prezbiter

română

Etimologie

Din neogreacă πρεσβυτοσ (presbytos), franceză presbytère.

Pronunție

• AFI: /prez.bi'ter/

Substantiv

Declinarea substantivului prezbiter
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prezbiter	prezbiteri
Articulat	prezbiterul	prezbiterii
Genitiv-Dativ	prezbiterului	prezbiterilor
Vocativ	prezbiterule	prezbiterilor

1. titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul bisericesc; (spec.) preot.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online