețată sau o ciocolată, un produs de patiserie sau o bucată de carne?).

Masticația (mestecatul) are multiple funcții:

− fragmentează alimentul introdus în gură, permițând întregii cavități să-i perceapă structura,
aroma, acțiunea, permițând corpului să aibă primele informații desprea ceea ce urmează ”să
intre”
− ajută la impregnarea alimentului cu salivă (secretată de mai multe perechi de glande
salivare), un fluid cu pH alcalin, care impregnează alimentele (în special carbohidrații) și
declanșează procesul descompunerii lor chiar de la început
− ajută la luarea unei decizii importante pentru organism – care înseamnă acceptarea a ceea ce
 a intrat (pregătirea întregului tract digestiv pentru primirea alimentului) sau refuzarea a ceea
ce a intrat (scuiparea, eliminarea). Este locul în care această decizie se poate lua cel mai
ușor, cu cele mai mici consecințe pentru întregul organism (cu gura luăm decizia ”ne
trebuie/nu ne trebuie” - indiferent că este vorba despre mâncare, informații sau obiecte pe
care le primim, relații pe care le avem sau orice altceva).
Dacă ”mestecăm” bine – avem timp să luăm decizii bune. Și procesul de digestie ulterior se va
desfășura sub auspicii foarte bune.
Dacă am mesteca bine (de 40-50 ori fiecare îmbucătură, poate chiar de mai mult – cu auto-
disciplină și de 100 ori fiecare îmbucătură) – practic înghițim tot atâta salivă cât și aliment – așa
încât ne vom sătura mult mai repede.
Dacă am mesteca bine – orice fel de aliment introducem în gură – am descoperi că mestecând o
bucată de carne de 40-50 ori vom avea un gust îngrozitor în gură și vom decide să o scuipăm (cum
fac foarte mulți copiii mici). La fel se va întâmpla cu un aliment tip patiserie (cu zahăr rafinat) –
care ”arde” efectiv mucoasa bucală dacă îl ținem mai mult în gură.
Dacă am mesteca bine am descoperi gustul minunat al fructelor și ale legumelor (ați descoperi cât
de dulce este varza, bine mestecată – inclusiv varza murată! - mestecată suficient de mult – devine
dulce!) și am putea să luăm mult mai ușor deciziile legate de propria alimentație (și de viața
noastră).

Citiți povestea de la pagina 32 a cărții dlui Radu Ilie Mânecuță – Nutriția omului, act sacru
Este impresionantă și ne demonstrează cum masticația a făcut diferența între viață și moarte!
[Link]
Intreaga lui carte conține informații deosebite și bine documentate – în ”aliniere” cu ceea ce
prezintă dr. Morse.

Masticația (mestecarea) este un obicei care se formează în copilărie. Și necesită o dantură sănătoasă
și un sistem nervos sănătos (coordonarea și mișcările limbii și întregi cavități bucale sunt procese
foarte complexe).
99% dintre oameni nu știu să mestece – așadar, nu știu să mănânce – nu iau decizii bune (la multe
nivele ale vieții) și întreaga viață devine un haos – gestionat continuu prin crize.
Masticația se re-educă prin disciplină.
Prin repetarea iar și iar a procesului de masticație ”normal” (de 40-50-100 ori fiecare îmbucătură) la
fiecare masă (unde este posibil, desigur) – zi după zi – ne putem reînvăța să ”începem” corect
procesul de digestie.
Și chiar dacă vor mai apare pofte – și veți mai ”gusta” din alimentele din ”memoria celulelor dv”
(amintirile copilăriei sunt foarte puternice) – mestecându-le bine – le veți re-evalua calitățile și veți
lua decizii noi – adoptând comportamente noi.
Gura (cavitatea) bucală este ”primul prag” pe care alimentele au nevoie să-l treacă pentru a intra în
corpul nostru. Iar decizia pe care o luăm, ca ființe conștiente – este CE lăsăm să intre în corpul
nostru – și să devină o parte din noi. Această decizie o luăm ”cu gura”!

Limba este un organ extraordinar – este ”centrul” cavității bucale – și imprimă cu dinamica sa,
dinamica întregii cavități. Limba are pe suprafața sa ”papile gustative” - care sunt receptori pentru
gust/arome: dulce, acru, sărat și amar. Papilele noastre gustative se găsesc între șanțurile de pe
suprafața limbii. Ele informează sistemul nervos central (creierul) despre calitatea hranei din gură și
acesta inițiază procesul de secreție al enzimelor necesare pentru digestia alimentelor respective.
Receptorii gustativi se uzează și sunt înlocuiți constant – și este interesant, că în general, femeile au
mai mulți receptori gustativi decât bărbații.
Aspectul limbii ne poate spune foarte multe despre starea întregului tub digestiv. Reflexologia a
descoperit valoarea diagnostică a limbii de foarte mult timp.

Nu intrăm mult în detalii – dar o limbă cu depozit albicios, mai ales către baza ei – îți arată cât de
prost funcționează ”eliminările” acelui organism, mai ales intestinul gros și rinichii. Cu alte cuvinte,
este primul semn al unul sistem limfatic stagnant și al unei acidoze metabolice importante. Și cauza
principala a mirosului neplăcut al gurii – atât la copiii, cât și la adulți.

Vom vedea că tranzitul alimentelor prin tractul digestiv are loc cu viteze variabile, în diferitele sale
segmente:
1) în cavitatea bucală – alimentele stau ceva mai mult timp
2) prin esofag (conductul care leagă gura de stomac) trecerea este rapidă, în câteva secunde
3) în stomac – alimentele iar stau o perioadă mai lungă de timp (variabilă, funcție de natura lor)
4) prin duoden, iar trec foarte repede
5) în intestinul subțire (care este foarte lung și întortocheat) stau ceva mai mult timp
6) în intestinul gros – în prima parte, tubul descendent trec mai repede, urmează iar o stagnare
(colonul transvers), iar rapid (colon descendent), iar stagnare (sigmoid) și apoi iar rapid (rect
– anus) – ajung la exterior.
Ați observat deja alternanța rapid-lent – aproape matematică – a ritmului trecerii prin tractul
digestiv (cei care cunosc poezie clasică – este ritmul iambic al poeziei – care-i conferă
muzicalitate). Sau ritmul mersului ori al valurilor mării.
Digestia noastră este ritm, poezie și muzică.
Muzica Naturii se regăsește în ”muzica” tubului digestiv – unul dintre cele mai ”zgomotoase”
sisteme ale organismului (cei care au ținut post o zi știu la ce mă refer).

ESOFAGUL:
Este un conduct musculos ce conectează cavitatea bucală de stomac. Traseul rapid și blând către
stomac este asigurat atât de mucoasa esofagului, cât și de modalitatea în care hrana a fost mărunțită
și amestecată cu salivă în gură.
Odată luată decizia ”înghițirii” - circuitul s-a declanșat și mai sunt puține șanse de întoarcere (de
fapt, una singură, din stomac).
Simptomele de ”arsuri” pe care mulți oameni le au după masă – se datorează stagnării limfatice ÎN
PEREȚII ESOFAGULUI (care este și cauza multor probleme tip ulcerații sau cancere ale
esofagului). Limfa stagnantă permite reziduurilor acide să agreseze țesuturile din pereții esofagului,
cu producerea simptomelor dureroase (arsuri, usturimi, înțepături, dureri = inflamație).

STOMACUL:
După ce alimentele au fost ”prelucrate” temeinic în cavitatea bucală, înghițite și purtate de-a lungul
esofagului – ajung la altă ”poartă” de trecere și transformare, numită ”cardia” - sau intrarea în
stomac. Și pătrunzând în stomac, se acumulează și încep altă parte din procesul de digestie.
Stomacul este un organ cavitar elastic – care se poate acomoda la diferite cantități de hrană.
Oamenii consideră că el se poate acomoda și la diferite ”calități” ale alimentelor, de aceea înghit
”de toate” - de la necomestibilele bături acidulate și dulciuri comerciale, până la combinații
fantasmagorice și greu de imaginat. Stomacul face eforturi imense pentru prelucrarea și echilibrarea
conținutului – fiind secondat și ajutat în eforturile sale de splină.

Splina este și un organ digestiv important (deși majoritatea îl consideră doar un organ limfatic și
legat de elementele sângelui). Splina este ”gardianul” stomacului – cea care apără mucoasa gastrică
sensibilă de excesul de substanțe agresive, de temperaturile prea scăzute/crescute ale alimentelor
sau de amestecurile neobișnuite. Există o relație energetică bine definită în Medicina Tradițională
Chineză între splină și stomac – iar medicina modernă nu cunoaște mai nimic despre ea. Chinezii
spuneau că prin intermediul Splinei, informația din alimente este transformată în cunoaștere și prin
intermediul ei corpul primește energia vindecătoare a alimentelor. La nivel fizic, este posibil să se
consume o dietă bună și totuși persoana să nu aibă o splină suficient de puternică pentru a converti
alimentele în nutrienți (și atunci corpul se simte ”nenutrit”). Dacă ținem seama și de faptul că splina
este un organ limfatic esențial, unul dintre cele mai importante filtre ale circulației limfatice –
realizăm însemnătatea bunei ei funcționări.
[Link]
Este important să amintim aici și conexiunile dintre splină și unghiul splenic al intestinului gros
(vom discuta mai jos despre el), dintre splină și diafragm/filetele diafragmatice ale mușchiului
psoas, și dintre splină și rinichiul/suprarenala stângă. Vom vedea că ”totul este legat de totul” - în
acest minunat corp biologic în care locuim pe pământ.

Alimentele stau perioade variabile de timp în stomac, funcție de structura lor:

− carbohidrații simpli până la 2 ore (fructele stau circa 30 min sau mai puțin, legumele crude
circa 1-2 ore)
− carbohidrații compuși până la 3-4 ore (pâine, cartofi, orez, paste, alți tuberculi, alte surse de
amidon)
− grăsimile stau circa 4-5 ore
− proteinele stau 6 ore - leguminoasele (fasole, mazăre, năut, linte, soia și produsele din ele),
și mult mai mult (8-10 ore și peste, uneori) – ouă, carne, pește, lactate

Amestecurile de alimente au nevoie de multă armonie pentru a fi bine digerate.

Combinațiile ”bombă” între carbohidrați compuși (pâine, orez, cartofi), grăsimi (uleiuri) și proteine
(carne, ou, lactate) – pot staționa și 24 ore în stomac – și sunt îndepărtate, uneori, prin vărsătură.

Stomacul îndeplinește mai multe funcții simultan:

− acidul clorhidric ajută la distrugerea celor mai multe bacterii (prima barieră de apărare a
organismului)
− enzimele gastrice inițiază procesul de digestie
− începe secreția unui factor enzimatic care ajută intenstinul subțire (ileon-ul) să sintetize și să
absoarbă vitamina B12
− prin intermediul mișcărilor peristaltice (mișcări ca niște unde în apa mării, care se produc
ritmic, la fiecare 20 secunde) contribuie la transformarea bolului alimentar în ”chim” (un
amestec de substanțe mult mai simple) și evacuarea lui, puțin câte puțin, în duoden.
Stomacul este un exemplu minunat de sinergie și echilibru – fiind foarte tolerant la ceea ce se
înghite (prin elasticitatea și secrețiile de suc gastric). Poate conține până la 2-3 litri de alimente și se
poate lărgi până la 25 cm.

Când amestecul de nutrienți produce prea multă suferință (aciditate, arsuri, dureri etc) – atunci
stomacul are abilitatea de a-și inversa mișcările și a-și evacua conținutul în sens ”anti-gravitațional”
(așa cum deja ați înțeles – direcția naturală de ”curgere” a bolului alimentar este gravitațională, de
sus în jos – la fel ca și curgerea limfatică). Cu alte cuvinte, apar icnelile, greața și vărsăturile – care
ajută la golirea conținutului stomacului de ceea ce i-a produs suferință. Dar este întotdeauna o golire
”de urgență” și ”de excepție”. Regula ”curgerii” și a golirii stomacului este spre duoden – ”în jos”.

Ieșirea din stomac spre intestinul subțire, următorul prag de transformare al alimentelor poartă
denumirea de ”pilor” - și face legătura între stomac și duoden (prima parte a intestinului subțire).

DUODENUL
Este un conduct scurt, în formă de potcoavă. Între el și stomac există o relație de dăruire – primire
într-o perfectă armonie. Cantități mici din chimul alimentar sunt eliberate din stomac în duoden,
când acesta semnalizează prin intermediul secretinei, un hormon eliberat de peretele său intestinal.
Apoi chimul este supus altor prelucrări în duoden (secreții biliare, secreții pancreatice) și transportat
în continuare și abia când se golește, duodenul semnalizează iar prin secretină stomacului să mai
elibereze altă ”porție” de chim.
Dinamica procesului digestiv la acest nivel seamănă cu ceea ce se petrece la nivelul cavității bucale
– pentru că nu putem să luăm o nouă îmbucătură din mâncare, până nu am înghițit ceea ce aveam
deja în gură. Predigestia din cavitatea bucală oglindește digestia din intestine și întregul proces
digestiv.
Procesul digestiv în totalitate este RITMIC și ARMONIOS – muzica sa imprimând starea de
sănătate a organismului. [Link]
Duodenul este cel mai important organ pentru DIGESTIA mâncării – pentru că la acest nivel se
produce acțiunea ”în colaborare” a sucurilor biliar și pancreatic, alături de sucurile proprii
duodenale.
Procesul digestiv este un proces de colaborare și sinergie, pentru că mai multe componente
împreună fac treaba mult mai bine și mai temeinic decât fiecare, separat.
”Temele” intestinului subțire (duodenul este prima parte a intestinului subțire) – sunt DIGESTIA și
ABSORBȚIA. Partea de ”digestie” - are loc preponderent în prima parte (duodenul), iar partea de
”absorbție” în a doua parte (jejun și ileon). Înainte de a discuta mai mult despre intestinul subțire, să
reamintim pe scurt de pancreas, ficat și vezicula biliară.

FICATUL și VEZICULA BILIARĂ

Sunt organe accesorii ale tractului digestiv, cu rol esențial în procesul de digestie și nu numai.
Despre ficat am vorbit foarte mult, în articolele de pe site.
[Link]
[Link]
[Link]

[Link]
[Link]

Dr. Morse subliniază repetat faptul că ficatul este un RAM din ”arborele” pe care îl reprezintă
tractul digestiv – și suferința acestuia semnifică stagnarea limfatică la nivelul ÎNTREGULUI tract
digestiv. De aceea, detoxifierea cea mai importantă trebuie să aibă loc la nivel limfatic și digestiv, în
general – și nu este nevoie să ne concentrăm eforturile exagerat (cum se face în prezent) pe
tratamentul DOAR al ficatului.

PANCREASUL
Este un alt organ important al tractului digestiv – cu rol fundamental în digestie.
[Link]
Este unul dintre cele mai ”chinuite” organe ale digestiei – în condițiile unei alimentații bogate în
proteine și grăsimi – pentru că el eliberează enzimele necesare scindării moleculelor lungi de
proteine în aminoacizi.
Majoritatea oamenilor au funcția pancreatică slăbită sau epuizată începând cu vârsta de 20 ani (sau
mai devreme) – întrucât alimentația ființelor umane este complet necorespunzătoare dotării
anatomice a organismului omenesc.
Proasta funcție pancreatică se identifică prin observarea frecventă de alimente nedigerate în scaun,
prin episoade frecvente de diaree, prin dificultatea digerării multor alimente. Alături de suprarenale,
pancreasul endocrin se ocupă de echilibrarea glicemiei din corp.
Slăbirea suprarenalelor (stresul) și slăbirea pancreasului (alimentația bogată în proteine și grăsimi –
cu alte cuvinte, carne, lactate, ou, uleiuri prăjite, produse de patiserie, ”plăcinta cu brânză” etc) –
determină la majoritatea oamenilor o stare de dezechilibru a glicemiei.
Pe nemâncate, copii și adulții fac stări intense de HIPOGLICEMIE (cu amețeală, slăbiciune,
transpirație, iritabilitate, nervozitate, stare de leșin, gol în stomac etc etc).
După masă, majoritatea au stări de HIPERGLICEMIE prelungită, cu sete, nevoie de apă (câtă lume
nu simte nevoia de a bea apă după masă, deși majoritatea cunosc faptul că nu se recomandă acest
lucru...), urinări frecvente, dar și somnolență, ”ceață mentală”, dificultăți de atenție și concentrare.

INTESTINUL SUBȚIRE
[Link]
Cea mai lungă porțiune a tractului digestiv uman, intestinul ”subțire” este numit așa datorită
diametrului său. Are o lungime de aproximativ 6 metri și o suprafață de 300 metri pătrați pentru
procesarea alimentelor (cu ajutorul unor formațiuni numite ”vilozități” - ce-i măresc suprafața de

absorbție). Am atașat o fotografie a suprafeței intestinale, găsiți numeroase altele pe Internet.

Intestinul subțire este o ”retortă alchimică” super-performantă – în care se produc atât procese de
digestie finală, cât și de absorbție a nutrienților.
Aici are loc o ”muncă intensivă” de separare a ceea ce îi trebuie organismului (care este absorbit),
de ceea ce nu-i trebuie (care este ”împins” mai departe, către eliminare).
Problema majorității organismelor omenești este dacă pot sau nu profita de ceea ce ”a absorbit”
intestinul subțire în procesul digestiei.
Cu alte cuvinte – cât de mult ne bucurăm de fructele propriilor noastre eforturi?

Uitându-vă pe desenul întregului tract digestiv, veți remarca aspectul general al intestinului subțire,
încolăcit ca un șarpe în abdomen – foarte asemănător cu cel al circumvoluțiunilor creierului.

Zona intestinului subțire deține multiple terminații nervoase, la fel de multe precum cele din
sistemul nervos central – fiind considerată ”creierul abdominal” sau ”al doilea creier” al ființei
umane – cel cu care luăm deciziile instinctive (sediul cunoașterii ”directe”, fără cuvinte).
Medicina Tradițională Chineză face o legătură strânsă între intestinul subțire și inimă, considerând
cele două organe – sediul ”Focului” în organismul omenesc.
Deciziile creierului abdominal sunt decizii ale inimii – legate de conexiunile care există între toate
elementele acestei lumi. Așa cum am amintim mai sus – majoritatea deciziilor sunt legate de
”asimilarea” a ceea ce primim, versus ”eliminarea” și refuzarea.
Inima știe ce avem nevoie pentru a ne fi bine.
Și intestinul subțire pune ”în practică” indicațiile inimii.
(când iubești – poți asimila nutrienți din ORICE! - călugării iluminați au direct această experiență).

INTESTINUL GROS
Sau colonul, este ultima zonă a procesului de digestie. Este numit ”gros” datorită diametrului său de
7 cm. [Link]
Are o formă de ”potcoavă” răsturnată – cu un capăt dilatat – numit ”cec” (legătura cu intestinul
subțire), o parte ascendentă (circa 10 cm), un unghi mai rotunjit (”unghiul hepatic al intestinului), o
parte orizontală lungă, de 50 cm (colonul transvers – de fapt, are mai mult formă de ”bărcuță”, cu
concavitatea în sus), un unghi mai ascuțit (și uneori gâtuit, numit ”unghi splenic” al intestinului gros
și una descendentă, de 10 cm, urmată de colonul sigmoid de alți 50 cm.
Am găsit o prezentare frumoasă – pe care o puteți vizualiza, în măsura în care reușiți să-i înțelegeți
detaliile (nu este nevoie să intrați în partea de ”afecțiuni”)
[Link]
Cele mai lungi și mai stagnante părți ale colonului sunt transversul și sigmoidul – aici resturile
alimentare ”întârziind” în drumul lor către exterior – pentru a decide ce mai poate fi folosit pentru
organism, și ce nu. Stagnarea poate fi importantă mai ales la nivelul ”unghiurilor” de flexie – în
special la nivelul ”unghiului splenic” - unde apar adesea ”gâtuiri” sau ”pensări”, cauze frecvente de
durere ”pe partea stângă” și de balonare dureroasă.
Poate nu întâmplător, exact colonul transvers și colonul sigmoid sunt și cele mai afectate de cancer.
Sistemul limfatic al intestinului gros (și subțire) este foarte bine dezvoltat, unul dintre organele cele
mai importante fiind apendicele. Nu este o întâmplare că la nivelul cecului (regiunea de care este
atașat apendicele) apar cele mai frecvente inflamații și este ”zona” preferată a paraziților și
viermilor. Iar ”apendicita” este doar rezultatul acumulării limfatice și de reziduuri alimentare
stagnante – combinată cu o suprainfecție bacteriană (”normală” în condiții de stagnare).
Așa cum menționam mai sus, colonul transvers – este una dintre cele mai importante regiuni ale
intestinului gros – fiind și cea mai lungă, dar și cea poziționată diferit.
Durerile ”în bară”, balonările, stagnările de resturi – se produc la acest nivel.
Este regiunea care face legătura între partea dreaptă și partea stângă a corpului – și este o altă
regiune intim conectată cu sistemul nervos vegetativ – prin intermediul PLEXULUI SOLAR.

Vom discuta mai mult despre plexul solar într-un articol ulterior și despre legăturile colon transvers
– hipofiză – sistemul endocrin – în lecția 5 – dedicată ”conexiunilor” care există între diferitele părți
ale corpului.

Recapitulând puțin, stomacul este cel care depozitează alimentele și le eliberează în ”porții” mici,
către intestinul subțire. De la duoden încolo, nimic nu se mai ”depozitează” - totul este ”în
mișcare”. Constituienții alimentari, cu apa adăugată și sucurile gastrice reprezintă aproximativ 9
litri. Intestinul subțire absoarbe circa 8 litri, iar intestinul gros, circa 1 litru.
Sarcina intestinului greu este, așa cum am menționat deja, să determine ce mai este util pentru corp
și să absoarbă, înainte ca reziduurile să fie eliminate.
Mișcarea intestinului gros este una de ”clătinare laterală” (este o mișcare discretă, dar continuă) – și
poate fi ”exagerată” sau ”stimulată” atunci când ne clătinăm stânga – dreapta, stând în șezut
(precum nemții care beau bere și se leagănă de pe o fesă pe alta, stând așezați). Este exact mișcare
de ”balansare” - pe care o facem atunci când luăm în considerare opțiuni pro- și contra a ceva.
Mișcarea ajută la înaintarea și avansarea conținutului intestinal – și dacă nu are loc, materiile
stagnează în colon – apare constipația (un exercițiu interesant ”anti-constipație” este să produceți
această mișcare stând așezat pe toaletă – clătinându-vă în ritmul unui vals, stânga-dreapta!).

La nivelul intestinului gros se produce ELIMINAREA reziduurilor inutile pentru organism – pentru
a elibera corpul de surse potențiale de infecție și toxicitate.
Teoretic – cantitatea care ”intră” în tractul digestiv – este prelucrată și apoi o cantitate asemănătoare
este evacuată.
Cu alte cuvinte – cantitatea de materii fecale trebuie să fie proporțională cu cantitatea de mâncare
ingerată. Mâncăm de 2-3 ori pe zi, eliminăm de 2-3 ori pe zi.
Dacă nu respectăm ”ritmul” și armonia tubului digestiv – apare STAGNAREA.
Unul dintre moto-urile epidemiologiei – pe care l-am reținut de la prima oră de curs la Facultatea de
Medicină, a fost următorul (grosier, dar adevărat!):
”un caca mare, un spital mic – un caca mic, un spital mare”!
Toți marii nutriționiști ai lumii știu astăzi că ”moartea începe în colon” și implicit – faptul că
eforturile de curățenie și detoxifiere trebuie inițiate în același loc.
Sănătate 5D susține strategia mult mai completă – a detoxifierii limfatice, renale și a ÎNTREGULUI
tub digestiv – care presupune DIETĂ de cruțare și restul metodelor de detoxifiere.

RECTUL și anusul
Reprezintă capătul ”de jos” al tubului digestiv.
[Link]
Aici este sediul ”deciziei” finale – aruncăm sau păstrăm (temporar – că oricum nu ne putem agăța
de nimic prea mult timp!).
V-ați obișnuit deja, de-al lungul ”călătoriei” prin tractul digestiv – să observați câte nivele de
”decizie” există permanent în organism
Mușc sau nu? Înghit sau scuip? Diger sau vărs? Absorb sau elimin? Țin sau dau afară?
Întregul proces digestiv este un proces de DECIZIE.
Poate nu va mai fi uimitoare legătura tractului digestiv cu sistemul endocrin și neuro-vegetativ – și
implicit, cu ÎNTREGUL comportament uman.

Rectul se află în dreptul osului ”sacrum” și al unui plex nervos numit ”plexul sacral” (pe imagine,
din spate în față, vedeți apropierea între osul sacrum, rect, vagin/uter la femeie și vezica urinară)

Acesta este asociat cu ”centrul sacral” - chakra sacrală – cu glandele suprarenale (vezi lecția 2) și cu
crativitatea și productivitatea persoanei.
După atâta ”muncă” a tubului digestiv – ce și cât produce?
După orice fel de proces/acțiune omenească (care este tot un fel de ”digestie, asimilare, folosire și
eliminare” a datelor/informațiior) – ce și cât produc?
Prin această regiune se exprimă creația supremă a femeii – viața (tot în dreptul acestei regiuni
”sacre” apare și se dezvoltă copilul). Rectul este ”mentorul” uterului, pe care îl învață când să ”țină”
și când să se relaxeze și să elibereze, să lase gravitația să-și facă treaba – să se ușureze! (femeile
constipate au mari dificultăți în a naște natural! - nu întâmplător a crescut incidența de cezariene în
ultimele decenii!!).
Paranteză
Apropo de poziția de naștere (legată strâns de poziția de defecație, despre care discutăm imediat –
poziția normală pentru femei era cea ”pe vine” - cu forța gravitației dând o ”mână de ajutor”
contracțiilor. Poziția actuală – culcat – a fost ”inventată” de medicii francezi pentru pacientele
înstărite, prea slăbite de dieta ”bogaților” pentru a susține poziția pe vine.
Majoritatea oamenilor moderni nu pot sta prea mult timp ”pe vine” - așa cum o fac copiii –
întrucât genunchii le sunt înțepeniți (genunchii fiind proiecția rinichilor) și mușchii gambieri sunt
plini de acidoză de la stagnarea limfatică (contractați – aici apar frecvent cârcei).

Regiunea ”sacră” a organismului înseamnă echilibrul lumină - întuneric. Eliberarea reziduurilor

(întunericului) permite manifestarea luminii.
Creativitatea presupune și disponibilitatea de a arăta ”fructele” creației – de a le împărtăși cu ceilalți
– de a ne bucura împreună cu alții. Rectul este ”mentorul” detașării de fructele creației și permiterii
ca acestea să devină o parte din lumea naturală și disponibile tuturor.
Pentru a putea depăși orice fel de dependență sau agățare (care repezintă ”teme” ale rectului) –
avem nevoie să înțelegem ambele aspecte ale sale: pe de o parte, ce ”dar” îți aduce ”dependența”
(ce lecție de învățat) - și pe de alta, ce dificultate îți produce ea (ce și cum te blochează). Doar când
am înțeles și integrat ambele părți – putem lua decizia eliberării – pentru descătușarea forțelor
creatoare.
Conflictele care afectează rectul – provin din cele mai profunde și mai ”de rahat” regiuni ale
suferințelor omenești (relații sexuale, relații cu cei apropiați – părinți, frați, copii etc).

Poziția fiziologică de defecația, poziția adoptată de organismul omenesc pentru a elibera cu ușurință
rectul de conținutul său este poziția ”pe vine”. Orientalii, popoarele musulmane și arabe cunosc și
aplică acest lucru (evident pentru cei care ați vizitat toaletele în aceste țări).
Toaletele moderne ”tip scaun” – impun o poziție nefiziologică, dificilă pentru rect – pe care îl
”gâtuie” și nu-i permit eliberarea completă (întrucât forța gravitației nu mai poate fi de ajutor).
[Link]
[Link]
Citiți cât puteți din materialele de mai sus – și încercați să vă observați propriile obișnuințe și reacții
ale corpului. Vom constata cu uimire cum mici detalii cunoscute de strămoși, dar uitate de omul
modern (tip ”poziția de eliminare a fecalelor” - alături de ”mestecarea îndelungată” și
”necombinarea unor categorii de alimente”) - pot fi CRUCIALE în redobândirea sănătății întregului
organism.
Călătoria prin tractul digestiv ne duce întotdeauna la aceeași destinație – CENTRUL = marele EU
SUNT - ”casa mea interioară” - și abilitatea centrală de a relaționa cu lumea.
Am discutat despre fiecare parte a tractului digestiv în detaliu – și ulterior, în alte lecții, vom discuta
în detaliu despre procesul de digestie – în totalitatea lui.

Tubul digestiv este în întregime un ”instrument” foarte muncit al corpului omenesc.

El ”oglindește” în funcționarea sa tendința oamenilor de a se identifica în special cu ACȚIUNILE
lor și cu PRODUCTIVITATEA.
Pentru că avem senzația că IDENTITATEA noastră constă în REZULTATELE muncii noastre.
(nu spunem noi atât de frumos în românește ”treaba mare” și ”treaba mică” - acelor ”rezultate” ale
muncii sistemelor noastre de ”prelucrare” și ”eliminare”?).

Dar cele mai mărețe fapte omenești s-au petrecut datorită INSPIRAȚIEI (nu ”transpirației”) - iar
aceasta apare doar când omul se relaxează complet și nu mai acționează deloc!!

Post-ul și dietele de ”cruțare” (precum dietele fructariene, cu sucuri sau raw-vegane) ajută la
punerea ”în repaus” a acestui gigant sistem digestiv MARE consumator de energie.

Mesajul final al lecției – un rezumat excelent al strategiei SĂNĂTATE 5D:

CÂND ÎNVEȚI CĂ POȚI FACE MAI MULT CU MAI PUȚIN – ATUNCI VEI FI CAPABIL
SĂ FACI MAI PUȚIN ȘI SĂ PRIMEȘTI MAI MULT.

EXERCIŢIUL 1.3

Explorarea ”conflictelor subconștiente” legate de părțile tractului digestiv

Treceți prin cât mai multe dintre exercițiile indicate, în următoarea perioadă de timp. Opriți-vă la
cele mai semnificative pentru propria situație – dar rezolvați-le parțial, pe toate.

DINȚII
Smalțul dentar
Conflicte subconștiente = șovăire în ”a mușca”, a lua decizii – nu poate ”mușca” ceva/pe cineva
care este prea puternic. Nu vrea ”să muște” pentru că este tabu. Manifestare fizică: caria dentară
Dentina
Conflicte: lipsa stimei de sine prin inhibiția mușcăturii (în confruntarea cu un adversar mai puternic,
de cele mai multe ori)
Probleme ale sistemului limfatic = stagnare la nivelul gingiilor, cu acidoză gingii și acidifierea
salivei – și ”corodarea” dentinei (cea mai dură substanță din corpul nostru)

Exercițiu: explorați situația dentiției dv. Descrieți pe scurt problemele cu care v-ați confruntat, într-o
relativă ordine cronologică, pentru a putea înțelege intensificarea în timp a acidozei și stagnării
limfatice, în paralel cu menținerea conflictelor subconștiente.
Identificați dacă scrâșniți din dinți.
Identificați ce anume ”mușcați” cu plăcere (ce articole alimentare – în principal, dar și ce
”propuneri” acceptați de la ceilalți)

CAVITATEA BUCALĂ
Cavitatea ppzisă:
Conflicte = nu poate ”apuca” lucrurile și nu poate gestiona situațiile percepute a fi amenințătoare.
Se simte mereu ”atacat” și cu nevoia de a se apăra, ceea ce produce stări de sub-evaluare (și
victimizare). Probleme concrete afectând regiunea: cele legate de bani și rezultate la examene.
Manifestări fizice: ulcerații (afte) produse de conflictul de a nu fi în stare, sau a nu i se permite să
spună ceva.
Probleme limfatice: stagnare limfatică în pereții cavității bucale și sistemul limfatic al capului.

Gingii
Conflicte = mâncarea a fost mușcată, dar nu poate fi înghițită (nu știi dacă îți aduce sau nu vreun
profit, vreun câștig).
Stagnarea limfatică din gingii – cauza principală a paradontopatiilor, sângerărilor gingivale,
mirosului neplăcut al gurii

Exerciții:
Evaluați starea cavității bucale – a gingiilor, a limbii și a pereților cavității bucale.
Curățați limba cu un curățitor de limbă ([Link]
rezerve, sau il puteți găsi la magazinele DM din Real, sau Maritimo, costă doar 4 sau 5 RON).
Faceți procesul în fiecare dimineață, înainte de orice altă măsură de igienă a gurii și evaluați
cantitatea de depozit lingual, aspectul acestuia (culoare, consistență, miros)

Faceți un exercițiu de masticație ”corectă” (de 40-50 ori fiecare îmbucătură), în special la masa de
seară – când nu vă grăbește nimeni și nu trebuie să plecați nicăieri. Observați dacă veți mânca mai
puțin, mestecând mai bine.
Și mai ales – NU VORBIȚI în timp de mâncați.
În restul zilei – observați-vă comportamentul alimentar, mai ales amestecul masticație – vorbire –
dar într-un mod detașat, fără să vă judecați și fără să vă blamați. Doar OBSERVAȚI și notați ce
descoperiți

ESOFAGUL
Conflict: dorind sau trebuind să înghită ceva și nu este în stare să o facă (în situații de dietă strictă).
Sau este silit să înghită ceva ce nu vrea (este inacceptabil, revoltător), este forțat să înghită.
Manifestări fizice: reflux acid, probleme de înghițire (dureri, blocaje, posibil și cancer).

Exercițiu: Ce anume în viața dv prezentă înghițiți pentru că ”trebuie”, deși n-ați vrea să o faceți?
(orice situație care vă produce disconfort).

STOMAC
Conflict: am înghițit ceva prea mare și prea greu de digerat (și îmi întoarce stomacul pe dos).
Ultima șansă de a respinge ceva care mi-a fost impus cu forța.
Aciditatea continuă a stomacului = senzație subconștientă permanentă de amenințare, de agresiune
externă.
Problemele stomacului sunt adesea expresia unei dizarmonii sau a frustrărilor în relații. Tensiunea la
locul de muncă este adesea trăită în paralel cu cea de acasă (și persoana ajunge la concluzia că
lumea exterioară este agresivă, distructivă și neprietenoasă).
Cauze frecvente ale conflictelor ce afectează stomacul: dispute cu membrii familiei cu privire la
moșteniri, probleme financiare, dispute legate de ”hotare” cu vecinii (gastrită), probleme cu
partenerul (ulcer gastric, colică, ulcer duodenal).
Afectarea sficterelor cardia și piloric – conflict legat de propriul teritoriu care nu poate fi acceptat,
sau o contradicție care nu poate fi tolerată.
Un conflict suficient de serios și prelungit favorizează apariția cancerului gastric.
Probleme ale sistemului limfatic: stagnarea în pereții stomacului = acidoză

Exerciții: evaluați situațiile care vă produc o digestie greoaie (alimente care cad ”greu”, ca o piatră
în stomac, situații în care simțiți un ”gol” în stomac – și faceți o listă a lor).
În paralel, faceți o listă cu simptomele gastrice (ale stomacului) cu care v-ați confruntat în timp.
Persoanele care au probleme serioase de stomac, sunt încurajate să facă următoarea listă adițională:
- cu talentele pe care le au, cu abilitățile (îndemânările practice) și cu calitățile pe care le au (toate
acestea reprezintă ”bogățiile” pe care le au la dispoziție – pentru a umple ”golul”).

SPLINA
Conflict – deși primește tot ce are nevoie, se simte flămând, nenutrit și neglijat (atât fizic, cât și
emoțional și mental). Flămând după iubire (atingere, contact fizic, căldura îmbrățișării).
Probleme legate de concentrare mentală (= dificultatea de sortare a nutrienților în corpul fizic).
Când se simte ne-nutrit, corpul se ”contractă” și împiedică fluxul nutrienților către celule.
Energia bună a splinei – înseamnă că suntem în stare să ne hrănim noi înșine și nu mai căutăm ”o
mamă” sau ”un tată” să ne hrănească – ne oferim singuri tot ce avem nevoie.
Probleme limfatice: stagnarea limfatică încetinește fluxul prin splină – cu apariția congestiei și a
durerilor ”în partea stângă” - iar în timp, apar probleme legate de numărul de trombocite din sânge
și de imunitatea corpului.

Exercițiu: continuați evaluarea modului în care mâncați și vorbiți, și cum amestecați cele două
procese – observați dacă vă ”mâncați cuvintele” sau ”vă ronțăiți gândurile” sau prezentați episoade
de ”diaree verbală” (vorbește gura fără stăpân). Observați și claritatea mentală, precum și cum
reușiți să vă concentrați în cursul zilei (înainte și după mese, în special). Notați pe scurt câteva
dintre constatări.

