Educatie

Onderwijs is een belangrijk goed voor de samenleving. De grote aandacht voor (het belang van) onderwijs in Nederland is een van de factoren waardoor de ideeën over het opleiden op school door de jaren heen nogal eens veranderen. Een belangrijke verschuiving die al enige tijd aan de hand is in het denken over onderwijs, is die van ‘denken vanuit een ideaal’ naar het ‘denken richting een doel dat moet worden behaald’. Deze verschuiving zorgt voor een andere kijk op onderwijs. Zo kan het dat de school van tegenwoordig het instituut is dat als middel dient tot het behalen van de door de van buitenaf opgelegde doelstelling: Het zo vaardig mogelijk maken van goede, economisch bruikbare burgers . Het doel is het middel geworden en daardoor is een grondidee voor onderwijs vaak diffuus geworden. Het lijkt erop dat enkel het te behalen doel als voorwaarde wordt aangenomen en dat er niet meer wordt nagedacht over waarom we aan onderwijs doen. In deze these wil ik voor deze vraag een kader schetsen. Ik wil laten zien dat er voldoende goede redenen zijn om weer op zoek te gaan naar een grondidee voor onderwijs, een ideaal waarop ons onderwijs gebaseerd wordt. Een ideaal waar Bildung een plaats heeft omdat het waarde toevoegt.

Ik heb willen laten zien dat er een verschil bestaat en kan blijven bestaan tussen de voorbereiding op Bildung en Bildung zelf. Scholen kunnen steeds voorbereidend op Bildung werken door kinderen meer te leren kijken naar zichzelf, door hen opdrachten te geven die hen uitdagen op zoek te gaan naar eigen antwoorden, maar hen daarbij wel te begeleiden. De leraar is er om kennis en inzichten toe te voegen waar mogelijk. Leraren moeten ruimte kunnen nemen voor een ontwikkeling van een kind dat niet steeds meetbaar moet zijn, juist omdat het proces van geestelijke ontwikkeling en subject-wording in samenhang met elkaar niet meetbaar is. Het meten hiervan levert een schijnzekerheid op. Bovendien wordt, met het meetbaar maken van subjectwording, de verantwoordelijkheid weer bij de leraar gelegd en zal het kind niet zelf aan ontwikkeling doen. De gehele schooltijd zou een plaats moeten hebben voor de voorbereiding op Bildung. Een ieder die dat later wenst kan dan nog kiezen voor werkelijke Bildung uit eigen beweging.

Het VH-netwerk Studentenwelzijn heeft online uitgewisseld wat de belangrijkste aandachtspunten zijn nu studenten hun studie vanuit huis volgen. Twaalf hogescholen hebben hieraan deelgenomen. Het lectoraat Studiesucces van hogeschool Inholland heeft de input van alle deelnemers bekeken en verwerkt in deze poster.

„Atunci când erați sclavii păcatului, erați liberi în ceea ce privește dreptatea. Dar ce rod aveați atunci? Acum vă rușinați de acele lucruri, de vreme ce sfârșitul lor este moartea. Acum însă, după ce ați fost eliberați de păcat și ați devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveți rodul vostru spre sfințire, iar scopul este viața veșnică”, ne spune sfântul apostol Paul în Scrisoarea adresată Romanilor (Rom 6,20-22). Iar Cristos precizează celor care cred în el: „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera” (In 8,31-32).

Această libertate cu care a fost înzestrat fiecare om în momentul conceperii sale și despre care vorbește Cristos, greșit înțeleasă de unii, poate produce efecte dezastruoase în societate. În lumea contemporană, de departe cel mai afectat domeniu în care, în numele libertății se fac abuzuri halucinante, este cel al sexualității. Asistăm la o răsturnare tulburătoare a normalității în acest domeniu, normalitate care a fost obligatorie de-a lungul secolelor. Acest lucru se petrece tocmai din simpla motivație că omul este liber să facă tot ce îl taie capul, tot ceea ce îi face plăcere: aceste atitudini sunt catalogate, din ce în ce mai des, ca fiind drumul ideal spre deplina libertate a individului.

