Limbajul carceral din cântecele rap româneşti

The role of translations, paratexts and literary criticism studies in the reception in Italy of the Romanian literature of the twentieth century. Some aspects. The paper will highlight two aspects that are of equal importance in the context of the promotion and reception of Romanian literature of the twentieth century in Italy. On the one hand, some literary trends and phenomena specific to the production in verse, in prose and dramaturgy, translated and published in Italian, will be indicated, which are of particular interest in establishing a concrete and rich thematic, stylistic, cultural and anthropological dialogue with contemporary Italian literature and which are now available to the public of the receiving culture thanks to the translation. On the other hand, the role of critical literature will be highlighted, whether it is paratexts accompanying works transposed into the language of translation or larger critical studies, in mediating in a correct and adequate way the entry of each single work into the Italian cultural and publishing circuit. Previous interventions recently published in the field of Romanian studies have sometimes noted the absence of adequate critical tools that would be useful for introducing the considerable potential for novelty and expressive complexity, often linked to a socio-political context almost unknown to the reader and which also make possible to analyze in a comparative way the hypothetical affinities with great universal and Italian works. Concrete illustrations of these considerations will be offered by discussing some aspects that emerge from the reception in Italy of Ștefan Agopianʹs prose collected in the volume Manualul întâmplărilor.

Eugen Dorcescu, NIRVANA. CEA MAI FRUMOASĂ POEZIE, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015., 2015

Volum antologic, ne-varietur, al poeziei publicate de Eugen Dorcescu între 1972 și 2015. Selecție, biobibliografie, ediție critică și eseu hermeneutic de Mirela-Ioana Borchin.

Diacronia, 2017

Vita di Pietro este o lucrare alcătuită de grecul Antonio Catiforo în limba italiană, publicată la Veneția, în 1736; o versiune a sa în limba greacă a fost publicată tot la Veneția, un an mai tîrziu, de către Alexandros Kankellarios. Lucrarea conține șase cărți și sintetizează informațiile oferite de surse referitoare la epoca și personalitatea țarului rus. În română, ea a cunoscut mai multe traduceri la jumătatea și în a doua perioadă a secolului al XVIII-lea, în toate cele trei provincii românești. Numărul mare de copii arată interesul de care s-a bucurat această lucrare în epocă. Articolul de față prezintă cîteva particularități ale transferului numelor proprii din limba-sursă în limba-țintă. Am analizat patru tipuri de nume proprii: horonimul Moscovia și etnonimul aferent, horonime occidentale, antroponime rusești, antroponime de alte origini, urmărind felul în care traducătorii se raportează la sursă și diferențele dintre versiuni din acest punct de vedere.

2020

In the history of Romanian literature in Bessarabia Creangă's modelling role is exem¬pli¬fied especially during the turning periods, when the concept of literature is radicalized (years 20-30, 60, 80). Across different searches and wanderings of prose writers, namely, the organicist perspective of the structure of the Bessarabian literary phenomenon elucidates the importance of the Creangă model in overcoming the different complexes, among which, especially, of the narrow-minded Romanian.

2020

Cercetarea stilurilor de atașament și a limbajelor iubirii la tineri este deosebit de actuală și importantă în condiția în care orice persoană pe parcursul vieții va menține o relație de cuplu. Cunoașterea propriilor modele de comportament, dar și a partenerului, care poate asigura o înțelegere cognitivă a problemelor de comunicare ce permite empatizarea cu partenerul, care poate uneori copleși cu nevoile sale sau care rănește cu indiferența sa – totul depinzând de dinamica solicitare-răspuns a stilului de atașament și a limbajului iubirii. Acestea definesc în cea mai mare măsură capacitatea de funcționare a unei relații de cuplu calitative.

