talent

română

Etimologie

Din franceză talent < latină talentum.

Pronunție

• AFI: /ta'lent/

Substantiv

Declinarea substantivului talent
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	talent	talente
Articulat	talentul	talentele
Genitiv-Dativ	talentului	talentelor
Vocativ	talentule	talentelor

1. aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare.
2. persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile.

Cuvinte derivate

• talentat

Locuțiuni

• (loc.adj.) De talent = talentat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online