completa

română

Etimologie

Din franceză compléter.

Pronunție

• AFI: /kom.ple'ta/

Verb

Conjugarea verbului completa
Infinitiv	a completa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	completez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să completeze
Participiu	completat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face să fie complet.

Sinonime

• împlini, întregi, rotunji, (livr.) complini, (înv. și reg.) plini, (înv.) încheia

Antonime

• descompleta

Cuvinte derivate

• complet
• completabil
• completare
• incomplet

Traduceri

a împlini

arabă: بت (العربية) chineză: 完成 (中文) engleză: complete (English) esperanto: kompletigi (Esperanto) franceză: compléter (français) germană: fertigstellen (Deutsch), komplettieren (Deutsch) greacă: ολοκληρώσει (Ελληνικά) italiană: completare (italiano)

neerlandeză: voltooien (Nederlands) poloneză: ukończyć (polski) portugheză: completar (português) rusă: завершить (zavershit') (русский) spaniolă: completar (español) suedeză: färdigställa (svenska), komplettera (svenska) turcă: tamamlamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online