Sámuel Brassai și biblioteca sa de carte sanscrită

2020

In the history of Romanian literature in Bessarabia Creangă's modelling role is exem¬pli¬fied especially during the turning periods, when the concept of literature is radicalized (years 20-30, 60, 80). Across different searches and wanderings of prose writers, namely, the organicist perspective of the structure of the Bessarabian literary phenomenon elucidates the importance of the Creangă model in overcoming the different complexes, among which, especially, of the narrow-minded Romanian.

Limba, literatura, folclor, 2021

Contextul acestei cărți semnată de Victoria Fonari (care face apel la mit, dar mai ales la miteme), presupune actualizarea unor repere teoretice conceptuale, esențiale pentru înțelegerea poeziei și a reinterpretării miturilor desacralizate, procedeu pe care-l aplică autoarea în textele sale. Apelul constant la mit și la miteme (fragmente de mit) al omului modern a devenit instrument de analiză în lucrarea lui Mircea Eliade Aspecte ale mitului, în care invoca argumentul că omul nu poate trăi fără un model sau antimodel și că se află mereu în căutarea lui. În această ordine de idei M. Eliade aducea drept exemplu mitul despre omul păianjen și mitul automobilului, care au sprijinit omul în parcursul existențial. Nu toate societățile sunt capabile să creeze mituri moderne, iar dacă nu le au, le împrumută. În lucrarea sa Mythos und Literatur. Aufbau einer Literaturwissenschaftlichen Mythosforschung (Würzburg, 2001) Peter Tepe își punea întrebarea referitoare la perpetuarea miturilor în postmodernism și menționa că două categorii de obiecte sau entități ar merita, pe deplin, să facă parte din sistemul miturilor contemporane. Prima ar constitui-o un obiect propriu-zis sau un produs, cum ar fi: corabia Titanic, mărcile Coca-Cola sau construcțiile Zgârâie-nori, cea de a doua categorie ar include o vedetă sau o persoană arhicunoscută, care ar reprezenta cartea de vizită a unei țări, a unei națiuni. În această ordine de idei Peter Tepe se referă la semnificația fenomenului prințesei Diana pentru englezi. Cărui fapt i se datorează acest fenomen, cum poate un simplu muritor să se înalțe la rangul unei zeități? Ce trăsături comportamentale sunt accentuate/ apreciate de marele public? Tezele lui Manfred Fuhrman expuse în simpozionul de la Konstanz (1968) cu privire la cele trei modele de receptarea a mitului: anticizantă, actualizantă și fragmentară, sunt destul de importante pentru a înțelege evoluția miturilor după procesul desacralizării. Receptarea anticizantă care preia în spirit conser-

2009

Boris Boincean-promotor al ştiinţei agrare din Republica Moldova. Mircea SNEGUR 7 Cercetări de cotitură pentru agricultura Republicii Moldova. Mihail LUPAŞCU 8 Un merituos profesor şi om de ştiinţă. Stanislav STADNIC

Geography and encyclopaedism. Revisiting Gheorghe Lazăr: Between 1810 and 1822, Gheorghe Lazăr (1779/82-1823) composed or compiled four geography textbooks for the use of the Romanian schools of Transylvania and Walachia: a mathematical geography (1810), a geography of Transylvania (1815), an astronomical geography (1820), and a world geography (1822), respectively. The first two were destined for publication in Transylvania, but his superior blocked all attempts. The last two were used in the St. Sava College of Bucharest, and – according to a 1822 manifesto – the world geography was being prepared for publication. Like most of Lazăr’s Nachlass, they have been lost after his death. The present article discusses all the available information about these books and attempts to identify their sources on the basis of contextual data. It also underlines Lazăr’s long lasting interest for the subject matter of geography, which has been neglected by both his biographers and the historiography of geographical studies in Romanian culture. My thesis is that it should be understood as part of Lazăr’s encyclopaedicism, another dimension of his intellectual formation and academic profile which has been neglected. The last section, which places Lazăr in the context of the geographical textbook production during his mature life and the decades following his death, shows that many other manuscript textbooks have met with the same fate: they failed to reach the printing press and – sooner or later – have been lost.

2022

2010

Harconiţa, Elena. Cu zestrea genetică prin timp şi spaţiu : [despre biobibliografia "Alexandru Budişteanu. Omagiu la 80 de ani] // Confluenţe Bibliologice.

During the archaeological campaign of 2012 in the area of the Sultana-Malu Roșu cemetery, Mânăstirea commune, Călăraşi County, a large pit (C3/2012) was discovered. What caught our attention in particular was the stratigraphic relation and also the unusual size of the pit as compared to other complexes discovered in necropolis. Pit contained pottery, animal and human bones, burnt clay fragments, flint and polished stone artefacts. From de chrono-cultural point of view C3/2012 belongs to Vidra phase of the Boian culture. Contextual observations and complex analysis of ceramics, bone and lithic material from the filling of the pit allowed us to extract information regarding the chrono-cultural placement and functionality of the pit mentioned above.

