Academia.eduAcademia.edu

Iisus – numele mai presus de orice nume

Abstract

Hristos, Mesia, Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Logosul: oare între atâtea titluri mai recunoaștem Numele lui Dumnezeu? Care era semnificația numelui Iisus în iudaismul celui de-al Doilea Templu și ce se întâmplă cu acest nume, în mediul iudeo-creștin, după Întruparea, Răstignirea și Învierea Mântuitorului? Care este diferența între persoana Iisus și numele ,,Iisus”? Cum și când ajung primii creștini ,,să cheme numele Domnului” (Ioil 3, 5, cf. Fap 2, 21), cu referire la Iisus? Când anume are loc trecerea de la expresia veterotestamentară ,,numele Domnului” la sintagma „numele Domnului Iisus” și mai apoi la metonimia ,,Numele” din scrierile neotestamentare? Cum se răsfrânge teandria Mântuitorului asupra numelui Iisus? Cum anume se ajunge la adorarea numelui teofor Iisus împreună cu numele divin YHWH, fenomen unic în lumea iudaică? Care sunt raporturile dintre invocarea numelui divin Iisus și puterea, respectiv autoritatea acestuia? În ce anume constă rolul sfințitor al Numelui în raport cu botezul, mirungerea, euharistia și chiar crucea? Prin ce se deosebește folosirea ritualică a numelui Iisus față de practicile magice în care se conjură numele divine? Cum a evoluat teologia numelui Iisus după anul 70 d.H., când începe separarea creștinilor de evrei? Ce legătură există între această teologie iudeo-creștină a numelui și "rugăciunea lui Iisus" apărută ulterior în monahismul egiptean și lumea siriacă? Posibile răspunsuri la aceste întrebări le găsiți în cartea de față, unde autorul regăsește rădăcinile iudeo-creștine ale "rugăciunii inimii", pornind de la puterea rostirii cu credință a Numelui mai presus de orice nume – Iisus.