ANALELE ȘTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI (SERIE NOUĂ). ȘTIINŢE JURIDICE, 2021

Rezumat: Manifestări și afirmaţii diverse din perioada actuală, provenite fie de la simpli particulari, fie de la persoane cu funcţii oficiale, răspândite foarte rapid pe întreg globul, aduc în discuţie aspecte esenţiale în legătură cu exercitarea libertăţii de exprimare și posibilitatea aplicării de restricţii discursurilor sau afirmaţiilor abuzive ce depășesc cadrul de protecţie și standardele stabilite la nivel internaţional. Prezenta lucrare își propune să exploreze cadrul normativ de protecţie a libertăţii de exprimare în diferite sisteme și mecanisme de garantare a drepturilor fundamentale și să sublinieze caracterul relativ (sau derogabil) al acestui drept. În acest sens, vor fi identificate atât caracteristicile comune ale instrumentelor juridice de protecţie, precum și diferenţe între domeniul de aplicare și aspecte particulare ale întinderii acestuia, în funcţie de circumstanţele specifice unui anumit spaţiu juridic. Scopul lucrării nu este de a furniza o analiză exhaustivă asupra problemelor legate de punerea în practică a elementelor libertăţii de exprimare, ci urmărește trasarea liniilor și principiilor generale de protecţie și de limitare.

Dr. Gabriela Rusu-Păsărin este conferenŃiar la Facultatea de Litere a UniversităŃii din Craiova, unde susŃine cursuri de comunicare audiovizuală, comunicare politică, comunicare şi persuasiune. A publicat cărŃi, articole şi studii în domeniile: comunicare în spaŃiul public, jurnalism cultural, etnografie şi folclor. Este realizator-coordonator la Radio Oltenia Craiova (post public regional al SocietăŃii Române de Radiodifuziune), promovând astfel o perspectivă aplicată a jurnalismului cultural şi a comunicării audiovizuale. Rezumat Prima carte de legi în limba română (1640), Pravila de la Govora, sau Mica Pravilă este totodată un corpus referenŃial de tradiŃii şi credinŃe populare referitoare la ceremonialul existenŃial. Scopul este de a realiza o analiză comparativă a celor două nivele de referinŃă, mentalul tradiŃional românesc şi rigoarea bisericească, cea din urmă funcŃionând sub influenŃa stravechilor legi bizantine şi a canoanelor stabilite de sinodul Bisericii Orientale. Cred...

ANALELE ȘTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI (SERIE NOUĂ). ȘTIINŢE JURIDICE, 2021

Sursele de cercetare privind discursurile judiciare sunt constituite din colec iile de legi i decrete, bulele papale, canoanele biserice ti, actele conciliilor, analele monastice, istoriile comunit ilor locale i aba iilor, procesele-verbale ale proceselor desf urate, sentin ele proceselor inchizitoriale, biografiile episcopilor, papilor, diverse panegirice etc. Acestora li se adaug diverse coduri de procedur penal sau manuale pentru uzul inchizitorilor, ghiduri dup care erau recunoscute persoanele care practicau vr jitoria, legisla ia care se aplica în cazul condamn rii ereticilor i a persoanelor care propov duiau alte înv turi decât cea predicat de Biserica Apusean. Toate acestea ofer numeroase detalii despre modul în care erau organizate i se desf urau procesele inchizitoriale.

USARB, 2016

The structure of the sentence in G. Vieru's poetry is directed towards simplified models, although there are many inversions of the constituent parts of sentences. The sentence is characterized by complexity (the number of compound sentences prevails over the composite ones). The composite sentences, actually, reflect the author's style, peculiarities of reflection, techniques to structure thoughts and ideas. It is worth mentioning that the syntactic complexity of the composite sentence makes the reading of a piece of literature difficult, but G. Vieru arranges the syntactic components very carefully, thus, offering the reader the possibility to penetrate to the essence at a more careful reading.

Studia Doctoralia, 2018

The purpose of this research is to highlight and analyze the psychological and judicial characteristics of inmates with substance abuse. The prisoners were divided into three groups: inmates with alcohol abuse (n= 30), inmates with drug abuse (n= 30) and inmates without substance abuse (n= 30). They were also divided into two categories: inmates convicted for offenses with violence against persons (n= 48) and inmates convicted for non-violent offenses (n= 42). They completed a structured interview for diagnosing the major depressive episode and a series of psychometric tests for assessing aggression, personality traits, and locus of control. No significant differences between inmates with substance abuse and those without abuse in terms of aggression, nor between those convicted for crimes with violence against the person and those without violence against the person. It was found that there is a positive significant relationship between aggression and feature "Unrestrained" and between Locus of Control and the feature "Unrestrained". Finally, it has been found that there are differences between prisoners without depression regarding the type of offense, namely: prisoners with alcohol and without depression are prone to commit crimes with violence against persons and those with drug abuse, crimes without violence against persons.