Concert de mini-concerte - V. Văidean (2022)

Cercetări Arheologice, 2012

A major real estate development required a rescue archaeology intervention in the very downtown Bucharest, mainly between February and June 1996. A large section, 75 long and about 3 m large was made in the street, mostly mechanically, just in the front of the National History Museum. The archaeological rescue digging documented 12 rooms belonging to a large inn, built by a famous Ruler of the Romanian Country (Ţara Românească), Constantin Brâncoveanu, in the last decade of the XVIIlh century. This kind of inn, of Oriental inspiration, is typical for the passage from Late Middle Age to Modem times, and is, in fact, a complex project including hosting areas, enclosure for animals, large storehouses, but usually churches also. Flourishing in towns with a certain demographic growth, but with a very poor communication means, like Bucharest, the inns were supposed to gather all goods needed by community in five months of cold and wet weather, when the road network was impracticable. The inn functioned about 160 years, until around 1860, the internai spaces being frequently restored, up to 7 times. Despite the fact that the landlord was unique, for its entire existence, a comparison between the type of internai rehabilitation operations proved that the initiative was lefi on tenants, the sequence type offloors (wood, bricks or vegetal cover) being unrepeatable. The use ofthe spaces-when proved by micromorphological study-is also distinctive, either cooking area, workshops connected with open fire, or even stables for sheep, for some relatively short episodes. Those 12 rooms are placed on the western wing of the building, on the main facade, facing a major street-Podul Mogoşoaiei-studied in the southem end of the archaeological section. The public road was made of wooden boards supported by wooden pillars buried under the walking levei, similarly with a bridge, from which the street took its name ("pod" meaning bridge). This type of public street, made entirely of wood, is documented in wet lowlands, where stone is not available, like Timişoara (western Romania). The history of the place begins during the late XV 1 h century, for which deep buried huts were discovered. For the mid XVIlh century a new type ofhouse was in use, made ofwood, relatively large and with cellars, typical for aristocracy. In the XVIIlh century this strip of land was no more a constructive area, a little cemetery being discovered in the southem part of the trench. The layers dated between the cellar-houses and the inn are first in which fragments of bricks and mortar were recorded, probably from buildings in proximity. Regarding the political history of the Romanian countries, it might be surprising that from our discoveries Ottoman co ins are missing. W e found instead some Turkish pipes, a good witness of adopting an oriental lifestyle. This paper also presents the main results of the sedimentological and micromorphological study performed on Constantin Vodă Inn archaeological site. The field study firstly considered in the analysis of the sedimentary successions observed on the main stratigraphic profiles and the identification of the different types of units. The main diagnostic criteria observed in the field at the macroscopic leveitexture, structure, color, nature of constituents, homogeneity and degree of compaction-allowed establishing a typology of sedimentary facies necessary for the interpretation in terms of mechanisms of formation, in order to identify human activities and post-abandon transformations of the accurnulated deposits. Thus, different types of construction and arrangement units, occupation units and natural accumulations were recognized. Micromorphological analysis, at the microscopic scale, brings detailed information on the sedimentary units and thus contributes to a better interpretation of the archaeological levels. Extraordinary information provided by this study is the identification of sferulites, structures indicating the presence of the domestic animals (Ovis/Capra) in spaces fitted out with a wooden floor. The palinological expertise-the first ever done in an archaeological site from Bucharest-revealed a predominance of a ruderal vegetation, followed by hydrophilic vegetation and lowlands trees, but not cereals, explained by the position is in the middle of the medieval town.

Lucian Blaga Yearbook

The present paper focuses on the ailments of modern man, whether we consider the physiological aspect, or whether we refer to the metaphorical, ontological dimension, and performs a comparative analysis between the work of M. Blecher and the novel The Enchanted Mountain by Thomas Mann. Illness - the overarching theme of the novels - receives numerous valences, from the most noble to the most detestable, but what remains common to these texts advanced for analysis is the existential crisis, the inner void that the characters experience acutely. The universe that both the Romanian and the German author create is permeated by the specter of death, which, without being tragically experienced, rather gives off a strange fascination, and ends up creeping into the thoughts, habits and belongings of the characters, becoming a kind of obsession that convulsively controls everyone, but which they paradoxically ignore, with just as much indifference. On a macro level, the smoldering malaise ca...

