Sari la conținut

Ludovic Bassarab

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ludovic Bassarab
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Galați, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani) Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Sfânta Vineri[*]​[2] Modificați la Wikidata
CopiiIoana Bassarab
Mircea Bassarab Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
wood engraver[*][[wood engraver (artist who engraves designs or patterns onto wood)|​]]
artist Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Arte George Enescu ,  Academia de Arte Frumoase din München  Modificați la Wikidata
PregătireGheorghe Panaiteanu-Bardasare  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăacademism, Tinerimea artistică , Salonul Oficial de pictură și sculptură  Modificați la Wikidata

Ludovic Bassarab (n. , Galați, România – d. , București, România)[3][4] a fost un pictor român influențat de academism.

S-a născut la 9 septembrie 1868, la Galați. Tatăl său era maiorul Constantin Bassarab, iar bunicul său patern, Gheorghe Barbu Bassarab, vornic al Hotinului. Mama sa provenea din familia Neumayer; bunicul său matern a fost colonelul Ludovic Neumayer, iar străbunicul, generalul rus Feodor Sanders.[3]

A urmat studiile secundare la Bârlad și Iași, obținând bacalaureatul în litere și științe.[3]

În 1889 a urmat, timp de un an, cursurile de pictură ale profesorului Gheorghe Panaiteanu-Bardasare la Școala de Belle-Arte din Iași. Din 1890 a studiat la München, unde a urmat inițial arhitectura la Politehnică, timp de doi ani,[5] și, în paralel, pictura cu profesorul Franz von Lenbach, renunțând ulterior la arhitectură în favoarea picturii. A frecventat Academia de Arte Frumoase din München, unde a urmat cursurile profesorului Nikolaos Gyzis, iar pregătirea pentru examenele de culoare a realizat-o sub coordonarea lui Otto Seitz și Johann Caspar Herterich.[3]

În această perioadă a început să trimită lucrări la expoziții de artă; prima sa lucrare a fost expusă la Expoziția din Darmstadt, în 1893, iar în 1894 la Glaspalast din München, unde a prezentat o lucrare reprezentând fluturi și o bancnotă germană, tablou care se afla, în anii 1930, în colecția lui Vasile G. Morțun.[3] Ulterior, a expus și la Berlin, alături de alți pictori germani și străini.

A revenit în România în 1898. În 1900 a efectuat o călătorie de studiu la Paris, unde a intrat în contact cu arta marilor clasici și a cercetat muzeele și atelierele celebre.[3][6][5]

A devenit membru al Societății Tinerimea Artistică încă de la înființarea acesteia, în 1901.[3][7] A avut expoziții personale și a participat la Salonul Oficial. Opera sa a fost marcată de academismul școlilor în care s-a format, pictând cu preponderență scene din viața rurală românească.[6]

Activitate artistică

[modificare | modificare sursă]

Ludovic Bassarab a desfășurat o activitate artistică variată, abordând atât pictura de șevalet, cât și miniatura. S-a remarcat în special prin miniaturi realizate pe fildeș și pergament, caracterizate prin finețea execuției și precizia desenului.[8]

A realizat, de asemenea, portrete, interioare și peisaje, precum și compoziții inspirate din viața rurală românească. În paralel, a fost preocupat de arta decorativă, realizând lucrări în lemn, inclusiv rame, medalioane și basoreliefuri, unele dintre acestea inspirate din tradiția artei bizantine.[8]

Îndemânarea sa în lucrări de mici dimensiuni s-a reflectat și în realizarea de machete pentru timbre poștale românești, monede sau proiecte de bancnote.[9]

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

S-a căsătorit în 1900[3] cu Maria Caliopi, născută Pallă;[10][11] conform altor surse, născută Bonachi.[3] A fost tatăl artistei Ioana Bassarab și a sculptorului Mircea Bassarab.

A decedat la 3 octombrie 1933,[12][13] la Spitalul Colțea, unde a fost îngrijit de doctorul Ion Nanu-Muscel,[14][15] în urma unei afecțiuni hepatice,[16] și a fost înmormântat la 6 octombrie 1933, ora 17:00, în Cimitirul Sfânta Vineri din București. La înmormântare au luat parte mai multe personalități ale vremii, printre care Mina Minovici, Constantin Artachino și Frederic Storck, iar poetul Alexandru Obedenaru a rostit un discurs funebru.[17]

Galerie imagini

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. ↑ „Dimineața”. Wikidata Q12726685.
  3. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Blazian, Henri (). „Pictorul Ludovic Bassarab”. Dimineața (9618). p. 3.
  4. ↑ „Pictorul Ludovic Bassarab”. Dimineața (9616). . p. 9.
  5. 1 2 Stoica, Corneliu (). Dicționarul artiștilor plastici gălățeni. Galați: Axis Libri. p. 30.
  6. 1 2 Artindex - Ludovic Bassarab[nefuncțională – [https://web.archive.org/web/20150701211253/http://artindex.ro/2012/05/16/bassarab-ludovic/ Arhivat în , la Wayback Machine. arhivă]]
  7. ↑ „Moartea pictorului Ludovic Basarab”. Lupta (3583). . p. 2.
  8. 1 2 Blazian, Henri (). „Moartea pictorului Ludovic Bassarab”. Dimineața (9616). p. 7.
  9. ↑ Sabina Marițiu, Romeo Cîrjan (). Bancnotele României. Proiecte de bancnote românești 1921-1947. IV. Banca Națională a României. p. 52-59.
  10. ↑ „Maria Caliopi L. Bassarab născută Pallă”. Dimineața (9527). . p. 2.
  11. ↑ „Maria Caliopi L. Bassarab născută Pallă”. Univesul (183). . p. 9.
  12. ↑ Adevărul, an. 47, nr. 15260, 4 oct. 1933.
  13. ↑ Florica CRUCERU, Dana POSTOLACHE, Ioan DARIDA. Dictionarul artistilor din spatiul romanesc 1700-1920. Pictori - sculptori - gravori -zugravi - iconari - scenografi - decoratori - istorici de arta. Vol. I - A-L. Editura ACS, 2021
  14. ↑ Adevărul, an. 47, nr. 15260, 4 oct. 1933.
  15. ↑ Florica CRUCERU, Dana POSTOLACHE, Ioan DARIDA. Dictionarul artistilor din spatiul romanesc 1700-1920. Pictori - sculptori - gravori -zugravi - iconari - scenografi - decoratori - istorici de arta. Vol. I - A-L. Editura ACS, 2021
  16. ↑ C., L. (). „A murit L. Bassarab”. Rampa (4719). p. 4.
  17. ↑ „Înmormântarea pictorului Ludovic Bassarab”. Dimineața (9618). . p. 8.
  • Petre Oprea - Artiști participanți la expozițiile Societății Tinerimea Artistică (1902-1947), Ed. Maiko, București, 2006
  • Corneliu Stoica - Dicționar al artiștilor plastici gălățeni, Muzeul de artă vizuală Galați, 2007
  • Corneliu Stoica, Dicționarul artiștilor plastici gălățeni, Galați, Axis Libri, 2013
  • Cultura, știința și arta în județul Galați : Dicționar biobibliografic. Galați: [s.n.], 1973

Legături externe

[modificare | modificare sursă]