FICATUL
Este organul acțiunii, a realizării, a performanței – a manifestării energiei creative care necesită o
audiență (claritatea exprimării). Organul CURAJULUI.
Conflicte: lipsa de încredere în propriile puteri, stima de sine redusă, persoană muncitoare, stabilă,
competentă, deținând cunoaștere, dar îndoindu-se mereu de propria capacitate – LIPSA
CURAJULUI.
Probleme emoționale: limitare (eu atâta știu, atâta pot), intoleranță/încăpățânare (eu știu mai bine),
fanatism (eu știu cel mai bine și tu trebuie să fii de acord), supresie (furie supresată, sarcasm,
cinism)
Soluția: RÂSUL și veselia – sunt semne ale fericirii și libertății interioare. RÂSUL este un semn de
putere interioară și sănătate, pentru că toate organele sunt masate și aduse la aceeași rezonanță
ritmică. Veselia, sociabilitatea și fericirea provind dintr-un ficat sănătos!

Exercițiu: faceți zilnic ”haz” de propria persoană, de propriile slăbiciuni și de propriile greșeli –
râdeți de ”repetițiile” rutiniere în care vă observați și găsiți-le ”nume nostime” - notați câteva dintre
constatări în ”jurnalul de evaluare”.

INTESTINUL SUBȚIRE
Conflict: inabilitatea de a profita de ceea ce a obținut
Principalele stări: furie nedigerabilă sau frică de înfometare (de sărăcie) – persoane care muncesc
continuu ”să aibă”- manifestări fizice: indigestie și malabsorbție, ulcer duodenal, boala Crohn,
cancerul intestinului subțire
Inabilitatea de a digera ceva – tulburări în ”teritoriul” familiei, a colegilor – cu stare de resemnare și
tristețe fatalistă – Manifestare clinică: ulcer duodenal, boala Crohn
În spatele bolii Crohn stă, în special – o problemă legată de bani și fluxul acestora – care trezește
”frica existențială” de a nu rămâne fără mâncare și de a nu fi în stare să supraviețuiască.

Exercițiu: În viața dv zilnică, cât din ”fructele” muncii dv vă revin direct și cât ”distribuiți”
celorlalți? (”fructele” muncii dv – sunt nu numai obiecte, activități, ci și timp, energie = sfaturi,
informații etc). Faceți un grafic procentual personal (cât % pentru mine, cât % pentru ceilalți).
INTESTINUL GROS
Temele intestinului gros: încrederea în sine și prejudecățile
Tema încrederii în sine – include sentimentele de valoare de sine și încredere în abilitățile și
creativitatea personală.
Lipsa încrederii în sine – este exprimată în multe tulburări digestive, precum intestin iritabil,
constipație și diaree.
Tema prejudecăților – persoana nu și-a format propria opinie, prin propria experiență – ci a acceptat
fără să conteste opiniile părinților, profesorilor, prietenilor, strămoșilor etc. Opinii precum ”toți
bărbații sunt niște netrebnici” sau ”țiganii sunt niște hoți”. Prejudecățile reprezintă ”constipație”
mentală – ne agățăm de reziduuri mentale care nu ne folosesc – dar nu le elimină.

Exercițiu:
Aveți încredere în propriile puteri? Că puteți supraviețui oriunde și oricând?
Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?

RECTUL
Tema rectului este foarte specială – este locul ”fizic” în care se ia decizia definitivă - nu-mi mai
este util, îl arunc.
Dacă procesul nu are loc natural, apar simptome tip ”intoxicare”
Retenția scaunului ne dă senzația de siguranță, că avem ceva care ”ne aparține” (cunoașteți cu toții
copiii care se ”țin” să nu elimine scaun, se despart cu dificultate de propriile excremente).
Există o legătură cu casa – cu locul în care ne simțim ”în siguranță” - cei care nu mai au senzație de
”acasă” nicăieri (refugiați, emigranți, cei care călătoresc mult, copii adoptați) – pot dezvolta fisuri
anale, hemoroizi interni și cancer al rectului.
Altă temă a rectului – este ”dependența de terapeut” - ”cineva” din exterior să mă vindece. Eu nu
sunt în stare, depind de ”tine”.
Conflict cu privire la identitate și origine (cine sunt?) - sau nesiguranța rolului social (alegerea
carierei) – ce am eu de făcut? (inabilitatea de a te defini fără mama sau alte persoane apropiate, sau
frica de a nu face față fără ele) – manifestări fizice: hemoroizi.

Exercițiu:
Faceți un tur prin casa dv. Și notați care ar fi obiectele de care nu aveți nevoie (pe care nu le-ați mai
folosit de ani de zile, pe care ”le mutați de colo-colo” și nu vă decideți să le aruncați).
Ce faceți în casa dv, faceți și în corpul dv.

Și 2 EXERCȚII interesante pentru următoarele săptămâni:

− O dată pe săptămână – reflectați asupra a cât de multă FERICIRE și ENERGIE radiați către
cei din jur
− Când vă întâlniți cu prietenii – NU VORBIȚI despre ce ați făcut – ci discutați despre ceea ce
NU ați făcut, despre ce ați ”eliminat” din viața voastră, despre ce ați ”scăpat” și ați reușit ”să
nu mai faceți” - la care ați spus ”la revedere” pentru totdeauna.
LECŢIA 1.4

ALTE ORGANE DE ELIMINARE (PLĂMÂNII, RINICHII, PIELEA)

În multe dintre articolele sau comentariile mele am făcut analogia între corpul omenesc și o mașină.
Acest lucru este ușor de făcut, întrucât omul își crează ”jucăriile” după ”chipul și asemănarea sa”, și
creațiile sale fiind simpliste și ușor de înțeles, ne ajută să putem pricepe un pic mai mult despre
”Creator”.

Orice mașină care funcționează bine are un motor central – care primește combustibil și elimină
reziduuri – în timp ce-și îndeplinește activitatea pentru care a fost creată.
De-a lungul căilor de deplasare a combustibilului către motor și a reziduurilor către exterior, există
o multitudine de ”filtre” - care previn înfundarea ”țevilor” și ajută la fluxul continuu
(interior/exterior).
În corpul nostru, avem 3 mari categorii de asemenea ”filtre”:
− filtrul de ”ulei” - ficatul
− filtrul de ”apă” - rinichii și
− filtrul de ”aer” - plămânii

Vom discuta în prezenta lecție despre cele mai importante, profunde, tăcute și discrete organe ale
corpului nostru – PLĂMÂNII ȘI RINICHII – situați în partea din spate a corpului (oarecum ”la
dos”), printre puținele organe interne ”pereche” ale corpului (doar organele de simț și cele sexuale
mai sunt ”pereche).
Și aflați în strânsă legătură și în apropiere, fiind despărțiți doar de către cupola diafragmului.

PLĂMÂNII
Fac parte din aparatul respirator – care atunci când se studiază la anatomie și fiziologie, este
reprezentat așa:
[Link]
Ca și cum ființa umană ar avea doar partea de sus a corpului. Din această imagine lipsește o parte
fundamentală a aparatului respirator, fără de care funcțiile sale fundamentale ar fi imposibile:
DIAFRAGMUL. Mișcarea acestei cupole situate între torace și abdome este cea care realizează
expansiunea și apoi contracția cutiei toracice – ce permite cu adevărat respirația.
Înțelegerea segmentară și fragmentată a ființei umane – modul în care se studiază și înțeleg funcțiile
esențiale ale corpului nostru – determină limitarea și marile erori ale gândirii noastre medicale.
Iar în procesul respirației corpului (care este procesul de schimburi de gaze între organismul nostru
și mediul exterior) intervin alte organe esențiale – fără de care RESPIRAȚIA nu s-ar putea produce:
1) RESPIRAȚIA CELULARĂ (și organitele celulare care o realizează, numite
MITOCONDRII – despre care vom vorbi mult la celulă)
2) PIELEA – care este un organ esențial pentru respirație
3) și GLOMERULII RENALI – la nivelul cărora se produc în mod organic echilibrările
fundamentale ale gazelor/substanțelor în corp – astfel încât este menținut mediul alcalin în
corp.
RESPIRĂM cu ÎNTREGUL CORP.
Majoritatea aveți această experiență, mai ales atunci când stați mai multe zile în casă, fără să ieșiți
în aer liber. ”Vă sufocați” la propriu – deși aparatul respirator funcționează bine.

Orice motor al unei mașini funcționează cu un amestec de CARBON și OXIGEN.

La fel și pentru ființa umană – doar că pentru ea, ”motorul” real este la nivelul fiecărei celule (în
mitocondrie) – aici realizându-se ”amestecul” CARBON (din carbo-hidrați) și OXIGEN (adus prin
procesul de respirație) – care permite MIȘCAREA, DINAMICA, VIAȚA.
Am văzut la aparatul digestiv, că există 4 procese fundamentale pentru buna funcționare a
NUTRIȚIEI corpului: 1) DIGESTIA 2) ABSORBȚIA 3) UTILIZAREA NUTRIENȚILOR și 4)
ELIMINAREA REZIDUURILOR.
Similar, în cadrul RESPIRAȚIEI – pentru buna sa funcționare există 4 procese fundamentale:
− APORTUL de amestec gazos corespunzător
− TRANSPORTUL adecvat, până la nivel celular
− UTILIZAREA oxigenului la nivel celular și
− ELIMINAREA dioxidului de carbon și a altor reziduuri

Chiar și atleți, profesori de yoga, cântăreți și cei care cântă la instrumente de suflat – care exersează
respirația profundă ca parte din ocupația profesională zilnică și au un volum inspirator/expirator
considerabil mai mare decât a unui om obișnuit, pot să se îmbolnăvească dacă nu pot folosi cum
trebuie oxigenul la nivelul celular.

Când vorbim de ”PLĂMÂNI” - ei sunt folosiți ca și denumire generică pentru ”APARATUL

RESPIRATOR” - care este alcătuit din multe părți componente:

− aparatul motor al respirației - diafragmul și mușchiul psoas (cu filete pe acest diafragm)
− și căile prin care aerul intră și iese din organism:
căile aeriene superioare (nasul, cu sinusurile paranazale, cavitatea bucală, faringele și
traheea, cu laringele, arborele bronșic și plămânii ppziși
Să nu uităm să adaugăm și bineînțeles, celelalte ”organe” respiratorii: pielea, glomerulii rinichilor
și mitocondriile TUTUROR celulelor.

APARATUL MOTOR AL RESPIRAȚIEI: DIAFRAGMUL (ȘI MUȘCHIUL PSOAS)

Principalul organ care realizează mișcarea cuștii toracelui este DIAFRAGMUL.
Scopul respirației este furnizarea oxigenului pentru celule și eliminarea dioxidului de carbon – de
aceea, după mușchiul cardiac, DIAFRAGMUL este al doilea mușchi, ca importanță, din corp!

Corpul nostru are trei diafragme importante– care despart pereții marilor cavități în care se găsesc
organele corpului:
− ”diafragmul cranial” (sau ”cortul cerebelos, denumit medical și tentorium cerebelli – care
se curbează în jos, ca și diafragmul toracic – și deasupra căruia se găsesc emisferele
cerebrale)
− diafragmul toracic care desparte cavitatea toracică de cea abdominală (curbat tot în jos) și
− diafragmul pelvin (sau planșeul pelvin sau ”podeaua” pelvisului – pe care sunt situate toate
organele din pelvis – și care este curbat în sus).
Am găsit o reprezentare grafică a cavităților corpului, pentru a avea o idee a modului general în care
acestea arată.
Este important să înțelegem că în organismul nostru – TOATE ORGANELE SUNT CONECTATE
între ele – iar cele 3 diafragme, mai sus descrise – SE MIȘCĂ ÎN PARALEL una cu cealaltă – nici
o parte a corpului nostru nefiind complet fixă (nici măcar oasele craniului între ele!).
Mișcarea celor 3 diafragme permite o mișcare a viscerelor (așa sunt numite organele din interiorul
corpului) și o circulație normală a fluidelor (către și de la celule). Mișcarea liberă a tuturor celor trei
este legată de regularitatea și ”libertatea” respirației pulmonare.
Simetria mișcărilor diafragmului depinde în principal de o conexiune normală între oasele craniului,
vertebre și coaste, pelvis și articulațiile șoldurilor, precum și de tonusul normal al mușchilor gâtului
(pentru diafragmul cranial), al mușchilor spatelui și abdomenului (pentru diafragmul toracelui) și
mușchilor coapselor, zonei lombare și abdomenului (pentru diafragmul pelvin) și mai ales, de
funcționalitatea sistemului nervos vegetativ simpatic și parasimpatic – reprezentat de glandele
endocrine și toate conexiunile dintre ele.

Respirația depinde de sistemul osteo-articular și muscular, de starea emoțională a persoanei, și de

starea organelor cheie: rinichi, suprarenale, ficat, splină, colon transvers (situate toate aproape de
diafragm, în partea sa ”inferioară”) și plămâni, cord (situate aproape de diafragmă în partea
”superioară”).

O restricție a mișcării unuia dintre diafragme afectează și celelalte două diafragme.

Aceste relații absolut importante – sunt complet ignorate – atât în înțelegerea problemelor de
sănătate, cât și în terapiile fizice sau programe de gimnastică medicală.
Mulți oameni vor să-și tonifice la sală mușchii abdominali și pectorali – uitând de mușchi foarte
importanți, precum cei ai cefei (gâtului), spatelui (mai ales din regiunea lombară), ai coapselor, de
mușchiul psoas (alt mușchi foarte important – singurul ce trebuie RELAXAT – nu tensionat), și
bineînțeles, de mușchiul diafragm (care trebuie echilibrat – nici tonifiat, nici relaxat).
Despre mușchiul psoas, vom avea o mică lecție complet separată – atât de important este acesta.
Multe operații de perineu nu au rezultate bune – pentru că sunt ignorate relațiile descrise mai sus.
Multe dureri de cap nu pot fi tratate pentru că persoana are probleme cu diafragmul toracic, cu cel
pelvin sau cu mușchii psoas sau diafragm.

Alte detalii despre DIAFRAGM și PSOAS – citiți în lecțiile separate dedicate lor. Sunt niște mușchi
atât de importanți și atât de necunoscuți (majoritatea nici nu au idee unde se găsesc în corpul lor!)
încât era nevoie de lecții separate – pentru a ”umple” acest gol.
CĂILE DE CONDUCERE ALE AERULUI:
NASUL – primul loc prin care aerul intră în corp, cu funcția de încălzire și curățare a aerului
inspirat – organul inspirator și în același timp, organ olfactiv (mirosul este cel mai primitiv simț al
omului – nasul fiind legat de partea cea mai primitivă din creier – numită creierul limbic sau
creierul reptilian). Mirosul ne ajută să cunoaștem mai bine lumea din jur (dacă ceva sau cineva ”ne
miroase a bine” sau nu) într-un mod instinctiv, irațional și foarte animalic. Face parte din ceea ce
numim ”cunoașterea fără cuvinte” - pentru că nu poți descrie în cuvinte, de multe ori, ceea ce-ți
semnalizează acest simț. Pierderea sau afectarea simțului mirosului determină pierderea instinctelor
de orientare și a simțului pericolului. Dacă se pierde și simțul gustului – persoana pierde complet
abilitatea de a diferenția ce este bun și ce este rău pentru corp – asumându-și rol de victimă sigură
(crezând tot ceea ce-i spun cei din jur și ”înghițind” orice).
Majoritatea oamenilor au un nivel important de afectare al mirosului și gustului – datorită stazei
limfatice majore determinate de alimentația formatoare de acizi. ”Otrăvurile albe” - lactatele (toate),
făina albă (pâinea, patiseria, covrigeii, pastele etc) și zahărul (și dulciurile) consumate constant
determină mucozități nazale permanente și senzație de nas înfundat.
Cei aflați în detoxifiere pe fructe și legume – care ”testează” un produs lactat (brânză, iaurt, lapte
etc) se trezesc cu strănuturi, mucus și nas înfundat zile întregi după ce consumă lactate.
La cei aflați pe dieta crudivoră (fructariană sau vegană) – simțul mirosului se îmbunătățește
semnificativ (multora le este foarte greu să mai stea lângă alți oameni – pentru că oamenii, în
general, ”put” - le miroase gura, le miroase pielea, le miroase transpirația, le miros picioarele, le
miros hainele – majoritatea emană cantități impresionante de acizi prin toate orificiile). Dar acest
simț ”ascuțit” al mirosului produce extaz la simțirea mirosului de iasomie sau a florilor de cireș!
Nasul și continuarea acestuia, nazo-faringele – sunt strâns legate de sistemul imunitar (la acest nivel
sunt vegetațiile adenoide (sau polipii), amigdalele faringiene și alți ganglioni limfatici importanți.
Este nevoie ca ”intrarea” în organism (zona nasului și gurii) să fie bine ”protejată”.
Pasajul liber al aerului prin nas este ESENȚIAL pentru sănătatea corpului fizic – și este unul dintre
cele mai importante scopuri ale terapiei prin detoxifiere.

CAVITATEA BUCALĂ ȘI LARINGELE

În stare relaxată, inspirăm și expirăm pe nas. În timpul unui efort fizic mediu, inspirăm prin nas și
expirăm pe gură, În efortul fizic important, inspirăm și expirăm pe gură.
Dar cavitatea bucală joacă cel mai important rol în VORBIRE – care este o funcție complet
dependentă de respirație (vorbirea și cântatul apar atunci când expirăm la nivelul gurii).
Limba ne ajută să pronunțăm vocale și consoane, iar laringele (și corzile sale vocale) permit
existența sunetului. Abilitatea ființelor umane este miraculoasă – corzile vocale ale unor oameni
emit sunete care ”umplu” săli uriașe de concert sau sparg pahare.
[Link] (urmăriți micul clip până la final!)

Totul este vibrație în acest univers miraculos în care trăim!

Laringele are două funcții:
− producerea vocii (vorbirea)
− în timpul înghițirii, epiglota închide pasajul aerului, pentru a nu ne îneca cu mâncare (la
acest nivel se ”despart” cele două mari sisteme – respirator și digestiv – ambele
”transportând” combustibili esențiali pentru ființa umană
Poziția laringelui se schimbă cu vârsta – este situat mai sus la copiii, decât la adulți, de aceea copii
au o voce mai ”subțire” în care predomină notele de ”mi” și ”la”. Băieții experimentează o
”coborâre” a tonalității vocii la pubertate/adolescență (corzile vocale se lungesc și vocea ”se
îngroașă”). La fete, acest lucru nu este atât de evident (deși se produce, într-o oarecare măsură).
Dacă există o stagnare a limfei la nivelul gâtului (în stagnarea limfatică generală), se poate acumula
mucus la nivelul laringelui, și atunci apare o răgușeală permanentă, și în timp, chiar o apariție de
noduli pe corzile vocale.
TRAHEEA ȘI ARBORELE BRONȘIC
Traheea este un conduct flexibil care transportă aerul către plămâni, prin arborele bronșic din ce în
ce mai ramificat. Aerul inspirat pătrunde prin nas (gură), faringe, trahee și bronhii, la fiecare nivel
fiind filtrat și distribuit către ramuri din ce în ce mai subțiri și înguste – care în final se termină cu
alvolele pulmonare, ce alcătuiesc structura plămânilor.
Pereții traheii și bronhiilor sunt acoperiți cu o peliculă mucoasă redusă. Datorită stagnării limfatice
sau a altor iritanți, se poate produce foarte mult mucus – și atunci se declanșează reflexul de tuse –
care încearcă să-l împingă înapoi în gură.
Cântăreții sunt foarte conștienți de alimentele producătoare de mucus, care îi fac ”să-și dreagă
vocea” - ceea ce nu-și pot permite în timpul unui spectacol! Orice cântăreț știe că nu poate să
mănânce brânză sau ciocolată cu minim o zi înainte de spectacol!
În dreptul vertebrei toracice 4 (T4) traheea se bifurcă în două bronhii principale, care continuă
bifurcația în multiple alte mici conducte aerifere – și așa cum menționam – totul se termină în
structuri rotunjite numite ”alveole pulmonare” - care seamănă cu niște punguțe cu aer situate la
capătul micilor ”țevi” reprezentate de bifurcațiile bronhiilor.

Seamănă cu un arbore – dar în timp ce un copac este înconjurat de aerul lumii exterioare, bronhiile
și plămânii sunt umpluți cu acest aer. ”Frunzele” copacului sunt alveolele pulmonare (un țesut
delicat și dantelat care alcătuiește plămânii). În timp ce copacii absorb dioxid de carbon și produc
oxigen, arborele bronșic absoarbe oxigenul și emite dioxidul de carbon. Copacii pământului și
”arborele bronșic”/plămânii sunt complementare în acțiunea lor. Fără oxigenul copacilor, plămânii
oamenilor nu și-ar putea îndeplini funcția – iar copacii nu ar putea funcționa fără dioxidul de carbon
produs de respirația oamenilor. Plămânii umani și arborii Naturii nu numai că au o relație
complementară, dar au și calități similare – răspunzând în aceeași manieră la poluarea elementului
lor de supraviețuire – aerul!
Putem observa din ce în ce mai mult paralela între distrugerea pădurilor pământului și creșterea
problemelor respiratorii ale oamenilor – pentru că TOTUL ESTE LEGAT DE TOTUL – în acest
Univers miraculos în care trăim.

PLĂMÂNII
[Link]
Am găsit niște fotografii spectaculoase care reprezintă sistemul respirator uman și vă invit să le
explorați poză cu poză.
Cei doi plămâni ocupă tot spațiul din cutia toracică disponibil, între inimă și diafragm. Se așează
bine pe cupola diafragmului – plămânul stâng este mai mic decât cel drept (stângul are 2 lobi,
dreptul are 3 lobi). Partea externă a plămânilor este atașată de coaste. De aceea, plămânii sunt
extinși și contractați odată cu mișcările diafragmului și ale întregii cutii toracice.
Un uimitor control nervos (centrul nervos al respirației este localizat în coloana vertebrală) și
coordonarea milimetrică cu alte sisteme ale corpului permite desfășurarea procesului fundamental
numit RESPIRAȚIE.
Corpul omenesc este un miracol de proporții, legi armonice, cicluri și sinergii.
Deja ați înțeles că nimic nu este întâmplător, în plus sau inutil în această mașină biologică
uimitoare, care este corpul nostru.
Vindecarea înseamnă refacere ordinii, iar ordinea înseamnă proporții.
Organismul nostru este o orchestră perfectă în care fiecare organ are propria voce/vibrație/proporție
și este perfect conectat cu întregul, ca parte din acesta.
Dacă alegem o singură parte din corp, întregul este reflectat în aceasta (principiul holografic)
Și putem să recunoaștem părțile corpului (detaliile) în relațiile ritmice și proporționale.
De aceea să nu fim uimiți că plămânii au structura armonică 3:2= cvinta perfectă (intervalul de
armonie al organismului). Vom reveni și în alte lecții.

Dar să mai amintim faptul că TOTUL ÎN NATURĂ este ENERGIE – iar energia înseamnă
VIBRAȚIE – și orice SUNET, orice CULOARE, orice AROMĂ, orice GUST, orice ENTITATE –
are O VIBRAȚIE – care poate rezona sau nu cu alte vibrații din jur.
De aceea reacționăm într-un fel la unele sunete, la unele culori, la unele mirosuri, la unele texturi –
pentru că rezonăm în feluri particulare cu diferitele frecvențe de vibrație ale lor.
Mai multe, pe curând!

Un ultim considerent spiritual cu privire la respirație, înainte de a discuta despre rinichi și piele.
Oxigenul este elixirul esențial pentru viață (în lipsa lui, trăim maxim 3-5 minute).
Din perspectivă spirituală – viața (abundența) se poate dezvolta numai acolo unde este vid (gol,
doar aer gol și atât). În orice poveste a Genezei, ni se spune că întreaga Creație a început din Marele
Nimic (marele Vid, marele Gol).
Pânza trebuie să fie goală înainte să putem picta un tablou, piatra trebuie prelucrată ca să apară o
sculptură din ea.
Conștiența are și ea nevoie să fie LIBERĂ și GOALĂ înainte să se poată produce INSPIRAȚIA.
Procesul ”eliberării” dioxidului de carbon – care nu este decât un reziduu, pe care organismul nu-l
poate folosi – reprezintă pregătirea pentru creativitate, vitalitate și viață.
Foarte multe mișcări spirituale vorbesc despre ”prelungirea expirației” - pentru a învăța ”eliberarea
de toate cele de care nu mai avem nevoie”.
INSPIRAȚIA-EXPIRAȚIA sunt noțiuni care descriu mult mai mult decât simplele mișcări
respiratorii. Inspirăm viață și INSPIRAȚIA DIVINĂ ne ține conectați la Sursă și expirăm ce nu mai
avem nevoie și pregătim următorul ciclu al vieții.

Am prezentat până acum două dintre marile sisteme care mențin în viață corpul nostru:
− sistemul digestiv (ALIMENTAȚIA)
− sistemul respirator (RESPIRAȚIA)
Dacă vă uitați la corpul nostru – unul este situat ”în fața corpului” (în medicină denumim această
poziție partea ”anterioară”) - sistemul digestiv.
Celălalt – sistemul respirator – este situat mai ”posterior”, în spatele celui digestiv.
Ca două straturi – unul în spatele celuilalt.
Iar ca ”sandwich-ul” să fie complet – să amintim și al treilea ”strat” - situat cel mai în spate, și cel
mai protejat – sistemul nervos (măduva spinării și nervii).

Vom discuta multe despre cele 3 ”STRATURI” ale corpului nostru – în Lecția despre ”conexiuni.
Doar le-am amintit – pentru că studiem în această lecție unul dintre ele – cel din ”mijloc”.
În continuare, pentru a completa informațiile despre ”sistemul respirator” - care ne-a învățat să
primim (oxigen, de care avem nevoie), dar și să ”eliberăm”, să eliminăm (dioxid de carbon,
reziduu de care Nu avem nevoie) – vom continua cu discuția despre rinichi și piele.

RINICHII
Sunt două organe perechi, situate exact sub baza plămânilor, undeva spre regiunea din spate
(”posterioară”) a abdomenului – în formă de boabe de fasole.

[Link]

Rinichii sunt organe ”tăcute” și muncitoare, care nu ”se plâng” prin simptome de cantitatea uriașă
de acizi pe care o au de filtrat zilnic, ei fiind principalii responsabili de menținerea echilibrului
”chimiei” organismului – a pH-ului.
[Link]

Deși în medicină sunt cunoscuți doar ca ”organele” de eliminare – rinichii îndeplinesc mult mai
multe funcții, din câte ne-am dat noi seama în ultimul an – în procesul de detoxifiere.
Însuși procesul de ”ELIMINARE” - este un proces mult mai important decât realizăm – esențial în
menținerea vieții prin înoire continuă.

Întotdeauna m-am întrebat în Facultatea de Medicină - care este scopul ”complexității” structurii
anatomice a celulelor rinichilor. De ce se investește natura atâta ”energie” și muncă la acest nivel?
Fără a intra în foarte multe detalii anatomice, este nevoie doar să vizualizați o reprezentare a
nefronului, structura de bază a rinichilor, cea care produce urina eliminată din corp.

Este atât de complexă și funcționează uimitor! În descurs de 24 ore, sunt filtrați 1500 litri de sânge
prin rinichi. În urma filtrării rezultă circa 180 litri de urină primară, care este ulterior prelucrată și
rezultă 1.5 litri de urină eliminată. Forma nefronului este contorsionată și arcuată (sunt milioane de
astfel de nefroni în rinichi) – iar nefronii sunt organizați sub forma unor ”piramide”.
De la rinichi, pornesc două conducte lungi de 25-30 cm – numite uretere – către vezica urinară (o
”pungă” musculară în care se acumulează urina între două eliminări). Vezica urinară are o capacitate
între 300-500 ml urină și nevoia de urinare începe să fie resimțită de la capacitatea de 200 ml.
Ultimul conduct de eliminare pentru aparatul urinar – este uretra – un conduct foarte scurt la femeie
și ceva mai lung la bărbat (20-25 cm).
Toate aceste ”conducte” și organe de depozitare – ajută la eliminarea la exterior a ”producției
rinichilor”:
1) urina conține reziduuri metabolice, care includ creatinina, ureea și acidul uric (produși ai
metabolismului proteinelor – rezultați din degradarea amino-acizilor – adică produși acizi,
de care organismul Nu mai are nevoie și pe care îi elimină la exterior)
2) urina conține substanțe toxice de care corpul nu mai are nevoie (medicamente alopate,
pesticide, toxine din mediu etc), convertite în prealabil într-o formă mai puțin agresivă
pentru rinichi, la nivelul ficatului
3) urina elimină sare, apă, potasiu și alte substanțe, pentru meținerea echilibrului organismului
(numit în medicină HOMEOSTAZIE).
4) rinichii reprezintă principalul filtru de eliminare al MARELUI SISTEM LIMFATIC -
drenând reziduurile acide ale acestuia, mucus și alte substanțe reziduale. La majoritatea
oamenilor, această funcție de filtrare NU este funcțională, iar stagnarea limfatică și acidoza
sistemică sunt REGULA.
5) rinichii au o funcție endocrină – de echilibrare a tensiunii arteriale (renina) și de stimulare a
formării de eritrocite din măduva osoasă (eritropoetină). Multe tulburări de tensiune arterială
(hipo sau hipertensiune) sau multe anemii se datorează slăbiciunii rinichilor! Alături de
aceste funcții bine determinate de medicină, rinichii acompaniază suprarenalele în
îndeplinirea acțiunilor lor principale - ”adaptarea la stres” a organismului.
6) Medicina tradițională chineză numește rinichii ”păstrătorii forței vitale” a organismului; de
buna lor funcționare depinde DURATA vieții și calitatea vieții persoanei (numesc în glumă
rinichii ”bateria laptop-ului uman” - sau ”reactorul intern” al corpului).
7) Fiind principalele organe care se ocupă de echilibrul APEI în organism – rinichii se ocupă de
echilibrul EMOȚIILOR (apa este simbolul emoțiilor profunde, adânci) – în special al celor
legate de stările de frică și anxietate. ”Dușmanii” rinichilor sunt FRICA și FRIGUL. Iarna,
rinichii funcționează ”mai prost” - de aceea ființa umană are nevoie de odihnă, de repaus, de
relaxare (de ”hibernare„) în timpul anotimpului rece. Slăbiciunea rinichilor/suprarenalelor
 stă la baza tuturor ”atacurilor de panică” și a fricilor/anxietăților nenumărate ale oamenilor
moderni. Un om înfricoșat poate fi controlat ușor/condus ușor/convins să facă orice.
Rinichii reprezintă ”energetic” legătura cu strămoșii, cu familia de origine – ei pot să dețină
slăbiciunile transmise ereditar, dar și calitățile familiei.
Energia lor ne permite să ne recunoaștem abilitățile, darurile și calitățile cu care ne-am născut – să
le prelucrăm și să le îmbunătățim în cursul vieții și să le folosim pentru a ne crea experiențe care să
ne ajute să evoluăm.
Majoritatea dintre noi am moștenit rinichi de foarte proastă calitate – pentru că generații întregi de
strămoși au trăit în vremuri de frică și de restriște, vremuri în care supraviețuirea era singurul scop.
Paradigma LIPSURILOR se transmite prin energia rinichilor.
Așa cum rinichii noștri nu filtrează bine, nu elimină reziduurile acumulate în corp ani de zile, tot așa
și noi, în viața noastră zilnică ne ”agățăm” de mii de reziduuri pe care le purtăm continuu cu noi
(emoții reziduale, gânduri reziduale, relații reziduale, obiecte reziduale, ocupații reziduale etc etc).
Nu ”eliberăm”, nu ”eliminăm” din viața noastră atâtea și atâtea energii negative, care ne încarcă
inutil – și nu ne lasă să evoluăm spre un alt punct de vedere.

NE ESTE FRICĂ CĂ NU AVEM DESTULE.

FRICĂ de ”lipsa de calciu”
FRICĂ de ”lipsa de fier”
FRICĂ de ”lipsa de vitamine”
FRICĂ de ”lipsa de mâncare gătită”
FRICA de ”lipsa de....partener, iubire, apreciere, familie, copiii, carieră, bani, mașină, casă etc etc”
TRĂIM ÎN FRICI. TRĂIM ÎN ENERGIA ”LIPSURILOR”. TRĂIM CU RINICHII SLĂBIȚI.

Forma nefronilor de la rinichi, prezentată într-o ilustrație anterioară – seamănă izbitor cu o ”retortă

de alchimie”, dintr-un manual străvechi.

În interiorul rinichilor se petrec fenomene ”chimice” și ”alchimice” - unde chimia și fizica se

întâlnesc, având numitor comun ”energia”. Rinichiul este sediul unor procese puțin cunoscute și
înțelese de medicina umană – iar forma ”de piramidă” a structurii sale interioare (unică în economia
organismului) ne duce cu gândul la popoarele antice ale lumii – care au descoperit că piramida este
forma geometrică cea mai stabilă care influențează energetica unui loc.

Știm foarte puține despre ”tainele” rinichilor – iar vagile și incompletele cunoștințe de anatomie și
fiziologie deținute nu explică absolut deloc ceea ce experimentăm noi în timpul detoxifierii –
implicarea fundamentală a rinichilor și aparatului urinar în procesul vindecării (desigur, cum a fost
implicat și în procesul îmbolnăvirii).

Vom enumera câteva dintre constatările practice ale dr. Morse și celor aflați în detoxifiere, cu
privire la legăturile dintre rinichi și întregul corp. Ne rămâne tuturor sarcina să aflăm mai multe,
prin propriile noastre procese de înțelegere și cunoaștere. Nu este nevoie să fim medici sau să
mergem la școala de medicină pentru a ne cunoaște și înțelege ”mașina biologică” în care trăim.
Este nevoie doar de o minte limpede (fără acidoză) și de o dorință sinceră de a afla ”cine suntem”.

Rinichii (împreună cu suprarenalele) sunt implicați alături de plămâni în procesul de respirație.

Dificultatea de a trage aer în piept (tulburarea de inspir) se datorează slăbiciunii
suprarenalelor/rinichilor, la fel și crizele de ”apnee” (stop) respirator din timpul somnului.

Am discutat atât în lecția despre diafragm, cât și în cea despre mușchiul psoas, despre relația
importantă între aparatul locomotor și rinichi. Medicina tradițională chineză vorbește despre
legătura dintre rinichi – oase – urechi – auz. Relațiile diafragm – mușchi psoas – meridian al
rinichilor – articulațiile coapselor și genunchilor – a fost deja explorată. Primele semne de
slăbiciune ale rinichilor sunt durerile de genunchi (acidoză articulară), episoade de otită sau dureri
în urechi sau țiuituri în urechi (acidoză în regiunea capului), rău de mișcare (acidoză la nivelul
sistemului verstibular), sau tulburări tip osteopenie/osteoporoză (fracturi ușoare la traumatisme
moderate).

Transpirația abundentă pe spate, ceafă, cap, în timpul nopții (în special), în prima parte a somnului
(mai ales), la copiii dar și la adulți – semnifică o proastă funcționare a rinichilor – lipsa filtrării și
eliminării reziduurilor prin urină și redirecționarea lor prin piele – către exterior.

Durerile de spate – indiferent de localizare (vertebre, mușchi, dureri înțepătoare, sau surde, cu sau
fără iradiere pe nervi și în jos pe picior) – sunt determinate de proasta filtrare a rinichilor, cu
acumularea de reziduuri acide (care irita, inflamează) în țesuturile spatelui.

Tulburările de tensiune arterială (hipo, dar și hipertensiunea) sunt datorate slăbiciunii

suprarenalelor/rinichilor (când măsurați tensiunea, valoarea mare este suprarenala, valoarea mică –
rinichiul).

În timpul detoxifierii cu crudități (fructe și legume crude) – se intensifică eliminările de reziduuri

acide prin intestine și rinichi – și apar multiple probleme – de la usturimi la urinare și urinări dese
(mai ales noaptea, când organismul este ”în repaus” și rinichii pot, în sfârșit, să-și îndeplinească
sarcina!), până la tulburări precum incontinența urinară (scăpatul urinii în pat, noaptea sau ziua, la
tuse sau strănut, sau pur și simplu), sau retenție de urină (când vezica urinară are probleme cu
sfincterul, prins în ”acidoza” pelvisului). De aceea, se recomandă ”reducerea” ritmului detoxifierii –
pentru a nu suprasolicita rinichii slăbiți (iar aceștia trebuie susținuți cu remedii naturale) – și găsirea
”ritmului” cel mai potrivit pentru fiecare organism.

