OKB
OKB (rusă ОКБ) este abrevierea pentru „Birou de proiectare experimentală” (rusă Опытно-Конструкторское Бюро, transliterat: Opîtno-Konstruktorskoe Biuro), uneori interpretată și ca „Birou special de proiectare” (Osoboie konstruktorskoe biuro).[1]
În perioada sovietică, OKB-urile erau instituții de stat cu acces restricționat care se ocupau de proiectarea și realizarea prototipurilor de tehnologie avansată, de regulă pentru aplicații militare. Termenul corespunzător în limba engleză pentru activitatea acestor birouri este R&D (research and development), adică cercetare și dezvoltare.
Din motive de securitate, fiecare birou era identificat oficial doar printr-un număr, însă era adesea menționat neoficial după numele proiectantului-șef. De exemplu, OKB-51 era condus de Pavel Suhoi și a ajuns să fie cunoscut simplu ca „Suhoi”. Birourile de succes și cele devenite cunoscute au păstrat adesea aceste denumiri chiar și după plecarea proiectantului fondator.
Aceste organizații de stat, relativ mici, nu erau destinate producției de serie a aeronavelor, rachetelor sau altor vehicule ori echipamente pe care le proiectau. Totuși, dispuneau de facilitățile și resursele necesare pentru construirea prototipurilor. Proiectele acceptate de stat erau apoi atribuite uzinelor pentru producția de serie.
După destrămarea Uniunii Sovietice, multe OKB-uri au devenit asociații științifico-productive (NPO - rusă Научно-производственное объединение, transliterat: Naucino-proizvodstvennoe obedinenie). În anii 1990 au existat unele încercări de comasare, iar între 2001 și 2006 au avut loc reorganizări pe scară largă pentru crearea unor corporații așa-zise „campioni naționali”, precum Almaz-Antei, în vederea consolidării dezvoltării sistemelor de rachete sol-aer.
Lista OKB-urilor
[modificare | modificare sursă]- KB-1 – NPO Almaz(d), Vitalii Șabanov
- OKB-1 – Serghei Koroliov, astăzi RSC Energia
- OKB-1 – Brunolf Baade, desființat până în 1953
- OKB-2 – denumire timpurie a MKB Raduga(d) (OKB-155-2)
- OKB-3 – Bratuhin
- OKB-4 – Biroul de proiectare al lui Matus Bisnovat (diferit de NPO Molnia)
- OKB-8 – Novator (sisteme antiaeriene cu rază lungă)
- OKB-19 – Șvețov, Soloviov(d); astăzi „Perm MKB”[2]
- OKB-20 – Klimov(d), Omsk-Motors
- OKB-21 – Alekseev[3]
- OKB-23 – Miasișcev (și OKB-482)
- OKB-24 – Mikulin(d)
- OKB-26 – Klimov
- OKB-39 – Iliușin[4]
- OKB-45 – Klimov
- OKB-47 – inițial Iakovlev(d), transferat ulterior lui Șcerbakov
- OKB-49 – Beriev
- OKB-51 – Suhoi
- OKB-52 – Celomei
- OKB-86 – Bartini(d)
- OKB-115 – Iakovlev
- OKB-117 – Klimov, Izotov
- OKB-120 – Jdanov
- OKB-124 – N/A (sisteme de răcire pentru Tu-121)
- OKB-134 – Vîmpel
- OKB-140 – N/A (primele generatoare-starter pe bază de hidroalcool pentru Tu-121)
- OKB-153 – Antonov
- OKB-154 – Kosberg, anterior OKB-296
- OKB-155 – Mikoian (anterior Mikoian-Gurevici)
- OKB-155-2 – (uneori OKB-2-155) filială a OKB-155 la Dubna; Gurevici, Berezniak, Isaev; astăzi MKB Raduga
- OKB-156 – Tupolev
- OKB-165 – Liulka(d)
- OKB-207 – Borovkov și Florov
- OKB-240 – Ermolaev
- OKB-246 – OKBM(d) (propulsie nucleară navală)
- OKB-256 – Țîbin
- OKB-276 – Kuznețov
- OKB-296 – redenumit OKB-154 în 1946, KB Hîmavtomatika
- OKB-300 – Tumanski
- OKB-301 – Lavocikin
- OKB-329 – Mil(d)
- SKB-385 – Makeev (rusă Специальное конструкторское бюро, transliterat: Spetsialnoe konstruktorskoe biuro, „Birou special de proiectare”)
- OKG-456 – Glușko(d) (rusă Опытно-конструкторская группа, transliterat: Opîtno-konstruktorskaia grupa, „Grup experimental de proiectare”)
- OKB-458 – Chetverikov
- OKB-478 – Ivcenko
- OKB-575 – Kovrov
- OKB-586 – Iangel
- OKB-692 – JSC „Hartron” (fost KB Electropriborostroenia, apoi NPO „Electropribor”)
- OKB-794 – Lenineț[5]
- OKB-938 – Kamov
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Chertok, Boris E. (). Rockets and people (PDF). vol. 1. Washington DC: NASA History Office. p. 20. ISBN 978-1484842676.
- ↑ „ПЯТЬ ДЕСЯТИЛЕТИЙ ПАВЛА СОЛОВЬЕВА” [Cinci decenii ale lui Pavel Soloviov] (în rusă). Institutul de Cercetare pentru Economia Industriei Aeronautice (NIIEAP). Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Semen Mikhaylovich Alekseyev - OKB-21 - Russian Defense Industry”. www.globalsecurity.org. Accesat în .
- ↑ Gordon, Yefim; Komissarov, Dmitriy; Komissarov, Sergey (). OKB Ilyushin; A History of the Design Bureau and its Aircraft. Hinckley: Midland. ISBN 9781857801873.
- ↑ „Su-24 Historical Background”. Suhoi. Arhivat din original la . Accesat în .