Nigel Short
| Nigel Short | |
 Nigel Short () | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (61 de ani)[1][2]  Leigh, Anglia, Regatul Unit |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Unit |
| Ocupație | jucător de șah scriitor profesor universitar[*] Mare maestru la șah |
| Limbi vorbite | engleză[3] |
| Activitate | |
| Coef. ELO FIDE | 2.594[4] |
| Meciuri celebre | Olimpiada de Șah din 1984 ()[5] Olimpiada de Șah din 1986 ()[5] Olimpiada de Șah din 1988[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 1990[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 1992[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 1994[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 1996[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 1998[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 2000[*] ()[5] 35. šahovska olimpijada[*] ()[5] Olimpiada de ajedrez 2004[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 2006[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 2008[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 2010[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 2012[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 2014[*] ()[5] Olimpiada de Șah din 2016[*] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Nigel Short (n. , Leigh, Anglia, Regatul Unit) este un mare maestru la șah britanic.
Date biografice
[modificare | modificare sursă]Nigel Short ia parte deja la 12 ani la campionarul britanic de șah la seniori și învinge pe campionul național Jonathan Penrose. La 15 ani devine vicecampion mondial la juniori, campionul fiind Garri Kasparov. Ca și campion național britanic, participă și câștigă în 1983 turneul internațional de șah de la Baku. În anul 1984 i se acordă titlul de mare maestru internațional. La Montpellier în 1985, ocupă locul 10 în turnul candidaților. În anii 1986 și 1987 câștigă turneul de la Wijk aan Zee (Olanda). Câștigă în 1992 în turneul candidaților fața lui Anatoli Karpov, după ce în prealabil a obținut victoriile în fața lui Jonathan Speelman și Boris Gelfand. În finala turneului candidaților în 1993 câștigă în fața lui Jan Timman și refuză ca și de altfel Kasparov să joace pentru titlul de campion, unul împotriva celuilat. FIDE îi descalifică pe cei doi șahiști, care vor întemeia "Professional Chess Association" (PCA), o organizație care ulterior se va dizolva. În 1993 Kasparov câștigă cu rezultatul de 12,5:7,5 contra lui Short, și devine campion mondial. Short câștigă în 2004 campionatul Commonwealth, iar în septembrie 2006 campionatul Uniunii Europene la Liverpool. În noiembrie 2006 în Mumbai câștigă din nou campionatul Commonwealthul Națiunilor. El scrie în anul 2005 și 2006 aproape regulat articole în revista "The Guardian" și "Daily Telegraph". În iulie 2007 are probleme cu FIDE, deoarece l-ar fi făcut prost pe un arbitru de șah. În Nagpur câștigă din noul campionatul Commonwealthului Națiunilor. În iunie 2009 câștigă turneul Sigeman în Malmö, realizând un scor fantastic de 8 puncte din 10 partide, cel mai bun rezultat al său.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Forbes, Cathy: Nigel Short, quest for the crown. Cadogan, London 1993. ISBN 1-85744-048-X
- Keene, Raymond: Nigel Short. World Chess Challenger. Batsford, London 1992, 1993 ISBN 0-7134-7281-2
- Löffler, Stefan: Challengers. So spielt Nigel Short. Sportverlag Berlin 1993. ISBN 3-328-00586-2
- Short, David: Nigel Short, chess prodigy. Faber & Faber, London 1981. (Eine von seinem Vater verfasste Biographie).
- Short, Nigel: Nigel Short's chess skills. Hamlyn, London 1989. ISBN 060055743X. (Lehrbuch des Schachs auf Grundlage eigener Partien).
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ Aaron Swartz. „Nigel Short” (în engleză). Open Library. OL 582054A. Wikidata Q1201876. Accesat în .
- ↑ „Nigel Short”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ↑ „FIDE Standard Ratings as of August 2026”. Wikidata Q140811633.
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 „Nigel Short” (în engleză). OlimpBase[*]. Wikidata Q631396. Accesat în .
