fine

română

Etimologie

Din italiană fine, franceză fin, enfin.

Pronunție

• AFI: /'fi.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului fine
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fine	invariabil
Articulat	finele	invariabil
Genitiv-Dativ	finelui	invariabil
Vocativ	fine	invariabil

1. (livr.) sfârșit.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În fine =
  • în sfârșit.
  • în concluzie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online