Theoretical and Empirical Researches in Urban Management, 2006

Developing the knowledge-based economy has changed dramatically in the guiding forces of urban development in Europe. In conditions of globalization, the competitiveness of cities not only depends on basic infrastructureroads, energy, water and sanitation-thouse beeing forced to fight on the field of technology through the adoption of modern management structures. Thus, the provision of services at higher level becomes the main activity in cities, leading to the emergence of a new concept, the "intelligent cities".

DOAJ (DOAJ: Directory of Open Access Journals), 2019

Rezumat Rădăcinile prezentului. Teatrul Liric din Chişinău La 6 august 1918, în capitala Basarabiei a avut loc primul spectacol de operă, "Faust" de Ch. Gounod. Prin cântăreții, dirijorii din acea perioadă s-au transmis "secrete" ale teatrului muzical, valabile şi pentru artiştii de azi. Ne-am referit, în special, la interpreții autohtoni, încercând să demonstrăm existența unei verigi între artiştii de ieri şi de azi. Spre exemplu tenorul G. Borelli, interpret al rolului titular din opera "Faust", a fost şi pedagog de canto al unor cunoscuți solişti ai Teatrului de Operă şi Balet din anii '60, iar reputatul tenor de azi, M. Muntean, a fost elevul unui alt mare tenor, N. Diducencu, care şi-a făcut studiile în clasa de canto a legendarei L. Lipcovscaia. Am urmărit şi alte exemple din domeniul vocalului. Ne-am propus şi o trecere în revistă a activității regizorilor cu începere de la I. Gorschi, de la Opera Basarabeană, şi terminând cu directorii de scenă din zilele noastre. Am încercat să-i amintim şi pe dirijorii de operă, constatând că primul a fost M. Bârcă, iar pe A. Samoilă considerându-l unul dintre cei mai profesionişti conducători de orchestră pe care i-a avut vreodată Teatrul Liric din Chişinău. Am remarcat, totodată, şi aportul pe care l-au adus la dezvoltarea teatrului din Chişinău şi artiştii invitați special pentru anumite spectacole.

Cercetări arheologice, 2022

Acest studiu este dedicat unei categorii speciale de material arheologic, păstrate în colecțiile Muzeului Național de Istorie, terra sigillata de la Feldioara. Analiza a fost realizată pe un lot de 44 de piese ce au fost descoperite în cadrul campaniilor arheologice întreprinse între anii 1987-1990. În urma analizei stilistice (în cazul pieselor cu decor), coroborată cu analiza tipologică și cea a pastelor din care sunt confecționate obiectele am constatat faptul că importurile provin din două mari centre producătoare de terra sigillata: Lezoux și Rheinzabern. Astfel, centrul de la Lezoux reprezintă locul de proveniență a celei mai mari părți din sigilatele descoperite la Feldioara. Atelierele de la Rheinzabern constituie, de asemenea, una dintre sursele principale de terra sigillata de la Feldioara.

2000

Traducem aici prin "faptul-de-a-apărea" termenul francez de apparaître. Mai jos, el va apare, datorită cerinţelor contextului, tradus şi ca "manifestare". 2 Ne întrebăm dacă epoché nu are trebui să fie întotdeauna sui generis. Faptul că Husserl ne-a lăsar mai multe versiuni ale teoriei reducţiei nu indică oare faptul că reducţia este un instrument pe care îl putem utiliza "pe loc" şi că, prin aceasta, validitatea sa este dependentă în mod esenţial de succesul său ?