PIELEA

Este considerată ”al treilea” rinichi al organismului – este un uriaș organ de protecție, de eliminare
și de respirație al organismului.
Este, în aceleași timp, oglinda stării interioare a organismului.
Dacă toate procesele interioare (ALIMENTAȚIA, RESPIRAȚIA, ELIMINAREA etc) funcționează
bine – PIELEA arată bine.
La fel și ”prelungirile” sale – PĂRUL și UNGHIILE – cu rol de protecție (dar și indicatoare ale
funcționării interioare).
O persoană sănătoasă are o piele curată, hidratată, netedă, fermă, flexibilă și de culoare roz
strălucitoare. Mirosul natural al pielii este plăcut, ușor acrișor (de la secreții). Părul este strălucitor,
des, pigmentat și rezistent, iar unghiile sunt ferme, lucioase, netede și rezistente.
Până în prezent eu nu am văzut o ființă umană cu aceste atribute.
Nici măcar copiii nu le mai prezintă. Din naștere, majoritatea prezintă semne și tulburări la nivelul
pielii, părului și unghiilor – care indică slăbiciunile lor interioare.

Pielea feței este indicatoare a stării interioare a organelor interne, mai mult decât în alte regiuni.
Cearcănele de sub ochi, dar mai ales pleoapele superioare umflate ne spun despre starea rinichilor
acelei persoane.
Pielea obrajilor ne vorbește despre stomac și partea de sus a tubului digestiv, iar pielea din jurul
buzelor – despre intestine. Buza de sus este locul de proiecție al intestinului subțire, iar buza de jos,

al celui gros (sunt diferite interpretări in hărțile de reflexoterapie).

Nu insist foarte mult despre anatomia și fiziologia pielii (pentru cei care doresc să studieze mai
mult, sunt multe materiale disponibile).
[Link]
Este important să rămâneți cu noțiunea că pielea reprezintă OGLINDA interiorului – și că orice
probleme apar la nivelul pielii – cauza se află NUMAI ÎN INTERIOR – și tot din interior trebuie să
apară și rezolvarea.

PLĂMÂNII, RINICHII și PIELEA sunt părți importante ale sistemului de ”schimb” între organism
și exterior – iar funcția esențială pe care o ”împărtășesc” toate cele trei este funcția de
ELIMINARE.

ELIMINAREA – ELIBERAREA – reprezintă concepte esențiale ale noii PARADIGME A

ABUNDENȚEI.
Medicina modernă și societatea modernă pune accentul pe ”cumpărare”, ”procurare”, ”să luăm
suplimente”, ”să luăm vitamine” - să introducem alte și alte noi substanțe în corp.
Pentru a schimba direcția – este important să învățăm și celălalt proces – astfel încât circuitul să fie
complet (intrări-ieșiri).

Vom învăța împreună să identificăm ce nu ne mai este necesar în viață și să ”ELIBERĂM” -

eliminăm – punem în circuitul natural - pentru a face loc ÎNNOIRII.

EXERCIȚIUL 1.4

Pentru că în lecția despre ”Sistemul digestiv” ați avut de făcut foarte multe exerciții (și ați ales să
faceți dintre ele pe care ați simțit că vă ajută în propriul proces de cunoaștere) – în această lecție
foarte complexă și dificil de integrat veți avea de făcut un singur exercițiu.
SIMPLU, dar destul de dificil.

Veți face o listă cu ”reziduurile” din viața voastră – grupate cât mai ”sistematizat”
Începeți cu relațiile – cu ce oameni din viața voastră simțiți că nu ați mai dori să aveți relații, simțiți
că interacțiune cu ei ”vă ține pe loc”, ”vă suge de energie”, vă face rău.

Apoi mergeți la serviciu/ocupație: ce ocupații nu vă plac, ce vă ia din energie, ce faceți ”că trebuie”
și nu cu drag și plăcere?

Apoi obiecte: ce obiecte din casă stau și se pune praful pe ele – nu le-am mai folosit sau bagat în
seamnă de ani de zile? Ce lucruri de îmbrăcat/pantofi/lenjerie etc stau degeaba în dulap și nu m-am
mai atins de ele (le țin doar de ”amintirea” vremurilor de altă-dată)?
Indiciu: dacă mâine ați muri – și cineva ar umbla prin lucrurile pe care le lăsați acum în urma dv –
ce ar spune despre dv? (răspundeți la întrebare doar dacă sunteți curajos! Dar meditați la ea!)

Apoi sentimente/emoții: ce emoții port cu mine din copilărie, adolescență, sau alte perioade – și-mi
fac rău, mă fac să mă simt vinovat, neputincios, speriat etc?

Și în final – credințe și convingeri: ce cred eu despre lume, despre mine, despre tot – dar credințe
care îmi fac rău, mă sperie, mă agită, îmi dau o energie proastă? (de ex – cred că dacă nu merg la
serviciu o să mor de foame).

Și un comentariu final: cum m-am simțit în timp ce am făcut această listă (aceste liste)?

INVENTARUL REZIDUURILOR – ESTE PRIMUL PAS SPRE ELIBERARE

Este important să înțelegeți cu ce vă confruntați – cu ce vă ”îngreunați” respirația și rinichii și nu le

permiteți să-și îndeplinească sarcinile.
Această conștientizare va fi foarte de ajutor în pașii Strategiei SĂNĂTATE 5D.

LECȚII SUPLIMENTARE

Lecția despre tubul digestiv are două lecții suplimentare asociate – pentru că este nevoie de
înțelegerea unor aspecte particulare mai deosebite, legate de diafragm și mușchiul psoas.

Aşadar, vom continua cu lecţiile despre DIAFRAGM şi MUŞCHIUL PSOAS - pentru completarea
informaţiilor învăţate în această lecţie.
DIAFRAGMUL TORACIC

MUȘCHI ESENȚIAL pentru RESPIRAȚIE și STARE DE LINIȘTE INTERIOARĂ

Diafragmul este al doilea mușchi, ca importanță, din corpul omenesc – după mușchiul cardiac.

[Link]
DIAFRAGMUL se mișcă de circa 18 ori pe minut, într-un organism sănătos. Se mișcă în sus și în
jos cu circa 1,5 cm. Aceasta înseamnă că într-o oră au loc circa 1000 de contracții diafragmatice și
peste 25.000 într-o zi.
La fel ca și cordul, diafragmul este un ”lucrător” tăcut, care-și face treaba esențială, neobosit și fără
pauză.

Așa cum spuneam în lecția despre ”plămâni”, diafragmul toracic se mișcă simetric, împreună cu
diafragmul cranian și cel pelvin – iar dacă există probleme care determină ”asimetrii” (dintr-un
motiv sau altul – osos, muscular, emoțional, respirator, alimentar etc) – această asimetrie,
dizarmonie sau aritmie este repetată de 25.000 ori în cursul zilei!
Cu alte cuvinte – dacă starea de ”nesănătate” nu este observată și nu este corectată – ea se va repeta
zi după zi de mii de ori!
Cronicitatea unei boli începe mult mai devreme decât am fost noi învățați în școală.
Întrebarea care se pune este – cât de sensibilă este fiecare persoană în a observa ce i se întâmplă în
interior (de fapt, cât știe și cunoaște despre sine – despre starea de sănătate/starea de boală – pentru
a remarca schimbările) și a simți ”disonanța” - atunci când se petrece?
Ce măsuri poate lua o persoană pentru a elimina dezechilibrele?
Majoritatea oamenilor înghit o pastilă cu apă – și speră ca dezechilibrele să dispară peste noapte (cu
toții credem încă în ”magia” medicinei – cu alte cuvinte – cu toții sperăm în ceva magic, din afara
noastră, care să vină să ne ”vindece” de toate relele printr-o fluturare de baghetă magică – orice,
numai să nu ne asumăm responsabilitatea pentru vindecare!).

Repetarea mișcărilor diafragmatice asimetrice afectează în special organele digestive și de eliminare

– dar și plămânii (în propriile lor eliminări).

DIAFRAGMUL este unul dintre cei mai puternic mușchi din corpul nostru – dar și unul dintre cei
mai mobili – lucrând ca o pompă și compresând ficatul, splina și intestinele, astfel încât limfa și
sângele sunt ”dinamizate” în curgerea lor.
Activitatea diafragmatică influențează și curgerea bilei (prin compresarea ficatului), motilitatea
intestinului gros (mai ales a colonului transvers – care am văzut că reprezintă una dintre părțile cele
mai stagnante ale intestinului gros!).
Activitatea diafragmatică influențează plexul solar – ghemul de terminații nervoase din abdomen –
legătura cu sistemul nervos vegetativ – astfel încât amplitudinea respirației (inspirul profund,
expirul profund) afectează starea noastra emoțională.
Când inspiri adânc și expiri adânc – are loc un moment de tăcere interioară important, mai ales
atunci când conștientizezi respirația și ești ”atent” la ea.
Tot activitatea diafragmatică ”masează” polul superior al rinichilor – adică zona suprarenalelor.
Aceste glande vitale pentru adaptarea corpului nostru la stres – sunt situate EXACT între baza
plămânilor (situată pe partea de sus a diafragmului, adică în torace) și polul superior al rinichilor
(situat în partea de jos a diafragmului, în abdomen).
Dezechilibrul suprarenalelor afectează NU DOAR activitatea rinichilor, ci și activitatea acestor doi
mușchi esențiali pentru echilibrul general al corpului: diafragmul și mușchiul psoas.

Există un echilibru dinamic între mușchii abdominali și diafragm – în timpul mișcărilor de

expansiune, respectiv de reducere a volumului cuștii toracice.
[Link]

Majoritatea textelor ”clasice” (precum cel din trimitere) – arată importanța diafragmului în acte
precum sughițul, strănutatul, tusea, vărsătura, plânsul, râsul, urinatul, defecația și nașterea, la femei.
Dar vom vedea ca diafragmul este ”dirijorul” central al întregului echilibru al diafragmelor
corpului, inclusiv:
− diafragmul cranial (care asigură flexibilitatea creierului, măduvei spinării, mișcările libere
ale fluidului cerebrospinal, flexibilitatea meningelor (învelișurile creierului) și a oaselor
craniului). Există o întreagă disciplină terapeutică – numită terapie cranio-sacrală, bazată
pe descoperirea mobilității tuturor acestor segmente.
[Link]
[Link]
− diafragmul pelvin (flexibilitatea sacrum-ului între oasele iliace – o mișcare independentă de
voința noastră și esențial a fi păstrată, pentru menținerea sănătății).

Vom descoperi faptul că SĂNĂTATEA CORPULUI înseamnă MENȚINEREA DINAMICII

acestuia – și că orice STAGNARE – indiferent de nivelul ei – înseamnă blocaj, dezechilibru,
dizarmonie.
Parcă am mai vorbit de același lucruri la sistemul limfatic și la cel digestiv, nu-i așa?

Mușchiul psoas este un mușchi foarte important, care are fascicule ce se leagă pe vertebrele lombare
și pe a 12-a vertebră toratică, fascicule atașate de osul pubisului și de capul femurului și fascicule
care ajung pe diafragm (vezi și lecția cu mușchiul psoas).

Meridianul rinichilor trece prin mușchiul psoas, în zona vertebrelor L1 și L2. De cele mai multe ori,
filetele musculare ale psoasului și diafragmului din zona rinichilor sunt slăbite și mișcarea
diafragmului devine asimetrică – iar persoana începe, treptat să aibă dificultăți de respirație (nu mai
poate ”trage aer” - inspira – atât de profund – are senzația că nu-i mai ajunge aerul).

Dezechilibrul suprarenalelor/rinichilor – se ”propagă” via mușchii psoas și diafragm – către plămâni

(și arborele respirator) în sus – producând în timp simptome de la dificultăți de respirație, la
sufocare și crize tip astm bronșic, până la crize de strănut (tip rinită alergică) și episoade de tuse fără
oprire, sau crize de vărsături sau sughiț fără oprire.
Multe persoane – la situații de stres++ - varsă, încep să tușească uscat, încep să strănute, sughiță sau
îi apucă plânsul/ori râsul fără nici un motiv.
Iar cauza nu este niciodată locul unde se exteriorizează tulburarea – ci ”reactorul central” al
corpului – zona rinichi/suprarenale.

Dezechilibrul suprarenalelor/rinichilor se propagă și în jos, prin filetele mușchilor psoas – afectând

vertebrele lombare (toate durerile de spate în zona lombară, toate herniile de disc lombare, toate
”discopatiile” și ”lombosciaticele” sunt produse de slăbiciunea suprarenale/rinichi) – și în
continuare, afectând articulațiile șoldului, coapsele, mersul persoanei și articulația genunchilor. Cele
două categorii importante de articulații (șolduri, genunchi) sunt primele care suferă în slăbiciunea
rinichilor – tocmai datorită afectării acestor mușchi atât de importanți (psoas și diafragm).
Mai mult despre mușchiul psoas, în lecția dedicată lui.

Să ne întoarcem la diafragm – cu câteva precizări.

Diafragmul are forma unei cupole – în care partea dreaptă este ceva mai sus situată decât partea
stângă – datorită prezenței ficatului (care ocupă un loc mare în abdomen). De asemenea, rinichiul
drept și suprarenala dreaptă sunt în direct contact cu partea dreaptă a cupolei diafragmului.
Pe partea stângă, rinichiul stâng, suprarenala stângă și splina au contact cu partea stângă a cupolei
diafragmului. Mișcarea ritmică a acestui mușchi presează toate aceste organe și stimulează
circulația sanguină și limfatică la nivelul lor.
Respirația superficială înseamnă o presiune mai mică asupra acestor organe, și implicit, congestie
sanguină la nivelul lor (în special în ficat și în splină). Apariția multor dureri, înțepături, arsuri,
usturimi și altor simptome ba pe stânga, ba pe dreapta, exact în unghiul diafragmatic stâng sau drept
se datorează unor probleme legate de respirația superficială (și STAGNAREA în organele
corespunzătoare) – decât probleme propriu-zise ale organelor.

Coastele care formează ”cușca toracică” (a cărei podea este diafragmul) sunt alte elemente
importante în ecuație. Ele sunt formate dintr-o parte osoasă și o parte tip cartilagiu, care este atașată

de stern.

Când se respiră profund (”diafragmatic”), coastele sunt tensionate și ridicate în timpul inspirului
(inhalației aerului) pentru a permite expansiunea tridimensională a cuștii toracice în înălțime, lățime
și grosime).
Stagnările limfatice ce se produc la cei care respiră superficial determină inflamații dureroase la
nivelul acelor cartilagii de legătură dintre coaste și stern, mai ales la coastele 2 și 3. De aceea, la
fiecare inspirație mai profundă, pot apare dureri ascuțite, care dacă apar pe partea stângă mimează o
durere cardiacă înjungheietoare. Cei care stau prea mult pe scaun și lucrează mult mai ales cu o
mână (scriu sau lucrează cu stânga sau dreapta) – capătă o respirație superficială și o asimetrie
marcată diafragmatică (contractură și expansiune limitată pe partea tensionată). Ca să nu simtă
durerea, multă lume adoptă posturi compensatorii (adică poziții ale corpului și spatelui în care nu-i
deranjează nimic, dar care sunt complet greșite – stat cocoșat, într-o parte, cu un umăr mai sus etc).
Iar în relaxare, detoxifiere și dezacidifiere – durerile reapar – pentru că s-a renunțat la ”compensarea
falsă” pe care o adoptase persoana (postural sau alimentar – fiecare ”se amorțește” cum poate mai
bine).
Vom descoperi cum în timpul detoxifierii – și a procedurilor de relaxare – apar sau se intensifică
vechi simptome – pe care fiecare ”le-am ascuns” cum am putut mai bine.
Dar nerezolvând cauza care a produs aciditatea – ne confruntăm iar cu vechi simptome ”renăscute”
și mult intensificate.

Lecția pe care o avem de învățat de la diafragm este cât de mare este legătura între RESPIRAȚIE și
APARATUL LOCOMOTOR (musculatură).
Cât de mare este legătura între toate sistemele importante ale corpului (respirație – digestie –
eliminare – circulație – locomoție)
TOTUL ÎN MINUNATUL NOSTRU CORP este SINERGIE și RITM.

SĂNĂTATEA este ARMONIE și muzică ritmică melodică.

RESPIRAȚIA este centrul acestei muzici.
Iar ”diafragmul” este instrumentul central al respirației.

Diafragmul este esențial în actul vorbirii – care asigură legătura dintre oameni.
Și este la fel de esențial în alte două acte omenești importante: alergarea și cântatul.
Mișcarea fizică – alergarea – nu mai este un act de supraviețuire (cum era în perioada în care omul
putea fi mâncat de mamifere mai mari ca el) – ci a devenit un act de menținerea a echilibrului
interior.
Cântatul este unul dintre modalitățile de echilibrare a energiei interioare a corpului și a respirației –
fiind exercițiul cel mai bun pentru mobiliatea diafragmului.
Variantele țipat, urlat – sunt dezechilibre ale armoniei cântatului.
[Link]
[Link]

Vouă ce vă place să cântați când sunteți fericiți?

MUŞCHIUL PSOAS

Organismul nostru fizic – ”mașina” minunată cu care ne-a înzestrat Creatorul în

această lume 3D a planetei Pământ – este o construcție ingenioasă.

Sunt mulți mușchi în corpul nostru despre care știm foarte puțin, dar care au o
influență hotărâtoare asupra sănătății noastre totale – asupra armoniei dintre toate
părțile corpului.
Iar mușchiul psoas este unul dintre mușchii extrem de importanți, despre care este
posibil să nu știți o viață întreagă că există și totuși, este un mușchi care vă
influențează fundamental întreaga viață.
Este mușchiul care acoperă vertebrele coloanei lombare și toracice, în dreptul
rinichilor și suprarenalelor.

Este mușchiul care ne stabilizează energia corpului, conectând picioarele (prin

intermediul osului femur) cu diafragmul (și astfel, conectând Cerul cu Pământul, în
chiar interiorul ființei noastre).
Este cel mai profund mușchi al corpului nostru, care afectează întreaga integritate a
structurii osoase și musculare a trunchiului. Este singurul mușchi care conectează
coloana vertebrală cu picioarele. De aceea, este responsabil de postura noastră
verticală și poziția dreaptă a spatelui, de asemenea, este cel care ridică picioarele și
putem astfel merge. Un psoas in stare de sănătate stabilizează coloana vertebrală,
furnizând protecție organelor vitale din abdomen.
Ritmul rapid al vieții noastre actuale (care ne epuizează adrenalina din suprarenale și
sistemul nervos vegetativ) produce o contractură cronică și de durată a mușchiului
psoas – pentru a ne ține pregătiți ”de luptă sau de fugă”.
Psoasul este unul dintre cei mai contractați mușchi din corp (alături de mușchi
maseteri, ai mandibulei, pe care îi strângem cu toții când ne încleștăm fălcile a
nemulțumire) și mușchii cefei.
Contractura permanentă a mușchiului psoas indusă de stresul prelungit și de stările
continue de tensiune determină afecțiuni precum dureri la nivelul regiunii sacrale sau
sacro-lombare, sciatică, probleme cu discurile intervetebrale, scolioză, dureri ale
genunchilor.
Un psoas contractat nu crează doar probleme de structură, ci determină și o
constricție a organelor din jur, crează o presiune suplimentară filetelor nervoase,
interferă cu mișcarea fluidelor (sânge și limfă) și împiedică respirația diafragmatică
suficient de profundă. El poate fi un factor suplimentar de compresie asupra
suprarenalelor, intensificând epuizarea acestora, dar poate și afecta funcția rinichilor,
a tubului digestiv sau a organelor genitale.
Multe dintre obiceiurile stilului modern de viață contribuie la contractura exagerată a
mușchiului psoas, porning de la scaunele din mașină, până la hainele exagerat de
strâmte, de la mobilierul din case, la pantofii care ne distorsionează postura și ne
împiedică mișcările, silindu-ne să contractăm psoasul.
Primul pas pentru a avea un mușchi psoas sănătos este să ne eliberăm de tensiunea
inutilă la nivelul lui. Dar fără ”să lucrăm” acest mușchi cum o facem cu cei de la
brațe și picioare – ci prin relaxarea lui, CONȘTIENTIZÂND prezența și starea
acestui mușchi.
Când încercați să stați în poziția ”turcește”, cu picioarele încrucișate, starea de
tensiune și contractură a psoasului vă împiedică să deschideți picioarele și să stați
relaxat în această poziție.
Un psoas relaxat ajută dansatorii să facă mișcări laterale din coapsă, permițând o mai
mare libertate a piciorului în raport cu pelvis-ul.

Mușchiul psoas pare a fi elementul de ”împământare” și stabilitate al corpului nostru

fizic. Contactul continuu cu mama Pământ menține ”centrarea” unei ființe umane,
permițându-i să fie mai sigură pe ea, mai stabilă și mai focalizată în fiecare moment
ale vieții. Prin intermediul acestui mușchi se produce o comunicare continuă între
Sine, Pământ și Cosmos.
Statul la calculator timp îndelungat este o poziție care afectează foarte mult starea
mușchiului psoas, accentuând contracția sa.
Pentru a sta pe un scaun în mod stabil și echilibrat, pelvis-ul trebuie să fie echilibrat
(oasele pe care ședem) iar psoasul liber să funcționeze corespunzător. Să stai corect
înseamnă efort muscular minim, posibil atunci când oasele sunt optim poziționate.
Dacă oasele nu sunt stabile, se crează tensiune musculară pentru a realiza echilibrul și
mușchiul psoas va fi implicat pentru a stabiliza structura scheletală.
Câteva indicii pentru poziția corectă:
− Folosiți un scaun plan. Majoritatea scaunelor nu sunt proiectate pentru șezut
pe ele, ci pentru a arăta bine. Scaunele cu design ergonomic sunt prea puțin de ajutor
pentru ușurarea tensiunii musculare deja existente ca urmare a pozițiilor
necorespunzătoare. Evitați scaunele cu șezutul ca o găleată, ca un gol – pentru că ele
nu oferă sprijin corespunzător pelvisului. Dacă acesta este așezat corespunzător pe un
scaun plat, restul structurii se așează natural deasupra sa.
− Stați cu greutatea în fața oaselor șezutului. Majoritatea oamenilor plasează
trunchiul și greutatea sa în spate, curbând pelvis-ul și rotunjind spatele, producând
gâtului și capului o mișcare în față. Vă puteți simți oasele șezutului cu degetele, sub
fese – când stați jos, puneți palmele sub fese și simțiți aceste oase.
− Stați cu articulația șoldurilor puțin mai sus decât genunchii – pentru ca
mușchiul psoas și șoldurile să stea relaxate, nu compresate. Alegeți un scaun destul
de înalt care să permită ca șoldurile să fie situate mai sus decât genunchii.
− Păstrați-vă tălpile pe podea. Deși schimbarea poziției picioarelor poate fi
foarte utilă pentru reducerea oboselii care vine de la statul prelungit pe scaun, este
util să vă mențineți ambele tălpi pe pământ. Este un ajutor important atât pentru
împământarea energetică, cât și pentru sprijinirea stabilității structurale. Când
rămâneți împământați, reduceți oboseala. Când puneți tălpile sau genunchii pe
scăunele, nu puteți rămâne împământați – și tocmai prin terminațiile nervoase din
tălpile picioarelor primim informații și sprijin energetic și informațional.
− Mențineți mandibula relaxată – cele două regiuni sunt legate între ele – când
una este în tensiune și cealaltă exprimă aceeași rigiditate. Corectarea poziției
pelvisului ușurează tensiunea din fălci și vice-versa.
− După ce aveți un scaun bun, modificați și înălțimea mesei, să nu vă aplecați
deasupra ei și brațele să stea relaxate pe masă când folosiți tastatura computerului. Să
nu existe eforturi suplimentare în timpul scrisului la calculator – iar degetele și
încheietura mâinii să se afle în poziție neutră.
− Poziționați monitorul calculatorului pentru ca ochii să se uite direct la el când
lucrați – restul corpului va urma poziția ochilor (în față, în sus, în jos).
− Balansați poziția trunchiului în față și spate, în timp ce scrieți (ca o mișcare de
legănare, decât o îndoire a taliei sau o lăsare a umerilor).
Dacă mușchiul psoas este contractat, în loc să elibereze cutia toracică și să lungează
coloana, determină o tragere o toracelui și o extensie a coloanei lombare. Folosirea
unei perne pentru spate pentru ușurarea durerii care apare ca urmare a supra-extensiei
coloanei este doar un tratament paliativ la o problemă mult mai profundă –
contractura psoasului.

Puteți face multe exerciții pentru eliberarea și relaxarea mușchiului psoas.

Cel mai ușor exercițiu este tehnica Alexander – pe care v-am prezentat-o și în cartea
”Oboseala cronică” - numită și ”odihna contructivă”. Dacă o veți aplica după muncă
și înainte de mese – timp de 10-20 min, îi veți simți adevăratele beneficii.
Este vorba despre simpla poziție de stat culcat pe o suprafață tare (pe jos, pe podea),
cu capul/ceafa sprijinit pe o carte, cu brațele relaxate pe lânga corp sau îndoite ușor
astfel încât omoplații să stea bine pe pământ, cu picioarele îndoite și tălpile ferme pe
pământ. Ochii închiși, respirația cât mai profundă și atenția concentrată pe mușchiul
psoas, pe partea din spate a coloanei – să-l simțim. Doar simpla concentare pe acest
mușchi va declanșa o reacție de răspuns din partea lui (este un mușchi neobișnuit să i
se dea atenție! Și răspunde imediat ce o capătă).
Este o poziție în care gravitația va relaxa mușchiul psoas, în care nu trebuie să faceți
efectiv nimic – doar să fiți alături de propriul corp, în liniște și relaxare.

O altă poziție foarte interesantă pentru relaxarea psoasului, pe care copiii mici o
adoptă spontan, este statul culcat pe spate, cu picioarele în sus (cei mici se țin de
picioare), adulții pot pune o minge mare sub picioare sau pune picioarele pe o pernă,
situată pe o pernă.

Găsiți pe Internet numeroase exerciții și informații despre mușchiul psoas, mai ales
dacă aveți acces la zona anglofonă.
Un film de urmărit foarte interesant este următorul:
[Link]
LECȚIA 1.5

LEGĂTURI ŞI CONEXIUNI între sistemele și aparatele organismului – funcționarea

corpului omenesc (scheme simplificate)

Trăim într-un organism biologic magnific, alcătuit într-o modalitate eficientă și uimitoare.
El se supune ritmurilor și ciclurilor sale interioare și celor exterioare, ale Naturii din care face parte.
Legătura cu lumea din jur se vede continuu:
− în evoluția de la copilărie la bătrânețe – trecând prin cicluri de 7 ani (7 ani – copilăria mică,
7 ani – pubertatea, 7 ani – adolescența, 7 ani – perioada de adult tânăr, 7 ani – perioada
relațiilor/familie, 7 ani – perioada carieri, 7 ani – perioada ”dăruirii sociale” - după primele
7x7 cicluri – se reîncepe de la capăt, dar cu altă experiență).
− în adaptarea continuă la fazele lunii (luna nouă și plină influențează întregul corp omenesc,
nu doar ciclul menstrual al femeii – numit și „ciclu lunar”) - sau la schimbările de
anotimpuri (cu reacții ”naturale” de detoxifiere primăvara și toamna)
− în modul în care alimentația (ceea ce introducem în corp și devine corpul nostru) și toate
obiectele pe care le folosim (cosmetice, detergenți, haine, mobilier, accesorii decorative etc)
ne influențează fizic, emoțional și mental.
− în relația reciprocă și de colaborare cu plantele și arborii – dar și cu animalele și cu toate
regnurile din jur (numai în armonie și colaborare ne poate fi bine tuturor – altfel, este doar
un război continuu, în care nimeni nu câștigă vreodată).
− în relația pe care o avem cu Pământul, cu planeta pe care trăim – cu apele sale și cu aerul, cu
subteranele și cu energiile sale.

TOTUL ESTE LEGAT DE TOTUL PE ACEST PĂMÂNT MINUNAT.

Iar legile ”holografice” - ”Precum sus, așa si jos”; ”Precum înăuntru, așa și în afară” și ”ce este
valabil în mare (macrocosmos), este valabil și în mic (microcosmos)” - se aplică la toate nivelele de
existență ale planetei.

Pentru a înțelege unele dintre legăturile existente între părțile corpului omenesc - am realizat că va
trebui să adaug o lecție ”accesorie” - numită SARCINA.
În care să vă explic, așa cum înțeleg eu la ora actuală, cum se desfășoară apariția ”materială” a vieții
pe pământ, de la momentul fecundației și până în momentul nașterii.
Doar vorbind despre toate etapele și înțelegând evoluția noastră de la celulele părinților noștri și
până la ceea ce suntem în prezent – vom reuși să înțelegem toate conexiunile și legăturile între
părțile aparent separate ale corpului.

Vom descoperi că totul provine din faza de embrion – care începe în ziua 7 și se termină după alte 7
săptămâni (7x7 = 49 zile) – când embrionul devine făt.
Citiți lecția cu SARCINA înainte de a citi prezenta lecție.
Mulțumesc doamnelor care trăiesc ”practic” lecția cu SARCINA în viața lor zilnică și care aleg să
facă în același timp detoxifiere și pregătirea unui corp mai sănătos pentru bebelușul care vine (deja
am în urmărire mai multe doamne care au menținut o dietă de detoxifiere pe perioada sarcinii – și
au ales să-și echilibreze propria viață, înainte de a aduce pe lume o altă viață!).

După ce veți citi lecția ”SARCINA” veți descoperi cum totul în corpul nostru începe cu:

Foițele embrionare

Ființa umană are trei sisteme importante, provenind fiecare de la una dintre foițele embrionare:
1) sistemul digestiv (cel mai anterior, mai ”în față”) ENDODERMUL
 2) sistemul nervos (cel mai posterior, mai ”în spate”) ECTODERMUL
3) sistemul circulator – (aflat la mijloc) MEZODERMUL
Mineralele se duc către spate (locul unde este coloana vertebrală, unde sunt cele mai multe oase) –
iar proteinele și grăsimile, către față (locul unde ”facem burtă”).
Partea de sus a corpului nostru gestionează materia ”subtilă” (aerul – pentru plămâni și vibrațiile de
toate felurile – pentru organele de simț și sistemul nervos).
Partea de jos a corpului nostru gestionează materia ”grosieră” (solidele și apa).

Corpul omenesc seamănă cu tot ce este în jurul nostru – cu planeta Pământ – care are apele și solul
în partea de jos și aerul în partea de sus (gravitația!)
[Link]
[Link]

Toate părțile corpului omenesc au originea în ”foițele embrionare” (despre care am discutat în
detaliu în lecția cu SARCINA).
Bazele corpului omenesc sunt puse în primele zile de viață, din pântecele mamei.
Cele trei foițe embrionare esențiale sunt denumite:
− ENDODERMUL (elementul Apă) – cel aflat ”înăuntru” (”endos” = interior)
− ECTODERMUL (elementul Pământ) – cel aflat ”în afară” (”ektos” = în exterior, ”dermos” =
piele)
− MEZODERM = elementul de ”mijloc” - de legătură – de conexiune

Din aceste trei foițe embrionare, apărute în ziua a 7-a a ”vieții” intra-uterine – și care apar în cadrul
discului embrionar – se dezvoltă toate organele corpului adultului.
TOATE PROVIN DIN ACEASTĂ SURSĂ UNICĂ – EMBRIONUL aflat la început de dezvoltare
[Link]

Am ales să facem și o lecție suplimentară cu evoluția unei sarcini – pentru a înțelege mai bine
aceste conexiuni și momentul începerii lor (vezi Lecția SARCINA).

Fiecare dintre cele trei foițe dă naștere unui sistem, unor organe sau părți din organele corpului.
Acestea vor rămâne legate între ele tot restul vieții.
Este IMPORTANT să cunoașteți orginea comună a tuturor părților corpului pe care îl aveți.
Pentru că toate legăturile și conexiunile dintre părți aparent nelegate ale corpului nostru devin logice
și pot fi urmărite ”pe viu”.

ENDODERMUL
Din el apar organe vitale, controlate de TRUNCHIUL CEREBRAL (control nervos involuntar, prin
sistemul nervos simpatic și parasimpatic – reacții ”reflexe”, care nu sunt sub controlul voinței).
O mare parte din tubul digestiv și aparatul respirator ia naștere din acest strat: epiteliul(suprafața)
porțiunii mijlocii a stomacului, intestinelor – subțire și gros (fără rect), lobul drept al ficatului
(parenchimul acestuia, adică structura organului propriu-zisa, fără vase de sânge, limfatice sau
biliare), plămânii (fără bronhii), parenchimul amigdalelor, glandelor hipofiză/epifiză, paratiroide,
timusului, pancreasului, uretra, cavitatea timpanului, trompele lui Eustachio (legătura ureche-nas,
care se înfundă când mergem cu avionul, sau după înot), uterul (fără cervix), prostata.
Există o legătură importantă între peretele colonului (intestinului gros) transvers și hipofiză, cele
două dezvoltându-se din aceeași regiune a embrionului – de aceea, orice stagnare la nivelul
intestinului gros afectează funcția hipofizei.
Există o legătură importantă între fibroamele uterine și tumorile de prostată, lobul drept al ficatului
și stagnarea limfatică din pereții intestinali (”constipație interstițială limfatică” - cum îi mai spune
dr. Morse). Știm că ele se întâmplă ”împreună”
Știm că de câte ori sunt probleme cu amigdalele și polipii – scoaterea acestora duce la apariția
problemelor plămânilor (vedeți acum legătura?).
Tulburările de somn (glanda epifiză) pot fi cel mai adesea legate de tulburări digestive sau tulburări
respiratorii (acum înțelegeți de ce).

ECTODERMUL
Se află sub controlul cortexului cerebral (parțial control voluntar) și se ocupă de colectarea și
verificarea informațiilor din împrejurimi.
Așa cum am văzut de la lecția despre sarcină – sistemul nervos, organele de simț și pielea provin
din această foiță embrionară. Mai precis, următoarele părți ale corpului nostru:
Organele de simț (globii oculari, urechea, fără cavitatea timpanului și trompele Eustachio), nasul,
cavitatea bucală, dinții, pielea – epidermul – stratul de suprafață și receptorii din piele), părul și
unghiile (prelungiri ale pielii).
Tunica intimă a arterelor și venelor coronare (ale inimii).
Sistemul nervos central (creierul mare, măduva spinării, nervii cranieni și spinali).
Toate pasajele care intră și ies din organele vitale: ficatul – căile biliare intrahepatice și extra-
hepatice și fierea, canalele pancreatice (sfincterul Oddi), bronhiile, pasajele stomacului (cardia,
pilor), rectul (toate ”ușile” de comunicare între părțile corpului).
Alte organe de comunicare și bariere: organele sexuale externe (bărbat, femeie), cervix-ul (colul
uterin), pelvis renal, uretere, vezica urinară

După cum vedem – este o legătură ”de origine” între piele, sistemul nervos, și toate ”intrările și
ieșirile” din corp.
Orice afecțiune la nivelul colului uterin, orice cistită, orice problema a stomacului (de înghițire sau
eliminare), orice spasm bronșic (astmul bronșic!!), orice probleme legate de sfincterul Oddi (care
permite eliminarea bilei și sucului pancreatic în duoden), orice probleme legate de vedere, de auz,
de miros, de dinți și masticație – SUNT LEGATE DE SISTEMUL NERVOS CENTRAL – adică
pornesc de la EMOȚII și MODUL ÎN CARE PERCEPEM/INTERPRETĂM REALITATEA!
Chiar și legăturile dintre ochi și ficat (de fapt, căile biliare din ficat!), dintre urechi și aparatul urinar
(căi urinare!), dintre nas și plămâni (de fapt, arborele bronșic!) din Medicina Tradițională Chineză
se explică în acest fel.
Puteți înțelege de ce faceți o criză de fiere pe stare emoțională – sau de ce vă ”sufocați” sau apar
spasme și ”noduri” prin diferite părți ale ”conductelor” respiratorii sau digestive.

La aceste nivele apar în special probleme produse de viruși și bacterii – și apar probleme legate de
reducerea funcțiilor (diabetul)sau ulcerații/tumori.

MEZODERMUL
Are o dublă împărțire:
O parte este sub controlul cerebelului – și anume scheletul (oasele), mușchii striați (cei care fac
mișcările corpului), diafragmul, cartilagiile, tendoanele
Și organele precum rinichii (parenchimul, structura ppzisa), gonadele, ovarele, testiculele, glandele
mamare, glandele suprarenale.

O altă parte este controlat de porțiunea medulară a cortexului – mușchii netezi (aflați în structura
organelor interne și în pereții vaselor de sânge), vasele de sânge și limfatice, celulele sângelui și
linfa, pleura, pericardul și peritoneul (sunt ”foițele” care învelesc organele toracelui – plămânii și
inima, și organele abdomenului (toate organele digestive), țesutul conjunctiv (tot țesutul din jurul
celulelor – care leagă între ele toate celulele).
Splina, celulele limfatice, ganglionii limfatici și dermul (structura profundă a pielii).

