Sari la conținut

Isop

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hyssopus se mai poate referi la un gen de insecte himenoptere din familia Eulophidae.
Pentru planta biblică transliterată de obicei ca isop (din Septuaginta), vezi Ezov cum este (alfabetizat din ebraică).
Isop
Herb Hyssop Hyssopus officinalis
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Angiosperme
Clasă: Eudicotae
Subclasă: Asteridae
Ordin: Lamiales
Familie: Lamiaceae
Gen: Hyssopus
Specii

Hyssopus officinalis

Isopul (Hyssopus) este un gen de plante perene din familia Lamiaceae, care cuprinde o singură specieHyssopus officinalis L.[1] În condiții de cultură, isopul crește și produce 10–15 ani. Tulpina este ramificată, lignificată la bază și erbacee în partea superioară, patru-unghiulară și acoperită cu perișori cu înălțimea de până la 80 cm. Se mai numește cimbrul cel bun, cimbru de grădină, culiul bun.[1]

Isopul (Hyssopus) este un gen de plante erbacee, mai rar semilemnoase, plante în familia lamiaceae, nativ din estul zonei mediteraneene până în centrul Asiei, în Mongolia.[2][3] Isopul se mai găsește în regiunile calcaroase și aride ale Europei meridionale, în Europa Centrală și în nordul Africii.

Compoziție chimică

[modificare | modificare sursă]

Părțile înflorite ale plantei, conțin 0,5-1% ulei esențial alcătuit din pinene, pinocamfone și izopinocamfone (cca 50%), estragoli, borneol, geraniol, limonene, tuione, myrcene, cariofilene, o substanță amară de natură lactonică (marubiina), acid ursolic și oleanolic, beta-sitosteronă, tanin, diosmină, hisopină, gumi-rezine, zaharuri, săruri minerale, etc.[4]

Planta are acțiune expectorantă și antiseptică. Marubiina și taninurile din compoziție, au acțiune tonic-amară și ușor astringentă. Uleiul esențial de Isop are acțiune antiseptică, antispastică, antivirală, bactericidă, carminativă, cicatrizantă, digestivă, diuretică, emenagogă, expectorantă, febrifugă, hipertensivă, sedativă, tonică, vermifugă.[5]

În afecțiunile aparatului respirator, în bronșitele cronice și în astmul bronșic. În afecțiunile aparatului digestiv ca tonic-amar, datorită proprietăților carminative și ușor astringente. Uleiul esențial utilizat în aromoterapie, pentru diferite afecțiuni: arsuri, tăieturi, dermatite, eczeme, inflamații; în astm, bronșite, catar, tuse, tonsilite, tuse convulsivă; în sistemul digestiv pentru colici și indigestii; în sistemul genito-urinar, pentru amenoree și leucree; în sistemul imunitar, pentru guturai și gripă; în sistemul nervos, în anxietate, oboseală, tensiune nervoasă și stres.[5]

[2]

  1. Hyssopus ambiguus (Trautv.) Iljin ex Prochorov. & Lebel - Republica Altai (Rusia), Kazahstan
  2. Hyssopus cuspidatus Boriss. - Republica Altai (Rusia), Kazahstan, Xinjiang, Mongolia
  3. Hyssopus latilabiatus C.Y.Wu & H.W.Li - Xinjiang
  4. Hyssopus macranthus Boriss. - Republica Altai (Rusia), Kazahstan, Siberia de Vest
  5. Hyssopus officinalis L. - Europa centrală și de sud, Algeria, Maroc, până în Iran
  6. Hyssopus seravschanicus (Dub.) Pazij - Afghanistan, Pakistan, Kîrgîzstan, Tadjikistan


Acțiune terapeutică

[modificare | modificare sursă]

În scopuri medicinale, se folosește planta întreagă - Herba Hyssopi. Ea are un miros plăcut și un gust aromatic, datorită uleiului volatil pe care îl conține. Sub formă de infuzie se întrebuințează în afecțiunie cronice ale căilor respiratorii, manifestate prin răgușeală, tuse, astmă, ușurând expectorația și transpirația. Ceaiul de isop favorizează eliminarea apei din țesuturi. Isopul are de asemenea acțiune antiseptică și cicatrizantă asupra rănilor, folosindu-se sub formă de băi sau comprese. Datorită unei substanțe amare, isopul stimulează pofta de mâncare și reglează funcțiile digestive. Dintre glicozidele flavonice, isopul conține hesperidinu, care are proprietatea de a scădea presiunea sanguină, datorită dilatației arteriale.

Această plantă intră în compoziția ceaiurilor antiastmatice, pectorale și sudorifice.

  1. 1 2 Pârvu, Constantin (). Enciclopedia plantelor. Plante din flora României. vol.II, D-L. București: Editura Tehnică. p. 483. ISBN 973-31-2141-X.
  2. 1 2 Kew World Checklist of Selected Plant Families
  3. „Spotlight on Hyssop”. Accesat în .
  4. Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. pp. 143–144. ISBN 973-9250-68-8.
  5. 1 2 Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. p. 144. ISBN 973-9250-68-8.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]