Cercetări Arheologice, 2000

Podoabele din aur din Colecţia Orghidan, în special cele elenistice, au mai constituit obiectul unor cercetări sumare într-un articol semnat de M. Gramatopol şi R. Theodorescu 1 precum şi într-o comunicare nepublicată, susţinută de M. Sfârlea la o sesiune de comunicări ştiinţifice a Muzeului Naţional de Istorie a României. în ambele cazuri, autorii s-au rezumat la o descriere succintă a pieselor elenistice din colecţia aflată în discuţie. Provenienţa bijuteriilor nu este cunoscută, majoritatea fiind achiziţionate prin reprezentanţi la vânzările publice din ţară şi străinătate. Am considerat deci utilă o reluare a studiului podoabelor elenistice din Colecţia Orghidan cu descrierea lor în detaliu, insistând asupra elementelor de tehnică precum şi asupra analogiilor stilistice care, chiar dacă nu pot oferi o localizare certă a atelierelor de provenienţă a pieselor cercetateaceasta putând fi însă presupusă în unele cazuri-oferă în schimb premisele pentru o datare relativ corectă. Obiectul cercetării acestei comunicări se rezumă la cerceii din epoca elenistică, reprezentaţi în colecţia inginerului Constantin Orghidan prin exemplare dintre cele mai reuşite. 1. Pereche de cercei din aur cu toarta circulară din mai multe sârme din aur înfăşurate, ce se îngustează progresiv la un capăt, iar la celălalt se termină cu o protomă de leu modelată "au repoussé" din două jumătăţi de foaie din aur sudate longitudinal. Gâtul tronconic sudat de cap este bordât cu fir pseudo-periat, iar partea centrală este decorată cu filigran în forma literei "S" culcată, cu o buclă mai mare şi una mai mică şi cu granule. Sudura gâtului de toarta cercelului este mascată de un fel de caliciu format din triunghiuri bordate cu fir perlat şi dispuse în motivul "dinţilor de lup", (înv. nr. C 4209, C 4210. Diametrul toartelor = 19 şi 20 mm.; G = 3,96 şi 4,25 g; Au 900%0). Cerceii cu torţi din mai multe sârme înfăşurate, terminate cu protome de leu sunt foarte frecvenţi în mormintele elenistice de la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al Ill-lea a Chr. Analogii s-au descoperit la Kerci, la Sedes în Salonic, la Kazani, Amphipolis, Curium, Syracuza, Todi 2 , Odessos (Varna) şi Mal Tepe 3. La Rheneia s-a găsit un exemplar cu o mărgea din piatră semipreţioasă fixată între protomă şi toarta propriu-zisă 4. De asemenea, exemplare similare au fost semnalate la Muzeul de artă din Bloomington, Indiana 5 şi într-o colecţie particulară din Elveţia 6 .

2006

Diplomaţia. Importanţa şi "jocul" diplomatului în secolele XVII-XVIII (Mircea BRIE) .

Cercetări Arheologice, 1997

Bijuteriile elenistice, nu mai puţin decât alte forme de exprimare artistică ale grecilor din ultimele veacuri înainte de Cristos. invocă în mod constant apropiata legătură dintre om şl forţele supranaturale, care se întrepătrundeau cil viaţa sa. Abundă reprezentări de zei şi zeiţe, ca şl ale creaturilor mitologice variate. Adeseori divinităţile nu erau reprezentate ele însele, ci simbolizate de unul dintre atributele zeităţilor respective 1. Esté şl cazul unei interesante piese din "Colecţia Orghldan". care este expusă în Tezaurul istoric de la Muzeul Naţional de Istorie a României-un pandantiv din aur 2 , în formă de porumbel cu aripile strânse-ce sugerează asocierea cu Afrodita, pe care grecii o reprezentau purtată în ceruri de un car tras de porumbei 3. Pe pieptul păsării se încrucişează în chip de hamuri patru trese din filigran, ce converg către o casetă mică, rotundă, cu peretele din bandă din aur în "dinţi de lup", care încastrează un "cabochon" din piatră roşie.

Eugen Dorcescu, NIRVANA. CEA MAI FRUMOASĂ POEZIE, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015., 2015

Volum antologic, ne-varietur, al poeziei publicate de Eugen Dorcescu între 1972 și 2015. Selecție, biobibliografie, ediție critică și eseu hermeneutic de Mirela-Ioana Borchin.