papir

română

Etimologie

Din germană Papier, maghiară papír.

Pronunție

• AFI: /pa'pir/

Substantiv

Declinarea substantivului papir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	papir	papire
Articulat	papirul	papirele
Genitiv-Dativ	papirului	papirelor
Vocativ	papirule	papirelor

1. (reg.) hârtie.
2. foaie de hârtie scrisă; (spec.) scrisoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online