Vedem legătura esențială între glandele suprarenale, rinichi și organele genitale – precum și între
acestea și sistemul limfatic/sistemul circulator și întregul țesut conjunctiv.
De asemenea, legăturile între rinichi și articulații (genunchi, șolduri, în special) sau legăturile între
stagnarea limfatică și durerile de spate (mușchii spatelui sunt printre cei mai importanți mușchi
striați ai corpului) sau stagnarea limfatică și constipație (mușchii netezi ai intestinului gros sunt
printre cei mai importanți ai tubului digestiv) încep să fie inteligibile.

Altă legătură interesantă:

Dacă ne uităm la un organ precum ficatul – parenchimul acestuia (celulele hepatice) se dezvoltă din
endoderm, căile biliare din interiorul său – se dezvoltă din ectoderm, iar vasele de sânge și limfatice
din interiorul său (artere, vene, vase limfatice) se dezvoltă din mezoderm.
Când suferă ficatul – suferă întregul organism.

La fel – pentru plămâni – parenchimul (structura plămânilor) se dezvoltă din endoderm, bronhiile
din ectoderm, iar vasele de sânge – și mezoderm.
Suferă plămânii – suferă întregul organism.

La fel pentru rinichi – parenchimul provine din mezoderm, căile de eliminare (pelvis renal, uretere,
vezica urinară) provin din ectoderm, uretra din endoderm, toate vasele de sânge și limfatice provin
din mezoderm. Suferă rinichii – suferă întregul organism.

Cele trei sunt ”organele importante de filtrare” ale corpului (celebrele filtre ”de ulei”, ”de aer” și
”de apă”).

Dar observăm aceleași conexiuni pentru întregul tract digestiv – în care epiteliul (mucoasa de
suprafață, care îl acoperă) se dezvoltă din endoderm, musculatura din pereții tractului digestiv – se
dezvoltă din mezoderm, la fel și vasele de sânge și limfatice, iar toate sfincterele și ”pasajele” de
trecere – se dezvoltă din ectoderm. Suferă tubul digestiv – suferă întregul organism.

Dacă ne vom uita cu atenție la fiecare dintre organele vitale ale organismului – vom observa părți
componente din cele trei foițe embrionare.

TOTUL ESTE LEGAT DE TOTUL ÎN ACEST ORGANISM MIRACULOS, MISTERIOS și

EXTRAORDINAR în care locuim.

Pentru recunoașterea celor mai multe legături, avem nevoie de multe informații de anatomie și
cunoștințe medicale (și sunt disponibile oricui caută pe Internet).
Dar să înțelegem întâi lucrurile SIMPLU – așa cum ne sfătuiește dr. Morse în mod continuu, și apoi,
dacă dorim – ne avântăm în zona ”mai complicată”.

CORPUL OMENESC ESTE FORMAT DIN MILIARDE DE CELULE (chiar dacă medicina le
numește destul de pompos ”parenchim” - adică totalitatea celulelor unui organ) – ȘI DOUĂ
FLUIDE ESENȚIALE – SÂNGELE (care duce nutrienții la celule) ȘI LIMFA (care eliberează și
îndepărtează reziduurile celulare rezultate în urma activității celulelor).

Vom discuta mai mult despre CELULE în Modului 2 al Cursului.

Acum doresc doar să vă fac ”legătura” între diferitele părți ale corpului și cele două mari circulații,
despre care am vorbit deja în prima lecție a Modulului.

SÂNGELE circulă prin vasele de sânge – (care provin din mezoderm, stratul mijlociu embrionar) –
fiind mereu în mișcare datorită ”pompei” numită INIMĂ.
INIMA trimite sângele cu oxigen, care vine de la plămâni (”mica circulație”)– către restul corpului
(”marea circulație”) [Link]
Dar sângele circulă și substanțele nutritive primite din zona digestivă – către toate celulele corpului.
[Link] – un film excelent despre procesul digestiv!

Așadar – procesul digestiv (care constă în DIGESTIE – ASIMILARE – UTILIZARE și

ELIMINARE) furnizează sângelui carbohidrații – ce reprezintă combustibilul ”material” pentru
celule.
Procesul respirator – furnizează sângelui oxigenul – ce reprezintă al doilea combustibil ”eteric”
pentru celule.
Carbonul și oxigenul se întâlnesc în ”carburatorul” celulelor (mitocondrii – vom discuta mult despre
ele!) - și generază ENERGIE – DINAMICĂ – MIȘCARE – ACTIVITATE = VIAȚĂ

În urma tuturor activităților celulelor, rezultă reziduuri celulare (acizi mai ales – tip acid fosforic,
acid carbonic etc, dar și alte tipuri de reziduuri) – care trec în capilarele limfatice – în LIMFĂ – ce
reprezintă sistemul de ”canalizare” - de ”scurgere” și eliminare a reziduurilor celulare.
Intestinul gros – este sistemul de eliminare a reziduurilor alimentare care nu pot fi folosite de
organism.
LIMFA este sistemul de eliminare al reziduurilor celulare (nu uitați că sunt miliarde de celule – care
au nevoie de ”curățenie” zilnică).
Circulația limfatică NU are pompă (cum are cea sanguină) și atunci se bazează pe gravitație, pe un
sistem tip ”cisterne” (același principiu folosit de oameni în lacurile de acumulare, în care apa se
scurge cu putere datorită unui ”prea plin”), pe contractura mușchilor în structura cărora circulă și a
vaselor de sânge în paralel cu care circulă.
Așadar – circulația limfatică depinde de ”conlucrarea” mai multor factori – și de starea bună a
tuturor elementelor corpului (musculatură, circulația sângelui, prezența/absența obstacolelor).

Pentru ca limfa să circule bine – corpul fizic omenesc are nevoie să fie SUPLU, flexibil, fără
depozite de grăsime care să îngreuneze circulația limfatică, dinamic și mobil, respectând alternanța
mișcare/relaxare (repaus).
Limfa circulă dinspre partea de sus a corpului (cap, torace) în jos spre rinichi – de-a lungul spatelui
(majoritatea meridianelor de acupunctură ale spatelui sunt situate în dreptul vaselor limfatice ale
spatelui, care circulă DE SUS ÎN JOS – dinspre creștetul capului – în jos – spre rinichi). Pentru ca
această circulație să se producă optim, această parte a corpului are nevoie de poziție corectă și
relaxare în același timp. Stresul și poziția incorectă contractă mușchii spatelui, cefei, gâtului – și
blochează scurgerea limfei înspre rinichi – determinând stagnarea ei la nivelul capului/gâtului (cu
toate consecințele – dureri de cap, ochi grei și obosiți, sinuzită și nas înfundat, urechi înfundate sau
care țiuie, stagnare limfatică în gingii cu paradontopatii, sângerări gingivale si probleme ale dinților
pe acidoza gurii etc etc).
Limfa din partea de jos a capului circulă în sus (anti-gravitațional) – de aceea după o perioadă de
stat mult în picioare sau pe scaun (cu picioarele ”atârnate”) - apare senzația de greutate și stagnare
în gambe sau coapse. Poziția culcat (întins pe spate) favorizează circulația limfatică dinspre partea
de jos a corpului spre rinichi – la fel și pozițiile tip exerciții sportive – cu picioarele în sus.
Menținerea corpului fizic în stare dinamică, de mișcare (sport, mers pe jos, alergare etc) favorizează
drenajul limfatic din partea de jos a corpului.

Așadar – avem nevoie de relaxare, poziție corectă, stare de liniște interioară și mușchi
decontracturați în partea de sus a corpului – și avem nevoie de mișcare fizică, tonus și mușchi
antrenați – în partea de jos a corpului – pentru ca circulația limfatică să funcționeze optim – și limfa
să se scurgă dinspre periferie – către rinichi și apoi, la exterior (prin filtrarea renală eficientă).

Orice stagnare a acestor circuite determină stagnare limfatică.

Rinichii sunt centrul acestei stagnări. [Link]
Din păcate, viziunea ”clasică” a funcției rinichilor NU prinde această filtrare limfatică. Ca și cum
nu ar exista în corp (deși noi știm acum că există). Rinichii sunt atât de complecși, filtrarea renală
este un proces de ”alchimie” reală (uitați-vă la filmulețul indicat – chiar și în reprezentarea
incompletă a anatomiei ”clasice” - este fantastică munca rinichilor).

Stagnarea în circulația limfatică determină o ”iritare” a țesuturilor din jurul vaselor limfatice
stagnante.
Primii iritați sunt mușchii prin care trec vasele limfatice.
Stagnarea se simte la nivelul spatelui – prin contractura mușchiului psoas, apoi a diafragmului (și
respirația superficială) – apoi urcă treptat cuprinzând tot spatele, apoi ajunge la nivelul mușchilor
umerilor (dureroși, contractați), apoi ai cefei – urcând la nivel occipital (senzația de cap greu,
amețeală – pt că la nivelul occipital este cerebelul – care coordonează echilibrul corpului), apoi la
nivelul creștetului capului și în tot capul.
Stagnarea se simte în același timp în jos – sub rinichi – la nivelul aparatului digestiv (încetinirea
eliminării prin intestinul gros = constipație), încetinirea eliminării toxinelor prin aparatul urinar și
cel genital, stagnarea limfatică cu acidoză și durere în articulații (șolduri, genunchi, glezne) sau
dureri în mușchi (senzații ca de ”febră musculară” în picioare – sau ”dureri de creștere” la copii – de
fapt, reală acidoză = stagnare limfatică).

Este o legătură imensă între toate simptomele care înseamnă STAGNARE LIMFATICĂ.
De aceea este legătură între durerile de cap – problemele de somn (epifiză) – problemele endocrine
tip dificultăți de creștere la copii (hipofiză) – și constipație (stagnare intestinală). Toate sunt semne
ale unei STAGNĂRI LIMFATICE SISTEMICE.
Întregul circuit limfatic este stagnant – închipuiți-vă limfaticele ca un sistem de fluvii, râuri și
pârăuri – în care, în loc să circule apă – circulă noroi gros (mâl). Circulă, dar foarte încet și extrem
de ineficient. Închipuiți-vă cum se simt locuitorii de pe malurile acestui sistem (citește ”celulele”) -
care au nevoie de acest sistem pentru a-și curăța mizeriile pe care le produc zilnic. Închipuiți-vă
mirosul acelor materii/deșeuri stagnante. Și starea de confort a celulelor – simțind toate aceste
duhori, în fiecare zi! (medicina numește această stare a celulelor – inflamație – pentru că este
nevoie continuu de ajutor – echipe de pompieri, SMURD, gunoieri și lucrători RAJA (citește celule
ale sistemului imunitar) – să desfunde continuu țevile colmatate de mâlul gros care abia curge prin
albia limfatică).
Nu-i de mirare că oamenii au fețele ”acre” pe care le au și privirile stinse pe care le au.
Ei se simt – la nivelul ființei lor – exact cum se simt celulele lor – situate pe țărmurile limfaticelor
stagnante!

DIETA CU FRUCTE ajută la transformarea acestui mâl limfatic în fluidul limfă normal, care curge
cu suficientă viteză pentru a curăța reziduurile formate zilnic.
”Apa vie” din fructe (cu substanțele tip bioflavonide, vitamine și alte substanțe astringente – o să
discutăm mai multe despre ele în alte lecții) favorizează drenajul limfatic (cu prețul eliminărilor
toxice tip îndelungat, în primele luni de dietă!).

Așadar – TOTUL ESTE LEGAT DE TOTUL în acest organism fabulos al nostru.

Sunt atâtea detalii din anatomia și funcționarea (fiziologia) corpului pe care nu le cunoaștem încă,
deși sunt atâtea lucruri pe care le cunoaștem.
Funcționarea limfatică este o ipoteză propusă de dr. Morse în teoria sa despre detoxifierea și
vindecarea corpului – și ea este cea care face legătura logică cu tot ceea ce ni se întâmplă zilnic.

După cum ați văzut din embriologie – înțelegând cum se formează ființa umană – înțelegeți și
legăturile extraordinare între părțile sale componente.
Înțelegeți că totul în organismul nostru este DINAMIC și în MIȘCARE.
Iar menținerea DINAMICII înseamnă sănătate.
Rezumând ”legăturile” și funcționarea în dinamică a corpului:

Circulația sângelui duce la celule oxigenul (adus de aparatul respirator) și carbohidrații (aduși de
sistemul digestiv) – celulele își îndeplinesc acțiunile (sub reglarea sistemului nervos și organelor de
simț – care le spun ce și cât să acționeze – reacții simpatice (stres)/parasimpatice (relaxare) – și apoi
circulația limfatică îndepărtează toate reziduurile acide formate odată cu acțiunea/dinamica
celulară – și prin intermediul rinichilor (accesor și al pielii) îndepărtează toxinele la exterior.

Toate aceste procese se produc SIMULTAN și CONTINUU – fiind coordonate de sistemul endocrin
(sistemul de guvernare al corpului – care spune fiecărei celule ce și cât să facă).

Toate aceste FLUXURI VITALE sunt esențiale pentru funcționarea mașinii biologice pe care
Spiritul fiecărui om o folosește pe pământ:
1) fluxul alimentar
2) fluxul respirator
3) fluxul circulației sanguine (alimentație+respirație+circulație = hrănire)
4) fluxul circulației limfatice (eliminare)
5) circuitul nervos și legătura cu organele de simț (percepție + adaptare la mediu)
6) sistemul endocrin și circulația neurotransmițărilor (hormonilor = substanțele de
”comunicare” - mesagerii sistemului endocrin).

NU ESTE GREU DE ÎNȚELES – și este foarte simplu de urmărit pe propriul organism - ”dansul”
fluxurilor vitale și îmbinarea lor armonioasă.

PARTEA MATERIALĂ a corpului fizic se dezvoltă pornind de la embrion – și tot ceea ce suntem
ca adulți este doar o variantă ”mai sofisticată” a structurilor embrionare pe care le vom studia.
PARTEA ENERGETICĂ a corpului fizic (o alte parte componentă a ceea ce suntem noi) este doar
intuită și uneori simțită de fiecare dintre noi – este descrisă de mulți căutători spirituali (fiecare
folosind alt limbaj și multe metafore/povești) și poate fi cunoscută după ce partea materială
funcționează eficient.

Toți suntem legați de tot și de toate – considerente energetice

Lumea în care trăim este o lume de ENERGIE. Nu o spun eu, o spun marii fizicieni ai lumii și o
spun toți cei care au studiat și au aflat legile acestei lumi.
[Link]
Fantastic acest fizician!

Cineva apropiat mie a avut viziunea acestei lumi în care trăim ca fiind ca o uriașă plasă de păianjen,
în care suntem cu toții prinși, firele acestei plase conectându-ne de tot și de toate.
Cum ”mișcăm” cu un gând, un cuvânt sau o acțiune – mișcăm plasa din jurul nostru – producând
ecouri foarte departe.
ENERGIA este VIBRAȚIE.
Cu toții ”vibrăm” în interior în mod diferit, de la o secundă la alta – funcție de gândurile pe care le
avem și stările emoționale declanșate de acestea (EMOȚIILE sunt declanșate de GÂNDURI. Nu
aveți gânduri, nu apar nici emoții – este o stare generală de ”LINIȘTE”).
Și cu toții atragem spre noi ”vibrații” asemănătoare, care rezonează cu ceea ce suntem/facem noi în
acel moment.
Vine cineva furios la noi și se descarcă, făcându-ne în toate felurile?
Nu reacționați emoțional, nu o luați personal – ci stați ”centrați” în plexul solar (în floarea plexului
solar – vezi exercițiul pe site!) - și întrebați-vă: CE ANUME DIN MINE A ATRAS ACEA
PERSOANĂ? Iertând și eliberând acea parte din mine care atrage ”furioși” - data viitoare, acea
persoană nu va mai găsi drumul către mine – ci către altcineva.

Vine cineva care ”vă plânge” pe umăr cât este de nenorocit și amărât?
Energia dv a atras o astfel de persoană. Poate cândva – de curând sau mai de mult, ați făcut același
lucru cu altcineva. Și acum ”primiți înapoi” ce ați dăruit.

Vedeți în jur doar nenorociri, persoane bolnave, persoane amărâte, vă intersectați cu toți cerșetorii și
toți nevoiași din oraș? Îi atrageți ca un magnet.
Când vă schimbați energia – când vă schimbați vibrația – pur și simplu, nu mai sunteți ”atractiv”
pentru acele persoane – și ”nu vă mai văd”! Deveniți ”invizibili” energetic pentru cei care vibrează
diferit.
Legăturile vibraționale și energetice între noi sunt extraordinare!

Dar există și legături ”vibraționale” - între noi și animalele noastre de casă, între noi și obiectele pe
care le folosim (când se strică ceva la computer, la mașina pe care o conduceți, la casa în care
locuiți – uitați-vă și la dumneavoastră – la corpul, emoțiile și mintea dv – și acolo este ceva ”de
reparat”!).
NU ESTE NIMIC ÎNTÂMPLĂTOR ÎN TOT CE PĂȚIM în fiecare minut al zilei.
TOTUL NE SPUNE CÂTE CEVA despre noi înșine și despre CUM și CE suntem în acel moment.

Vă place o anumită culoare? Vă atrage portocaliul, sau albastrul – sau vă displace o anumită nuanță
de verde sau de galben? Vibrația energetică pe care o aveți în acel moment este în ”rezonanță” sau
în ”contradicție” cu vibrația acelei culori.
La fel și cu mirosurile, cu gusturile, cu texturile hainelor, cu formele obiectelor și cu structura
tuturor lucrurilor din jurul nostru – vă atrage sau vă respinge – funcție de modul în care vibrează
”corpul de energie” pe care îl aveți.

Vă implicați într-o situație complicată, atrageți un proiect aglomerat, care vă ia mult timp? Energia
dv îl atrage, pentru că așa rezonează ea în acel moment.
Vorbiți despre cineva, ”deranjați pe cineva cu vorbele și gândurile dv” - întreaga energie se va
reîntoarce sub o formă deranjantă – fără să recunoașteți că dv ați inițiat-o.
M-a impresionat foarte tare ce am citit într-o carte, într-un dialog dintre un maestru și un ucenic – în
care ucenicul vroia să știe despre ceilalți ucenici și evoluția lor – iar maestrul l-a admonestat: ”nu-i
mai deranja pe ceilalți cu gândurile și vorbele tale!”.
Am realizat – cu uimire (și spaimă) că intervenim ”agresiv” în viețile multor persoane din jurul
nostru (când spunem mai departe povestea cuiva – altei persoane) – și primim, la rândul nostru –
multă agresivitate (pentru că noi înșine o ”cultivăm” în mod inconștient). Sau când dăm sfaturi unor
persoane – fără să ne fie solicitate (atenție dragi ”misionari” ai ”alimentației sănătoase cu fructe și
legume!” - ATENȚIE MARE!).
Oamenii au nevoie să primească informații DOAR CÂND LE SOLICITĂ și au nevoie de ele!

Când sunteți într-o vibrație – întreaga viață din jurul dv se ”acordează” acelei vibrații (ca un radio
sau un televizor, care se acordează pe o frecvență). Și vedeți totul doar prin acea ”frecvență de
undă”. Celelalte frecvențe sunt și ele acolo, dar pur și simplu, nu le accesați.
Dintotdeauna în jurul dv au fost și oameni luminoși, fericiți, armonioși, cunoscători, înțelepți și
discreți. Pur și simplu, nu dați de ei decât atunci când vă deschideți către acea frecvență. Dacă nu
vibrați pe acele energii – veți trece pe lângă ei, veți locui lângă ei și habar nu aveți. Continuați să vă
înconjurați de persoane ”triste”, deprimate, nefericite și nevoiașe.
Pe acest pământ – sunt dintotdeauna disponibile TOATE TIPURILE DE INFORMAȚII.
TOATĂ CUNOAȘTEREA NE ESTE LA ÎNDEMÂNĂ – sub nasul nostru.
Pur și simplu, nu o accesăm – pentru că ”vibrăm” diferit.
Dr. Morse spune că cei mai mulți dintre noi vibrăm cu vibrația ”distrugerii” - pentru că mâncăm
”pământ” și ”cadavre”. Mâncăm prea multe legume (rădăcinoase) și vegetale, și prea multe produse
animale. Stăm cu capul ”în pământ” și ”în groapă”. Ne înconjurăm de ”baricade„ de grăsime în
corpul nostru – drept protecție, dar aceste ziduri ne izolează și mai tare de noi înșine!
Când ridicăm capul spre cer – și culegem fructele situate ”la înălțime” - și preluăm energia lor de
lumină și viață – reîncepem să vedem ”viața” în jurul nostru. Și ”vedem” și moartea, mult mai bine,
în toți ceilalți din jur (uitați-vă la fețele pământii ale oamenilor, cu cearcăne și riduri, cu ochii stinși
și mereu privind spre pământ, cu corpuri diforme și greoaie, prizonieri ai grijilor și gândurilor de
”lipsuri”).

Fructele și legumele care cresc ”la înălțime” - spre cer – te ajută să poți observa mai bine dialogul
interior, interacțiunea cu totul și toate – să realizezi complexitatea dar și SIMPLITATEA posibilă a
vieții și să faci alegeri interioare conștiente.
Cea mai importantă dintre alegeri fiind preluarea completă a controlului asupra propriei vieți – cu
toate aspectele sale.

Veți protesta, poate, spunând că este imposibil să te ”controlezi” în fiecare minut/secundă, să ai grijă
ce gândești, vorbești și cum acționezi.
Am aflat de la cei mai cu experiență că NIMIC nu este imposibil pentru ființa umană.
Greu este – asta e clar – altfel toată lumea ar reuși să fie ”impecabilă” mental, emoțional și fizic.
Dar nu imposibil.
Este doar o chestiune de exersare, perseverare și timp.

Calitățile fundamentale necesare unui om aflat pe calea transformării – expusă și în SĂNĂTATE 5D

sunt:
− NEÎNDUPLECAREA – urmarea hotărâtă a drumului ales
− ȘIRETENIA – viclenia și de ”teatrul de control” sunt necesare pentru a trăi în lume fără a
declanșa protestele celorlalți – instrumentul de bază fiind SIMȚUL UMORULUI!
− BLÂNDEȚEA – să fiu bun cu mine și să fiu bun cu toți ceilalți
− RĂBDAREA – să acționez de dragul procesului și să nu forțez apariția rezultatelor (să las
Spiritul lumii să mă ghideze).

TOTUL ESTE LEGAT DE TOT.

Tot ce facem fiecare dintre noi în fiecare secundă – influențează lumea magică în care trăim.
Ce am scris mai sus v-a influențat și schimbat energia.
Nu neapărat în ”bine” sau ”rău” - acestea sunt evaluări foarte personale și momentane.
Ci a schimbat-o. Și o schimbă și pe a mea – în același fel.

Vă doresc tuturor să vă cultivați cele 4 calități și vă mulțumesc că ”vibrațiile” voastre au rezonat cu

cea a Școlii Sănătate 5D – și a drumului propus.

EXERCIŢIUL 1.5

Identificați în viața personală o COINCIDENȚĂ sau o SINCRONICITATE care v-a marcat în mod
deosebit (ceva care s-a întâmplat ”printr-o minune” - și ceva care ”s-a legat” la milimetru, fără nici
o influență aparentă din partea voinței dv). Relatați pe scurt această întâmplare și mai ales, starea
voastră emoțională legată de apariția ei în viața voastră.

Relatați, pe scurt – procesul propriei voastre sarcini (dacă mama trăiește, rugați-o să vă mai
povestească odată, cu amănunte, ce s-a întâmplat în timpul sarcinii voastre – dacă mama nu mai
trăiește – încercați să folosiți amintirea povestirilor sale, pentru ”a creiona” startul în corpul biologic
al prezentului. Identificați elementele-cheie ale începutului poveștii voastre, punân în cuvinte ceea
ce s-a întâmplat în sarcină/la naștere (exemplu – GRĂBITUL, sau ȘOVĂITOAREA, sau
AGITATUL/LINIȘTITA, sau AGRESIVUL/IUBITOAREA, sau DELICATUL/NESIMȚITOAREA
etc etc

Identificați în propriile probleme de sănătate – o legătură importantă între organe aparent separate,
de ex;
- rinichi – urechi,
- rinichi – sinusuri,
- intestin gros – dureri de cap,
- suprarenale/limfatice – amigdale/polipi,
- ficat/căi biliare – ochi/vedere,
- suprarenale/pancreas – stări de leșin/hipoglicemie,
- sistem circulator/suprarenale – hipotensiune/mâini, picioare reci,
- splină/stomac – frică de schimbare/nevoie de mângâiere,
- plămâni, bronhii – melancolie/tristețe,
- paratiroide/tiroidă – depresie/stimă de sine redusă (lipsă de încredere în propriile puteri),
- suprarenale/rinichi – infertilitate/tulburări ciclu menstrual/tulburări dinamică sexuală etc.

Şi această ultimă lecţie are două lecţii suplimentare – una cu privire la SARCINĂ şi descrierea
acesteia, în acelaşi spirit de INTEGRARE şi SIMPLITATE şi o a doua lecţie despre
CORESPONDENŢE diferite în corpul omenesc.

SARCINA și NAȘTEREA - MAGIA ÎNCEPUTULUI

[Link]

Leonardo da Vinci vorbea despre perfecțiunea naturii și despre dovezile acestei perfecțiuni, care se
găsesc în corpul omenesc.

Astfel, el spunea descriind ”omul vitruvian” - că un om cu mâinile și picioarele depărtate poate fi

încadrat într-un cerc (simbolizând Spiritul, Divinul, perfecțiunea) și un om cu mâinile întinse și
picioarele drepte poate fi încadrat într-un pătrat (simbolizând materialul, planul fizic, pământesc).
Locul de interacțiune între cerc și pătrat este vârful degetelor.
Când omul este încadrat în cerc (energia Divină), centrul său este ombilicul.
Când omul este încadrat în pătrat (energia Materială), centrul său este regiunea genitală.

Când unim patru degete, avem dimensiunea unei palme, iar 5 palme formează un cot (unitatea de
măsură de la vârful degetelor mâinii la cot).
Înălțimea unui om este de 4 coți (împărțit la 4 – un cot, de la creștetul capului la nivelul pieptului-
mameloanelor, al doilea cot, de la piept la zona genitală, al treilea cot, de la zona genitală la
genunchi și al patrulea cot, de la genunchi la talpa picioarelor).
Nici o ființă umană nu are corpul proporționat ca în rapoartele lui Leondardo, întrucât alimentația
ființei umane influențează major structura corporală.
Și pentru că nici un om nu se alimentează cu ceea ce este proiectat corpul său să folosească drept
combustibil – toți au grade diferite de ”disproporții” și disfuncții produse de acidoza și toxicitatea
corpului, chiar din timpul formării ca embrion, în pântecele mamei.

Perioada de gestație a ființei umane este de 280 zile.

Din 280 zile:
− 7 zile durează călătoria oului fertilizat în josul trompei uterine și până la nivelul uterului,
unde are loc implantarea
− 21 zile este perioada cu cea mai rapidă dezvoltare (și începutul formării sistemului nervos
central, al creierului și zonei centrale a corpului, perioada de embrion). Aceste prime 28 zile
sunt cele mai importante în existența ființei umane
− 63 zile durează creșterea și dezvoltarea tuturor celorlalte sisteme ale corpului, dezvoltarea
circulației, începerea bătăilor cordului și apariția tuturor părților componente ale corpului
omenesc. Astfel că la 91 zile, ființa umană este complet formată.
− Următoarele 189 de zile reprezintă perioada de maturizare, perfecționare și pregătire a
funcționării corpului uman în afara pântecelui mamei, în special a sistemului digestiv și a
celui respirator.
Rapoartele de dezvoltare sunt extrem de importante:
7 + 21 + 63 + 189 = 280 zile
Se observă o multiplicare cu 3 a cifrei anterioare (21 = 7x3; 63 = 21x3; 189 = 63x3)

Ceea ce se întâmplă cu embrionul în timpul sarcinii mamei este foarte important pentru sănătatea și
fericirea ființei umane.
[Link]

Veți înțelege foarte ușor etapele de dezvoltare ale ființei umane urmărind excelentele filmulețe pe
youtube – sau uitându-vă la schemele ”clasice”.

FERTILIZAREA
Deși momentul în care spermatozoidul și ovulul se unesc este adesea numit ”momentul concepției”
este mai corect să spunem că atunci începe ”procesul concepției”. Este nevoie de aproximativ 24
ore pentru ca nucleul spermatozoidului și cel al ovulului să fuzioneze, făcând schimb de informații
genetice de la fiecare părinte și pentru ca fertilizarea să apară.
[Link]
Informație importantă – combustibilul principal al ”motorului” spermatozoizilor este fructoza! - o
spun cei care au realizat filmul de mai sus.

ZIGOTUL – este celula care rezultă din unirea spermatozoidului și ovulului (am găsit un filmuleț
pe youtube care prezintă procesul formării zigotului – chiar dacă nu înțelegeți engleză, merită să-l
vizualizați, să realizați complexitatea unui singur pas din întregul proces).
[Link]
Zigotul există ca atare între 12 și 20 ore.

Stadiul bicelular – începe procesul de diviziune ritmică – diviziune celulară binară – care continuă
la fiecare 12-20 ore. În același timp, oul care se divide migrează din trompele uterine către interiorul
uterului.
Așadar – stadiul de două celule apare la 48-55 ore de la prima întâlnire ovul-spermatozoid (2 zile)
Stadiul de la două la patru celule – are loc după alte 12-20 ore. Acum celulele sunt aranjate în forma
unui tetraedru (câmpul MERKABA!)
Stadiul de la patru la opt celule – apare după alte 12-20 ore.

Stadiul de 8 celule (formă de ”tetraedru stelat”) este un moment crucial din viața fiecărei ființe –
este stadiul în care se activează genomul ADN – este un moment misterios în care ”se trezește”
CODUL VIEȚII – se activează informația ce ne conferă trăsăturile a cine suntem și cine vom
deveni. Acesta este stadiul în care intră în acțiune ”caracteristicile” umane, care ne fac ”noi” -
caracteristici care ne însoțesc de la naștere, și care pot fi schimbate – dacă există suficient timp și
condițiile potrivite.

MORULA – între 12-24 ore după stadiul de 8 celule – fiecare celulă se divide din nou, rezultând 16
celule noi – în acest moment aranjarea celulelor seamănă cu o dudă cvasisferică (morula este
termenul latin pentru fructul ”dudă”). Până în acest moment, celulele (în imagine, 2 = celulele) s-au
divizat ca celule identice în interiorul membranei (3 = membrana interioară), care le ține să nu se
dezvolte spre exterior (numită zona pellucida = 1)

În stadiul de 16 celule, acestea încep să-și schimbe forma și să se adune laolaltă, într-un proces care
este numit compactare.

BLASTULA (sau BLASTOCIST) – este stadiul care are loc la aproximativ 5 zile după fertilizare,
imediat după implantarea în peretele uterului. În acest stadiu apar pentru prima oară diferențele
între celulele care se divid = celulele interioare = care vor forma embrionul și celulele exterioare –
care se aplatizează și formează o cavitate plină cu lichid la exterior (lichidul amniotic) și placenta.
Blastula este forma care sub care oul se implantează în mucoasa uterină și începe dezvoltarea
embrionară.
Această masă interioară de celule conține primele noastre celule stem.
[Link] (filmarea evoluției până la blastocist).

GASTRULA – este următorul stadiu de dezvoltare al embrionului

Se produce în zilele 13-14 (a doua săptămână după fecundație) și are lor în interiorul peretelui
uterului.
Embrionul începe o transformare importantă – dintr-o masă de celule aglomerată – se produce
apariția unui disc – a unei lame subțiri – care se împarte în 3 (3 straturi embrionare), care încep
fiecare să se îngroașă și să se transforme în părțile corespunzătoare (viitoare) ale ființei umane.
Procesul poartă denumirea de ”gastrulație” în medicină.

Am încercat să găsesc niște filmulețe să vă explice mai bine procesul (unul dintre cele mai puțin
înțelese de majoritatea studenților la medicină!)
[Link]
Aici aveți modul de formare a ”discului” în mijlocul gastrulei – din acest disc apărând dezvoltarea
ulterioară întregului embrion.
Procesul de gastrulație este descris mai detaliat aici (cu mulți termeni medicali, nu este nevoie să-i
rețineți, încercați doar să urmăriți animația). [Link]
Discul este aici reprezentat în stratul albastru-galben (placa precordală) – dintre fluidul amniotic
(care va hrăni fătul mai târziu) și sacul vitelin (Yolk) (”rezerva” de energie a embrionului, până se
formează cordonul ombilical; în sacul vitelin se formează primele elemente ale sângelui și primul
flux de sânge care este ”atras” de spațiul gol din embrion, intră în el și determină începerea
activității cordului. Așadar – NU inima pompează circulația – ci începerea circulației este cea care
declanșează primele bătăi ale inimii. După formarea și dezvoltarea cordonului ombilical, sacul
vitelin se micșorează și dispare [Link]
Am citit într-un mesaj al lui Dunvalo că atunci când masa interioară se divide și ajunge la 512
celule – ea capătă forma unui torus – iar primul organ cu câmp electromagnetic tip torus care se
dezvoltă este inima.
Embrionul uman este o inimă! - ați văzut în film.
Suntem o INIMĂ cu toții!

Deja din a doua săptămână după fertilizare – au apărut cele trei foițe embrionare importante –
ECTODERMUL – MEZODERMUL și ENDODERMUL – din care se vor dezvolta toate părțile
componente ale corpului omenesc, în următoarele 2 săptămâni.
Din endoderm se va dezvolta sistemul digestiv al copilului
Din mezoderm – inima și aparatul circulator, oasele, mușchi, rinichii și organele de reproducere
Din ectoderm – sistemul nervos, pielea, părul și organele de simț

Stratul de vili corionici pe care îl observați în poza de mai sus – se va transforma treptat în placenta
– ce va reprezenta organul de legătură al embrionului cu mama.

STADIUL DE EMBRION – săptămânile 2-4 – până în 28 zile se dezvoltă și se pun bazele tuturor
sistemelor importante care urmează să constituie corpul omenesc.
[Link]
Inima deja bate foarte bine! (de la circa 22 zile)
Embrionul are codiță – seamănă cu embrionul oricărei specii de mamifere de pe pământ – este greu
să-ți dai seama că este o ”mugurele” unei ființe umane.
Începe dezvoltarea sistemului nervos, în special a creierului (ectodermul).
La 4 săptămâni apar ”mugurii” membrelor – atât a brațelor, cât și a picioarelor.
Către finalul acestei perioade și începutul următoarei perioade apar și primele ”semne de sarcină” -
care includ grețuri, oboseală, tensiune la nivelul sânilor

STADIUL DE EMBRION – săptămânile 4-8

[Link]

În săptămâna a 5-a după concepție femeia își dă seama că nu mai are ciclu (și au apărut și celelalte
semne).

Săptămâna 6 după concepție – copilul are 2-4 mm (dimensiunea unui bob de orez) – inima îi bate cu
140 bătăi pe minut, se formează sistemul nervos , rinichii, ficatul, plămânii și un sistem digestiv
rudimentar, precum și ochi, urechi, nas, bărbie, obraji rudimentari)
Acum apar și ”poftele” alimentare ale mamei – dar și aversiuni clare față de anumite alimente.

Săptămâna 7 după concepție – copilul are 4-5 mm (vârful unui creion cu gumă). Devine vizibil
cordonul ombilical, care îi va furniza copilului oxigen și nutrienți în timpul sarcinii. Începe
formarea orificiilor gurii și ale nărilor. Continuă să se dezvolte intestinul, organele sexuale,
pancreasul, plămânii, ficatul și rinichii. Uterul femeii începe să crească rapid, chiar dacă încă nu se
vede. Femeia poate chiar pune sau pierde câteva kg – un proces absolut normal în această perioadă.

Săptămâna 8 după concepție – copilul are 14-22 mm (cât o boabă mică de fasole). Este săptămâna
în care se vede vârful nasului copilului, se dezvoltă urechile și pleoapele, trunchiul devine mai
prelungit și mai drept, apar degetele la mâini și picioare. Uterul are mărimea unei portocale – iar
femeia începe să aibă probleme de piele (dacă există o stagnare limfatică).

După săptămâna 8 – vorbim despre FĂT – pentru că deja organele fizice sunt formate, dar sunt doar
în primele stadii de funcționare.
[Link]

FĂTUL în săptămâinile 9-12 de sarcină

[Link]

Săptămâna 9 – copilul are 22-30 mm (cât un bob de strugure), are un cap cât jumătate din trunchi,
lipit de piept, s-au format pancreasul, fierea, iar organele reproductive încep dezvoltarea. Sunt
vizibile urechile, iar copilul începe mișcările (mama nu le poate încă simți, dar se văd la eco).