În acest sens, Gabriele Kuby, catolică de origine germană, sociolog, mamă a trei copii, în lucrarea Revoluția sexuală globală: distrugerea libertății în numele libertății, are curajul să nominalizeze această amenințare a libertății noastre de către o ideologie antiumanistă. Această ideologie despre care vorbește autoarea constă într-un program de reeducare al indivizilor propus de către guverne, de autoritățile europene și o parte a mass-media. Ceea ce trebuie eliminat din mentalitatea indivizilor prin acest program este un obicei vechi de milenii al omenirii: obiceiul de a diferenția bărbați și femei; să distingă puterea de atracție sexuală reciprocă, pe care se bazează existența și persistența omenirii, de toate celelalte forme de satisfacere a instinctului, să-l privilegieze prin instituționalizare și să-l supună unor anumite reguli umanizatoare. Reeducarea privește în ultimă instanță înlăturarea frumoasei obișnuințe imemoriale pe care o numim condiție umană și natură umană.

Cartea apare în limba română grație traducerii realizate de dl. dr. biol. Alexandru Ș. Bologa după originalul german Die globale sexuelle Revolution, Zerstörung der Freiheit im Namen der Freiheit.

Autoarea, în cele 15 capitole expuse detaliat, încearcă să tragă niște semnale urgente de alarmă cu privire la ceea ce se întâmplă cu noi în prezent și la modul în care fiecare individ, bărbat și femeie, trebuie să reacționeze.

Lucrarea, având un stil sobru, precis, concis, se prezintă ca un obiect de iluminare cât privește întreaga chestiune a Revoluției sexuale globale. Gabriele Kuby descrie această revoluție ca fiind un mod prin care se ajunge la distrugerea sistemelor de valori ale tuturor culturilor și religiilor. De asemenea, opera autoarei germane examinează, printre altele, poziția creștină față de homosexualitate și relația Bisericilor cu pretențiile revoluției; apoi, prin exemple concrete, demonstrează că revoluția sexuală decurge politic ca un atac asupra libertăților fundamentale democratice şi care este îndreptat îndeosebi împotriva creștinilor. Toate acestea conduc, în ultimul capitol, la chestiunea de interes a cărții: avertizarea asupra unui nou totalitarism, care „distruge libertatea în numele libertății”.

Mesajul fundamental al lucrării este, finalmente, apelul la „salvarea identității de gen ca bărbat sau femeie, a moralei, a familiei, a Bisericii și a sfințeniei vieții”.

Cartea se adresează tuturor, întrucât Revoluția sexuală globală atinge în primul rând fiecare categorie de persoane, bărbați și femei, tineri și bătrâni, dar, în aceeași măsură, atinge însăși existența noastră și viitorul societății. Fiecare dintre noi este invitat, în epilogul lucrării, la acțiune și atitudine în fața unei astfel de mișcări care are potențialul de a schimba radical cursul societății. În acest sens, ne sunt de un real folos celebrele cuvinte ale sfântului Maximilian Maria Kolbe: „Nimeni din lume nu poate schimba adevărul. Putem doar să-l căutăm, să-l găsim și să-i slujim”.

Cursul Descoperirea Naturii îşi
propune ca obiectiv major familiarizarea
elevilor cu resursele şi patrimoniul specific.
Elevii au posibilitatea să conştientizeze
particularităţile şi valorile locale, precum şi
modul în care pot contribui şi acţiona,
individual sau în grup, pentru conservarea
ariilor protejate din zonă.
Pachetul educaţional Descoperirea Naturii poate fi folosit ca suport educational sau poate fi introdus in
curriculumul la decizia şcolii pentru aria curriculară Matematică şi ştiinţe ale naturii. Este dedicat elevilor clasei a VI-a şi beneficiază de un buget de timp de 1oră / săptămână.

Prezentul ghid al manualului de Educație civică pentru clasa a IX-a se vrea a fi un instrument util în procesul de formare a competențelor curriculare. La elaborarea lui, noi, autorii, am renunțat la teoretizările abstracte și generalizatoare și ne-am bazat pe abordarea concretă a procesului didactic la nivel de macroproiectare didactică, proiectarea unităților de învățare, proiectarea fiecărei lecții în parte, evaluarea competențelor în cadrul orei, al unității de învățare și cea finală.
Prezentul ghid cuprinde explicații metodologice și concepția didactică a manualului, care îl vor ajuta pe profesor să înțeleagă, din punct de vedere psihopedagogic, unele rubrici, sarcini etc. De asemenea, ghidul include proiectarea de lungă durată, care urmează a fi racordată de profesor la realitățile grupului școlar, proiectarea pe unități de învățare, care însumează o imagine de ansamblu a demersului didactic pe fiecare unitate în parte, și sugestii de proiecte didactice pentru fiecare lecție. La final, în vederea facilitării evaluării competențelor, sunt date fișe de evaluare a lecțiilor din prima unitate de învățare, Omul - ființă socială, și răspunsurile la sarcinile din rubrica Sunt erudit a laboratorului de creație Sunt cetățean competent.

