Doctrinal considerations concerning the christian icon

The icon has a complex language because it embraces, but also pivots around it, an iconic theophany or sacred imagery and an inexpressible wealth of symbolic valences; is the revelation, word, and epiphanic anamnesis of acts of redemption, producing a theological and perhaps artistic excitement in the person who worship it, even if it is not its purpose, giving it a profound liturgical purpose and creating that mysterium fascinans. The icon is God's encounter with man, uncreated energies with nature, convergence, or interpenetration between eternal and ephemeral. Here it is fully seen how between the word and the image there is a complementary relationship in the proclamation of the gospel of Christ. Rezumat. Icoana are un limbaj complex, deoarece înglobează, dar și pivotează în jurul ei, o teofanie iconică sau o imagistică sacră și o bogăție inexprimabilă de valențe simbolice; este revelație, cuvânt și anamneză epifanică a actelor redemtorii, producând o emoție teologică și, posibil, una artistică în persoana care o venerează, chiar dacă nu acesta este scopul ei, acordându-i un scop profund liturgic și creând acel mysterium fascinans. Icoana este întâlnirea lui Dumnezeu cu omul, a energiilor necreate cu natura, o convergență sau o întrepătrundere între etern și efemer. Aici se vede pe deplin cum între cuvânt şi imagine există o relaţie de complementaritate în vestirea Evangheliei lui Hristos.