Dictionar frazeologic francez roman francez

USARB, 2016

The structure of the sentence in G. Vieru's poetry is directed towards simplified models, although there are many inversions of the constituent parts of sentences. The sentence is characterized by complexity (the number of compound sentences prevails over the composite ones). The composite sentences, actually, reflect the author's style, peculiarities of reflection, techniques to structure thoughts and ideas. It is worth mentioning that the syntactic complexity of the composite sentence makes the reading of a piece of literature difficult, but G. Vieru arranges the syntactic components very carefully, thus, offering the reader the possibility to penetrate to the essence at a more careful reading.

Cuvinte noi de pe la noi : contributii lexicale / Adrian Chircu. - Iaşi : Universitatea "Al. I. Cuza". - [4. p.] ; 24 cm. Extras din Analele Stiintifice, sectiunea III. E. Linguistica tomurile XLIX-L, 2003-2004, Studia Linguistica et philologica, p. 125-12

Filologia modernă: realizări şi perspective în context european, Eugeniu Coșeriu: 100 de ani de la naștere. Limbajul ca sumă de valori, 2021

Unităţile lingvistice de origine savantă formează terminologia medicală în limba română, niveluri naţional şi internaţional. În prezentul articol, propunem analiza (niveluri diacronic, sincronic) lexemelor savante < lat. venter, tris, m „venter” = < lat. pantex, panticis, m „pântece” = < lat. abdomen, inis, n, „abdomen”, prezente în procesul de cunoaştere și de denominație a „lucrurilor” medicale. Acestea se înscriu în vocabularul fundamental al limbii române și în masa vocabularului. Sistemul terminologic este unul deschis, viabil. „Procesul de creaţie” şi de „modelare” a lumii generează prezenţa în terminologia medicală a fenomenelor semantice (aici, sinonimia). Limbile savante îşi asigură continuitatea sa în terminologia medicală în limba română, favorizând integrarea acesteia în „cunoaşterea” medicală universală.

Diacronia, 2017

Vita di Pietro este o lucrare alcătuită de grecul Antonio Catiforo în limba italiană, publicată la Veneția, în 1736; o versiune a sa în limba greacă a fost publicată tot la Veneția, un an mai tîrziu, de către Alexandros Kankellarios. Lucrarea conține șase cărți și sintetizează informațiile oferite de surse referitoare la epoca și personalitatea țarului rus. În română, ea a cunoscut mai multe traduceri la jumătatea și în a doua perioadă a secolului al XVIII-lea, în toate cele trei provincii românești. Numărul mare de copii arată interesul de care s-a bucurat această lucrare în epocă. Articolul de față prezintă cîteva particularități ale transferului numelor proprii din limba-sursă în limba-țintă. Am analizat patru tipuri de nume proprii: horonimul Moscovia și etnonimul aferent, horonime occidentale, antroponime rusești, antroponime de alte origini, urmărind felul în care traducătorii se raportează la sursă și diferențele dintre versiuni din acest punct de vedere.

La création de Masters en double diplomation à l’instar du Master Tourisme et Environnement ou du Master Géomatique appliquée entre l’Université fédérale du Nord-Est (République de Sakha, Fédération de Russie), et respectivement les universités de Versailles Saint-Quentin-en-Yvelines (UVSQ) et d’Aix-Marseille Université (AMU), met en exergue la question de l’universalité, du transfert, du partage des connaissances, que des valeurs culturelles dont elles sont à la fois les dépositaires d’un état de la société, que des vecteurs concourant à la transformation de celle-ci. La question de l’universalité des connaissances, des savoirs et des compétences s’opèrent dans le double cadre, d’une part, de l’imposition du modèle universitaire libéral avec de la mise en compétition des formations, de la recherche et d’autre part, de la mondialisation de la production scientifique et des pratiques académiques.

Ph.D. thesis (University of Bucharest - History; University of Bordeaux - Political Science), 2016