Săptămâna 10 - copilul are dimensiuni de circa 31-42 mm (cât o căpșună), deja începe să aibă o
greutate măsurabilă (5 grame) – coada ”embrionară” a dispărut complet, și are deja degetele de la
mâini și picioare complet separate. Creierul crește cu 250.000 neuroni pe minut, iar în gingii apar
mugurii primilor 20 de dinți ”de lapte”.

Săptămâna 11 – copilul are în jur de 44-60 mm, de mărimea unei mici guave. Din această
săptămână și până în săptămâna 20, copilul își va tripla lungimea și va crește în greutate de 30 ori.
Cu aceste săptămâni se încheie primul trimestru de sarcină (primele 3 luni). Către finalul acestei
săptămâni, începe dezvoltarea organelor genitale externe (penis, clitoris) – așa că sexul copilului ve
deveni curând vizibil.

Săptămâna 12 – copilul are în jur de 61 mm, de mărimea unei prune mari. Încep să apară părul și
unghiile, iar organele interne, ficatul, rinichii, creierul și plămânii sunt complet formate. Hipofiza
(glanda pituitară) începe să producă hormoni, corzile vocale încep să se formeze.

Săptămâna 13 – finalul primului trimestru de sarcină – copilul are 65-78 mm și 20 grame în

greutate, de mărimea unui măr mediu. Ficatul copilului începe să secrete bila, iar pancreasul
produce insulina. Începe să semene cu un om, ochii se mută mai spre față, nasul și bărbia cresc, iar
gâtul este complet format, capabil să sprijine mișcrile capului. Începe să poată percepe vibrațiile
sunetelor.

Trimestrul II de sarcină
(săptămânile 14 – 27) – la finalul lui, copilul ajunge la 24 cm și 1 kg în greutate. Toate sistemele lui
continuă să se matureze, retina s-a diferențiat și poate vedea lumina/întunericul. Activitatea lui
favorită este sugerea degetului.
[Link]
Copilul continuă creșterea și dezvoltarea în fiecare săptămână.
[Link]

Trimestrul III de sarcină

(săptămânile 28 – 38/39/40)
Copilul își continuă creșterea și maturizarea – pentru a fi cât mai pregătit să supraviețuiască în
”lume” - [Link]
[Link]
Va ajunge la lungimea de circa 50 cm – și greutatea de 3,5 kg (în medie) și va fi pregătit pentru
naștere.
[Link]
[Link]
[Link]

Ați văzut că am discutat despre 40 săptămâni de sarcină – din momentul fertilizării. Practic, copilul
are 38 săptămâni – în momentul în care se naște – dar are 40 de săptămâni de la ”prima sa celulă”.

REZUMATUL ÎNTREGII SARCINI – în filmări spectaculoase, cu muzică pe măsură și într-o

prezentare pe Ted!
[Link]
[Link]

Vom face un rezumat a ceea ce am discutat în detaliu mai sus – și vom face o legătură cu ultima
lecție a Modulului 1 – în care am discutat despre legăturile între toate părțile corpului nostru.

Așadar – stadiile prin care a trecut ființa umană au fost:

1) stadiu de zigot (imediat după unirea spermatozoidului cu ovulul)
2) stadiul de morulă (în primele 5-6 zile)
3) stadiul de blastulă (ziua 7)
 4) stadiul de gastrulă (săptămâna 2)
5) stadiul de embrion (saptămânile 3-7)
6) stadiul de făt (luna 3-luna 9)

În embrionul omenesc apar foarte devreme în evoluția sa 3 părți (TRINITATE) cu dezvoltare clar și
distinctă, fiecare în parte respectând legea polarității (a două părți clare, cu acțiune distinctă):

ECTODERMUL (sau foința externă)

MEZODERMUL (foița mijlocie) și
ENDODERMUL (foința internă)
Cele trei foițe corespund a trei sisteme majore vitale ale corpului, care au originea din fiecare dintre
ele:
SISTEMUL NERVOS – din ectoderm
SISTEMUL CIRCULATOR – din mezoderm
și
SISTEMUL DIGESTIV/RESPIRATOR – din endoderm

Dezvoltarea lor se produce în același timp, de-a lungul sarcinii, dar am văzut cum în unele sisteme
se dezvoltă mai devreme decât celelalte, pentru a le sprijini pe cele care apar ulterior.

Regiunea din corp în care se întâlnesc toate cele trei sisteme majore ale corpului (derivate din toate
cele trei foițe embrionare) este GURA (cavitatea bucală).
Gura este cavitatea cea mai importantă și mai activă a întregului corp.
Gura este centrul corpului nostru – este locul din care ne exercităm CONȘTIENTIZAREA și
LIBERTATEA.
Este zona de pivot a funcționării întregului corp.
Controlându-ne MÂNCAREA – RESPIRAȚIA și VORBIREA – ne controlăm viețile.
Această regiune este CHEIA întregului corp.

Ați văzut că fătul începe explorarea acestei cavități și folosirea reflexelor sale din al doilea trimestru
de sarcină. Cu toții am folosit GURA din perioada intra-uterină, pentru explorarea și cunoașterea
acestei lumi. Și continuăm să o folosim – mai mult sau mai puțin conștient
VINDECAREA presupune CONȘTIENTIZARE.
Presupune ”re-învățare” și ”re-echilibrare” pornind de la ”bază”.
MASTICAȚIA ESTE BAZA!
Până nu învățăm să mestecăm bine – tot restul detoxifierii este DISCUȚIE TEORETICĂ!

Continuați cu EXERCIȚIUL MESTECĂRII!

Și continuați cu lectura ultimei lecții a primului modul!
DIFERITE CORESPONDENȚE

Principiul holografic după care este alcătuit corpul nostru biologic ne indică faptul că orice parte a
corpului nostru studiem – aflăm informații despre întregul corp.
MEDICINA TRADIȚIONALĂ CHINEZĂ descrie multiple corespondențe între părți ale corpului și
elemente din mediul intern și extern.
[Link]

Sunt multe direcții posibile de studiu și de înțelegere a ființei umane. Indiferent ce direcție apucăm
– ajungem în același loc – TOTALITATEA CORPULUI.

Putem studia pielea capului:

[Link]

Putem studia doar irisul:

[Link]

Putem studia fața:

Putem studia doar dinții:

[Link]

Sau putem studia limba:

[Link]

Sau doar urechea:

Putem studia picioarele (deasupra, dedesubt):
Putem studia și mâinile:

În colon-hidroterapie – se cunoaște reprezentarea holografică a întregului organism la nivelul

intestinului gros – se știe că pe măsură ce apa pătrunde în intestin, sunt influențate diferite părți ale
corpului, și diferite stări emoționale asociate cu acestea.
[Link]
[Link]

Indiferent unde ne uităm – aflăm câte ceva despre întreg.

Și despre relația lui cu exteriorul.
Corpul nostru este O HOLOGRAMĂ perfectă – o conglomerație de energie care respectă
milimetric principii și legi pe care fizica și chimia au reușit să le înțeleagă abia în ultimii ani. Mai
mult decât atât – Planeta pe care locuim și întregul Univers pe care îl percepem cu simțurile noastre
– sunt organizate după aceleași principii holografice. Fizicienii și biologii au descoperit foarte multe
în ultimii ani – de la câmpul toric al Pământului (și inimii omului) – și până la faptul că percepția
este cea care ne afectează expresia genetică (putem să ne schimbăm însușirile moștenite genetic de
la părinți, dacă schimbăm percepția asupra realității)
De fapt, fizicienii, biologii, chimiștii și matematicienii – nu au făcut decât să confirme ceea ce
șamanii din toate tradițiile omenirii (inclusiv preoții daci) – au spus continuu:

TOTUL AFECTEAZĂ TOTUL ÎN ACEST UNIVERS.

Matematica – afectează chimia – care afectează fizica – care afectează biologia – care afectează
psihologia – care afectează conștiența – care afectează energia.
UNIVERSUL în care trăim este ENERGIE – care vibrează la nivele diferite – iar nivelele pot
”comunica” între ele în momentul în care vibrațiile sunt ”în rezonanță”.

TOTUL NE INFLUENȚEAZĂ și NOI INFLUENȚĂM TOTUL.

Nu suntem separați între noi, nu suntem separați de restul lumii și corpul nostru reflectă acest
adevăr. Singura stare care ne face să ne simțim separați și să acționăm ca și cum am fi separați
(izolați) de Întreg – este FRICA – o stare indusă de milenii ființei umane, pentru a o face să se
comporte umil și controlat.
Când începi să înțelegi ADEVĂRUL despre CREAȚIA din care face parte corpul omenesc – o
minune și un miracol de mașină biologică PERFECTĂ – începe să dispară și frica.
Și când începi să ai ÎNCREDERE în capacitatea mașinii biologice de a funcționa și de a se auto-
repara, când începi să ai ÎNCREDERE în legile Naturii și în Creator – știind că tot ce se întâmplă
poate fi explicat simplu – și poate fi influențat, la fel de simplu – FRICA dispare și face loc
IUBIRII.
Acelei IUBIRI infinite pentru lumea din care facem parte, pentru noi înșine și pentru orice părticică
din imensa creație care ne înconjoară.
Și când ne asumăm poziția de CO-CREATOR pe care am avut-o dintotdeauna – când începem să
participăm ÎN MOD CONȘTIENT la creearea realității în care trăiește corpul nostru biologic și
sufletul noastru – atunci TRĂIM ÎN IUBIRE în mod continuu.
Ne asumăm RESPONSABILITATEA pentru propria noastră stare de sănătate – și pentru destinul
nostru în lumea tridimensională – și facem alegerile cele mai bune pentru evoluția conștienței
noastre individuale, dar și a conștienței globale, din care facem parte.

Un film pentru sufletul tuturor!

[Link]
MODULUL 2

NOŢIUNI DE BIOCHIMIE CELULARĂ

Scopul acestui modul este să explice cât mai simplu, dar mai clar cu putinţă funcţionarea
organismului la nivelul său cel mai mic – la nivelul celulelor. De asemenea, se doreşte identificarea
elementelor comune ale nivelului “total” al corpului şi nivelului “individual” al fiecărei celule în
parte. Noţiunile de biologie celulară precum şi cele de biochimie sunt predate diferit faţă de
majoritatea manualelor existente, fiind în permanenţă completate cu date practice, comentarii
personale şi legături/conexiuni continue între elementele discutate. Înţelegerea nivelului celular va
permite cursanţilor o mai bună apreciere a propriului organism şi complexităţii acestuia.

LECŢIA 1: Structura celulară – explicaţie simplificată

LECŢIA 2: Funcţiile celulare

LECŢIA 3: Minerale şi vitamine

LECŢIA 4: Stadii de dezvoltare/involuţie celulară

LECŢIA 5: Legături între celule – funcţionarea organismului la nivel celular (scheme simplificate)
LECŢIA 2.1

STRUCTURA CELULARĂ – EXPLICAŢIE

Bine v-am regăsit pe toți la Modulul 2 – al cursului Sănătate 5D.

În acest modul vom discuta mai detaliat despre aspecte ”microscopice” ale funcționării corpului
nostru – pe parcursul câtorva lecții mai specializate și poate, un pic mai dificile pentru majoritatea
celor care nu au studii medicale.
Vom încerca să nu facem lucrurile prea grele – intenția fiind să vă faceți o impresie generală despre
funcționarea corpului la nivel ”microscopic” - așa cum v-ați făcut o impresie generală despre
funcționarea lui la nivel ”macroscopic” (adică al întregului organism).
Pentru că ”acidoza” - ”boala” de care suferim cu toții – începe la nivelul substanțelor chimice din
celule – este important să avem idee de nivelul la care ea se produce.
De aceea, vom intra puțin în biologie – mai precis în microbiologie, dar și în biochimie și puțină
fiziologie (funcționarea celulelor).

Așadar – vom începe prima lecție cu o discuție generală despre celule și structura acestora.

V-ați întrebat vreodată din ce suntem făcuți cu toții?

[Link]

Celula reprezintă unitatea de structurare a corpului omenesc - ”cărămida” de bază din care este
alcătuit corpul fizic al fiecărei entități vii.
Celulele pot fi studiate la microscop, întrucât sunt atât de mici, încât majoritatea nu sunt vizibile cu
ochiul liber. Celulele au mii de forme și de mărimi. În fiecare celulă se petrec mii de reacții chimice
în fiecare secundă. Celulele sunt niște uzine formidabile – acțiunea lor combinată fiind cea care stă
la baza Jocului Vieții.

Corpul omenesc este alcătuit din peste 100 trilioane celule – grupate după funcțiile pe care le
îndeplinesc în țesuturi (= structuri alcătuite din celule asemănătoare), organe (= structuri cu formă
definită, de ex ficat, rinichi, inimă, mușchi) sau sisteme (= o serie de organe și țesuturi care participă
la îndeplinirea unor funcții comune).
Tot ce se găsește la nivelul ființei umane, ca întreg, se va regăsi în fiecare dintre celulele sale.
Este mai simplu să studiezi o celulă, decât întregul organism uman – pentru că putem înțelege mai
bine legile și principiile fundamentale care o ajută să funcționeze.
Atât ființa umană, cât și fiecare celulă în parte au sistem digestiv, sistem respirator, sistem excretor,
aparat locomotor, aparat reproducător sau sistem nervos.

Vom studia foarte puțin despre ”structura celulei” - indicându-vă multe direcții din literatură în care
puteți afla mai multe, dacă sunteti interesați.
Ideea centrală a lecției este să aprofundăm înțelegerea principiului holografic al ființei umane – ce
este la nivel mic (de detaliu), este și la nivel mare (al întregului).
Este important să înțelegem că atunci când dorim să fim sănătoși – este necesar ca toate cele 50-70
miliarde de celule care alcătuiesc corpul nostru trebuie să fie sănătoase.
Vindecarea este un proces de echilibrare a unei comunități de miliarde de celule.
De aceea presupune derularea în timp a unei multitudini de reacții.

Înțelegerea acestui proces ne va ajuta să punem într-o lumină reală provocările procesului de
vindecare – precum și demontarea ”credințelor” false induse de societatea de consum (de ex):
1) medicii sunt cei care ”profesează” vindecarea (adevăr – medicii doar tratează boli, nu
”vindecă” nimic, dacă toată lumea s-ar vindeca, medicii ar rămâne fără ”serviciu”)
2) medicamentele sunt cele care ”vindecă” boli (adevăr – medicamentele, chimice sau naturale,
 sunt doar ”cârje” care ajută la depășirea unei crize; vindecarea este UN PROCES de durată,
care presupune asumarea responsabilității).
3) mă doare capul = iau o pastilă și-mi trece (toți credem în ”soluții miraculoase”!)
4) noi, ca oameni, controlăm Natura și putem face ce dori (adevăr – suntem doar o parte din
Natură, egală cu celelalte părți)
5) și multe altele....

Celula poate fi considerată ca reprezentând, fiecare în parte – un ”individ” în Universul

microscopic. Vom studia câteva dintre părțile sale componente, pentru exemplificare.

Structura celulară este predată de sute de ani de biologi, singura problemă până în prezent fiind
faptul că reprezentările structurii celulare au fost mult timp în acest fel:

Oamenilor le place să folosească reprezentări în plan, desene bidimensionale – prin care să-și facă
înțelese punctele de vedere.
Așa am învățat și eu la școală despre celulă și despre componentele sale importante:
− nucleul celulei – aflat în mijlocul acesteia – care o ajută să se înmulțească
− membrana celulei – care îi oferă acesteia protecție, structură și identitate
− citoplasma – este substanța cu care este plină celulă, în care se găsesc toate celelalte organite
− mitocondriile – sunt niște organite interesante – care se ocupă de producerea energiei
celulelor (fiind în același timp, ”aparatul respirator” al celulei)
− aparatul Golgi – care este un fel de tub digestiv al celulei, cu depozitele de substanțe
necesare funcționării celulei
− reticulul endoplasmatic – care este un sistem de canalicule prin care se deplaseză substanțe
în interiorul celulei (”sistemul circulator” al celulei)
− lizozomii – care reprezintă organite de excreție (de eliminare a produșilor toxici).
Celulele plantelor sunt puțin diferite de celulele corpului nostru – având în plus niște constituienți
specifici – numiți cloroplaste – care ajută la sinteza clorofilei (verdele din plante) și alții numiți –
vacuole – prin care sunt depozitate substanțe și apă în interior. Peretele celular al celulelor plantelor
este foarte gros și rigid (de aceea arborii au tulpina atât de tare și rezistentă).

Aveți un material de studiu din Wikipedia, pentru mai multe detalii.

[Link]
Pentru cei care vorbesc limba engleză, avem un documentar BBC foarte frumos, despre celule și o
lecție interactivă cu un profesor american, care folosește metode moderne de explicare.
[Link]
Documentar BBC – The hidden life of the cell (Viața secretă a celulelor)
[Link]

Și, ca să vă amuzați – două cântece cu celula! [Link]

și [Link]

Singura problemă cu această reprezentare foarte frumoasă a celulei – este că reprezintă o ”hartă” -
care nu are nimic în comun cu ”teritoriul” pe care îl reprezintă. Este doar un ghid – o simplă
imagine utilă creierului pentru a avea o idee despre ceea ce studiază.
Reprezentarea celulei în plan seamănă cu ”realitatea„ dinamică a corpului, exact așa cum o hartă a
munților, seamănă cu peisajele reale ale munților.

În ultimii ani, reprezentările celulelor (”hărțile” folosite de biologi pentru reprezentarea celulelor)
sunt din ce în ce mai complexe:

Vedem deja celula ca o entitate – alcătuită din multiple structuri.

Fiecare celulă din miliardele de celule ale corpului nostru are structura pe care o vedeți mai sus, cu
organitele corespunzătoare.

Fotografiile făcute cu imagini ale celulor văzute la microscoapele optice și electronice, ne prezintă
imagini complet diferite:
Prima imagine prezintă niște celule epiteliale (ale pielii) normale, iar cea de-a doua, celule
canceroase la nivelul creierului.
Celulele își schimbă structura funcție de mediul înconjurător în care trăiesc.

Structura celulară este formată dintr-o matrice de proteine. În corpul nostru există circa 100.000
proteine diferite – care alcătuiesc toate structurile organitelor celulare – care stau practic la baza
existenței tuturor organismelor vii.
Citoplasma celulei este formată din structuri proteice, la fel și fiecare organit al celulelor.
Dar pe lângă celule, corpul nostru este format din structuri proteice – precum colagenul – care
alcătuiesc un fel de ”rețea” pe care se așează toate celulele. Dacă am îndepărta toate celulele din
organism, această rețea proteică ar menține în continuare forma corpului, așa cum o cunoaștem.

Proteinele sunt alcătuite din aminoacizi – elementele fundamentale de structură. Mulți chimiști
descriu proteinele care pe niște șiruri de mărgele, în care aminoacizii (în număr de 20) sunt înșirați
într-o anumită ordine. Funcție de această ordine, apare o anumită structură și apar anumite funcții
ale proteinelor respective.
Proteinele sunt cele mai dinamice componente ale celulei.
Ele își pot schimba structura (funcție de stimulii pe care îi primesc), dar pot și să determine
modificarea structurii altor componente din vecinătatea lor.
Întrucât proteinele sunt încărcate (negativ sau pozitiv) – atracția sau respingerea dintre
componentele proteice (se atrag sarcini opuse (-) și (+), și se resping sarcini cu aceeași încărcătură)
– determină MIȘCAREA, DINAMICA și în consecință – VIAȚA CELULEI.
Proteinele se cuplează unele cu altele – și datorită cuplajelor dintre ele – apar schimbări de
structură, reacție, funcție la nivelul celulelor sau țesuturilor.
În următorul film – observați structurile proteice colorate – cum se lipesc și dezlipesc, funcție de
ceea ce se întâmplă în corp.
De asemenea veți vedea cum proteine RECEPTOR – se leagă de proteine EFECTOR (de exemplu,
glicani), sau cum molecule de grăsimi (lipide) fac ”surf” peste marea proteică a membranei
celulare! Sau veți descoperi filamente de spectrina sau actină – alte proteine care alcătuiesc
scheletul celulei.
[Link]

Observați că TOTUL în organism – și în celule (inclusiv membrana celulară) se mișcă continuu –

nimic nu este static! (frumoasă imaginea cu colesterolul atașat membranei celulare!)
Parcă aceste filme descriu niște lumi stranii, cu structuri colorate, ca adâncurile unor oceane
extraterestre; de fapt – așa arată ”profunzimile” noastre.

CELULA are o mulțime de structuri interioare.

La orele de biologie am învățat cu toții că NUCLEUL celulei, cel mai mare organit – este descris
drept ”centrul de control” sau ”creierul” celulei. Întrucât genele se află în nucleu și oamenii de
știință au presupus că genele controlează viața, s-a tras concluzia că acest organit este creierul unei
celule. Dar multe experimente au indicat faptul că scoaterea nucleului unei celule NU determină
moartea acestei celule (cum se întâmplă în cazul în care am scoate creierul unui om). Celulele chiar
pot trăi mai multe luni FĂRĂ NUCLEU! De fapt, celulele enucleate (fără nucleu) vor continua să
funcționeze normal, până vor trebui să înlocuiască părți de proteină, vitale pentru supraviețuirea lor.

Genele sunt pur și simplu ȘABLOANE folosite pentru crearea de părți proteice.
Dr. Bruce Lipton – în cartea scrisă împreună cu Steve Bhaerman – numită ”Evoluție spontană”
(Editura For You) – prezintă informații inedite și care răstoarnă toată cunoașterea presupus corectă a
biologiei și geneticii.

Dr. Bruce Lipton spune că celulele lipsite de nucleu mor în final, nu din cauza absenței genelor, ci
pentru că nu pot înlocui părțile proteice uzate și, în consecință, încep să se descompună.
El spune că nucleul este echivalentul SISTEMULUI REPRODUCĂTOR al celulei.

Așadar – dacă NUCLEUL – NU ESTE creierul celulei (și este doar ”aparatul său reproducător),
cine/ce este acest creier?
Creierul este, de fapt – MEMBRANA CELULARĂ – care este alcătuită din straturi de lipide și
proteine (exact precum celulele nervoase din creierul și sistemul nervos uman). În această
membrană celulară există niște ”receptori” din proteine – care se pot lega de alte proteine, numite
”efectoare”.
Când un semnal din mediul exterior (de exemplu, o moleculă de glucoză) ajunge prin intermediul
circulației sângelui la o celulă – și este recunoscută de un receptor (este un mecanism tip ”cheie-
lacăt”), ea se ”cuplează” cu receptorul pentru glucoză din membrana celulei – iar acesta se
”activează” (exact ca un întrerupător) și se deplasează spre proteina efectoare, cu care stabilește o
legătură (ca și cum „ar da mâna”!). Această conexiune permite ca informațiile din exteriorul celulei
să fie transmise în interior, unde sunt folosite pentru a declanșa o acțiune.
Imaginați-vă mii, zeci de mii de ”receptori” pe suprafața membranei fiecărei celule – fiecare
recunoscând doar anumite molecule (substanțe, semnale) – și nerăspunzând la multe altele.
În permanență este o ”selecție” a semnalelor la care celula răspunde – și la cele la care nu
reacționează.
Există o activitate coordonată a acestor ”întrerupătoare” din membrana fiecărei celule – care îi
permit să supraviețuiască, modificându-și reacțiile funcție de mediul aflat în continuă schimbare.
CELULA are nevoie să fie DINAMICĂ – pentru că mediul în care trăiește este dinamic și mereu în
schimbare.

Cu alte cuvinte – celula devine ”conștientă” de elementele din mediu (cu ajutorul membranei sale –
care realizează ”percepția” a ceea ce se află în exterior) – prin intermediul unei ”senzații fizice” (se
întâmplă ceva concret, ceva care declanșează o acțiune/un răspuns).
Exact cum un om devine conștient de mediul său prin senzațiile sale fizice (frig, cald, umed, uscat,
aer curat, aer poluat etc) – la fel și celula PERCEPE mediul exterior și REACȚIONEAZĂ la el,
datorită coordonării acțiunilor structurilor proteice din membrana sa exterioară.
(Pielea de la om – care este ”echivalentul” membranei celulare – are o funcție asemănătoare. Vă
amintiți de la Lecția 1.5 despre originea comună, ectodermică a sistemului nervos și pielii? Prin
intermediul pielii PERCEPEM mediul exterior – PIELEA este prelungirea creierului nostru!).

Concluzia la care ajunge dr. Bruce Lipton – studiind celula și structura sa – este că PERCEPȚIA
este un proces esențial al vieții.
În DEX – percepția =
Proces psihic prin care obiectele şi fenomenele din lumea obiectivă care acţionează nemijlocit
asupra organelor de simţ sunt reflectate în totalitatea însuşirilor lor, ca un întreg unitar;
imagine rezultară în urma acestei reflectări; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii
exterioare; înţelegere, cunoaştere
Așadar – percepție = înțelegere, ”o pricepere”

Întrerupătoarele proteice din membrana celulei sunt unități moleculare fundamentale de percepție.
PERCEPȚIA (PERCEPȚIILE) CONTROLEAZĂ COMPORTAMENTELE!
Percepția celulei controlează comportamentul celulei.
Percepția realității de către fiecare om controlează comportamentul omului.
Dr. Bruce Lypton spune că acesta este secretul vieții!

Iar studiile biologiei și geneticii de ”ultimă generație” (numită epigenetica) au arătat că

PERCEPȚIILE NU CONTROLEAZĂ DOAR COMPORTAMENTELE, CI CONTROLEAZĂ ȘI
ACTIVITATEA GENELOR.
Această versiune ”revizuită” a științei ne arată încă o dată faptul că noi ne controlăm în mod activ
expresia genetică, clipă de clipă, pe tot parcursul vițeii.
Avem un organism fizic care învață continuu și poate integra experiențele de viață în materialul
genetic și să le transmită copiilor – care la rândul lor, își vor integra experiențele de viață în genom,
făcând astfel evoluția umană să avanseze.

Nu suntem victime neajutorate ale genelor.

Suntem responsabili total de viața noastră – PERCEPȚIILE ȘI REACȚIILE LA VIAȚĂ ne
modelează, în mod dinamic, comportamentul și corpul biologic.
Așadar, schimbarea alimentației – modificarea ”combustibilului” pe care îl oferim celulelor noastre
– determină o modificare fundamentală a reacției acestora.
Modificare care se acumulează în timp și se poate transmite copiilor.
Așa cum noi am primit, de generații, informațiile ”hranei denaturate și preparate termic, omorâte și
cu proteinele structural distruse” - iar răspunsul genetic al corpului nostru a fost slăbiciune,
oboseală, boală și degenerare – la fel putem schimba aceste informații și modifica complet acțiunea
interioară a celulelor noastre.
AVEM ACEASTĂ PUTERE!

Am pornit de la studiul celulei și am ajuns la lecții de viață și detoxifiere.

Așa sunt toate conectate în acest corp minunat în care trăim și în acest Univers miraculos din care
facem parte. Important este să deschidem ochii și să vedem aceste lucruri.

Să ne întoarcem puțin la celule.

Dr. Bruce Lipton spune ca majoritatea celulelor din corpul uman și animal nu au o percepție directă
a mediului în care trăiesc, dincolo de piele. De exemplu, celulele din mușchi sau din ficat văd și
cunosc ceea ce se întâmplă în mușchi și ficat – dar nu știu, din experiență directă, ce se află în
lumea din jur.
Este sarcina creierului, a sistemului nervos și a sistemului endocrin – să interpreteze stimulii din
mediu, să transmită semnale la celule și să integreze și regleze funcțiile vitale ale sistemelor de
organe, pentru a asigura supraviețuirea în acel mediu.
Celelalte celule au nevoie să aibă încredere în creier, sistemul nervos și sistemul endocrin – că le va
coordona pentru binele tuturor.
MINTEA a devenit stăpâna organismului, pentru că MINTEA este programul tip ”soft” al
creierului, care coordonează corpul în cursul vieții.

Așadar – tot corpul fizic are încredere și urmează indicațiile MINȚII.

Cât știm și ce cunoaștem despre MINTEA noastră?

Vom discuta mai mult la ultimul modul despre această direcție.
Dar studiind celulele – ajungem inevitabil și la această conexiune.
Este extraordinar cum indiferent de nivelul la care studiem minunatul corp fizic pe care îl avem (la
nivel anatomic – de sisteme și organe, sau la nivel microscopic – de celule) – ajungem să discutăm
despre partea de mental, de emoțional și de supraviețuire.

Vă invit să vizionați extraordinara conferință a dr. Bruce Lipton – specialist în microbiologie (adică
în studiul celulelor) – care reușește să explice mult mai bine decât mine întreaga teorie a noii
biologii: [Link]

Pentru că nu putem să încheiăm studiul celulei fără să amintim, pe scurt, despre organitele sale
importante, le vom relua un pic detaliat:

MITOCONDRIILE – sunt centrii de energie ai celulelor și ”aparatul respirator” al celulei.

[Link]
Oxigenul preluat prin aparatul respirator din aerul înconjurător și carbonul preluat din carbohidrații
din alimente (după procesul de digestie și absorbție) – ajung până la nivelul celulelor și se combină
în acest ”microcarburator” al celulei – producând ENERGIA necesară întregului organism.
[Link]
Se pare că cele mai multe dintre medicamentele chimice, dintre substanțele poluante din aerul
atmosferic – acționează la nivelul mitocondriilor – distrugându-le sau pur și simplu, închizându-le
funcționarea. Oprirea funcției mitocondriale este primul semn al unor boli degenerative,
neurologice și a cancerului.
Când uzinele de energie ale unei celule încetează să funcționeze, celula slăbește – și moare.

APARATUL GOLGI – este ”sistemul digestiv” al celulei – cel care ajută la absorbția și folosirea
elementelor de nutriție intrat în celule.
[Link]
El face legătura între diferite alte organite ale celulei, având grijă ca toate să primească substanțele
de care au nevoie, pentru a-și îndeplini funcțiile.

RIBOZOMII – sau corpusculii lui Palade – sunt alte organite care se ocupă de sinteza proteinelor în
celule [Link]
Sunt organitele care ajută la repararea și refacerea celulei – precum și la prevenirea îmbătrânirii
(când o porțiune proteice din celulă este învechită, este dată la o parte și înlocuită cu una nouă).

RETICULUL ENDOPLASMATIC – este aparatul ”excretor” al celulei – prin intermediul căruia ies
la exterior toate substanțele (reziduurile) de care celula nu mai are nevoie.
[Link]

Așadar – observăm deja toate corespondențele micro-macro:

Membrana celulară = ”sistemul nervos” al celulei
Nucleul = aparatul reproducător al celulei
Mitocondriile = ”sistemul respirator”
Aparatul Golgi = ”sistemul digestiv”
Reticulul endoplasmatic = ”sistemul excretor”
Structurile proteice din citoplasmă (proteine precum actina, spectrina etc) = ”sistemul osteo-
articular și muscular al celulei”

Celulele sunt entități dinamice, mereu în mișcare, mereu în schimbare, mereu în derularea de reacții
chimice – nu există nici un moment de stagnare într-un corp fizic – indiferent de prezența sau
absența câmpului energetic (viu sau mort).

Fiecare celulă are un ”câmp energetic” propriu – iar suma tuturor câmpurilor celulare realizează
câmpul energetic al ființei umane.
Unele tradiții spirituale îl numesc ”corp energetic” - unii oameni îl pot vedea (și-l numesc ”aură”),
majoritatea dintre noi îl putem simți (când ne apropiem de o altă persoană ”îi simțim” cu propriul
corp energetic – corpul energetic).
Forma câmpului energetic celular sau al organismului este TORUL (care este o formă energetică de
auto-susținere – ca un fel de ”perpetuum mobile” - care generează și consumă energie în același
timp). Am citit în multe locuri informația că ființa umană are puteri nebănuite și necunoscute de a-și
prelungi foarte mult durata vieții – dar că a uitat de mult de ele. Câmpul energetic tip toric poate
explica faptul că au existat ființe umane care au putut trăi de ordinul sutelor de ani – adică să aibă
timp fizic suficient de mult pentru o evoluție spirituală și enegetică.

Torus
[Link]
DF92

Singurul lucru de care au nevoie celulele noastre este SĂ AVEM GRIJĂ DE NOI!
Să ne purtăm frumos, bine, cu corpul pe care îl avem.
Să fim Dumnezeul lor binevoitor – care să le asculte nevoile și să le împlinească dorințele!
Când vom face acest lucru – în Universul nostru micro – atunci și următorul plan (al Universului
macro) va realiza aceeași acțiune (nevoile și dorințele noastre, ca ființe umane, vor fi îndeplinite!).

Așa funcționează acest uimitor Univers holografic – din care Corpul nostru holografic este o mică
parte.
Și așa funcționează LEGEA REZONANȚEI!
Atragem spre noi ceea ce vibrăm în interior, în fiecare secundă și fiecare minut!

Amuzați-vă cu toții!
[Link]

EXERCIŢIUL 2.1

Bine v-am regăsit și la rezolvarea exercițiilor – de evaluare și auto-evaluare.

Lecția despre celulă ne-a furnizat o altă deschidere către partea de spiritualitate.
Dr. Bruce Lipton spunea că PERCEPȚIA CONTROLEAZĂ COMPORTAMENTUL.

Exercițiul 1 – amintiți-vă un eveniment foarte neplăcut din viața voastră (de preferat unul în care v-
a fost rușine sau v-ați simțit umilit, descrieți-l pe foarte scurt). Și descrieți mai detaliat cum ați
perceput acel eveniment – 1)fizic – ce ați văzut, ce ați auzit, ce ați mirosit/gustat/atins – și 2)
emoțional – ce ați resimțit – plus 3) mental – ce ați gândit despre ceea ce s-a întâmplat. Apoi
descrieți pe scurt reacția pe care ați avut-o în acel moment.

Exercițiul 2 – exercițiu de imaginație – folosiți același eveniment din viața voastră și imaginați-vă
ce ați fi schimbat în REACȚIA voastră din acel moment – pentru ca deznodământul să fi fost unul
pozitiv pentru voi.

Exercițiul 3 – Studiați despre celulele ”roșii” ale sângelui – celule numite HEMATII (eritrocite) și
enumerați câteva dintre calitățile acestor celule – care v-au impresionat cel mai mult.
[Link]
[Link]

Exercițiul 4 – Exercițiu de imaginație.

Cum au reacționat hematiile voastre în situația descrisă la exercițiul 1) și cum ar fi reacționat în
situația descrisă la exercițiul 2).
Folosiți cuvinte simple – nu cuvinte medicale.
Si folosiți-vă IMAGINAȚIA!

[Link]
LECŢIA 2.2

FUNCŢIILE CELULELOR

În prima lecție am învățat câteva ceva despre structura celulei, despre organitele sale și despre
câmpul ei electromagnetic (torus).

În cea de-a doua lecție, vom trece în revistă pe scurt funcțiile celulelor, studiind principalele tipuri
de țesuturi din corpul omenesc, și particularitățile de structură ale celulelor acestora – adaptate la
funcțiile specifice pe care fiecare țesut le are de îndeplinit.
Această a doua lecție ne va prilejui posibilitatea de a discuta despre structuri anatomice ne-
menționate în cadrul modulului 1, precum pielea și organele de simț – importante pentru
monitorizarea procesului de detoxifiere.
Vom descoperi ca la nivelul pielii și la nivelul ochilor – apar primele semne ale tulburărilor
echilibrului intern al organismului (uitați-vă la un copil nou născut – cu pielea catifelată și fină, cu
ochii strălucitori și luminoși – și priviți același copil peste 1-3 sau 5 ani – cu pielea deja plină de
”semne” - alunițe, pete, cicatrici, erupții, eczeme etc și ochii deja încețoșați, foarte asemănători cu ai
adulților – semne foarte clare ale generalizării acidozei în întregul sistem).

În cărțile de medicină, celulele sunt grupate după tipurile de țesuturi din care fac parte – pentru a fi
mai ușor înțeles și studiate.

Țesuturile animale (inclusiv cele ale omului) sunt clasificate în fiziologie în patru mari categorii:
− țesuturi epiteliale (de suprafață, de înveliș)
− țesuturi musculare
− țesuturi nervoase
− țesuturi conjunctive (de structură, de ”consistență” și umplere).

1) Țesuturile epiteliale sunt ([Link]

1) epitelii de acoperire
2) epitelii secretoare și
3) epitelii senzoriale

I. Epiteliile de acoperire acoperă suprafețele (la exteriorul sau interiorul corpului) și formează
pielea (la exterior) și mucoasele (la interior). ”Mucoasele” sunt umede (precum mucoasa gurii, a
gâtului sau mucoasa vaginală – pentru că există întotdeauna un strat de mucus care le menține
umiditatea). Când cantitatea de mucus este prea mare – exesul se va elimina la exterior (secreții
nazale, ale ochilor, ale urechilor, expectorația, secreție vaginală etc). Iar cantitatea de mucus devine
prea mare când există factori care ”irită” mucoasele acolo unde trec. Principalii iritanți ai
mucoaselor sunt acizii – iar principalele surse de acizi sunt proteinele (alcătuite din amino-acizi).
Vom discuta mai multe la o lecție despre biochimie.

