Papers by Mihaela Cel-Mare (Avram)
Polish Journal of English Studies, 2017
Polish Jounal of English Studies, 2017
The article compares Johan Huizinga's view on play and culture and E. M. Forster's view on the no... more The article compares Johan Huizinga's view on play and culture and E. M. Forster's view on the novels – views that seem to share a kind of ambivalence. Also, it will analyze the main character's progression which, contrary to a happy ending story as it seems to promise, turns out to be a matter of game. The narratives develop under the snowball effect, while the characters experience tragic events whose outcome is diverse and stunning. As it often happens in the Greek tragedies, the character faces death, as a result of case-and-effect focalized progression that renders a tragic flow or a surprising dénuement; also, the character may evolve through love, issue that suggests a romantic perspective on life. Thus, both the author and the auteur offer a clashing and ambivalent story as a matter of game.
Meanings and designs became one. Left to itself, the world had no meaning.
The more perfect the artist, the more completely separate in him will be the man who suffers and ... more The more perfect the artist, the more completely separate in him will be the man who suffers and the mind which creates. (T.S. Eliot) Cu cît mai desǎîrşit e artistul, cu atit mai perfect detaşate într-însul vor fi omul care suferǎ şi mintea care creeazǎ. (T.S. Eliot) 1 Ancorat într-o societate complexǎ, la estul Europei, nǎscut în Bucovina de nord, la Cernǎuţi, cu un suflet, posibil, oriental, de origine evreiascǎ, de o sensibilitate germanǎ, pe care o cunoştea foarte bine, manifestându-şi forţa poeticǎ în aceasta limbǎ în volume de versuri, dar modelat de gravitatea sentimentelor kafkiene cu care se aseamǎnǎ prin ermetism şi aerul enigmatic, Paul Peisah Antschel cu pseudonimul Paul Celan, este considerat unul dintre cei mai mari poeti ai literaturii universale. Personalitate cosmopolitǎ, cunoscator al mai multor limbi strǎine, cum ar fi, engleza, franceza, rusa, a scris în limba germana, pe care o impusese mama sa, ca limbǎ de comunicare în casa. Unii critici au considerat cǎ Paul Celan a dorit sǎ "maltrateze" limba germanǎ, prin fragmentarea şi criptarea poeziilor în aceasta limba, din dorinţa de a se razbuna pentru uciderea parintilor sǎi în 1942, în lagarul de concentrare din Transnistria. Mai mult chiar, Theodor W. Adorno susţine ca a scrie poezie dupa evenimentele de la Auschwitz este un act de barbarie. Poezia sa este strâns legatǎ de tensiunea şi morbidul vieţii care l-au obsedat, culminând cu sinuciderea sa la Paris, în 1970. Poezia şi viaţa sa se caracterizeazǎ printr-un pesimism irevocabil al mortii; moartea, cenuşiul, cenuşa, umbra, sunt pe placul sau; traumele ireparabile ale poetului sunt determinate de viaţa trǎita fragmentar: în Bucovina în timpul copilariei, unde a învatat româneste jucându-se alǎturi de alţi copii români; în Austria, pentru un singur an; în Franţa, la Paris, unde se aruncǎ în Sena în jurul datei de 20 aprilie, 1970. În România a scris poezii, dar şi o prozǎ poeticǎ foarte apreciatǎ, interpretatǎ adesea ca o prelungire a poeziei sale din limba germanǎ 2 ; este spaţiul în care Paul Celan s-a simţit acasǎ, unde s-a bucurat de calambururile sale literare. Era, cum singur spunea, "perioada calambururilor" 3 iar alteori, cette belle saison des calembours. 4 Dacǎ luam în calcul, cǎ opera reprezintǎ sufletul poetului, atunci putem afirma cǎ în România spiritul sǎu a trait cu adevarat; prin jocurile de cuvinte care au potenţial atât poetic, cât şi filosofic, Paul Celan a cǎutat probabil un raspuns în cazul Holocaustului, dar şi un sens al vietii sale. Deşi nostime şi considerate "ieftine", calambururile
Uploads
Papers by Mihaela Cel-Mare (Avram)