hrană
 Vezi și : hrana |
Etimologie
Din slavă hrana.
Pronunție
- AFI: /'hra.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului hrană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hrană | (rar) hrane |
| Articulat | hrana | hranele |
| Genitiv-Dativ | hranei | hranelor |
| Vocativ | ' | ' |
- tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate.
- Hrană consistentă.
- A servit drept hrana peștilor.