Pielea – este cel mai mare organ al omului – și este alcătuit dintr-o varietate foarte mare de celule –
care colaborează pentru menținerea primei bariere între mediul intern și mediul extern.
[Link]
În piele – există multiple vase limfatice, vase de sânge și terminații nervoase – responsabile de
apariția tuturor problemelor cu care se confruntă majoritatea oamenilor aflați în acidoză.
Pielea este primul organ la nivelul căruia se observă problemele de sănătate.
Pentru că la nivelul pielii se proiectează starea de sănătate/boală a întregului corp.
Tot la nivelul pielii – se vor observa foarte intens efectele detoxifierii (uscăciunea pielii, erupții pe
piele, descuamarea pielii, mâncărimi, furnicături, arsuri etc).
[Link]
Funcțiile principale ale celulelor din piele sunt:
− protecția organismului
− adaptarea la mediul încojurător (temperatură, umezeală, identificarea obiectelor prin senzații
tactile, relația cu obiectele/ființele din mediu)
− excreția substanțelor reziduale (în condițiile în care celelalte organe de excreție sunt
supraîncărcate și nu fac față)
− depozitarea de substanțe necesare (grăsimi) sau potențial toxice (substanțe chimice – învelite
în grăsime) – sub forma tumorilor (sau altor ”crescături)
Problemele de sănătate ale pielii NU se tratează cu substanțe locale (creme, tincturi, soluții etc).
Pentru că întotdeauna au o cauză aflată în interiorul corpului – și orice fel de tratament – inclusiv
cosmetic – nu face decât să agraveze situația care există la suprafața corpului).
Starea pielii este INTOTDEAUNA starea proprie a organismului.
Când detoxifierea este avansată și deja s-au eliminat o parte dintre toxine din mediul intern, pielea
începe să arate așa ”cum trebuie” și este semnalul principal că procesul a avut succes!

II. Epitelii secretoare – sunt formate din celule care produc și elimină substanțe (sunt componente
principale ale glandelor, bogate într-o serie de organite numite dictiozomi).
Există glande care eliberează substanțele produse prin intermediul unor canale la exterior (numite și
glande exocrine – precum glandele sudoripare, sebacee – din piele, glandele mamare sau în
interiorul unor cavități, precum glandele salivare sau intestinale).
Și există glande fără canale de excreție – produșii lor trecând direct în sânge (toate glandele numite
endocrine – adică suprarenalele, hipofiza, epifiza, timusul, tiroida, paratiroidele etc).
Pancreasul este un organ ”mixt” - cu glande endocrine și exocrine.
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
Celulele pancreasului care produc insulină și glucagon – sunt celule specializate, care răspund la
impulsurile hipofizei – respectiv ale sistemului nervos.
Funcție de reacția de care are nevoie organismul – pancreasul produce mai multă insulină (care
reduce nivelul glucozei din sânge când este prea crescut) sau mai mult glucagon (care stimulează
creșterea nivelului glucozei din sânge).
După consumul unei prăjituri cu zahăr – glucoza din sânge crește foarte repede, foarte mult și atunci
pancreasul primește ordin să elibereze cantități mai mari de insulină.
[Link]
Pentru ca moleculele de glucoză să poată intra în celule și să fie folosite ca sursă de energie de
aceastea – este nevoie de insulină, să activeze receptorii care pot accepta glucoza.
În filmul de mai sus - aveți o frumoasă reprezentare a mecanismului ”cheie – lacăt” între un
receptor de la suprafața celulei – și o substanță (insulina) – iar această reacție RECEPTOR celular –
EFECTOR (insulina) activează o altă proteină – numită transportor de glucoză – care permite
absorbția glucozei (combustibilului) în celulă.
Există o întreagă serie de evenimente de care depinde dinamica întregului organism – iar la nivelul
celulelor – aceste evenimente depind de buna funcționare a tuturor părților componente.

Fructoza din fructe NU folosește receptorii pentru glucoză dependenți de insulină – de aceea nu
declanșează reacție la nivelul pancresului (nu consumă energie cu acest proces). Aceasta este
informația de la dr. Morse, care este biochimist de formație – și am preluat-o ca atare. Nu am putut-
o verifica în studiile altor biochimiști – dar pe viitor, intenționez să o fac. Ar fi util să avem cât mai
multe dovezi, din diferite părți, ale celor susținute de noi în dieta de detoxifiere.
Zahărul sintetic (zahăr alb sau brun) conține doar molecule de glucoză ”pură” (o structură chimică a
moleculelor cu ”rotație spre dreapta” = dextrogire – spre deosebire de zaharile naturale, care sunt
”levogire”, cu ”rotație spre stânga” - un mic detaliu molecular pt cei interesați, nu vă chinuiți prea
tare să-l înțelegeți, vom mai discuta despre acest aspect) - iar pancreasul este nevoit să muncească
în exces pentru a forța extragerea cantității uriașe eliberate în sânge, cu fiecare înghițitură din ceva
dulce.

Este interesantă explicația pe care oamenii de știință o dau pentru apariția diabetului.
Și anume faptul că celulele sistemului imunitar atacă ”din greșeală” propriile celule ale
pancreasului (cele producătoare de insulină) și le distrug.
Ați început să studiați minunăția naturii numită corpul omenesc și ați realizat că nimic în interiorul
său nu se produce ”la întâmplare”, sau ”din greșeală” sau ”este inutil”.
De ce propriul sistem imunitar ”o ia razna” și începe să-și atace propriul organism?
Oare formulele de lapte praf cu care ne hrănim copii să aibă vreo implicație în acest lucru?
[Link]
Oare alimentația noastră sau stilul nostru de viață să aibă vreo implicație în acest lucru? Faptul că
avem zahăr în orice aliment sau substanțe chimice în cantități industriale în intestinele noastre?
[Link]

Celulele beta pancreatice și funcționarea matematică a mecanismului – insulină – receptor celular –

absorbție glucoză în celule – mai multă energie pentru corp = arată perfecțiunea creației corpului
omenesc.
Diabetul care afectează 1 din 4 persoane – adulți sau copii – arată imperfecțiunea gândirii omenești
– care consideră că se pot oferi drept alimente orice fel de substanțe ingerabile.
Reglarea glicemiei – cu menținerea stării de bine a organismului, reapariția energiei – a stării de
tonus – a optimismului și energiei luminoase – reprezintă semnul unei detoxifieri reușite și a unei
refaceri a stării naturale de sănătate a organismului.
[Link]

III. Epiteliile senzoriale conțin celule specializate, care intră în structura ”organelor de simț”
numite și analizatori – care fac acest lucru ”analizează” impulsurile care vin din mediul
înconjurător și adaptează reacția corpului la acestea.
În ochi, în urechi, în nas, în gură și pe piele sunt celule specializate în ”recepționarea” de stimuli din
mediu exterior.

Ochiul este o minune de structură și este unul dintre organele cele mai enigmatice ale omului. Nu
am putea concepe o existență completă în această viață fără vedere – dar maeștrii spirituali spun
despre ochi că realizeză și alte funcții mai importante: transmit ”forța” și ”lumina” vieții.
Anatomic – ochiul este o cameră foto super-performantă.
[Link]
Celulele „cu conuri” și ”bastonașe” din structura retinei sunt celulele care percep impulsuri
luminoase – și le transmit mai departe la creier, pentru prelucrare.
[Link]
Pentru cei aflați în detoxifiere – ochiul este foarte important, pentru că la nivelul irisului – acea
componentă colorată a ochilor – se observă toate modificările din organism, se vede cât de intoxicat
este acesta (cât de stagnantă este limfa, și la ce nivel) și se poate monitoriza evoluția detoxifierii.
Iridologia este știința care se ocupă cu studiul irisului și modificărilor care apar la acesta.
Iridodiagnosticul este considerat de dr. Morse una dintre cele mai performante și eficiente
instrumente de diagnostic al stării de sănătate/boală a ființei umane. Se poate pune un diagnostic
mult mai precis decât folosind investigațiile traumatizante, iradiante și chinuitoare din medicina
alopată.
Pe un ochi albastru se vad foarte bine modificarile irisului. Acea colorație galbuie din jurul pupilei
(gaura neagră din centrul irisului) arată depunerile de mucus și limfă stagnantă în colon și intestine
(proiectate exact în jurul pupilei). Pentru că tenta este gălbuie, se vede că persoana are și depuneri
de sulf (a luat antibiotice sau alte medicamente tip sulfamide sau cu sulf). De asemenea, toate
radiațiile albicioase care se observă indică stagnarea limfatică în tot corpul. Iar inelul mai închis la
culoare la periferia irisului arată că pielea este destul de încărcată, nu transpiră și nu poate elimina
toxinele (se vede și o încărcare a sclerei – albului ochilor – cu vase de sânge).
V-am prezentat foarte pe scurt un diagnostic pe iris ”la prima vedere” - atât de util și atât de ușor.
Am precizat și în alte articole faptul că dr. Morse consideră că oamenii sănătoși și cu organismele
curate – au doar două tipuri de culori ale irisului – albastru și negru.

Toate celelalte nuanțe intermediare, trecând prin verde și căprui – indică stagnare limfatică
sistemică, slăbiciunea suprarenalelor și a rinichilor, de multe ori înăscută.
Ca exemplificare, v-am pus ochiul meu stâng. Dacă vă uitați cu atenție – eu am ochi albaștri (se
vede puțin într-un loc). Dar cantitatea uriașă de limfă toxică din organism (cea gălbuie –
sulfamidele vieții mele) i-au transformat în ochi verzi. Iar toxicitatea colonului este uriașă și ea
(porțiunea maronie din jurul pupilei arată blocajul pereților intestinali), astfel încât ani de zile ochii
mei au părut ”căprui”. Din acele depozite toxice intestinale pornesc ”raze” maronii care blochează
multe părți ale corpului, inclusiv creierul (zona de sus a irisului). Petele negre sunt depozite de
plumb în țesuturi – în articulații și oase, în special (și posibil, alte metale toxice). Vedeți cum un
corp uman aparent funcțional este un uriaș depozit de toxine ambulant (și funcționează ”cu frâna de
mână trasă” - adică la 5% din potențialul pe care îl are).
Toate acestea se pot elimina, treptat, în timp, în cursul dietei de detoxifiere.
Iar obiectivul final este redobândirea culorii inițiale a ochilor și a curățeniei interioare a
organismului.
Puteți observa și pielea împăstată din jurul ochilor – care indică starea proastă a rinichilor. Am mult
de muncă și estimez că procesul meu personal de detoxifiere va dura în jur de 5-7 ani – cu multă
disciplină (sau mai mult, cu mai puțină disciplină).
La final de curs – vă voi posta o fotografie actuală a ochiului stâng – pentru comparație – cea de
mai sus este luată în noiembrie anul trecut, la începutul procesului de detoxifiere cu fructe.

În cursul dietei de detoxifiere, se poate schimba culoarea ochilor.

[Link]
vl&list=PLA803FECF25888C5F
Cu adevărat – ochii noștri sunt indicatorii ”luminii” din noi.
Puteți să vă închipuiți câtă lumină primesc sau reflectă ochii persoanelor aflate în stagnare limfatică
masivă, bolnavi și nefericiți! Știu sigur în mod direct cât este de rău să nu vezi lumina și minunăția
care este lumea în care trăim și să nu mai vezi lumina din toți ceilalți oameni din jur.

Urechea (analizatorul auditiv) – reprezintă un alt analizator foarte important – care joacă două
roluri importante – de percepție a sunetelor lumii și de coordonare a echilibrului corpului fizic.
În interiorul urechilor noastre există celule specializate pentru percepția presiunii, a direcției, a
vitezei – și care reacționează la schimbări, ajutând corpul să se acomodeze.
Sunt multe celule mici și delicate, care îndeplinesc funcții de percepție uimitoare.
[Link]
Organul lui Corti – este o grupare de celule aflată în centrul urechii – esențială pentru auz.

Nu este foarte important să înțelegeți toate detaliile (cine dorește să le studieze, poate să o facă cu
siguranță) ci să observați minuțiozitatea și perfecțiunea cu care sunt cuplate între ele celulele, pentru
a forma organe performante.
În Medicina Tradițională Chineză, urechea este asociată rinichiului de aceeași parte (două urechi,
doi rinchi), iar auzul este cel care dă informații despre funcția rinchilor și a suprarenalelor. Țiuiturile
în urechi, toate zgomotele ciudate pe care la auzim când stăm în liniște – se datorează problemelor
existente la nivelul suprarenalelor și rinichilor.
Pavilionul urechii (urechea externă) – are proiectate pe suprafață toate organele corpului nostru.
Reflexoterapia urechii este o știință veche și extrem de folositoare.

Nasul (analizatorul oftalmic) – este un alt organ de simț uimitor – care ne ajută la percepția lumii
înconjurătoare.
[Link]
Și aici există în interior celule specializate în recepționarea mirosurilor – simțul mirosului fiind cel
mai primitiv simț – primul existent la nou-născut (și care rămâne, întreaga viață – un simț cuplat la
amintirea trecutului și a experiențelor vieții).
Cavitatea nazală este legată de sinusuri – adevărate ”cutii de rezonanță” în cutia craniană
omenească – ce permit capului să realizeze multiple funcțiuni.
La persoanele aflate în stagnare limfatică sistemică – sinusurile sunt pline de mucus, la fel și
cavitatea nazală, așa că simțul mirosului este mult atrofiat la majoritatea oamenilor.
Iar în timpul detoxifierii – simțul mirosului revine și ”se ascute” - uneori făcând existența într-o
lume plină de murdării, destul de dificilă.

Analizatorul gustativ – este reprezentat de papilele gustative de pe limbă.

[Link]
iblioteca/analizator_gustativ.html
Și aici există celule specializate în percepția gustului (numite ”muguri gustativi”) – mult atrofiate la
cei care mănâncă prea fierbinte, prea rece, prea iute (extreme de gusturi).
În dieta de detoxifiere, folosirea fructelor și legumelor crude ajută la refacerea papilelor gustative
(în timp, în luni de zile) și creșterea sensibilității în aprecierea calităților nutritive adevărate ale
alimentelor.

Pentru cei aflați în detoxifiere – consumul unui aliment cu zahăr, după luni sau ani de fructe și
legume – determină apariția unor arsuri asemănătoare apei fierbinți. În mod normal, un om cu
mugurii gustativi intacți – refuză sau scuipă zahăr, dulciuri sau lactate.
Făina albă are un gust amar evident – iar condimentele ”ard” la propriu.

Despre analizatorul tactil am vorbit puțin la piele – unde am aflat că în structura sa se găsesc celule
diferite, de forme și dimensiuni variabile – care se ocupă de percepția senzației de cald/rece și
presiune.

Analizatorii sunt structuri foarte importante în corpul omenesc, iar pentru cei aflați în detoxifiere
este important să înțeleagă atât funcția lor, cât și problemele care apar la nivelul lor – pentru că
foarte frecvent vor folosi starea analizatorilor ca și indicator al progresului detoxifierii.

Țesuturile musculare – sau mușchii – sunt alcătuiți din celule specializate, numite ”miocite” - cu
formă alungită și capacitate de a se alungi și a se scurta.
[Link]
Ei realizează ”masa” corpului omenesc – și sunt importante componente de legătură între oase și
între diferitele alte categorii de sisteme (circulator, nervos, limfatic).

Există mușchi așa numiți ”striați” (sau mușchii corpului, ”scheletici” - pentru că îmbracă scheletul)

– pentru că pe secțiune au o structură de ”striuri” - de linii paralele

Există mușchi numiți ”netezi” - cu mai puține fibre – care se găsesc în structura organelor interne
ale corpului (în pereții tubului digestiv, în pereții aparatelor respirator, excretor, genital, circulator).
Și există un mușchi special, situat în structura inimii – numit ”miocard” - cu structură și funcție
specială.
Toate celulele musculare au proprietăți tip contractilitate, elasticitate, extensibilitate și excitabilitate.
Mișcarea fizică este esențială pentru menținerea ”tonus”-ului mușchilor – totuși lipsa mișcării active
poate fi, parțial, înlocuită cu masajul.
Masajul și dispozitivele de masaj sunt ajutoare importante în detoxifiere. Dar pe măsura avansării în
înțelegerea procesului de însănătoșire – vă recomand să recurgeți din ce în ce mai mult la mișcare
activă – la mersul pe jos – chiar la alergat.
Ființa umană este proiectată de Creator să alerge – să fie dinamică – să fie în permanentă explorare
și aventură. Uitați-vă la copiii, cum aleargă și țopăie într-una – pur și simplu, sar continuu în sus și
în jos. Acesta este programul nostru interior. Nu statul pe scaun, în fața computer-ului sau ecranelor,
nici statul pe scaunul mașinii și învârtit volanul.
Sistemul muscular al membrelor inferioare este deosebit de important – întrucât în structura lui
circulă limfaticele membrelor inferioare. Pentru că acestea circulă ”anti-gravitațional” când stăm în
picioare, sau pe scaune, cu picioarele atârnate în jos – activitatea musculară este esențială în
mișcarea lor. Acumularea de limfă toxică în limfaticele membrelor inferioare este indicată de dureri
tip febră musculară în mușchii gambei sau coapsei, sau dureri în partea din față a picioarelor (chiar
pe oase) – confundate de mulți medici cu ”durerile de creștere” la copiii. Acumularea în cantități
mari de limfă toxică în gambe îi determină pe unii copiii să meargă pe vârfuri (majoritatea copiilor
cu sindromul de spectru autist) sau declanșează la adulți contracturi și cârcei de intensitate mare.
Acizii din mușchi (revărsați din limfaticele prea pline, care nu se pot ”degaja” către rinichi – și
exterior) afectează vasele venoase, arteriale, capilarele și produc varicele venoase, arteritele sau
diferitele alte tulburări de vascularizație la nivelul picioarelor. Dar nu numai – pot duce la tulburări
articulare (ale genunchilor, gleznelor) sau osoase (deformări ale anatomiei picioarelor – picioare
curbe sau ”în x”). Uitați-vă la fotbaliști, la care acidoza sistemică este uriașă (mâncarea proastă,
stres mare și efortul fizic producător de acizi lactic, sarcolactic în mușchii picioarelor). Majoritatea
au probleme cu meniscurile genunchilor sau cu anatomia picioarelor (rar fotbalist cu picioarele
drepte).
Așadar – menținerea mușchilor în stare de mișcare, dinamică, tonus – fără exagerarea creatoare de
acidoză (atenție la sesiuni prelungite de fitnes!) reprezintă condiția esențială pentru drenajul limfatic
al membrelor inferioare.
Pentru partea superioară a corpului – condiția este inversă – relaxarea mușchilor spatelui, ai
trunchiului, cefei, capului, gâtului, ochilor, mandibulei, relaxarea psoasului și diafragmului –
reprezintă condiția esențială a drenajului limfatic a părții superioare a corpului.
Permanent – în corpul nostru – celulele musculare au nevoie să se afle în două stări opuse –
contractură și tonus (partea inferioară), relaxare și tonus (partea superioară). Exercițiile precum Tai-
Qi, Qi-gong, Yoga sau altele – realizează aceste lucru, printr-un antrenament îndelungat.

III. Țesutul nervos – este alcătuit din celule specializate numite ”neuroni” - și reprezintă
principalul sistem ”electric/electromagnetic” al corpului omenesc.
[Link]
Rețeaua nervoasă în organismul omenesc este întocmai precum rețeaua de electricitate din pereții
casei dv. Impulsurile nervoase circulă întocmai precum curentul electric – prin ”diferențe de
potențial” și aici, inginerii și fizicienii vor înțelege cel mai bine.
Neuronii sunt celule specializate, cu o structură foarte asemănătoare firelor de electricite. Seamănă
cu restul celulelor – având corp celular și nucleu, dar au o prelungire numită axon (care poate fi
uneori foarte lungă, de ordinul unui metru), care are o fibră nervoasă în centru și o teacă izolatoare
din mielină (substanță tip grasime). Unii neuroni au un singur axon, alții au mai mulți axoni.
Neuronii se leagă între ei în rețea.

Rețeaua permite transmiterea influxurilor nervoase între celulele din întregul corp și creier/alte
organe nervoase centrale (măduva spinării, trunchiul cerebral și cerebelul). Astfel, se realizează o
comunicare între exterior și centru și apoi între interior și restul corpului – pentru declanșarea unor
reacții.
[Link]
Toate computerele la care lucrăm în prezent sunt făcute după același model constructiv, cel al rețelei
neuronale multidirecționale și pluripotente. Adică informația poate circula în toate direcțiile și poate
declanșa diferite reacții.
La finalul lecției – vă prezentăm un material de ultimă oră – despre descoperiri științifice recente cu
privire la creierul omenesc.

IV. Țesutul conjunctiv – este al patrulea tip de țesut – alcătuit din alte tipuri de celule – care
realizează ”umplutura” spațiului dintre celule.
[Link]
Se clasifică în:
1) Țesuturi conjunctive moi, cu structură și funcții diferite (aici sunt include țesutul gras, adipos, cu
rol de depozit, țesutul elastic, cu rol de susținere, țesutul numit reticular – cu rol imunitar și multe
altele)
2) Țesuturi conjunctive semidure – care formează cartilajele (niște ”manșoane” de protecție la
capetele oaselor)
3) Țesuturi conjunctive dure – care formează oasele – scheletul osos – cu o structură special
adaptată pentru rezistență. Oasele sunt foarte dinamice, se schimbă și se modifică continuu,
întocmai precum restul țesuturilor. Dacă aveți timp și înțelegeți engleză, această prezentare vă va
place foarte mult.
[Link]
4) Țesut conjunctiv fluid – este considerat sângele – care este alcătuit din ”plasmă” în care înoată
celulele sângelui.
[Link]
Elementele sângelui sunt împărțite în trei categorii:
1) hematiile (sau celulele ”roșii” ale sângelui) – celule speciale, care nu au nucleu și au drept
funcție transportul gazelor la celule (oxigen) sau de la celule (dioxidul de carbon)
2) leucocitele (sau celulele ”albe” ale sângelui) sunt multe feluri de celule – care se ocupă cu
apărarea anti-bacteriană (cele mai multe dintre ele găsindu-se în sistemul limfatic).
3) trombocitele (sau ”plachetele”) se ocupă de coagularea sângelui, în condițiile existenței unor
leziuni ale pereților vaselor de sânge. [Link]
[Link]

Așadar – celulele corpului nostru au funcții variate și multiple.

De la respirație, la transmitere nervoasă, de la mișcare la menținerea tonusului în repaus, de la
digestie la excreție, de la reproducere și multiplicare, la vindecare prin regenerare și reparare.
De asemenea, au structuri diferite, care le ajută să-și îndeplinească aceste funcții.
Câteva mici filmulețe vă vor ajuta să vă reamintiți de structura și funcțiile celulare.
[Link]
[Link]

Și pentru că fiecare om – fiecare individ – este o ”celulă” în Jocul Vieții – si fiecare celulă este
ESENȚIALĂ – vă recomand un film în care este ilustrată puterea și abilitățile de creator ale unui
singur individ – ale unei singure ”celule”.
Film: Omul care planta copaci [Link]

Și ”bonus” al lecției - un material de ultimă oră – care va apare și pe site-ul [Link]

Descoperire recentă – propriul ”emonctoriu” al creierului.

Unul dintre elevii școlii engleze de gemoterapie condusă de Nick Churchill, Simon Martin este
editor la o revistă engleză de medicină alternativă și tradițională. El urmărește și publică
informații cu privire la cercetări de ultimă oră din medicină, care sprijină dovezile clinice ale
medicinii alternative și ipotezele pe care lucrează aceasta.
Cea mai puternică ipoteză de lucru a ultimilor ani este rolul esențial pe care îl joacă sistemul
limfatic în eliminarea reziduurilor celulare, cu rinichii jucând rol esențial de supapă de eliminare a
întregului sistem limfatic.
Sistemul limfatic al corpului este uriaș, sunt miliarde de colaterale limfatice răspândite pe sute de
kilometri (paralel cu circulația sângelui) – el reprezentând ”marele gunoier” și ”sistemul de
canalizare” al întregului corp. El preia reziduurile celulare (rezultate în urma activității normale a
fiecărei celule) și le conduce de-al lungul traiectelor limfatice principale (care trec prin ganglionii
limfatici, veritabile ”fose septice” ale sistemului – și locul în care bacteriile descompun reziduurile
acide și le fac ”mai puțin acide”) și apoi către rinichi și la exterior.

Simon Martin ne spune într-o informare recentă că a fost descoperit un sistem, necunoscut anterior,
de îndepărtare a reziduurilor celulare – unic și propriu al creierului. Oamenii de știință îl numesc
sistemul ”glimfatic” - pentru că se comportă exact ca sistemul limfatic, dar este realizat de către
celulele gliale ale creierului.
Cercetătorii descriu acest sistem ca fiind ”asemănător cu coroana unui arbore, cu ramurile sale –
adică un sistem alcătuit din variate canale, principale și secundare, prin care se scurg reziduurile”.
Ar putea ca remediile gemoterapice să joace un rol în prevenția și tratamentul unor afecțiuni
mentale precum Alzheimer-ul, Parkinson-ul sau accidentele vasculare cerebrale?
Gemoterapia folosește remedii din muguri de arbori!

”La baza lor, toate bolile neurodegenerative sunt asociate cu acumularea de reziduuri celulare”,
spune Dr. Maiken Nedergaard, Dmsc, co-director al Centrului Universității Rochester pentru
Neuromedicină Translațională și cercetător principal al echipei din spatele descoperirii.
”Înțelegerea și descoperirea modului în care putem să modulăm sistemul creierului de îndepărtare
a reziduurilor toxice ar putea să indice noi modalități de tratament pentru aceste afecțiuni.”
Această noutate științifică este ceva absolut – rezultatele au fost obținute anul trecut (2012) numai
datorită noilor tehnologii care au permis cercetătorilor să observe pentru prima dată în istorie
micro-circulația în creierul viu.
Iar ”povestea” continuă. După descoperirea sistemului glimfatic, echipa Rochester a continuat să
publice noi descoperiri. Cea mai recentă (anul acesta) a arătat faptul că studiind creierul
șoarecilor în timp real, ei au aflat că sistemul glimfatic este operațional doar când animalele dorm.
În lucrarea lor, publicată în ”Science” în luna octombrie 2013 – ei expun teoria creierului care ”se
curăță” de toxine în timpul somnului, prin expansiunea canalelor dintre celulele nervoase care
permite fluxul lichidului cefalo-rahidian (nimic altceva decât o prelungire a sistemului limfatic, la
nivelul sistemului nervos).
În aceeași lună, un grup independent de studiu a confirmat descoperirile cercetării Rochester.
Oamenii de știință de la John Hopkins au anunțat legătura dintre tulburările de somn și
debutul/progresul bolii Alzheimer. Ei au descoperit faptul că cei care raportau perioade mai scurte
de somn și de o calitate mai proastă – prezentau o producție crescută de beta-amiloid, proteina de
semnătură descoperită în creierul pacienților cu boală Alzheimer.

Vă mai prezentăm câteva detalii ale cercetării sistemului glimfatic. Cele mai multe informații sunt
din cercetările Rochester – care sunt foarte noi și încă nu au fost trecute în cărți. Profesoara
Nedergaard (o daneză) își conduce echipa în continuare spre alte descoperiri.
Sistemul glimfatic acționează ca un fel de sistem de ”canalizare” (este descrierea echipei
Rochester!), cu mici conducte ramificate, care servesc creierul în același mod în care sistemul
limfatic servește restul corpului – prin eliminarea produselor reziduale celulare.
”Eliminarea reziduurile este de importanță majoră pentru fiecare organ, și de mult ne punem
întrebări cum reușește creierul să scape de proprii produși reziduali” spune Nedergaard.
”Cercetarea noastră arată că acest organ, creierul se ”curăță” într-un mod extrem de organizat și
pe o scală mult mai mare decât știam anterior”.
”Sperăm ca toate aceste descoperiri să aibă implicații în tratamentul multor afecțiuni ale
creierului, precum leziunile traumatice, accidentele vasculare cerebrale, boala Alzheimer sau
Parkinson”.

Echipa a făcut aceste descoperiri pe șoareci, care au creierele remarcabil de asemănătoare cu ale
oamenilor. ”Totată lumea” știa că lichidul cefalo-rahidian (LCR) joacă un rol important în
curățarea țesuturilor creierului, îndepărtând produșii reziduali și aducând nutrienți în interiorul
țesutului nervos, prin intermediul difuziei, o mișcare mult mai lentă, comparativă cu mecanismele
pasive de drenaj. Sistemul nou descoperit favorizează circulația LCR către fiecare colțișor al
creierului mult mai eficient și mai rapid, într-un flux presurizat sau convecție.
”Ca și cum creierul are doi gunoieri principali – unul mai lent, cel pe care îl cunoșteam deja, și
unul mai rapid, pe care de abia l-am descoperit” spune Nedergaard. ”Dată fiind rata înaltă de
metabolizare a creierului și sensibilitatea sa deosebită, nu este suprinzător că mecanismele de
îndepărtare a reziduurilor sunt mult mai specializate și mai extensive decât știam până acum.!”

Sistem hidraulic presurizat

În timp ce sistemul anterior descoperit lucrează ca un sistem de scurgere, ”strecurând” LCR
printre celulele țesutului nervos, noul sistem este unul sub presiune, care pompează cantități masive
de LCR prin creier în fiecare zi, pentru a îndepărta reziduurile mai intensiv.
Sistemul glimfatic este ca un strat de conducte care înconjoară vasele de sânge existente ale
creierului. Echipa a descoperit faptul că celulele gliale numite astrocite folosesc proiecțiile
cunoscute ca ”axoni terminali” pentru a forma rețele de conducte în jurul arterelor și venelor
exterioare din creier – într-un mod similar în care o rețea de arbori plantați de-al lungul unei străzi
formează un fel de conduct prin care trec curenți deasupra drumului principal.
Axonii terminali sunt plini de structuri cunoscute drept canale pentru apă (sau aquaporine), care
mișcă LCR prin creier. Echipa de cercetare a descoperit că LCR este pompat în creierul de-a lungul
canalelor care înconjoară arterele, apoi spală creierul și ulterior se colectează în canale în jurul
venelor și elimină reziduurile din creier.

De ce nu a fost văzut acest sistem mai înainte.

Sistemul operează doar atunci când este intact și este operant doar în creierul viu. Oamenii de
știință care nu aveau la dispoziție tehnologii de vizualizare a fluxului LCR la un animal în viață, 24
ore pe zi – au studiat doar secțiuni din țesut cerebral de la animale moarte. Pentru a studia un
creier întreg, viu – echipa Rochester a utilizat tehnologie de ultimă generație numită microscopie
cu doi fotoni, care a permis urmărirea fluxului sanguin, LCR și altor substanțe în creierul
animalelor în viață.
Când au cercetat amiloidul beta, placa proteică care se acumulează în creierul pacienților cu
Alzheimer, ei au descoperit că mai mult de jumătate din amiloidul îndepărtat din creierul șoarecilor,
în condiții normale, era îndepărtat prin intermediul sistemului glimfatic.

Eliminarea reziduurilor
Oamenii de știință au comentat: ”Înțelegerea modului în care creierul face față propriilor reziduuri
este un punct critic. În orice organ al corpului, îndepărtarea reziduurilor este o problemă
fundamentală, la fel de importantă ca primirea nutrienților. În creier, este un subiect deosebit de
interesant, pentru că este esențial în toate bolile neurodegenerative, inclusiv Alzheimer-ul În
acestea, acumularea de reziduuri proteice (acide) sufocă și ulterior ucid rețeaua neuronală a
creierului”.
”Este posibil ca o creștere a activității sistemului glimfatic să poate ajuta la prevenția depozitării
și acumulării de amiloid, și ar putea oferi un nou mod de curățenie a creierului, cu alte cuvinte
prevenție și tratament în Alzheimer”.

Conexiunea cu somnul
În ceea ce privește eliminarea amiloidului, sistemul glimfatic îl curăță de două ori mai rapid atunci
când șoarecii dorm, decât atunci când sunt treji. Se comentează acum faptul că una dintre funcțiile
cele mai importante ale somnului ar fi ”nevoia de eliminare din țesuturi a unora dintre cei mai
potențial toxici metaboliți rezultați din propria acțiune a creierului”.
Folosind noua tehnologie pentru a privi, pentru prima oară în istorie, ce se întâmplă în interiorul
celulelor creierului în timpul somnului, cercetătorii au văzut faptul că spațiul dintre celule se
expansionează, permițând toxinelor să fie eliminate. Este sistemul glimfatic activat. Nedergaard
spune: ”Somnul schimbă structura celulară a creierului. Pare că este o stare complet diferită”.
”Ideea că o boală a ”creierului murdar” precum Alzheimer-ul poate rezulta doar în urma
încetinirii acțiunii sistemului glimfatic pe măsură ce noi îmbătrânim, este un mod complet nou de a
regândi afecțiunile neurologice” spune Nedergaard. ”Ne furnizează, în același timp, un nou set de
obiective potențiale, pentru a crește eficiența eliminării limfatice și în final, a modifica evoluția
acestor afecțiuni”.

Comentariu personal:
Este uimitor cum cercetarea științifică ne confirmă și susține propriile noastre eforturi terapeutice.
În gemoterapie – noi deja avem instrumentele pentru a îndeplini această acțiune – de stimularea a
eliminării produșilor reziduali celulari – mugurii din arbori!
Multumim lui Simon Martin și lui Nick Churchill pentru informațiile furnizate.
Sunt important de cunoscut de toți iubitorii gemoterapiei.

Lucrările.
* Iliff JJ et al. A Paravascular Pathway Facilitates CSF Flow Through the Brain Parenchyma and
the Clearance of Interstitial Solutes, Including Amyloid β. Sci Trans Med 2012, 4 (147): 147.
* Xie L et al. Sleep drives metabolite clearance from the adult brain. Science 2013, 342 (6156):
373.
Spira AP et al. Self-reported Sleep and β-Amyloid Deposition in Community-Dwelling Older Adults.
JAMA Neurology, 2013, epub Oct 21.

EXERCIȚIU 2.2

Evaluarea stării pielii și a ochilor

1) Pielea este oglinda exterioară a problemelor cu care se confruntă organismul fiecăruia. Evaluați
starea pielii propriului organism, notând următoarele:
 − aspectul pielii – neted, rugos, uscat, descuamat, gras, cu secreții
− tonusul pielii – elasticitatea, prezența/absența ridurilor
− culoarea pielii – roz, cenușie, maronie, galbenă
− pete și diferite modificări de culoare ale pielii
− alunițe, crescături, negi, lipoame, coșuri, vase sparte, erupții diferite
− sensibilitatea pielii la frig, cald, la umezeală/uscăciune (dacă apar reacții supărătoare)
− mirosul pielii, secrețiile existente la nivelul pielii (inclusiv pielea capului)
− alte probleme/particularități existente la nivelul pielii
Acordați un punctaj de la 0 la 10 pentru starea prezentă a pielii dv – care este de fapt, starea de
intoxicare a organismului dv – în care 0 este o stare execrabilă – iar 10 este o stare foarte bună
(piele ca de bebeluș, fără erupții, roz, elastică, netedă și cu miros plăcut).
Acesta este punctul de referință la plecarea în detoxifiere – și peste un an de zile – veți putea face o
evaluare asemănătoare, pe aceleași criterii și observa evoluția procesului de detoxifiere.

2) Faceți o fotografie a ochilor (separat, stângul și separat dreptul) cu un telefon mobil sau aparat
foto bun (cu bliț întotdeauna – ca lumina blițului să acopere doar pupila și să nu acopere părți din
iris) și descărcați-le pe calculator.
Analizați fiecare ochi, folosind ca și schemă de comparație, următoarele scheme de irido-diagnostic

(sau puteți găsi pe Internet alte hărți):

Ochiul drept
Ochiul stâng

Încercați să vedeți unde există pe irisul vostru – pete – depuneri – culoare maronie (limfă foarte
stagnantă), culoare gălbuie (limfă stagnantă cu sulf în ea), culoare albicios lăptoasă (limfă stagnantă
după lactate), alte culori – alte modificări.
Uitati-va in special la starea intestinelor (in jurul pupilei), a pielii (la periferie), a rinichilor (in
partea de jos a ochilor) si a capului (in partea de sus a ochilor).
Si notați tot ceea ce observați într-un fișier, care să fie evaluarea voastră personală.