Ph.D. thesis (University of Bucharest - History; University of Bordeaux - Political Science), 2016

Notre recherche doctorale se propose comme objectif d’éclaircir comment s’est développé et structuré le discours identitaire aroumain-roumain (à savoir, celui qui conçoit les aroumains en tant que membres du peuple roumain), dés ses origines à la fin du XVIIIe siècle, jusqu’à l’indépendance roumaine, en 1878.Le discours identitare qui nous préoccupe a ses origines dans les écrits de Teodor Anastasie Cavalioti (1770) et de Daniel le Moscopolitain (1794). Les propos communiqués par Constantin Hagi Gehani à Johann Thunmann donnent au discours identitaire aroumain-roumain la première formulation explicite nous ayant parvenu (1773). Ces propos sont repris et développés dans les ouvrages de Constantin Ucuta (1797), Gheorghe Constantin Roja (1808, 1809) et Mihail Boiagi (1813). Les récits de voyage des voyageurs étrangers ayant traversé les Balkans entre 1800 et 1860 nous révèlent que le discours identitaire aroumain-roumain représente une reconfiguration de l’ethnicité aroumaine, oeuvrée de sorte à mettre cette ethnicité en convergence multisymbolique avec la nationalité roumaine des Daco-Roumains Nord-danubiens. Les revolutionnaires Nord-danubiens de 1848 prennent le discours en question à leur propre compte. Ils conçoivent un plan d’action politique à entreprendre aux Balkans au nom des idées soutenues par ce discours identitaire. Le plan est mis en œuvre par les agents du mouvement aroumain-roumain qui prend son essor en Roumanie après 1859 ; le mouvement emporte son premier succès important en 1878, avec le décret de Savfet Pacha – un document qui institue l’assimilation de l’ethnicité aroumaine – ayant déjà été modelée par le discours aroumain-roumain – à la nationalité roumaine. Our doctoral research sets out to clarify how the aromanian-romanian identitary discourse (namely, the one which conceives the Aromanians as members of the Romanian people) has been developed and structured since its origins at the end of the XVIIIth century, until Romanian independence, in 1878.The identitary discourse which concerns us has its origins in the writings of Teodor Anastasie Cavalioti (1770) and Daniel the Moscopolitan (1794). The points conveyed by Constantin Hagi Gehani to Johann Thunmann give to the Aromanian-Romanian identitary discourse its first explicit formulation having reached us (1773). These ideas are taken up and developed in the works of Constantin Ucuta (1797), Gheorghe Constantin Roja (1808, 1809) and Mihail Boiagi (1813). The travel writings of foreign travelers having traversed the Balkans between 1800 and 1860 reveal that the Aromanian-Romanian identitary discourse constitutes a reconfiguration of the Aromanian ethnicity, crafted so as to place this ethnicity in multisymbol congruence with the Romanian nationality of North-Danubian Daco-Romanians. The North-Danubian revolutionaries of 1848 take up the aforementioned discourse. They conceive a plan of political action to be2executed in the Balkans in the name of the ideas upheld by this identitary discourse. The plan is set in motion by the agents of the Aromanian-Romanian movement which takes root in Romania after 1859; the movement registers its first major success in 1878, with the decree of Savfet Pascha – a document which officialises the assimilation of the Aromanian ethnicity – having already been shaped by the Aromanian-Romanian discourse – by the Romanian nationality.

2023

The issue of the history of the Romanians from the former Szekler seats of Ciuc, Giurgeu, Odorhei and Treiscaune and of the main identity institutionsthe church (Orthodox and Greek Catholic) and the confessional schools that functioned under the auspices of these churches has been little researched. Benefiting from access to ecclesiastical and secular documentary sources, little researched, the present study aims to introduce into the scientific circuit information about the state of places of worship and confessional schools built by members of some Romanian communities with a small number of members, most of them living in ethnically mixed localities, with a numerically majority Szekler/Hungarian population. In these conditions, an important role was played by the solidarity of the Romanians living on both sides of the Carpathians, who we find among the founders of the modest wooden churches, and after 1785, also of stone, and of the confessional school buildings. This solidarity was also manifested between the Romanian communities in the area. When a Romanian community, with a larger number of believers, managed to build a new church, the old one was donated to neighboring communities with few believers, thus witnessing the phenomenon called "traveling churches". Where communities with a small number of Romanians have not managed to maintain their church, we witness the acceleration of the denationalization process and, finally, the disappearance of these communities. Instead, where it was possible to save the Orthodox and Greek-Catholic churches and the confessional schools in the Romanian language, religion and school were the main factors promoting Christian teaching,

