Sari la conținut

mândru

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă mondru („înțelept”).

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mândru
Singular Plural
Masculin mândru mândri
Feminin mândră mândre
Neutru mândru mândre
  1. care are un sentiment de demnitate și onoare; demn.
  2. care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; orgolios; fudul; falnic; semeț; măreț.
  3. care este cuprins de un sentiment de satisfacție (ca urmare a unui succes, a unei reușite sau a unei victorii).
  4. care inspiră admirație; plin de semeție.


Traduceri