Aceste observații vor reprezenta puncte de plecare în procesul de detoxifiere pe care îl începeți. Și
puteți face aceeași evaluare peste 1 an – pentru comparație.
LECŢIA 2.3

MINERALE ȘI VITAMINE
sau
BIOCHIMIE CELULARĂ simplu prezentată

Am învățat în primele două lecții despre celulă – despre structura acesteia, despre organitele
interioare care îndeplinesc roluri multiple și despre funcțiile pe care le îndeplinesc diferitele celule,
care sunt reunite în grupări de celule, numite țesuturi.
Astfel, am trecut într-o mișcare de ”zoom-in” - de la studiul organismului uman, în totalitatea lui,
organism format din sisteme (digestiv, respirator, cardio-circulator, limfatic, genito-urinar) la
studiul organelor din care sunt formate sistemele, apoi la studiul țesuturilor din care sunt formate
organele și am trecut la studiul celulelor din structura țesuturilor.
Am descris pe scurt organitele din interiorul celulelor și în prezenta lecție vom trece mai departe,
discutând despre moleculele și substanțele chimice care sunt vehiculate în interiorul celulei și care
stau la baza tuturor funcțiilor structurilor descrise anterior: țesuturi, organe, sisteme și organism în
întregime.
Să ne reamintim că trăim într-un Univers holografic – fiind doar o mică părticică dintr-o schemă
grandioasă!
[Link]

Când vorbim despre substanțe chimice – ne referim la combinații între elementele chimice existente
pe suprafața pământului – și care sunt grupate (pentru ușurința studiului) în Tabelul periodic al
elementelor (Mendeleev).
Orele de chimie din școală nu au fost cele mai interesante și plăcute pentru majoritatea dintre noi,
întrucât profesorii aveau grijă să prezintă această materie interesantă, care este chimia, în cel mai
complicat și dificil de înțeles mod cu putință.
De aceea, mulți dintre noi au trecut foarte rapid pentru noțiunile de chimie (ca și peste cele de
fizică) și așa am ajuns să nu înțelegem mare lucru din funcționarea lumii în care trăim.

FIZIOLOGIA este BIOLOGIE, iar BIOLOGIA este CHIMIE (și cum vom vedea în lecția
următoare, CHIMIA este FIZICĂ – iar FIZICA este ENERGIE).
Vom descoperi cum viața se poate descrie diferit, la nivele diferite (deja am înțeles acest lucru din
filmulețul de mai sus – despre natura holografică a Universului).
În efortul nostru de înțelegere a funcționării corpului pe care îl avem – am ajuns la descrierea părții
de chimie – a substanțelor care alcătuiesc celula și declanșează toate procesele despre care am
învățat până acum.

O să încerc să vă prezint foarte simplu și foarte pe scurt bucățele din biochimie, fără să intrăm în
alte detalii decât cele necesare pentru obiectivul cursului nostru (detoxifierea).

Vom începe cu Tabelul periodic al elementelor – în care toate elementele chimice care se găsesc pe
Pământ au fost grupate într-un mod sistematic – funcție de numărul de electroni de pe ultima orbită.
Toate elementele chimice sunt alcătuie din ATOMI – care sunt structuri asemănătoare obiectelor
cosmice – au un nucleu (format din protoni, încărcați electric pozitiv) și niște electroni, care
”orbitează” în jurul nucleului, încărcați electric negativ.
Numărul maxim de electroni de pe o orbită este de 8 electroni. Când atomul respectiv are mai mulți
electroni decât 8 – se trece la o altă orbită (a doua, a treia etc), care fiecare are nevoie de 8 electroni,
pentru a se menține în echilibru. De fapt – este un pic mai complicat decât atât (există tipuri diferite
de orbite), dar vom menține simplitatea explicației.
Orbita principală trebuie ocupată doar de 8 electroni.
Așadar – vom vedea în tabelul periodic al elementelor 8 coloane principale (numite ”grupe”), în
care sunt grupate majoritatea elementelor – în prima coloană fiind toate elementele care au pe
ultima orbită un singur electron, în a doua fiind elementele care au pe ultima orbita 2 electroni și așa
mai departe. ”Perioadele” sau liniile orizontale – arată numărul de orbite ocupate cu electroni (una,
două sau mai multe) și descoperim că pe Pământ există atomi cu maxim 7 orbite (sunt 7 perioade în
tabelul periodic). Numerologii pot să discute foarte mult despre aceste informații.
Elementele din mijlocul tabelului (cele cu galben) – numite și metale – au o structură specială cu o
orbită de tip d – ocupată de până la 10 electroni – de aceea au și proprietăți speciale (sunt într-o
stare solidă și mai stabilă). Noi nu vom discuta desprea acestea – întrucât ele intră mai mult în
structura regnului mineral – unele fiind foarte puțin regăsite în corpul omenesc (sub formă de
oligoemelente – adică doze minuscule).

Noi vom discuta despre elementele din grupele principale, și anume:

I – Li (litiu), Na (sodiu), K (potasiu) în special – toate au un singur electron pe ultima orbită, dar Li
are o singură orbită, Na două orbite (și pe ultima este un singur electron) iar K trei orbite (și pe
ultima tot un singur electron).
II – Be (beriliu), Mg (magneziu), Ca (calciu), Sr (strontiu), Ba (bariu) – toate au 2 electroni pe
ultima orbită – doar că atomii sunt din ce în ce mai mari – Be fiind cel mai mic, Ba – cel mai mare.
III – B (bor), Al (aluminiu), Ga (galium) – au toate 3 electroni pe ultima orbită.

Toate aceste elemente se mai numesc și CATIONI (sau ioni pozitivi) – pentru ca au puțini electroni
pe ultima orbită (1-3 electroni) și încărcătura ”pozitivă” a nucleului este dominantă, iar pentru a-și
face numărul de 8 electroni de echilibru – este energetic mai eficient să doneze cei 1-3 electroni,
decât să primească alți 5-7 electroni. De fapt, nu-i ”donează” ci îi vor pune în comun cu alte
elemente care au 5-7 electroni pe ultima orbită (și care caută tot echilibrul celor 8 electroni),
formând ceea ce numim ”compuși chimici” sau ”săruri”.
Toate elementele din grupele I și II sunt denumite și ”metale alcaline” - pentru că au capacitatea de
a ”alcaliniza”, de a ”tampona”, de a ”echilibra” elemente ”acide” (care au mai mulți electroni).

În următoarele coloane principale – avem alte elemente importante pentru corpul omenesc:
De la coloana V – la VII elemente numit ANIONI (sau ioni negativi) care au nevoie să primească 2-
3 electroni pentru a-și face numărul de 8 electroni pe ultima orbită (echilibrul).
Este interesant că cei care ”dăruiesc” electroni sunt numiți ”IONI POZITIVI”, iar cei care primesc
electroni ”IONI NEGATIVI”.
Vorbim de chimie – nu de comportament omenesc – dar devine totul foarte interesant.
Să descriem puțin principalii anioni:
V – N (azot), P (fosfor), As (arsenic), Sb (antimoniu sau stibiu), Bi (bismut) – au câte 5 electroni pe
ultima orbită. Pentru a face numărul 8 de echilibru – au nevoie de alți 3 electroni.
VI – O (oxigen), S (sulf), Se (seleniu), Te (teluriu) și Po (Poloniu) – au 6 electroni pe ultima orbită
(și au nevoie de 2 electroni pentru a fi în echilibru)
VII – F (fluor), Cl (clor), Br (brom), I (iod) – numiți și HALOGENI – au câte 7 electroni pe ultima
orbită (și au nevoie de 1 electron pentru a atinge starea de echilibru). Molecula de Flor este cea mai
mică (doar 2 orbite), iar cea de Iod – cea mai mare (cu 5 orbite, din care ultima este incompletă – cu
7 electroni).
Toți acești atomi conferă un caracter ”acid” substanțelor din care fac parte – pentru că în organism
se descompun în ”radicali acizi” (de exemplu, Florura de sodiu, NaF – se descompune în Na+ și F-,
Na+ fiind util pentru ”alcalinizare” (tamponare, neutralizarea) acizilor proprii ai corpului, iar F-
aducând un element încărcat ”negativ” (cu mai mulți electroni pe ultima orbită, dar care nu sunt în
echilibru) foarte reactiv (acesta are nevoie doar de un singur electron să-și completeze orbita). Așa
că va ”fura” un atom de calciu, sodiu, magneziu sau potasiu din organism – pentru a-și stabiliza
molecula. Florul este cel mai reactiv (are molecula cea mai mică, cu două orbite), Iodul este cel mai
puțin reactiv (moleculă mare cu 5 orbite).

Acum veți înțelege un pic mai bine acțiunea substanțelor precum NaCl (clorura de sodiu, sarea de
bucătărie) – o substanță deosebit de stabilă (uitați-vă la munții de sare și la saline!), dar în același
timp foarte vulnerabilă (ce se întâmplă cu sarea în mediul apos? Se descompune rapid în elemente!).
În molecula sării din Natură (sare ”anorganică”, fără viață aparentă), electronul de la Na a fost pus
în comun cu cei 7 electroni ai Clorului – și fiecare element și-a găsit o stabilitate relativă. Sarea ca
substanță chimică în Natură este ”inertă” - nu reacționează. În corpul nostru (care este 70-80% apă),
sarea intră în reacție și NaCl + H2O produce Na+ și Cl- = comportându-se în mediul apos ca o
substanță acidă!
Florul, Clorul și Bromul au molecule mai mici – și vor înlocui cu ușurință Iodul din organism –
folosindu-i receptorii din corp! De aceea intoxicațiile cu halogeni (cu Florul din toate produsele
dentare, cu Clorul din apă, produsele de dezinfectare sau excesul de sare alimentară cu Bromul din
pâine (! - este folosind în procesul de producție al făinei albe) duc la tulburarea metabolismului
Iodului în organism (poate nu o să vă mai întrebați de ce apar atâtea probleme cu tiroida, printre
altele, la majoritatea oamenilor).
[Link]
Iodarea sării și folosirea clorurii de iod (sau a iodurii de potasiu) sau a unor combinații
neidentificate de săruri de iod – introduce în organism o sare anorganică de Iod, în condițiile
existenței unor receptori blocați – producând reacții chimice/biologice greu de înțeles și controlat.
Oamenii se joacă de-a ucenicii vrăjitori cu organismul omenesc și rezultatele se văd cu ochiul liber.

Am învățat că toți cationii: Na, Mg, Ca și K – printre cei mai importanți pentru corpul omenesc, și
din celula omenească (cum vom descoperi în curând) și majoritatea anionilor (O, N, P, S) – nu pot
exista ca atare în Natură, fiind foarte instabili și reactivi (ați și înțeles, deja, de ce). Astfel că vom
descoperi, atât în Natură, cât și în celulă, nevoia lor de a se cupla cu alte elemente (complementare)
– pentru a-și regăsi stabilitatea. Întotdeauna un ”pozitiv” (alcalin) caută un ”negativ” (acid) cu
sarcină corespunzătoare, pentru a forma o legătură chimică stabilă (”o sare”).

Așadar – în chimie – ca și în viața omeneasc – elementele chimice caută echilibrul – care înseamnă
stabilitate și lipsa reacției.
Elementele care au doar 1 electron pe ultima orbită sau 7 electroni – deci care sunt foarte aproape,
respectiv foarte departe de echilibru – sunt cele mai reactive. Deși cele cu 7 electroni sunt mult mai
”stabile” ca primele – totuși intră foarte ușor în reacții (halogenii).
În Natură – la orice nivel ne uităm – vom descoperi o continuă căutare a echilibrului, stabilității,
armoniei (nu întâmplător, orice gamă muzicală are 8 note, orice iubitor de muzică știe acest lucru).
Biochimia este matematică divină la nivelul atomilor.

O să mă întrebați ce am făcut cu a IV-a coloana – cea în care C (carbonul) este capătul listei.
Carbonul este elementul chimic predominant pe pământ – cel care stă la baza vieții pe Pământ.
Toate structurile vii (și o parte din cele nevii) sunt alcătuite din Carbon.
Și ”denumirile” multor substanțe amintesc de această ”cărămidă” a vieții – carbohidrați,
hidrocarburi, dar și cărbune sau diamant (aceeași structură, doar ”fizică” diferită).
Carbonul este un atom foarte interesant – care are o structură specială.
[Link]
Pe ultima orbită are 4 electroni. Pentru a obține echilibrul, are nevoie de alți 4 electroni. Așadar –
poate să pună în comun 4 electroni cu mulți alți atomi, inclusiv cu atomi de Carbon.
Nu are nevoie nici să ”doneze”, nici să accepte electroni. De regulă – pune în comun electroni.
Are un caracter electric ”neutru” - și are potențial multidirecțional.
Mai multe despre el, în lecțiile despre nutriție (el stă la baza tuturor compușilor organici).

Siliciul – următorul element după carbon – se găsește în structura nisipului și a sticlei – fiind un
element caracteristic regnului mineral (găsindu-se totuși și în corpul omenesc, în cantități
apreciabile).

Despre coloana VIII (a elementelor fluorescente) – Heliu, Neon, Argon, Kripton, Xenon și Radon
nu vom discuta la corpul omenesc, pentru că ele sunt elemente foarte stabile, cu 8 electroni pe
ultima orbită și aparțind regnului mineral (regăsindu-se în natură în formă gazoasă).

Trecerea în revistă foarte simplist a modului de organizare a Tabelului periodic al elementelor v-a
făcut o introducere importantă în chimia anorganică – chimia Naturii(care se regăsește în corpul
omenesc).
[Link]
Cationii – sau ”metalele alcaline” din grupa I – se regăsesc în toate celulele corpului omenesc.
Na (sodiul) și K (potasiul) sunt elemente esențiale ale ”pompei Na-K” din structura membranelor
celulare, cea care menține ”potențialul de acțiune”, adică diferența pozitiv-negativ între exteriorul și
interiorul celulei (detalii un pic mai jos). Mișcarea lor de o parte și de alta a membranei celulare
menține fiecare celulă, deci întregul corp ÎN VIAȚĂ.
Cationii din grupa II – se numesc metale ”alcalino-pământoase” - întrucât există în cantitate mare în
Pământ, în diferite combinații (calcare, alte forme).
Ca (calciul) este un alt element esențial al celulelor, fiind util în menținerea ”tonusului” celular.
Prezența calciului este masivă în țesutul osos, în alte țesuturi ”duri” (dentina dinților, păr, unghii,
dar și în țesutul conjunctiv – care este țesutul de susținere al întregului organism, matricea de fibre
care susține toate celulele în forma corpului omenesc). Pierderea de calciu (”furat” de substanțele
acide, pentru a le neutraliza) duce la apariția de multe tulburări – de la osteoporoză și decalcifieri,
până la pierderea tonusului țesuturilor și apariția herniilor (de disc, sau a stomacului, sau inghinală
etc), a prolapsurilor (țesuturi care ”atârnă” - de la piele și până la perineu), a varicelor și
hemoroizilor (nimic altceva decât pierderea tonusului pereților vaselor venoase), spasme musculare,
convulsii nervoase și altor tulburări.
Mg (magneziul) este un element important al țesutului nervos (al celulei nervoase), esențial pentru
relaxarea acesteia și pentru neutralizarea substanțelor acide la nivelul creierului. Lipsa acestuia duce
la diferite tulburări de comportament și neurologice.
Materialele din pământ NU pot intra în structura corpului omenesc în mod direct.
OMUL NU MĂNÂNCĂ PĂMÂNT.
Mai încearcă el diferite tratamente cu argilă (o formă de pământ bogată în Siliciu), dar numai pentru
”spălarea” intestinului. Corpul nostru NU POATE ABSORBI MINERALE în formă anorganică.
Pentru a le putea absorbi și folosi – mineralele trebuie ”filtrate” și ”activate” de către plante.
Acestea le absorb din sol și le combină în frunzele lor cu lumina soarelui (fotosinteză), activându-le.
Noi vom putea consuma părți din plante bogate în aceste minerale și corpul nostru le va putea folosi
pentru nevoile propriilor celule.
ATENȚIE! Majoritatea ”suplimentelor” minerale de pe piață, așa-numite ”naturale”, care conțin
zeci de minerale – au mai ales surse anorganice. Și aceste minerale NU SE ABSORB în intestin și
NU SE FOLOSESC de către organism.
Sunt administrate în baza unei false presupuneri că dacă organismului îi lipsește calciu și în dăm
calciu în orice formă, acesta îl și poate folosi (doar un chimist poate gândi așa!).
Avem nevoie de MINERALE VII și doar plantele sunt cele care pot ”activa” (conferi ”viață”)
materia ”inertă” a solului.
FIINȚA UMANĂ poate folosi drept combustibil PLANTE care conțin minerale, pentru a primi ceea
ce are nevoie.

Anionii – grupele V – VII mai sunt numite și elemente ”ne-metalice” (pentru că multe au diferite
stări, gazoase sau semisolide).
O (oxigenul) este un gaz esențial pentru celulele omenești – dar în același timp este foarte reactiv și
foarte periculos, dacă nu este controlat. OXIDAREA (reacția cu oxigenul) este foarte importantă în
chimia celulară, dar fiind o reacție tip combustie (tip ardere), produce o mulțime de produși
secundari tip acid (așa numiții ”radicali liberi” - nimic altceva decât fragmente de molecule cu
electroni disponibili, ce se pot cupla cu orice ”donator” găsesc în organism). Oxigenul este VIAȚĂ
și MOARTE în același timp, depinde de echilibrul celorlalte elemente ale celulei (aceeași
DUALITATE – iar și iar – în toată biochimia). Oxigenul în exces – poate duce la o îmbătrânire și
distrugere a celulelor (este ceea ce poate face ozonul, în exces - de exemplu).
N (azotul) este un element esențial în structura proteinelor (și a altor componente numite amine –
structuri cheie în compoziția amino-acizilor și a vit-aminelor = moleculele vieții vii).
P (fosforul) este un alt element esențial implicat în funcționarea celulelor, fiind una dintre ”sursele”
de energie ale celulei (se cunoaște acidul ATP = sursa de energie a pompei de Na+/K+ și a altor
reacții din celule).
S (sulful) este un alt element esențial în structura multor proteine din corp (keratina, colagenul – din
piele, păr, unghii – toate sunt proteine cu Sulf).
Toate substanțele care conțin N, P sau S declanșează în organismul nostru reacții tip ”acid” întrucât
eliberează acești anioni (sau ioni ”negativi”) în mediul apos al organismului.
TOATE proteinele alimentare (carne, ouă, lactate, leguminoase, semințe, vlăstari, glutenul din grâne
și cereale etc) conțin N, P sau S – deci vor declanșa în corp reacții tip ”acid”.
(V-ați obișnuit deja cu notațiile ”ioni negativi” - ”acid” = ”reacții distructive”. Încă o dată vă
amintesc că discutăm despre biochimie – dar sună ca și cum am descrie comportamente umane!).
Substanțele folosite drept îngrășăminte pentru pământ (în agricultură) sunt substanțe care conțin N,
P, S (azotați, fosfați, sulfați) – pentru că acestea ”extrag” forțat calciul și magneziul din pământ și
stimulează creșterea plantelor (înțelegând puțină chimie anorganică, deja aveți idee logica acestor
procese). Singura mare problemă este că aceste substanțe vor ajunge din plante și în corpul omenesc
– și aici vor face același lucru ca în pământ - ”extrag calciul și magneziul” din ”sol” (din celulele
noastre) – pe baza aceleași reactivități caracteristice. Având astfel o acțiune ”distructivă”/”acidă”
asupra corpului/celulelor.
Toți conservanții alimentari cunoscuți sunt substanțe acide (pe bază de sulf – sulfiți, azot – nitriți,
nitrați sau fosfor – fosfați, acidul fosforic din băuturile acidulate, sau alți acizi – benzoic, salicilic,
acetic etc –de ex. aspirina – folosită ca și conservant – este acidul salicilic, de ex). Substanțele acide
OMOARĂ viața din alimente – pentru că un aliment viu este un aliment în care reacțiile se produc
continuu – și prin urmare, se degradează. Ca să poți păstra mai mult timp un aliment, este nevoie
”să-l omori” cu acizi, să-i îndepărtezi viața din el (viața înseamnă cicluri complete – până la
dezintegrare).
Așadar – TOATE ALIMENTELE CONSERVATE – indiferent de modalitatea folosită de conservare
(fierbere, substanțe chimice, cu sare, cu oțet, cu alți conservanți chimici, fermentare lactică =
murături, afumare etc etc) sunt alimente MOARTE, care vor produce stare de acidoză în corp.
Congelarea și deshidratarea naturală (sub 40 grade) sunt singurele metode de conservare care
păstrează structura vie într-o formă încetinită și o pot reface (parțial) după dezghețare și rehidratare.
De aceea, în toate dietele de detoxifiere se evită complet alimentele conservate, fiind acceptate
ocazional fructele și legumele uscate sau congelate.
Toate substanțele care conțin sulf, azot sau fosfor în moleculele lor sunt substanțe tip ACID – de la
medicamentele cu sulf (toate antibioticele conțin sulf) sau anestezicele cu azot în moleculă, până la
substanțele chimice din cosmetice (celebrul SLS – lauril-sulfatul-de-sodiu din toate șampoanele,
pastele de dinți sau săpunurile = principalul agent spumant, cel datorită căruia cosmeticele ”fac
clăbuci”). Sulful, în special – este un element chimic foarte aderent, foarte ”lipicios” (dr. Morse îi
spune ”super-glue” - super-lipiciul, este mai ”lipicios” decât glutenul din făină – cel care face
aluatul din făina să se lipească de mâini, dar glutenul nu este altceva decât o altă proteină pe bază de
sulf). Și vom descoperi că intoxicația cu sulf este una dintre cele mai importante cauze de acidoză
digestivă, acest element acumulându-se în pereții întregului tract digestiv, dar în special în pereții
intestinului gros/colonului transvers.

Mulțumesc că ați avut răbdare să citiți lecția până în acest moment – dar să știți că în chimie – când
o înțelegi simplu – se găsesc explicațiile multora dintre reacțiile corpului.

De exemplu – privind tabelul periodic, puteți înțelege de ce mercurul (Hg) și cadmiul (Cd) din țigări
determină o carență de Zn (în organism). Pentru că cele trei elemente au molecule cu același număr
de electroni pe ultima orbită (10 electroni pe orbita tip d), dar au volum diferit – Zn este o moleculă
mai mică, Cd mai mare și Hg cea mai mare. Receptorii de Zinc din organism recunosc ultima orbită
și reacționează atât cu Cd, cât și cu Hg – dar acestea fiind molecule prea mari – blochează
receptorii. Și rămân în celule/țesuturi. Producând intoxicație mercurială sau cu cadmiu (cu
simptome principale agresivitate, iritabilitate) și carență de zinc (un element cu acțiune calmantă,
relaxantă, sedativă pentru sistemul nervos).

Chimia anorganică – care studiază substanțele chimice din Natură, folosind ca și instrument
principal Tabelul periodic al elementelor – este o componentă fundamentală a înțelegerii modalității
de reacție a celulelor corpului omenesc.

Întorcându-ne la celule – pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în interiorul lor – avem nevoie să
definim și câteva noțiuni de ”chimie organică” (adică de studiere a moleculelor ”vii” care intră în
structura celulelor noastre).
Diferența dintre molecule ”moarte”, inerte, din pământ și moleculele ”vii”, dinamice, reactive din
celulele corpului nostru nu este o diferență chimică (ele au aceeași structură, din punct de vedere al
unui chimist), ci este o diferență energetică (dinamică), fizică.
Moleculele vii au ”energie” care le permite să inițieze ”mișcări” în interiorul celulelor și în afara
acestora.

Există câteva substanțe vii fundamentale – care intră și în structura alimentelor noastre, și apoi sunt
folosite în toate celulele noastre:
− glucide
− lipide și
− proteine

Glucidele (sau carbohidrații) – sunt substanțe organice alcătuite din C (carbon), H(hidrogen) și O
(oxigen), ”fabricate” de plante prin procesul de fotosinteză (minerale din sol plus fotoni din lumina
solară) și reprezintă combustibilul de bază al ființei umane și al multor animale.
Există glucide simple – cu molecule simple (glucoza, fructoza, galactoza) și glucide complexe (cu
multe molecule – precum amidonul – din cereale sau tuberculi, sau celuloza).
Glucidele simple sunt folosite preferențial de celule drept sursă principală de combustibil. Glucoza
intră în celule prin intermediul unui receptor activat de insulină (am prezentat deja mecanismul în
lecția anterioară, la epiteliile secretoare). Fructoza intră direct în celule, prin difuziune directă (nu
are nevoie de receptori, ”se strecoară” printre moleculele membranei celulare.
Zahărul chimic – este o dizaharidă – numită și sucroză, format din două molecule de glucoză.
Pentru că este obținut printr-un proces de triplă rafinare (din trestie sau sfeclă de zahăr – prima
rafinare = melasă, a doua rafinare = zahăr brun, a treia rafinare = zahăr alb) – are o moleculă
chimică tip acid.
Glucidele sunt cele care furnizează celulelor C (carbonul) esențial pentru ”micile carburatoare”
interne ale celulei – numite mitocondrii. Împreună cu oxigenul adus în celule de hemoglobina din
globulele roșii ale sângelui (hemoglobina este o substanță cu un atom de Fe (fier), care dă culoare
roșie, și este transportorul oxigenului) – carbonul este folosit pentru reacțiile tip ”ardere” (oxidare),
în urma cărora rezultă energie – care este apoi ”stocată” sub forma acizilor ATP – și folosită pentru
multe reacții celulare.
Reziduurile în urma folosirii glucidelor sunt CO2, dioxidul de carbon și H20, apa. Corpul are
mecanisme eficiente de eliminare a lor (prin sistemul venos – CO2, și prin sistemul limfatic – apa
cu alte reziduuri) și echilibrare continuă.

Lipidele sunt substanțe organice tot din C (carbon), H(hidrogen) și O(oxigen), dar cu structuri
speciale, care le face să nu fie solubile în apă (dizolvate în apă), ci doar în substanțe organice
numite hidrocarburi (substanțe tip petrolier).
Ele au rol izolator în organism (vom vedea că întră în structura membranelor celulare, în mod
special), precum și rol de depozitare/protecție (vom vedea cum corpul folosește substanțe tip lipidic,
în special colesterolul, pentru depozitarea și neutralizarea unor substanțe potențial toxice și pentru
repararea unor leziuni produse de acizi, în special în pereții vaselor de sânge).
Ca și structură, ele sunt formate din acizi grași și glicerol (un alcool).
În organism, ele eliberează acizii grași – așadar – grăsimile alimentare consumate constant produc o
acidoză marcată în organism.
Totuși, există o serie de acizi grași numiți esențiali, foarte importanți pentru funcționarea sistemului
nervos (am văzut că teaca axonilor neuronului – celula principală a sistemului nervos – este formată
din mielină = cu structură lipo-proteică). Corpul are nevoie de mici cantități din acești acizi grași
esențiali, dar într-o formă simplă, pe care să o poată folosi, fără prea mare consum de energie.
Vom descoperi cum multe semințe mici conțin acești acizi – în cantități apreciabile (semințele de
chia, de susan, de in sau de cânepă). Și peștii și fructele de mare conțin acești acizi grași (dar alături
de alte substanțe destul de agresive pentru celulele umane).
Proteinele – sunt substanțe alcătuite din aminoacizi – structuri pe bază de N (azot), P (fosfor) sau S
(sulf). Sunt esențiale pentru viață, întrucât stau la baza structurii întregului organism viu.
Majoritatea moleculelor dinamice din organism sunt structuri proteice.
Toate proteinele sunt polimeri (combinații) de aminoacizi – în diferite structuri.
În natură există doar 22 aminoacizi esențiali (fără de care nu există viață) – și mii de alte tipuri de
aminoacizi variați, implicați în diferite reacții.
Organitele celulare care se ocupă de ”sinteza„ și combinarea de aminoacizi pentru formarea de
structuri proteice sunt ribozomii, care alături de sistemul reticular din celulă (prin care se elimină
substanțe din celule) reprezintă principala ”uzină” producătoare de proteine a celulelor. Aminoacizii
intră în structura ADN-ul, ”tipar”-ul molecular al întregului organism (”cip”-ul computerului – care
este corpul omenesc). Așadar – sunt acizi foarte necesari – precum acest acid dezoxiribonucleic
(ADN), AVEM NEVOIE ȘI DE ACIZI ÎN CORPUL NOSTRU. Ribozomii sunt structuri celulare
importante ale sintezei proteice. În corpul nostru, organul care face același lucru (sintetizează și
proteine, dar și multe alte substanțe, necesare pentru întregul corp) este ficatul.
Ficatul este uzina bio-chimică a corpului nostru. Dacă s-ar construi un combinat chimic capabil să
realizeze toate funcțiile pe care știm (până în prezent) că le realizează ficatul nostru, acesta ar trebui
să ocupe peste 500 hectare. Iar ficatul face nu numai restructurare și sinteză biochimică – el face și
procese de ”transmutație” - în sensul că este în stare să schimbe componentele unele în altele.
Știm deja că ficatul este în stare să transforme lipide (grăsimi) în glucide (zaharuri), dar mai știm și
că poate schimba molecule de Ca (calciu) în Si (siliciu) și probabil și mai mult de atât.
Știm foarte puțin despre ”transmutația biologică” (veritabilă) alchimie care se produce în interiorul
ficatului.
În ceea ce privește sinteza proteinelor – ficatul are nevoie de aminoacizi – de structuri simple –
pentru a-și produce proteinele de care are nevoie.
Orice element din natură care are o structură conține aminoacizi.
Așadar – nu există legumă sau fruct – care au o structură definită – să nu conțină aminoacizi.
Corpul are nevoie de aminoacizi – NU de proteine (structuri în care aminoacizii sunt legați între ei
în structuri de variate complexități).
Multe dintre informațiile nutriționale prezente sunt false – pentru că întreaga cunoaștere umană este
superficială și falsă. Și atunci când nu știi multe – accepți orice explicație parțială și neadevărată.
Un comentariu despre vitamine – numite și ”amine vitale” (vit-amine). Sunt substanțe proteice
prezente în cantități mici în toate alimentele vii, în special în fructe și legume – fiind pentru
organism o sursă importanăt de ”amine”. Aceste structuri se vor combina cu ”acizii” proprii ai
corpului și realizează o detoxifiere fundamentală (vitaminele din fructe/legume crude ajută corpul în
propriul proces de detoxifiere, nu numai prin ”neutralizarea” acizilor – ca restul mineralelor – dar în
special prin ”reciclarea” acizilor, prin refolosirea unor radicali acizi și sinteza de substanțe utile).
Vitaminele sunt esențiale atunci când sunt sub formă biologic activă – precum într-un fruct în
totalitate, sau într-o legumă în totalitate. Vitaminele ”chimice” din suplimente – sunt parțial
utilizabile și încarcă exagerat organismul cu mecanismul de procesare/prelucrare/detoxifiere.
Prelucrarea termică a alimentelor distruge complet vitaminele. Și denaturează chimic mineralele
prezente.

Tot la capitolul proteinelor, să discutăm încă un pic despre celule și membranele celulare, alcătuie
din substanțe numite fosfolipide (combinații între lipide și proteine).
Sunt molecule de grăsime combinate cu substanțe pe bază de fosfor (P). Acestea asigură
”impermeabilitatea” peretelui celulei – orice substanță care intră sau iese din celulă fiind vehiculată
prin intermediul unor proteine ”transportoare”.
În interiorul celulei predomină ionii de K (potasiu), iar în exteriorul celulei (așa numitul spațiul
interstițial – sau între celule, predomină ionii de Na (sodiu).
Ionii de Na din exterior trebuie să fie un pic mai mulți decât cei de K intracelular, astfel încât între
exterior (mai pozitiv) și interior (ușor mai negativ) să fie menținut un echilibru.
În timpul zilei – datorită luminii solare, a activității mai intense a întregului organism și a tuturor
celulelor – ionii de potasiu ies din celulă și cei de sodiu intră în celulă – prin intermediul unui
mecanism numit ”transportor”.
[Link]
Acest mecanism scoate (”donează”) trei molecule de K (potasiu) și introduce (”primește”) două
molecule de Na (sodiu) la fiecare mișcare. Astfel încât, în permanență de menține un gradient ușor
mai pozitiv la exterior, decât la interior (numit ”diferența de potențial”) - care este cheia vieții
(dinamicii, mișcării):
Întotdeauna dăruim 3 și primim 2 – pentru a menține ”diferența de potențial”.
Dăruim un pic mai mult decât primim.
Vorbim tot de biochimie și aici – dar nu numai!
De ce este nevoie de acest gradient ușor ”pozitiv” la exterior?
Pentru că lumina (fotonii) care pătrund permanent în interiorul corpului (prin intermediul
moleculelor ”încărcate cu lumină” = glucidele, acizii grași esențiali și aminoacizii din plante!) să
poată fi reținuți în exteriorul celulelor.
Fotonii sunt încărcați ușor negativ (conțin electroni liberi) și pentru a fi reținuți de celule – acestea
au nevoie să mențină în permanență un gradient ușor pozitiv la exteriorul lor.
Așadar – pentru a menține lumina în apropierea noastră – avem nevoie să fim pozitivi la exterior.
Negativul există și el și în interior, dar dacă este depășit de latura pozitivă – lumina rămâne alături
de noi. Lumina rămâne cu fiecare dintre celulele noastre și atunci întregul corp este armonizat –
acordat la Universul din care face parte – la Sursa vieții pe pământ.
Celulele rețin lumina și își mențin viața/dinamica (și funcționarea).
Fiecare celulă este o entitate conștientă – fiecare celulă este o entitate luminoasă.
Suma tuturor celulelor = corpul nostru – este o comunitate din entități luminoase și devine și el o
altă entitate luminoasă (când toate părțile sale componente sunt luminoase).

Spuneam despre celule că în timpul zilei, sodiul pătrunde la interiorul celulelor și potasiul iese la
exterior. Lumina zilei, lumina soarelui – este cea care influențează majoritar această deplasare de
ioni între exteriorul și interiorul celulei. Pe măsură ce se acumulează din ce în ce mai mult sodiu în
celule – începe să se simtă o stare de oboseală, de îngreunare. Către seară – apare oboseala intensă,
cu nevoia de oprire a activității majorității sistemelor din corp (odihna). În timpul somnului de
noapte, luna și repausul complet al corpului fizic (posibil doar când mintea rațională/superficială
este ”decuplată”) determină inversarea mișcării – și atunci sodiul iese din celule și potasiul reintră
în celule. După un somn bun de noapte – toate celulele/întregul organism – se simt înviorate și
revigorate.
Așa cum observați – la nivel de celule – Na (sodiul) este cel cu rol ”tonic” - activ, dinamic și K
(potasiul) este cel cu rol relaxant, de refacere.
La nivelul organismului – vom observa cum Ca (calciul) este cel cu rol ”tonic”, activ, dinamic –
folosit în toate mecanismele de contracție și activitate musculară, iar Mg (magneziul) cel cu rol
relaxant, de refacere.
Acești cationi, ”ioni pozitivi”, ioni de ”dăruire” sunt printre cei mai importanți în organism.
De aici și ”exagerările” existente în medicină în tratamentul cu suplimente minerale – în special cu
substanțe pe bază de calciu și magneziu (pentru că s-a observat pracic efectul lor):

În orice urgență medicală – de câte ori ajungeți la spital într-o stare de rău intens – primele măsuri
de prim ajutor sunt perfuziile intra-venoase fie cu ser fiziologic (clorură de sodiu diluată 9mg/ml),
fie cu calciu, fie cu soluție Ringer (clorura de sodiu, clorura de calciu, clorura de potasiu).
Oricine primește o perfuzie cu aceste substanțe se simte mult mai bine.
Indiferent de problema de sănătate care a produs starea de rău.
De ce?
Pentru că aceste substanțe sunt principalele ”sisteme de tamponare”/echilibrare a acidozei
organismului, indiferent de cauza ei – aceste substanțe fiind recunoscute de organism ca benefice,
întrucât fiecare celulă le folosește în mod constant pentru propriile echilibrări.
Vor acționa asupra corpului NUMAI substanțele recunoscute de celule/corp ca existând și în mediul
intern al corpului.

O aplicație practică și mai interesantă pornind de la această cunoaștere este legată de ”măsuri de
prim ajutor” pe care le puteți folosi acasă în orice fel de ”urgență” medicală (care înseamnă, în
primul rând, o ”acidoză” marcată).
Coajă de ou pisată, cu puțină miere și zeamă de lămâie și multă apă.
Sau în limbaj chimic, carbonat de calciu, cu glucoză+fructoză și acid citric (care sa transforme
carbonatul de calciu în citrat de calciu, mai reactiv!).

Cunoașterea chimiei anorganice și organice ne va ajuta să înțelegem foarte multe când vom discuta
despre ”acidoză”, despre alimente și acțiunea lor asupra organismului.
Vom mai detalia noțiunile de biochimie discutate și repeta toate explicațiile lecțiilor anterioare –
aproape la toate lecțiile despre nutriție.
Așa încât, să nu vă speriați de multitudinea informațiilor.
Ele se vor repeta de atâtea ori pe parcusul lecțiilor următoare, încât cu siguranță multe vă vor deveni
familiare.