Educaţie religioas½ -conţinuturi, program½ ði subiecte √ P P P e e e n n n t t t r r r u u u _____________________________________ I. Revelaţia dumnezeiasc½ 1. Revelaţia naturală şi supranaturală; 2. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie -căi de transmitere a Revelaţiei (fără deosebiri interconfesionale).

Acest curs propune intelegerea rapida a comunicarii structurate sub forma de negociere, precum si a modalitatilor de aplicare a tacticilor de negociere pentru atingerea unui acord benefic partilor. Cursul dezvolta paradigma cooperarii in negociere, dar trece in revista si paradigma conflictului.

Codrin Stefan Tapu - Psihologia Educatiei - elemente de psihologie pentru (viitorii) profesori si medici -  suport de curs elaborat initial de catre conf. univ. Codrin Tapu in anul universitar 2015-2016, in calitate de sef al disciplinei Psihologia Educatiei din cadrul Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti.

Echitatea, solidaritatea şi responsabilitatea pentru sănătate sunt teme în jurul cărora se concentrează majoritatea dezbaterilor pe teme de educaţie legate de intervenţia şcolii pentru promovarea sănătăţii şi abordarea determinanţilor stării de sănătate. Scopul oricărei societăţi este acela de a considera toţi oamenii egali şi de a reduce diferenţele dintre aceştia.

În cadrul manifestărilor  Seminarului  Internaţional „Didactica” 2016, se derulează Simpozionul „Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înşine. Călătorie ce o facem în singurătate.” Dacă citatul lui Mircea Eliade ne invită la introspecţie, noi, colectivul de implementare şi cel de organizare, vă invităm într-o călătorie, aceea de cunoaştere a operei sale, o călătorie pe care să o facem împreună,  cadre didactice şi elevi din învăţământul preuniversitar.

Dit verkennende onderzoek voor de mastervarianten Educatie en Kritische Organisatie en Interventie Studies is ontstaan uit een persoonlijke en professionele interesse in de vraag hoe en of mensen beter om kunnen (leren) gaan met (onderlinge) verschillen?

Deze vraag heeft zich voor mij sinds eind jaren negentig ontwikkeld tot een wetenschappelijk-filosofische zoektocht naar processen die bij identificatie een actieve rol spelen en de wijze waarop mensen omgaan met door hen ‘gekende’ identiteiten. In de aandacht voor burgerschap in Nederland kunnen we bijvoorbeeld zien dat ruimte voor andere ideeën door deze processen en gewenning aan het zicht worden ontrokken. Dit heeft consequenties voor de wijze waarop naar burgerschap en (onderlinge) verschillen wordt gekeken en daardoor wat we hiertoe weten te organiseren en te leren.

Om zicht te krijgen op de processen die hierbij een actieve rol spelen, en de relevantie toe te lichten van de filosoof Jean-Luc Nancy zijn denken over mede-zijn en gemeenschappelijkheid, heb ik eerst gekeken naar enkele wetenschappelijke en filosofische stromingen die zich bezig (hebben ge)houden met identiteit, verschil en gemeenschappelijkheid. Constructies die hierbij in de analyse in meer of mindere mate aan bod komen zijn de ‘ik’ van de auteur, de humanistiek, de mens, het zelf, Nederland, burgerschap en de casussen burgerschapsvorming en inburgering.

Ik argumenteer in deze scriptie dat we door ruimtelijk en meerdimensionaal te gaan denken enkele lessen kunnen trekken over ons begrensde (binaire) denken dat processen van zingeving en humanisering ten goede kan komen. Conceptueel en methodologisch heb ik me hierbij laten inspireren door de filosoof Gilles Deleuze. Deze scriptie probeert daarbij in de oefening tegelijkertijd enkele aanknopingspunten te geven voor een ruimtelijke wijze van denken en analyse.

Educație incluzivă de calitate-soluții posibile și intervenții de succes pentru prevenirea abandonului școlar, în Bacău Prof. dr. Amalia Diaconu, consilier școlar CJRAE Bacău

România se confruntă, la fel ca alte țări europene, cu fenomenul de păsărire timpurie a școlii, dar spre deosebire de tendința generală a UE, în România acesta a continuat să crească, ajungând la 19,1 % în 2015, cu mult peste media UE (11 %), respectiv România are a treia cea mai marevamplaore a fenomenului, din UE.