Notre recherche doctorale se propose comme objectif d’éclaircir comment s’est développé et structuré le discours identitaire aroumain-roumain (à savoir, celui qui conçoit les aroumains en tant que membres du peuple roumain), dés ses origines à la fin du XVIIIe siècle, jusqu’à l’indépendance roumaine, en 1878.Le discours identitare qui nous préoccupe a ses origines dans les écrits de Teodor Anastasie Cavalioti (1770) et de Daniel le Moscopolitain (1794). Les propos communiqués par Constantin Hagi Gehani à Johann Thunmann donnent au discours identitaire aroumain-roumain la première formulation explicite nous ayant parvenu (1773). Ces propos sont repris et développés dans les ouvrages de Constantin Ucuta (1797), Gheorghe Constantin Roja (1808, 1809) et Mihail Boiagi (1813). Les récits de voyage des voyageurs étrangers ayant traversé les Balkans entre 1800 et 1860 nous révèlent que le discours identitaire aroumain-roumain représente une reconfiguration de l’ethnicité aroumaine, oeuvrée de sorte à mettre cette ethnicité en convergence multisymbolique avec la nationalité roumaine des Daco-Roumains Nord-danubiens. Les revolutionnaires Nord-danubiens de 1848 prennent le discours en question à leur propre compte. Ils conçoivent un plan d’action politique à entreprendre aux Balkans au nom des idées soutenues par ce discours identitaire. Le plan est mis en œuvre par les agents du mouvement aroumain-roumain qui prend son essor en Roumanie après 1859 ; le mouvement emporte son premier succès important en 1878, avec le décret de Savfet Pacha – un document qui institue l’assimilation de l’ethnicité aroumaine – ayant déjà été modelée par le discours aroumain-roumain – à la nationalité roumaine. Our doctoral research sets out to clarify how the aromanian-romanian identitary discourse (namely, the one which conceives the Aromanians as members of the Romanian people) has been developed and structured since its origins at the end of the XVIIIth century, until Romanian independence, in 1878.The identitary discourse which concerns us has its origins in the writings of Teodor Anastasie Cavalioti (1770) and Daniel the Moscopolitan (1794). The points conveyed by Constantin Hagi Gehani to Johann Thunmann give to the Aromanian-Romanian identitary discourse its first explicit formulation having reached us (1773). These ideas are taken up and developed in the works of Constantin Ucuta (1797), Gheorghe Constantin Roja (1808, 1809) and Mihail Boiagi (1813). The travel writings of foreign travelers having traversed the Balkans between 1800 and 1860 reveal that the Aromanian-Romanian identitary discourse constitutes a reconfiguration of the Aromanian ethnicity, crafted so as to place this ethnicity in multisymbol congruence with the Romanian nationality of North-Danubian Daco-Romanians. The North-Danubian revolutionaries of 1848 take up the aforementioned discourse. They conceive a plan of political action to be2executed in the Balkans in the name of the ideas upheld by this identitary discourse. The plan is set in motion by the agents of the Aromanian-Romanian movement which takes root in Romania after 1859; the movement registers its first major success in 1878, with the decree of Savfet Pascha – a document which officialises the assimilation of the Aromanian ethnicity – having already been shaped by the Aromanian-Romanian discourse – by the Romanian nationality.

2019

Les hommes ont besoin de couleur. Le monde d'image qui est composé par une diversité des formes de couleurs représente un moyen de communication. «La faim» de couleur est prononcé. Cette «faim» explique l'apparition de nouvelles moyens pour exprimer les nuances de couleurs, comme: limoniu, toporăşiu, scorţişoriu, corbiu, lemniu, cînepiu etc. Mais, dans la communication on a besoin d'exprimer les nuances spéciales qui provoque l'apparition de ces mots dérivés du nome de l'objet qui a cette couleur.

Argonaut eBooks, 2022

De la Rezistență sau cedare, la Ostași, vă ordon: Treceți Prutul! România, un pion în "marele vârtej" .

Cadernos de Ética e Filosofia Política

Resenha do livro: ÉLOGE DU POLITIQUE:UNE INTRODUCTION AU XXIᵉSIÈCLE. De VICENT PEILLON.

Limbă, Literatură şi Folclor, 2021

O sinteză științifică asupra Tetraevangheliarului grecesc aflat în inventarul Muzeului Olteniei din Craiova, manuscris adus din Constantinopol în Țara Românească, se presupune, de dicheofilaxul Antim Critopol, (după ce în octombrie 1370 este numit de patriarhul Bisericii Mari, Filotei, întâiul stătător al Mitropoliei Severinului), cu o valoare incontestabilă și inestimabilă pentru cultura română, a apărut recent la Editura Mitropoliei Olteniei. Lucrarea-Studii despre Tetraevangheliarul grecesc de la Muzeul Olteniei din Craiova (sec. al XII-lea)-, deschide perspectiva, cum lasă să se înțeleagă autorii ei: Ion Reșceanu, Mihai Ciurea, Carmen Bălteanu și Ion Sorin Bora, evidențierii și promovării în mediile academice din țară și din străinătate a unui manuscris biblic din secolul al XII-lea, prețios din punct de vedere istoric și teologic, confirmând și atestând astfel impactul produs de influența cultural-ecleziastică bizantină asupra spiritualității românești. Demersul exegetic, aprofundat, al cercetătorilor, axat pe "punerea în lumină" a unor informații de factură aghiografică, codicologică și paleografică, conținute de textele manuscrisului diortosit, prezintă un interes revelațional, cu deosebire de ordin predominant filologic și teologic. Prin urmare, studiul în discuție, având un pronunțat caracter pragmatic, se adaugă interpretărilor apărute, îndeosebi după apariția tiparului, cu privire la importanța, semnificația și înțe-lesului cuvântului Sfintei Scripturi. Fără a fi socotită drept un recurs la textul inițial al Tetraevan-gheliarului grecesc, lucrarea Studii despre