Studiul celulelor – la toate nivelele – fiziologie, biochimie, fizică – ne învață lecții importante.
Studiul membranei celulare ne-a învățat că
PERCEPȚIA MODIFICĂ EXPRESIA GENETICĂ ȘI COMPORTAMENTUL CELULEI.
MENȚINEREA ECHILIBRULUI POZITIV/NEGATIV ÎNSEAMNĂ VIAȚĂ.
LUMINA APARȚINE PĂRȚII POZITIVE.
ECHILIBRUL DĂRUIRE-PRIMIRE (3:2) = VIAȚĂ
VIAȚA ESTE DINAMICĂ PERPETUĂ, ARMONIZATĂ CU UNIVERSUL DIN JUR –
MICROCOSMOSUL ESTE PERMANENT LEGAT DE MACROCOSMOS.
CONȘTIENȚA este celulară – adică este corporală. (NU mintea este conștiență, ci corpul este
conștiență=lumină).

Cunoașterea este fascinantă.

Sper ca sunteți de acord cu mine.
Pe măsură ce pătrundem mai în profunzime în secretele vieții și înțelegem din ce în ce mai multe
despre minunatul nostru corp omenesc – realizăm multe:
1) acceptăm cu ușurință explicații parțiale și eronate ale ”oamenilor de știință” și ale tuturor
celor din jurul nostru; majoritatea nu au habar despre ce vorbesc (după toate lecțiile de până
acum, voi și cum mine credeți că știm ceva?....doar am ”zgâriat” un pic suprafața
cunoașterii! Felicitari nouă tuturor!).
 2) Știm infim de puțin despre cine și ce suntem – în interiorul și în exteriorul nostru. Începem
să aflăm, din toate lecțiile de mai sus – că suntem MULT MAI MULT decât am crezut
vreodată – că suntem un mic Dumnezeu pentru miliardele noastre de celule – și că suntem
RESPONSABILI pentru buna funcționare a tuturor celulelor. Fericirea a miliarde de mici
supuși muncitori depinde de ce mâncăm, ce bem, ce punem pe piele, ce vorbim și ce
gândim. Cum ne simțim aflând ce responsabilitate uriașă avem? Personal – am fost și sunt
zguduită în profunzimea sufletului de amploarea acestei revelații. Această responsabilitate
odată conștientizată, ne schimbă complet viața. Nu mai putem fi nepăsători – nu ne mai
putem comporta inconștient, precum copiii răsfățați – DEVENIM SUFLETEȘTE ADULȚI.
3) Curățând fiecare celulă din corpul nostru fizic, permitem fiecărui mic ”cetățean” al corpului,
fiecărei celule să devină ”luminoasă”, ”conștientă” de prezența luminii din jurul ei (dacă
celula este în dezechilibru, ea nu poate percepe lumina, chiar dacă este prezentă!) Dacă
fiecare celulă este conștientă de prezența luminii, întregul corp devine conștient de prezența
luminii! Conștiența, definită uneori și ca ”iluminare” este o funcție a corpului – nu o funcție
a minții! Incredibil – dar adevărat – iar noi toți căutăm iluminarea într-o direcție eronată
(folosind în special mintea și rațiunea). Responsabilitatea pe care o avem, de a curăța și
vindeca fiecare celulă din corpul nostru – este calea principală către ILUMINARE =
conștiența apartenenței la întreg.
4) Învățăm despre valorile fundamentale ale vieții – dăruirea și primirea. Ele nu sunt simple
valori morale, din cărțile de religie, ci adevărate procese ale vieții, regăsite la multe nivele
(noi le-am descoperit în celule, dar le vom descoperi și în toate metabolismele). Este
important să dăruim mai mult decât primim. Dar....este important ȘI SĂ PRIMIM!
Majoritatea oamenilor înțeleg greșit aceste principii – toți se grăbesc să dăruiască – și foarte
puțini învață să primească. Dăruim 3 – primim 2. Important este să menținem echilibrul.
Școala SĂNĂTATE 5D este darul meu de energie și iubire pentru voi toți.
Primiți-l cu toții (deja ați dăruit Fundației ”recompensa” taxei cursului – așa că echilibrul este
menținut!) și ulterior, dați-l mai departe – atunci când îl aplicați practic și deveniți echilibrul despre
care discutăm de la începutul cursului.
ECHILIBRUL ACID – ALCALIN.
Echilibrul negativ – pozitiv
Echilibrul zi – noapte
Echilibrul masculin – feminin
Echilibrul limfatic - sânge
DUALITATEA = care înseamnă VIAȚA pe pământ.
[Link]

EXERCIŢIUL 2.3

1) Primul exercițiu va fi unul mai ”școlăresc” dar foarte util pentru fiecare dintre voi – vă voi ruga
să faceți fiecare dintre voi un mic referat (maxim o pagină-două) despre un element din tabelul
periodic, pe care doriți să-l studiați mai mult. Puteți face un mic studiu despre calciu, despre
magneziu, potasiu sau sodiu, sau veți dori sa studiați mai multe despre aluminiu, bor, mangan,
cobalt, zinc, argint, mercur, arsenic, plumb sau altele. Incercați să vă uitați în tabelul periodic al
elementelor – și să identificați un element chimic care ”vă atrage” mai mult. Citiți despre acesta pe
Internet, căutați informații și apoi, încercați să înțelegeți, în corpul vostru – de ce ați fost atrași de
acest element, în mod special. Comentați totul cât mai personal – încercați să nu reproduceți doar
informația din materialele pe care le citiți. Lăsați fantezia, imaginația și intuiția să vă călăuzează în
realizarea acestui referat. Nu veți primi note pentru el. Nu contează gramatica, nu contează
exprimarea, nu contează decât să aduceți la nivel de cuvinte trăirile interioare pe care le aveți.

2) Al doilea exercițiu este unul mai ”personal” - în care veți exersa în cursul unei zile (sau a mai
multor zile, dacă vă face plăcere) procesul de dăruire – primire. Veți observa în cursul unei zile ce
dăruiți celorlalți:
− ce gânduri le dăruiți
− ce vorbe le dăruiți
− ce acțiuni le dăruiți (câtă energie le dedicați)
− ce obiecte le dăruiți
Și veți observa în același timp ce primiți de la ceilalți: ce gânduri, ce vorbe, ce acțiuni (energii) –
pentru că echilibrul întotdeauna se menține (cât timp sunteți în viață!)
Fiți observatorul vieții voastre – în special în situațiile dificile (mai ales cu persoanele apropiate din
familie, cu părinții, cu partenerii, cu copiii).
Profitați de toate situațiile care înainte ”vă tulburau”, ”vă enervau”, ”vă iritau” - de acasă sau de la
serviciu – pentru a face acest exercițiu (exerciții).
Cu cât îl faceți mai des – cu atât puteți să vă observați propriile ”modele de acțiune” - pe care le
vom folosi în exercițiile de detașare.
Fiecare dintre noi are ”mecanisme de supraviețuire” sau ”mecanisme de compensare” pe care le
punem ”automat” în funcțiune în situațiile stresante. Aproape că nici nu le mai băgăm de seamă –
ele se declanșează ”automat” și produc reacții biochimice și fiziologice în organism (de la
dezechilibrele la nivelul membranelor celulare, și până la proasta filtrare a rinichilor, ca urmare a
”închiderii” glandelor suprarenale).
Profitați de toate situațiile dificile ale vieții pentru a vă face ”temele” la acestă lecție.
Folosiți ”răul” în mod didactic – pentru a învăța despre propriile voastre reacții.
Poate fi extrem de distractiv – să folosești ”nervii” și ”supărările” pentru exersare.
Amintiți-vă să o faceți!
La ”nervi” - devenim cam ”uituci” (țineți minte că reacțiile ”simpatice” - de stres – închid creierul
rațional?) - așa că să nu vă supărați dacă veți cam uita la început. Dar persistați – AMINTIȚI-VĂ să
faceți exercițiul de OBSERVARE a dăruirii (ce dau eu celorlalți când sunt nervos – ce gânduri,
vorbe sau acțiuni) și primirii (ce primesc de la ceilalți?).
Comentați ce s-a întâmplat în timpul realizării acestui exercițiu.
LECŢIA 2.4

STADII DE DEZVOLTARE/INVOLUŢIE CELULARĂ

Am învățat în lecțiile anterioare mai multe despre structura celulelor și a țesuturilor (= asociere de
celule îndeplinind aceeași funcție și având același aspect), despre organitele celulare și funcțiile lor
și despre biochimia celulei și substanțele minerale și organice implicate în funcțiile celulare.

Vom discuta în prezenta lecție despre evoluția celulelor – de la apariția lor la dispariția lor – cu alte
cuvinte – despre ciclurile de viață ale celulelor.

Și înainte de a cunoaște mai multe despre VIAȚA unei celule, vom discuta despre elementul cel mai
important, considerat ”esența vieții celulei” și ”depozitarul memorie tuturor informațiilor despre
întregul organism” - ADN-ul = acidul dezoxiribonucleic.
Descoperirea structurii acestei molecule a fost realizată acum 50 de ani, de către cercetătorii James
Watson și Francisc Crick - o poveste interesantă, pentru cunoscătorii de engleză
[Link]
De atunci încoace – această moleculă care stă la baza vieții celulare a continuat să fascineze
oamenii de știință, dar și căutătorii spirituali. Pentru că majoritatea au descoperit-o ca existând deja
în toate tradițiile și mitologiile popoarelor de pe tot globul pământesc!

Ce este ADN-ul?
[Link]

ADN-ul este o structură chimică depozitară de informație.

[Link]
Are o formă de spirală dublă, cele două spire fiind reunite între ele prin legături chimice – care apar
ca ”treptele” de legătură – iar întreaga structură se bazeză doar pe patru molecule denumite adenină,

guanină, citozină și timină (sau prescurtat A, G, C, T).

Din combinațiile infinite posibile între cele patru molecule – apar nenumărate tipuri de programări
de coduri – care stau la baza depozitării informației necesare apariției unui organism viu.

Structura de spirală dublă ne amintește imaginile ”șerpilor” împletiți din toate simbolurile antice.
Gregg Braden – în cartea sa ”Codul lui Dumnezeu” - discută despre ADN și misterele sale
structurale, făcând legături foarte interesante.
O altă cercetătoare spirituală, Jonette Crowley, spune că ar fi util să ne imaginăm ADN-ul uman ca
fiind asemenea unor ”receptori” de informație, precum antene de satelit minuscule orientate sper
cosmos.
Dr. Bruce Lipton, în cartea sa ”Biologia credinței” spune: ”Comportamentul biologic și activitatea
genelor se află în legătură dinamică cu informația din mediul înconjurător ce este descărcată în
celule”.
În lecția precedentă, am aflat cum fiecare celulă ”atrage” fotonii de lumină din jur la exteriorul
membranei sale celulare (care are nevoie să fie ușor polarizată pozitiv la exterior). Acum înțelegem
și mai mult cum celula este programată de către ceva din exteriorul ei.
Bruce Lipton compară ADN-ul celulelor cu cheia de la o mașină – care totuși nu se poate conduce
singură.
ADN-ul doar ”pornește” programul organismului.
Modul în care răspund celulele la mediul înconjurător depinde de felul în care este perceput acest
mediu încojurător. PERCEPȚIA CONDIȚIONEAZĂ REACȚIA FIECĂREI CELULE ȘI A
ÎNTREGULUI CORP.
Mediul de la care ADN-ul celular percepe informația este ÎNTREGUL UNIVERS – indiferent de
spațiu și timp.
În fizica particulelor – ideea unei conexiuni atât de strânse și cosmice se numește nonlocatitate.
Înseamnă că particulele de materie sunt atât de complet interconectate unele cu altele încât ele
comunică prin timp și spațiu.
Cu alte cuvinte – un lucru se află peste tot în același timp.
Fizica modernă ne-a arătat că, în plus față de materia și energia care însumează Universul, există un
element invizibil care produce coerență instantanee și comunicare pretutindeni în Univers.
Unii numesc acest element - ”câmpul” sau ”matricea” lumii noastre (Gregg Braden – a scris o carte
intitulată ”Matricea Divină”, la fel și Lynne McTaggart ”Câmpul”).
Asta înseamnă faptul că organismul uman, prin mecanismul ADN-ul celular, este programat să
primească informații de peste tot și oriunde
Important de notat este faptul că programarea sau depozitarea informațiilor preluate din Cosmos nu
se produce într-un singur loc anume – ci este distribuită în mod holografic în întregimea sa.
Ceea ce pare separat în realitatea noastră, este de fapt, interconectat.
Fizicianul David Bohm postulează că ordinea explicită – realitatea aparent separată – este o
proiecție a invizibilului, dar implică o ordine fundamentală în care totul este un întreg unitar.
Întorcându-ne la metafora ADN-ul – ca o antenă de satelit – informația pe care acesta o accesează și
transferă depinde de ”sateliții” pe care acesta îi urmărește.
”Paleta de frecvențe” în care o persoană operează în mod normal – determină realitatea
înconjurătoare și răspunsul la ea.
Dacă o persoană este foarte ”materialistă” și ”împământată”, fără nici o preocupare pentru
dezvoltarea spirituală, ADN-ul celulelor recepționează vibrațiile și selectează din mediul încojurător
acele circumstanțe corespunzătoare – persoana se va confrunta doar cu situații ”materiale” și
”pământești” și va avea aspirații ”materiale” (deloc spirituale).
Oamenii de știință spun că 97% din ADN-ul celular este ”inutil”, nefiind implicat în transmiterea
genetică propriu-zisă.
Cum deja am învățat că în Natură nu este nimic inutil, nimic în plus, nimic ”ne-eficient”, deja
putem ”suspecta” că această cantitate imensă de ADN pe care o deținem în celulele noastre
reprezintă potențiale de comunicare cu lumea înconjurătoare și accesarea unor frecvențe multiple –
toate aflate la dispoziția noastră.
ADN-ul tuturor are potențialul de a recepționa orice – însă la majoritatea el poate să nu fie încă
”acordat” acelor frecvențe sau dimensiuni.

David Icke, în cartea sa provocatoare ”Iubirea infinită este singurul adevăr, restul este iluzie”
apărută la Editura Daksha, 2011 – are o revelație cu privire la ADN – ca fiind receptorul prin care
noi toți suntem ”cuplați” la matricea holografică care este Universul în care se dorește ca noi toți să
trăim.
Robert Morse vorbește foarte mult în teoria sa despre detoxifierea cu fructe și legume crude despre
”vibrația” energiei fructelor și legumelor, ca modificând fundamental vibrația celulelor corpului
nostru. Fructele aduc vibrația luminii solare și a sevei pământului – reunite într-un produs perfect.
Strategia 5D intenționează – în mod special – o schimbare a ”energiei” fiecărei persoane, o
”desprindere” de energia ”moartă” a alimentelor gătite (prin foc) și o accesare constantă a energiei
”viului”.
Pentru că fizica este o știința extraordinară de cunoaștere a lumii, cea pe care se sprijină chimia,
biologia, anatomia și fiziologia – v-aș încuraja să studiați, în măsura în care aveți timp la dispoziție
– teoriile legate de ”câmpul unificat al Universului”.
Sunt mulți fizicieni moderni – a căror spiritualitate a permis dezvoltarea științei în direcții extensive
incredibile.
Unul dintre ei este Nassim Haramein – și vă recomand să vizionați cât mai mult din seminarul său
despre Teoria unificată a câmpului – tradus și în lb. Română.
[Link]
Altul este Amit Goswami, care apare în filmul ”What the bleep do we know” și în documentarul
”Renașterea lui Dalai Lama”. El este autorul cărților ”Doctorul cuantic – ghidul unui vizician pentru
sănătate și vindecare” și ”Universul conștient de sine”, apărute la Editura Orfeu 2000.

ADN-ul a fost ”cheia” trecerii între chimie (este o structură alcătuită din molecule) și fizică (este o
structură depozitară de informație, pe care o poate transmite mai departe).

O întrebare care se poate pune în acest moment – înainte de a discuta mai multe despre fazele
evoluției celulelor – ar fi – cum poate fi influențat ADN-ul celulelor noastre?

Cercetătorii au descoperit ceea ce misticii, vindecătorii și șamanii știau de veacuri: că suntem

programabili prin cuvinte, limbaj și gândire.
Lingviștii au aflat că aceleași reguli de bază și sintaxă folosite în toate limbajele sunt folosite și de
codul nostru genetic. Prin urmare – ei concluzionează că limbajul este o reflecție intrinsecă a ADN-
ului nostru. Mai mult – limbajul poate influența ADN-ul și informația genetică.
Biofizicianul rus Piotr Garjajev a descoperit că ”substanța vie a ADN-ului va reacționa totdeauna
sub acțiunea razelor laser modulate lingvistic sau chiar a undelor radio, dacă este folosită frecvența
(sunetul) corectă. Acest lucru explică, în sfârșit, în mod științific, motivul pentru care afirmațiile,
hipnoza și restul tehnicilor au efecte atât de puternice asupra oamenilor. Este complet normal și
natural ca ADN-ul nostru să reacționeze la limbaj”.
În acest moment al lecției – vă reamintesc că vom avea module întregi dedicate explorării
interacțiunii dintre corpul omenesc și mediul înconjurător.
Aici vom sublinia doar faptul că înțelegând modalitatea în care corpul omenesc și toate celulele
sale, întregul său ADN se ”aliniază” la mediul în care se află – vom înțelege de ce ”devenim”
mediul înconjurător.
Mediul devine corpul nostru – prin alimentele pe care le introducem în corp și care se transformă în
corpul nostru și prin informațiile pe care le introducem în minte – și care se transformă în mintea
noastră.
De aici și apelul continuu la RESPONSABILITATEA pentru fiecare secundă din viața noastră și
pentru DISCIPLINĂ interioară – ce trebuie construită pas cu pas – într-un Univers/organism
perpetuu în schimbare.
Dacă ați aflat până în prezent că atât corpul pe care îl aveți, cât și mintea care îl ”conduce” sunt
uriașe depozite de reziduuri (necurățate de zeci de ani) – începeți să înțelegeți profunzimea
stagnărilor și a blocajelor – fizice, emoționale și mentale – cu care ne confruntăm cu toții în prezent.

Să ne întoarcem la fazele de evoluție ale celulelor – pentru a încheia înțelegerea micro-universului

din interiorul corpului nostru.
Așa cum vă spuneam în fiecare lecție – VIAȚA ÎNSEAMNĂ DINAMICĂ.
Nimic nu stagnează și nimic nu este la fel în corpul nostru și în viața noastră. Stabilitatea aparentă a
structurii sau vieții noastre este doar o iluzie. De fapt, cu toții ne schimbăm continuu și ne adaptăm
continuu la mediul înconjurător în continuă schimbare.
Viața medie a celulelor din corpul nostru depinde de tipul de celulă. În corp există aproximativ 10
trilioane de celule, care sunt de aproximativ 200 feluri – la corpul omenesc adult. Unele celule au
viață foarte scurtă, altele pot rămâne în corpul persoanei dinainte de naștere și până la moarte.
Durata medie de viață a unei celule variază între câteva ore (unele celule din sânge), 10 zile (celule
din receptorii gustativi), o lună (celulele pielii), 15 ani (celulele musculare) sau o viață întreagă
(celulele nervoase). Aceasta este vechea teorie din cărți, conform căreia neuronii – celulele nervoase
specializate în conducerea impulsurilor electrice prin corp – nu se refac dacă sunt distruși și trăiesc
cât timp trăiește corpul. Se pare că totuși schimbarea dietei și detoxifiere – duce la posibilitatea
regenerării și refacerii celulelor nervoase (lent, dar posibil).
Regulile vechi și descrierile din toate cărțile de medicină sunt valabile pentru organismele umane
care se hrănesc, de milenii, cu hrană preparată termic.
Când se schimbă această condiție, și celulele încep să primească alimente proaspete – fructe și
legume mai ales – se pare că se schimbă și regulile.

Celulele musculare sunt și ele, la rândul lor, de mai multe feluri, așa cum ați învățat în lecția despre
funcțiile celulare: celule cardiace, celule musculare striate (scheletice) sau celule musculare netede.
Aceste celule conțin filamente care ajută contracția și relaxarea mușchilor, ceea ce produce
mișcarea. Deși celulele musculare mor și ele, sunt printre celulele cele mai longevive ale corpului,
având o viață de aproximativ 15 ani. Majoritatea celulelor corpului trăiesc mult mai puțin, unele
având o viață de câteva ore, altele de câteva zile sau de câteva luni.
De exemplu, celulele mucoasei intestinului trăiesc, în medie, 2-3 zile.
Celulele pielii se refac în general la 28-30 zile (așadar, noi ne înoim pielea în fiecare lună, pierzând
un strat fin de celule distruse – tocmai stratul care formează ”praful” din multe case). Unghiile de la
mâini și picioare cresc circa 3 mm pe lună. Unghiile de la mâini cresc mai repede decât cele de la
picioare – refacerea unei unghii la mâini având loc în circa 4-6 luni, iar la picioare – până la 1 an de
zile. Vara, unghiile cresc mai repede decât iarna (efectul alimentelor crude – fructelor și
legumelor!), la mâna dominantă cresc mai repede decât la cealaltă (activitatea intensifică drenajul
limfatic și rata de înlocuire a țesuturilor).
Neutrofilele – celule din categoria leucocitelor (din sânge), care se ocupă de distrugerea bacteriilor
– trăiesc câteva ore, până la o zi.
Eritrocitele (celulele roșii ale sângelui) trăiesc aproximativ 3 luni (estimarea vieții eritrocitelor a
arătat că acestea pot trăi între 20 și 200 zile). Dacă eritrocitele au o formă modificată (în seceră sau
”în tras la țintă”), adică o formă anormală – atunci ele trăiesc circa 10-20 de zile (și pot duce la
apariția unei forme de anemie).
Celulele ficatului au o durată de viață de 8-16 luni.
Așa cum menționam, celulele din mugurii gustativi trăiesc 10 zile.
Spermatozoizii trăiesc 3 zile, iar ovulul doar 48 de ore.
Durata medie de viață a celulelor este funțcie de tipul și sănătatea acestor celule. Mulți cercetători
afirmă că durata de viață a unei celule depinde de nutriția acesteia și de modul în care îndepărtează
reziduurile celulare.
În fiecare minut, în corpul nostru mor aproximativ 300 milioane de celule.
În marea lor majoritate – aceste celule sunt rapid înlocuite de celule noi, datorită unui proces numit
mitoză celulară (sau diviziune celulară).
Aceste date sunt totuși obținute pe organisme omenești cu nutriție ”obișnuită”, bogată în proteine, în
care fenomenele de distrucție celulară sunt foarte avansate.
Nu s-au făcut studii pe organismele celor care se hrănesc cu hrană vie, la fructarienii sau raw-
veganii de ani de zile.
Așa încât toate informațiile pe care vi le prezint – sunt doar cu titlu informativ. Pentru că celulele
sănătoase, bine hrănite și bine ”îngrijite” (și curățate”) pot trăi foarte mult. FOARTE MULT.
Indiferent de țesutul despre care vorbim.

Celulele din corpul nostru au un ciclul de evoluție – de apariție – viață și degradare/dispariție – care
este foarte evident în organismul oamenilor – întrucât majoritatea se află într-o stare avansată de
toxicitate și degradare. Toate descrierile pe care le facem în prezenta lecție se referă NUMAI la
starea ”normală” a corpului care consumă hrană ”tradițională” zeci de ani.

EVOLUȚIE CELULARĂ

Majoritatea celulelor din corpul nostru provin din ”celule stem” - care sunt celule tinere,
embrionare, nediferențiate, din care provin toate celulele specializate, diferențiate, care ulterior se
grupează și formează diferitele țesuturi și organe, ce îndeplinesc funcții variate.
Celulele stem se găsesc în organism pe toată perioada vieții omului adult și reprezintă ”izvorul” de
reînoire a tuturor celulelor corpului, de-a lungul timpului.
[Link]
Datorită lor – are loc continuu procesul de înoire, refacere și regenerare a tuturor celulelor
îmbătrânite, slabite, degradate sau degenerate.
Celulele stem se găsesc atât în măduva osoasă (și se numesc celule stem hematopoetice), cât și în
celelalte țesuturi (fiind denumite celule stem mezenchimale).
Celulele stem se mai numesc și ”pluripotente” întrucât pot să dea naștere oricărui tip de celulă de
care are nevoie organismul (sunt exact precum mugurii la arbori – care pot da naștere oricărui tip de
țesut de care are nevoie copacul – de aceea – gemoterapia – terapia cu muguri din plante, este un fel
de terapie cu ”celule stem” ale copacilor!).
Prin definiție, celulele stem se pot ”divide” și pot da naștere la ”copii celulare”, în mod nelimitat,
această capacitate fiind denumită ”auto-reînoire”. Ele nu dau naștere numai la celule stem, ci și la
alte tipuri de celule ”diferențiate” de care organismul are nevoie.

A doua etapă – după cea de ”celule stem” - este etapa de ”diferențiere” - acea etapă în care fiecare
celulă începe să se ”specializeze” în a îndeplini anumite funcții și a intra în structura anumitor
țesuturi și organe. Această etapă începe foarte devreme, în primele zile de viață intra-uterină – și
inițiază trecerea de la etapa de morulă, la cea de blastocist (revedeți lecția cu ”Sarcina” pentru re-
amintire).
”Specializarea” celulară continuă reprezintă regula în organismele adulte – majoritatea celulelor din
corp fiind ”diferențiate”. Ele au structuri specifice, adaptate funcțiilor pe care fiecare le are de
îndeplinit.
Am discutat despre tipurile de țesuturi: epitalial, conjunctiv, muscular și nervos (lecția 2.2) și
funcțiile specifice pe care fiecare le îndeplinește.
Fiecare celulă a unui țesut are o durată de viață variabilă, în condiții ”normale” de echilibru a
organismului (care poate fi scurtată sau prelungită, funcție de starea fluidelor care deservesc celula
– de starea sângelui și a sistemului limfatic – așa cum am discutat în prima lecție a primului modul).
Dacă celula își primește nutriția de care are nevoie, iar reziduurile sale acide sunt îndepărtate la
timp de către sistemul limfatic, atunci își va trăi ciclul de viață fiziologic complet – pentru tipul său
caracteristic. Sau poate trăi foarte mult, într-o stare foarte bună. Nu știm încă – întrucât nu
cunoaștem ființe umane aflate în stare de sănătate și funcționare deplină a organismului omenesc.

A treia etapă este cea de degradare și ulterior, moartea.

Există mai multe posibilități de evoluție ”patologică” a celulelor.
Celulele care sunt intoxicate cu propriile reziduuri, ce nu pot fi eliminate, la care se adaugă și alte
substanțe toxice, nu se mai pot oxigena – și își schimbă modalitatea de funcționare de la un
metabolism bazat pe oxidare aerobă (în prezența oxigenului) – la un metabolism bazat pe oxidare
anaerobă (în absența oxigenului).
Aceste celule foarte intoxicate își pierd abilitatea de a mai recepționa semnalele nervoase de la
sistemul endocrin și sistemul nervos, semnale care indică ritmul ”caracteristic” de viață – cât să
trăiască și când să fie înlocuite. Și atunci, apar diferite posibilități de evoluție a lor:
Degradarea și apariția reacțiilor auto-imune
Dacă celulele sunt foarte slăbite și încep să nu mai asculte semnalele proprii ale sistemului reglator
intern, atunci intră în acțiune propria imunitate a corpului (care se ocupă de paza ”mediului intern”
și protecția tuturor celulelor active de posibili invadatori). Corpul decide să-și sacrifice propriile
celule, atât de slăbite încât riscă să devină periculoase pentru celelalte celule. Așa apar anticorpii
împotriva propriilor celule – și se declanșează în organisme ceea ce numim ”boli auto-imune”.
Degradarea și moartea celulară prematură
Multe dintre celulele slăbite, intoxicate mor mai devreme decât este prevăzut biologic și este nevoie
să fie îndepărtate din organism de către macrofage și limfocite killer (constituienți ai sistemului
imunitar) și înlocuite cu celule noi. Dar celulele mai beneficiază de un mecanism de moarte – numit
apoptoză (sau ”sinucidere celulară”) - care este un mecanism prin care celulele se sacrifică pentru
binele celorlalte celule. Este unul dintre cele mai fascinante mecanisme studiate de biologia
celulară.
[Link]
Este un proces intern complex – o întreagă ”cascadă” de evenimente intra-celulare (descrise în
filmul de mai sus), în urma cărora se activează o serie de structuri din interiorul celulei care o
degradează din interior.
Privind la aceste modalități de reacție și la variantele între care celulele au posibilitatea să aleagă să
reacționeze – ești uimit/copleșit încă o dată de inteligența Naturii/Creatorului computerului biologic
care este organismul omenesc! Și realizezi posibilitățile uriașe ale unor celule sănătoase, aflate într-
un mediu intern sănătos!
Degradarea și transformarea în celule canceroase
Celulele slăbite, intoxicate, care funcționează pe mecanisme anaerobe, se pot transforma într-un fel
de celule de tip ”embrionare” - dar lipsite de orice control, care încep să se înmulțească haotic,
necontrolat, ne-ascultând de nici un fel de regulă și care scapă chiar și acțiunii sistemului imunitar
(depășit) al organismului. Se transformă tot într-un fel de ”celule stem” - dar deviante (ca niște
copiii sălbatici, agresivi, scăpați complet de sub orice control). Corpul nu mai este în stare să
folosească nici un mecanism de apărare, iar celulele nu mai sunt în stare să-și folosească apoptoza.
[Link]
În acest filmuleț puteți urmări modul de diviziune echilibrat al celulelor normale, și cel complet
anormal al celulelor canceroase – care se răspândesc cu viteză în organism.
Celulele canceroase și modul lor haotic de dezvoltarea mi-a amintit de o gloată de răzvrătiți, care
sunt atât de răniți pe interior, atât de suferinzi, încât devin insensibili la binele tuturor celulelor din
jur – orice comunicare cu cei din jur a fost complet întreruptă.
Cancerul înseamnă transformarea celulelor proprii ale corpului – care au fost parte dintr-o mare
comunitate ce a lucrat împreună mult timp – într-un grup agresiv/feroce de predatori/paraziți – care
atacă și omoară totul în jur, dar omorând organismul, vor muri și ei/ele.
Celulele canceroase îmi amintesc de germani și japonezii celui de-al doilea război mondial, de
americanii care invadează Vietnam-ul, Irak-ul, Afganistanul, de ”revoluția” românească de la 1989,
în care oamenii s-au împușcat între ei – celulele canceroase îmi amintesc de RĂZBOI – care este o
ocupație omenească ce apare atunci când oamenii uită că fac parte din aceeași specie, că sunt
celulele componente ale unui mare organism. Apare când celulele/oamenii – NU MAI COMUNICĂ
între ele sau cu exteriorul.
Cu alte cuvinte – celele tumorale pierd conștiența apartenenței la întreg – și devin
INCONȘTIENTE. Exact precum oamenii care rănesc alți oameni.
CANCERUL ESTE INCONȘTIENȚĂ.
Moartea naturală a celulelor este o altă posibilitate de evoluție celulară, care apare datorită
îmbătrânirii și uzării în cursului funcționării zilnice continue a tuturor celulelor din corp.

Celulele moarte, degradate, slăbite, degenerate sunt îndepărtate din corp, sub formă de reziduuri
acide, laolaltă cu reziduurile din funcționarea celulară – prin intermediul căilor de eliminare ale
corpului – calea principală: marele sistem limfatic, cu eliberare la exterior prin aparatul urinar
(rinichi), alături de calea digestivă (pentru reziduurile alimentare și alte toxine intrate în corp) și
căile secundare accesorii: pielea, mucoasele și căile respiratorii.
Dr. Fernando Pitera spunea că celulele corpului nostru, dacă sunt bine ”întreținute” - pot funcționa
sau se pot înlocui/reface/regenera la infinit, iar corpul noastru poate trăi biologic sute de ani – în
stare bună. Pitera spunea, ca și dr. Morse, de altfel, că principala condiție de sănătate este buna
calitate a fluidelor corpului – sângele (nutriția) și limfa (curățenia).
Mitologia omenească face referiri la perioade din pre-istoria omului, în care viața de sute de ani era
normalul.

Țineți minte că am discutat la prima lecție a modulului 2 despre ”câmpul toric” și despre
posibilitatea existenței unei surse de energie proprie a fiecărei celule, sursă auto-regenerabilă? La
fel cum pentru organismul omenesc există această sursă auto-regenerabilă?
Când este aceasta funcțională?
De ce pare că nu există la majoritatea oamenilor? La majoritatea celulelor?
Ce anume îi blochează funcționarea?
Sunt întrebări pe care le putem doar pune, pentru că răspunsurile sperăm să le găsim (practic)
împreună. Teoriile sunt speculații și știința noastră este plină până la refuz de ele.

Ființa umană prezentă trăiește 70-90 ani, din care doar 30-40 de ani sunt viață activă tip adult, în
totalitatea puterilor sale.
Este o viață prea scurtă pentru a putea învăța suficient, pentru a realiza cu ce ne confruntăm pe acest
pământ, care sunt principalele probleme ale noastre și pentru a avea timp să găsim soluții creatoare.
Ființa umană învață prin cicluri de repetare/greșeală/corectare – știm cu toții din proprie experiență
că avem nevoie de zeci și sute de repetări ale unui comportament pentru a deveni ”automat” o parte
din noi.
În cât timp ați învățat să vorbiți ca și copii? Dar să mergeți? Dar să scrieți și să citiți cursiv (fluent)?
Cât timp vă ia să învățați o deprindere nouă? În cât timp învățați să lucrați cu un nou telefon mobil,
la totalitatea funcțiilor sale?
Filmul ”Ziua Cârtiței” vă prezintă metafora procesului de învățare omenesc, care trece prin etape
variate – de la nedumerire, la entuziasm, la excese, la urmarirea unui scop definit, încercări repetate,
eșecuri, deprimare, repetarea încercărilor, acceptare și învățarea propriu-zisă a lecțiilor, cu trecerea
la un alt nivel.
[Link]

Avem nevoie de timp pentru a înțelege lumea în care trăim.

Avem nevoie de și mai mult timp pentru a putea aplica schimbări pe care ni le dorim.
Strategia Sănătate 5D este o teorie frumoasă – pe care o puteți ușor înțelege cu mintea – dar pentru
a o aplica în practică aveți nevoie de timp.
ANI DE ZILE.
Și este bine să avem ”biologic” și cronologic această perioadă de timp – în totalitatea funcțiunilor
noastre fizice și mentale (ce folos să trăiești 90 de ani fiind într-un cămin de bătrâni și gândind și
acționând ca un copil de grădiniță?).
Viața celulelor noastre și funcționarea ciclurilor lor de evoluție/involuție depinde în mare măsură de
modul în care înțelegem și folosim vehiculul computerizat care este corpul nostru.

În finalul lecției – doresc să vă prezint o integrare a cunoașterii – așa cum o văd în prezent marii
vizionari – oameni de știință ai lumii – dr Bruce Lipton, Greg Bradden, Nassim Haramein, Amit
Goswami și alții.
Cunoașterea omenească a fost întotdeauna integrată și oarecum descrisă piramidal – o știință se
bazează pe o altă știință.

Ceva de genul exemplificat mai sus – în care știința de la bază susține întreaga piramidă.
În paradigma științelor – MATEMATICA este știința aflată la baza piramidei, pe ea fiind susținută
FIZICA, care la rândul său susține CHIMIA, care la rândul său susține BIOLOGIA, care la rândul
său susține PSIHOLOGIA.
Fiecare nivel se bazează pe domeniile științifice anterioare.
Când am prezentat corpul omenesc – am trecut de la biologie (anatomia corpului), la chimie
(structura celulelor) și fizică (câmpul electromagnetic – sau torul, celulelor).
Toate aceste științe au nevoie să fie studiate integrat și în relația tip piramidal logică în care se află,
pentru a ne putea oferi o imagine validă a realității în care trăim.

În prezent, realizăm cu toții salturi uriașe în cunoaștere, întrucât s-au schimbat fundamental
domeniile pe care se bazează științele.
Matematică a făcut un salt gigant de la bazele euclidiene (geometria așa cum am învățat-o în școală)
la structura fractală (și geometria fractală).
La fel, fizica a făcut același salt uriaș de la fizica newtoniană, la fizica cuantică.
Chimia este pe cale de a face trecerea de la chimia fizică la chimia vibrațională.
Doar biologia a rămas încă înțepenită în teoria darwiniană și genetica browniană – și nu reușește să
facă trecerea spre noua ”epigenetică” tip lamarkian.

Pentru a putea înțelege modalitatea de funcționare a corpului omenesc – de fapt vehiculul

computerizat pe care îl folosește energia care suntem noi, cât ne aflăm pe pământ – avem nevoie să
înțelegem câteva principii – simple, din toate științele.
În lecțiile despre organism și celule am avut date ma