OGPU
| Direcția Politică de Stat Unificată | |
 | |
 | |
| Predecesor | GPU |
|---|---|
| Succesor | GUGB NKVD |
| Tip | poliție secretă agenție de informații |
| Înființare | 15 noiembrie 1923 |
| Desființare | 10 iulie 1934 |
| Țara | .svg){kind=small} Uniunea Sovietică  |
| Sediu | Lubianka Moscova, RSFSR, URSS |
| Director | Felix Dzerjinski (1923–1926) Viaceslav Menjinski (1926–1934) Ghenrih Iagoda (1934) |
| Organizația mamă | Consiliul Comisarilor Poporului |
Modifică date / text  | |
Direcția Politică de Stat Unificată sau OGPU (rusă Объединённое государственное политическое управление) a fost poliția secretă a Uniunii Sovietice din noiembrie 1923 până în iulie 1934, succedând Direcției Politice de Stat (GPU). Responsabilă în fața Consiliului Comisarilor Poporului, OGPU a fost condusă de Felix Dzerjinski până în 1926, apoi de Veaceslav Menjinski până când a fost înlocuită de Direcția Principală a Securității Statului (GUGB) din cadrul Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne (NKVD).
OGPU a jucat un rol important în colectivizarea forțată a agriculturii în Uniunea Sovietică sub conducerea lui Iosif Stalin. Instituția a contribuit la reprimarea opoziției și la deportarea a milioane de țărani în sistemul de lagăre de muncă forțată al Gulagului. OGPU a operat și în străinătate, ocupându-se de identificarea, supravegherea și persecutarea adversarilor politici ai regimului bolșevic, precum emigranții albi, disidenții sovietici și a altor grupuri anticomuniste. OGPU trebuia, în teorie, să opereze cu mai multă reținere decât Ceka, care orchestrase Teroarea Roșie din 1918 până în 1922.
Istorie
[modificare | modificare sursă]OGPU a fost, de asemenea, principala agenție de poliție secretă responsabilă de detectarea, arestarea și lichidarea anarhiștilor și a altor facțiuni disidente de stânga din Uniunea Sovietică timpurie. Spre deosebire de Ceka, OGPU nu putea împușca „contrarevoluționari” după bunul plac, iar majoritatea suspecților de infracțiuni politice trebuiau aduși în fața unui judecător. OGPU înființase tribunale pentru a judeca cele mai excepționale cazuri de terorism, de obicei fără a chema martori.
Puterile OGPU au crescut în 1926 când a fost inclus în Codul Penal Sovietic articolul 58, o secțiune privind terorismul antistatal. Prevederile erau redactate vag și interpretate foarte larg. În timp, puterile de facto ale OGPU au crescut chiar mai mult decât cele ale Cekai.[1]
Din 1927 până în 1929, OGPU a desfășurat investigații intensive asupra unei lovituri de stat a opoziției. Liderul sovietic Iosif Stalin a emis un decret public conform căruia toate opiniile opoziției ar trebui considerate periculoase și a acordat OGPU autoritatea de a căuta „elemente ostile”. Aceasta a dus, în martie 1928, la Procesul Șahti, în care a fost urmărit penal un grup de presupuși sabotori industriali, presupuși implicați într-o conspirație ostilă.[2]
OGPU a planificat și a înființat sistemul Gulag și a devenit brațul guvernului sovietic pentru persecutarea Bisericii Ortodoxe Ruse, a Greco-Catolicilor, a Bisericii Romano-Catolice, a Islamului și a altor organizații religioase, într-o operațiune condusă de Evgheni Tucikov. De asemenea, OGPU a pus în aplicare campaniile de desculacizare din timpul Primului Plan Cincinal prin intermediul unor troici speciale extrajudiciare formate din agenți locali OGPU, oficiali ai Partidului Comunist și procurori de stat, cu autoritatea de a condamna suspecții la exil sau la moarte fără un proces formal în sistemul judiciar sovietic. Trupele OGPU au luat parte la invazia sovietică a Xinjiangului din 1934.[3][4]
Dizolvare
[modificare | modificare sursă]Sănătatea lui Menjinski se deteriorase rapid în timpul mandatului său de director al OGPU, iar Stalin avea tendința să se ocupe de primul său adjunct, Ghenrih Iagoda, care a preluat practic conducerea la sfârșitul anilor 1920. Viaceslav Menjinski și-a petrecut ultimii ani ca invalid până la moartea sa, în mai 1934. Iagoda a fost învinovățit ulterior pentru moartea lui Menjinski în Procesul celor Douăzeci și Unu.
În iulie 1934, la două luni după moartea lui Menjinski, OGPU a fost dizolvat și reîncorporat în Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne (NKVD), noul minister de interne al Uniunii Sovietice, devenind Direcția Principală a Securității Statului (GUGB) sub conducerea lui Iagoda. OGPU avea să fie transformat ulterior în mai cunoscutul Comitet pentru Securitatea Statului (KGB) în 1954.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Snyder, Timothy (), Bloodlands: Europe between Hitler and Stalin, Basic Books, ISBN 978-0-465-03147-4
- ↑ Overy, R. J. (), The dictators: Hitler's Germany and Stalin's Russia (ed. 1st American ed), W.W. Norton & Co, ISBN 978-0-393-02030-4
- ↑ Andrew D. W. Forbes (). Warlords and Muslims in Chinese Central Asia: a political history of Republican Sinkiang 1911–1949. Cambridge, England: Cambridge University Press Archive. p. 120. ISBN 978-0-521-25514-1. Accesat în .
- ↑ Snyder, Timothy (). Bloodlands: Europe between Hitler and Stalin (în engleză). Basic Books. hdl:2027/heb.32352. ISBN 978-0-465-03147-4.
