blomma
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche blōme, care provine din limba nordică veche blómi, blóm < proto-germanică *blōmô („floare”).
Înrudit cu daneză blomme, engleză bloom, faroeză blóma, blómi, germană Blume, limba gotică 𐌱𐌻𐍉𐌼𐌰 (blōma), islandeză blóm, blómi, neerlandeză bloem, blom, blomme și norvegiană blom, blome.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului blomma | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | blomma | blomman | blommor | blommorna |
| Genitiv | blommas | blommans | blommors | blommornas |
- (bot.) floare
- Hon plockade sju blommor och lade under kudden.
- (înv., fam.) soție, nevastă
- Anläggningen besöktes av direktören med blomma och barn.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
Vezi și
Verb
| Conjugarea verbului blomma | ||
| Activ | Pasiv | |
| Infinitiv | blomma | blommas |
| Prezent | blommar | blommas |
| Perfect | blommade | blommades |
| Supin | blommat | blommats |
| Imperativ | blomma | |
| Participiu | ||
| Prezent | blommande, blommandes | |
| Perfect | - | |