Corelat cu strategiile și politicile publice în domeniul educației adoptate la nivelul țării, față de problematica abandonului școlar și a nevoii de educație incluzivă de calitate, la nivelul județului Bacău se derulează, începând din 2015, proiectul Incluziune socială prin furnizarea de servicii integrate la nivel comunitatii, coordonat de Reprezentanța UNICEF în România. Proiectul vizează testarea unui model de intervenție privind acordarea de servicii comunitare integrate la nivelul județului Bacău și este susținut financiar de Reprezentanța UNICEF din România și Norway Grants. În cadrul proiectului, Pachetul Educație Incluzivă de Calitate adresat unui număr de 51 de școli din mediul rural și urban vizează  creșterea calității educației și participarea școlară a tuturor copiilor, în special a celor vulnerabili. Pachetul cuprinde intervenții centrate pe copil realizate la nivelul școlii, familiei și comunității, și are un caracter universal, toți elevii și toate școlile putând beneficia de intervențiile respective.
Concret, Pachetul Educație Incluzivă de Calitate vizează:
- îmbunătățirea capacității conducerii școlii și cadrelor didactice de a veni în sprijinul fiecărui copil în parte, potrivit nevoilor acestuia;
- îmbunătățirea metodelor și instrumentelor didactice utilizate la clasă;
- îmbunătățirea abilităților non-cognitive și a motivației copiilor pentru învățare;
- încurajarea diversității în rândul elevilor, indiferent de gen, etnie, religie, (diz)abilitate și statut socio-economic;
- crearea de parteneriate cu familiile elevilor și dezvoltarea abilităților parentale;
- mobilizarea comunităților în sensul susținerii educației.
Beneficiile majore  obținute până în prezent la nivelul școlilor, rezultatele obținute prin intervențiile din Pachetul Educație Incluzivă de Calitate  se costituie, în sine, într-o posibilă sursă de ”contagiune” și asumare a unor demersuri similare de către orice alte școală din România și nu numai, care își propune prevenirea și/sau reducerea fenomenului de părăsire timpurie a școlii, prin intervenții  puternic legate de conceptul, filosofia și principiile educației incluzive de calitate.
Articolul propune si prezentarea succinta a principalelor rezultate și schimbări obținute la nivelul celor 51 de  unități de învățământ din județul Bacău implicate în proiect, la nivelul familiilor, la nivelul participării și rezultatelor elevilor.
Abordarea inovativă, activitățile derulate cu implicarea tuturor școlilor incluse în proiect și a  partenerilor care au oferit consultanță și au desfășurat activități specifice în pachetul EIC, precum și rezultatele obținute în perioada celor patru ani sunt argumente solide pentru valorificarea experienței acumulate și a metodologiilor testate și pentru replicarea la nivel național și european a activităților din pachetul Educație Incluzivă de Calitate.

Şcoala cu clasele I-VIII, Bâlta, Dolj Învăţarea şcolară, acest proces de receptare şi asimilare de informaţii şi de influenţe educative, dar şi procesul de receptare şi asimilare a însuşirilor psihice ale personalităţii, ocupă un loc important pentru dezvoltarea psihică a viitorului adult. Există două feluri de învăţare: învăţarea spontană, din familie, din grupuri, din viaţa profesională şi învăţarea sistematică, din cadrul şcolii. Printre condiţiile externe ale procesului de învăţare, putem enumera: atmosfera din şcoală, atitudinea profesorului, pregătirea lui profesională, aranjarea clasei. Dascălul va trebui să folosească în special metode active care să-i antrenează pe elevi. Stilul de viaţă al elevului are şi el un rol extrem de important în învăţare. El trebuie să-şi formeze de mic un regim de viaţă, cu respectarea orelor de somn, masă, şcoală. El trebuie să-şi formeze un stil individual de studiu. Nu în ultimul rând, profesorul va trebui să colaboreze permanent cu familia. În concluzie, toţi aceşti factori externi au un rol important în învăţarea şcolară. Cuvinte cheie: învăţarea şcolară, condiţii interne, condiţii externe. Învăţarea, în sens larg, este un proces de formare sau de restructurare a unui comportament. În cadrul dezvoltării psihice şi al formării personalităţii adulte, ea ocupă un loc central, datorită faptului că prin învăţare, individul dobândeşte noi comportamente. Învăţarea şcolară este un proces de receptare şi asimilare de informaţii şi influenţe educative, de reorganizare, de construcţie şi dezvoltare a proceselor cognitiv-operaţionale, psihomotrice şi afective, dar şi un proces de receptare şi asimilare a însuşirilor psihice ale personalităţii. Se pot distinge două forme ale învăţării:-învăţarea spontană, neorganizată care se petrece în familie, în grupurile de joacă sau în timpul exercitării unei profesiunii.