Limba, literatura, folclor

Diacronia, 2017

Vita di Pietro este o lucrare alcătuită de grecul Antonio Catiforo în limba italiană, publicată la Veneția, în 1736; o versiune a sa în limba greacă a fost publicată tot la Veneția, un an mai tîrziu, de către Alexandros Kankellarios. Lucrarea conține șase cărți și sintetizează informațiile oferite de surse referitoare la epoca și personalitatea țarului rus. În română, ea a cunoscut mai multe traduceri la jumătatea și în a doua perioadă a secolului al XVIII-lea, în toate cele trei provincii românești. Numărul mare de copii arată interesul de care s-a bucurat această lucrare în epocă. Articolul de față prezintă cîteva particularități ale transferului numelor proprii din limba-sursă în limba-țintă. Am analizat patru tipuri de nume proprii: horonimul Moscovia și etnonimul aferent, horonime occidentale, antroponime rusești, antroponime de alte origini, urmărind felul în care traducătorii se raportează la sursă și diferențele dintre versiuni din acest punct de vedere.

Cercetări arheologice, 2022

Acest studiu este dedicat unei categorii speciale de material arheologic, păstrate în colecțiile Muzeului Național de Istorie, terra sigillata de la Feldioara. Analiza a fost realizată pe un lot de 44 de piese ce au fost descoperite în cadrul campaniilor arheologice întreprinse între anii 1987-1990. În urma analizei stilistice (în cazul pieselor cu decor), coroborată cu analiza tipologică și cea a pastelor din care sunt confecționate obiectele am constatat faptul că importurile provin din două mari centre producătoare de terra sigillata: Lezoux și Rheinzabern. Astfel, centrul de la Lezoux reprezintă locul de proveniență a celei mai mari părți din sigilatele descoperite la Feldioara. Atelierele de la Rheinzabern constituie, de asemenea, una dintre sursele principale de terra sigillata de la Feldioara.

Deleted Journal, 2024

Recenzii 139 natura de bază a unui dicționar. În susținerea acestei afirmații pot fi enumerate: prezența generoasă a sinonimelor, indicațiile varii de registru stilistic, bogăția semnificatelor și a sensurilor (R. Zafiu subliniază, cu umor, că e normal ca într-un dicționar care se adresează italienilor, articolul cafea să includă mai multe sintagme decât putem găsi în DEX), prezența expresiilor pragmatice, idiomatice, uzuale, a colocațiilor, exemplificări variate cu contexte ale limbii vorbite și multe altele. În peisajul materialelor dedicate studiului și predării limbii române în Italia, atât ca limbă străină, cât și ca limbă etnică, moștenită, Dicționarul nou apărut umple un gol și o face în mod exemplar; avem de-a face, cum am încercat să evidențiez pe parcursul acestei intervenții, cu un dicționar, nu aș spune chiar "atipic", dar, oricum, mai mult decât ne așteptăm, în general, de la un "simplu" dicționar -și nu mă refer doar la dimensiunile sale, deloc neglijabile, ci, mai ales, la structura sa impresionantă și la inovațiile aduse, pe care sper că am reușit să le creionez, în linii mari, și pe care le enumăr aici: transcrierea fonetică/fonologică, prezența numeroasă a contextelor în care cuvântul-intrare poate să apară (element important mai ales în relație cu motoarele de traducere automată), elemente de gramatică și de morfologie în prezentarea lemelor (indicarea alternanțelor fonetice, a prezenței sau a absenței sufixelor verbale, formele neregulate, tranzitivitate/intranzitivitate, modificările fonetice datorate schimbării genului sau numărului etc.), expresiile idiomatice și frazeologie, colocațiile, introducerea referințelor culturale în descrierea semnificatelor, pentru a relua doar câteva dintre ele. Este rezultatul unei munci migăloase și îndelungate, o muncă luată în serios, dar, poate și mai important, făcută cu dragoste și devotament.

2021

Culegerea de articole reprezintă materialele celei de-a 2-a ediții a Conferinței Internaționale "Lectura ca bază pentru cultură, cunoaștere și dezvoltare", organizată de Biblioteca Națională a Republicii Moldova în septembrie 2020. Temele abordate de către autori sunt de ordin teoretic cât și practic. Volumul al II lea reprezintă diferite abordări ale fenomenului lecturii.

2020

Ion Pop's most recent book, Cărţi la alegere with its subtitle Poeţi şi poezie (Tracus Arte Publishing, 2020) represents more than the title makes is believe, more than what the poet himself says. The book brings together the literary reviews published by Ion Pop in different cultural magazines between 2000 and 2019, exposing before the readers a series of "fragmented readings" dependant to a great extent on the editorial context of these years. The critic, an "active spectator" of the Romanian literary scene, admits his inappetence for the often confusing image of the backstage, of biased manoeuvres, movements and image strategies, preferring, as he writes in the Foreword, to be left "alone with the texts and texts alone". On the other hand, one cannot ignore the ambition of his thesis, as Ion Pop confesses his "secret impulse of fitting a mosaic piece of these types of glosses in a more comprehensive assembly", capable of highlighting the "figure in the carpet" "calling to unity the capillaries of the entire organism".