Andreea Deea
Abstract
Max Fortuno stătea singur în camera secretă a impunrttoaroi sale reşedinţe din cărămidă şi îşi contempla oolocjla. Adesea făcea asta. Cu mult timp în urmă reali-/nno că singurele lui posesiuni erau tablourile şi cărţile; «In erau singurele lucruri pe care nimeni nu i le putea li IM, Majoritatea capodoperelor care stăteau suspendate po pereţii încăperii -prevăzute cu sistem de alarmă şi ni aclimatizare -fuseseră create de artişti moderni care do nbia do curînd începuseră să se bucure de aprecie rile) po caro Io meritau. Cîteva pînze erau deja evaluate cm oporo do geniu. Unii dintre artişti erau încă nedesr.npof însă Max îi descoperise deja. Do«jl Io cunoştoa valoarea prezentă şi viitoare, Max nu frtcimo din colocjionarea tablourilor o investiţie. Imnulnlln nAlbntico, sumbre, dar excepţionale din punct cin VIHICMO wthtlc rofloctau de fapt adîncul sufletului său pci caro nu I putoa exprima prin cuvinte. Multe dintre ele urmi roprozontări reale ale coşmarurilor pe care le twufioso în copilărie.