Cu toate provocările specifice școlii, atât în mediul fizic cât și în mediul online, activitatea de consiliere educațională pe care o realizează cadrul didactic, din orice nivel educațional, rămâne relevantă. Oferirea de suport necesar prevenției problemelor pe care le întâmpină elevii va caracteriza mereu munca oricărui cadru didactic.

Apart from John Dewey, no American educational reformer has been as internationally successful and influential as Helen Parkhurst, the founder of Dalton education. In the twenties and thirties of the twentieth century, Dalton education was spread throughout the world. There was Dalton education in America, England, Germany, the Netherlands, the Soviet Union, India, China and Japan. Particularly in the Netherlands and Japan, Dalton education has remained in existence. In recent years there has been a revival of international interest. It crops up again, for instance, in England, Germany, the Czech Republic and Slovakia, Poland and China.

The Netherlands is the country with the highest density of Dalton schools. At the moment there are four hundred, three hundred and seventy of which are elementary schools. Comprising five percent of all elementary schools, Dalton education is by far the largest educational reform movement in the Netherlands. And, contrary to Montessori, Jena Plan and Waldorf education, it is steadily on the increase: approximately one hundred schools have been founded in the past five years. The only Dalton school in America, is the school that Helen Parkhurst founded herself in 1919, and which she was subsequently to direct for more than twenty years: the Dalton School in New York. It is a renowned school. But its fame is not due to its origins as an experiment in progressive education. The Dalton School is the second most expensive private school in New York.

We begin with an account of the original practice and theory of the Dalton Plan. The first chapter is mostly historical: a concise reconstruction of the history of the development of the Dalton Plan. The second chapter characterizes the theory of the Dalton Plan based upon our interpretation of texts written by Parkhurst.

Background: European and national policies on citizenship education stimulate the implementation of a participative approach to citizenship education, fostering active citizenship. The reason given for fostering active citizenship is the decline of participation in political and social life jeopardizing democracy. Schools have to implement a participative approach through stimulating participation within school and its direct environment, while fostering a certain kind of political literacy, critical thinking and analysing skills, certain kind of values, attitudes and behaviours. Purpose: The purpose of this article is to problematise the participative approach of citizenship education advocated by policy makers and several researchers. In order to do so, four different categories that citizenship education has to cover will be theoretically and empirically analysed: political knowledge, critical thinking, values, attitudes and behaviours, and active participation. The practical implications for educational practice will be discussed.
Source of evidence: Two types of documents have been analysed: The 2005 and 2012 Eurydice reports and the 2009 International Civic and Citizenship Education Study (ICCS) research reports. These documents are exemplary of the mainstream idea of citizenship and citizenship education held by policy makers and many researchers on citizenship education. The Eurydice reports have analysed citizenship education in more than 30 countries while promoting a certain concept of citizenship education, namely active citizenship. The ICCS has researched pupils’ competencies on citizenship education and school practices in 38 countries. It is an interesting source because it had to define and operationalise the different constituents of citizenship education.
Main argument: In jurisdictions where citizenship education is compulsory, schools have to implement this participative approach and account for it. We suggest that this educational approach to citizenship education may be problematic because each aspect – political literacy, critical thinking and analysing skills, values, attitudes and behaviours, and active participation – presents challenging demands on the curricu- lum, head teachers and teachers. We argue three kinds of constraints that make the implementation of such a participative approach unrealistic: (1) insufficient specialist knowledge on the part of teachers and head teachers, (2) time and budget constraints and (3) an overcrowded curriculum. We demonstrate that the broad range of themes that political literacy has to cover demand specific knowledge on the part of teachers regarding each of the themes. Then we argue that critical thinking skills are hard to learn and demand continuous practice. Implementing and sustaining active participation structure within school and in the direct environment, again, require specific skills and curricular organisation. The demands made by values, attitudes and behaviours on teachers and pupils could not be explored because of the lack of conceptual clarity in the documentation under scrutiny.
Conclusion: The feasibility of a participative approach to citizenship education has been questioned through theoretical and empirical critical analysis. On this basis, we suggest that the scope of the citizenship education curriculum should be reconsidered or that teacher and head teacher should receive the necessary and adequate training, and support to implement such a participatory structure.

