Pierre Corneille
| Pierre Corneille | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | Le grand Corneille, Corneille l'aîné  |
| Născut | [1][2][3][4] Rouen, Franța[5][6][7] |
| Decedat | (78 de ani)[2][3][4][8] Paris, Regatul Franței |
| Înmormântat | église Saint-Marcoul de Monceaux-l'Abbaye[*] |
| Frați și surori | Thomas Corneille[*][9] Antoine Corneille[*] |
| Căsătorit cu | Marie de Lampérière[*] |
| Copii | Pierre Corneille[*] |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | dramaturg poet traducător scriitor jurist-poet[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[2][10] |
| Activitate | |
| Porecle | Le grand Corneille Corneille l'aîné |
| Alma mater | Lycée Corneille[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Pierre Corneille (n. , Rouen, Franța – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine. Supranumit „fondatorul tragediei franceze”, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Corneille s-a născut la 6 iunie 1606 în Rouen, Franța și a început să studieze dreptul la 18 ani. În 1629 va scrie prima sa comedie, Mélite. Piesa a avut mare succes la Paris, drept urmare Corneille a început să scrie piese în mod regulat. În 1634 atenția s-a concentrat asupra lui Corneille, când acesta a fost ales sa scrie versuri cu prilejul vizitei Cardinalului Richelieu la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille și l-a ales să se numere printre „Cei cinci poeți”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou și Claude de L'Estoile.
În 1644 scrie comedia Mincinosul (Le Menteur), care ocupă un loc central în comedia franceză clasică.[11]
Opere
[modificare | modificare sursă]- Mélite (1629, prima lucrare, comedie)
- Clitandre ou l’Innocence persécutée (1631)
- La Veuve (1632)
- La Galerie du Palais (1633)
- La Suivante (1634)
- La Place royale (1634)
- Médée (1635)
- L’Illusion comique (1636)
- Le Cid (1637)
- Horace (1640)
- Cinna ou la Clémence d'Auguste (1641)
- Polyeucte (1642)
- Le Menteur (1644)
- La Mort de Pompée (1643)
- Rodogune (1644)
- La Suite du Menteur (1645)
- Théodore (1646)
- Héraclius (1647)
- Don Sanche d’Aragon (1649)
- Andromède (1650)
- Nicomède (1651)
- Pertharite (1651)
- Œdipe (1659)
- La Toison d'or (1660)
- Sertorius (1662)
- Sophonisbe (1663)
- Othon (1664)
- Agésilas (1666)
- Attila (1667)
- Tite et Bérénice (1670)
- Psyché (1671)
- Pulchérie (1672)
- Suréna (1674)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Pierre Corneille”. Gemeinsame Normdatei. Accesat în .
- ^ a b c Bibliothèque nationale de France. „Pierre Corneille” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ a b Andrew Bell. „Pierre Corneille” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ^ a b „Pierre Corneille” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Корнель Пьер (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ^ „Encyclopédie Larousse en ligne” (în franceză). Wikidata Q17329836.
- ^ „Pierre Corneille” (în engleză). Internet Broadway Database. LCCN 2002563812. Wikidata Q31964. Accesat în .
- ^ Zinaida Vengerova, „ЭСБЕ / Корнель, Тома”, Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary. Volume XVI, 1895 (în rusă), Wikidata Q24448329
- ^ „Pierre Corneille”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ^ Enciclopedia Universală Britanica. Litera. . p. 229.