Perspectivele celor  două  metodologii  aferente: metodologia vehiculării potențelor formative/MVPF, metodologia evidenței complinirilor axiologice/MECA, poziționate pe PAG (https://www.scientific-publications.net/en/article/1002319/),  sunt  complementare unui studiu de caz multiplu, care se realizează la catedra de filologie română, în interpretativitatea: a)autonomie-absolut; b)personalitatea - valoare socială globală; c)interrelația: fenomen-fenomenologic-fenomenal, d) coraportul eu-socium, mitologic/autentic-universal.
      În contextul dat, atenționăm că personalitatea, ca drept produs valoric complex, este indiciul prim al conștientizării complinirilor atât pe poziții ale creativității științifice, cât și pe poziții ale cunoașterii intuitiv-artistice;  arta nefiind doar un exercițiu pur imitativ (mimesis), ci și o înaltă treaptă de generalitate.
      La realizarea prezentului studiu de caz ,,Ființa vorbește fenomenologic mihaicimpoian, dinspre mitologic înspre universal” exersarea în filologocentric se centrează pe motive mitologice precum: 1.motivul veșnicei reîntoarceri, 2.motivul generozității pastorale, 3.motivul jertfei pentru creație, 4.motivul revenirii la actualitate, 5.motivul înălțării prin spiritualitate, prin care convenim că formatul TMSC- PAG, MECA asamblează mai multe tehnici interconexe de reîntoarcere-înălțare prin cunoscuta conjugare procesuală: MRE/metoda reîntoarcerii la esență, MAE/ metoda analizei emfatice – MAS/ metoda analizei structuraliste - MAx./metoda axiomatică = MVPF – șase la șase prin definiție.

Cuvinte-cheie: MVPF-MECA, studiu de caz, preaplinul autenticitar, testarea sumativă: Da/Nu/Altceva.

This paper is part of a larger project regarding the management of Halmyris site to be implemented in the following years. The article is a general view of the actual situation at Halmyris site and of the challenges it raises. It briefly presents the chronology and the actual and factual problems the site faces: consolidation, restoration, risk factors, tourism, monuments and structures protection policy, etc. The involvement of the local authorities and community and the education of the young generation and even of mature individuals are fundamental. It is also of great importance to build a museum on the site and to protect the ruins against natural elements and human actions.

Parteneriatul şcoală familie constituie una din priorităţile educaţionale. O premiză a parteneriatului şcoală-familie este să reușim să angajăm părinții într-o relaţie autentică şi pozitivă cu şcoala, astfel încât aceștia să devină parteneri activi la procesul educaţional şi la tot ce se întâmplă în şcoală. Implicarea părinților presupune ca el să devină parte esențială a procesului, nu pentru că trebuie, ci pentru că îi pasă şi doreşte.

Articolul aduce o contribuție teoretică și practică cu privire la cultivarea atitudinii și sentimentului de recunoștință la elevii din ciclul primar. Studiile științifice arată că oamenii care mulțumesc sunt mai energici, trec mai ușor peste momentele grele din viață, se simt mai fericiți. Prin intermediul educației, atât în familie cât și în școală, elevii pot deprinde abilitatea de a mulțumi și pot învăța să-și cultive acest sentiment plăcut. La nivelul ciclului primar, învățătoarea, ca persoană semnificativă pentru viețile elevilor, poate îndruma demersul didactic spre cultivarea unei atitudini și a sentimentului de mulțumire.

Articolul tratează tema etic ii şi a moralei în zilele noastre în domeniul Administraţiei Publice. Sunt puse în opoziţie sistemele administrative românesc şi european, încercând să răspund la întrebarea <Este funcţionarul protejat de lege?> Analiza doreşte să expună asemănările, dar mai ales deosebirile de tratament ale statelor din cele două dimensiuni, pe de o parte din spaţiul românesc, şi pe de alta, din spaţiul european; cum anume ne aliniem sau nu la contextul european prin referire la actele esenţiale d in domeniul administrativ şi din domeniul drepturilor omului. Referirile se extind astfel până la nivel global.