Sari la conținut

Instinct

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Deplasarea țestoaselor în apă imediat după eclozare este o acțiune instinctuală.

Instinctul (din franceză: instinct; latină: instinctus) sau simțul de conservare, este dispoziția inerentă a unui organism viu spre un anume comportament. Este un complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea.[1] Instinctul este prezent în diverse forme la toate speciile de animale. Studiul acestuia prezintă interes pentru numeroase științe: biologia animală (etologia și filogenia), psihologia, psihiatria, antropologia și filosofia.

Câteva definiții

[modificare | modificare sursă]

După Paul Guillaume: „În conformitate cu uzanța generală, vom defini instinctul ca o activitate ale cărei condiții interne sunt proprietăți originare ale organismului. Prin urmare, instinctiv înseamnă înnăscut, preformat și se opune la ceea ce este dobândit sau inventat de individ.”[2]

L. M. Morfaux specifică: „Instinct. Comportament automat și inconștient al animnalelor, caracterizat printr-un ansamblu de acțiuni determinate, ereditare și specifice, ordonate spre conservarea speciei sau a individului (nutriție, reproducere, protecție etc.).”[3]

Caracteristici ale instinctului

[modificare | modificare sursă]

Instinctul este o structură, pattern de comportament ereditar, proprie unei anumite specii animale, ce variază foarte puțin de la un individ la altul în cadrul aceleiași specii. După Henri Piéron, instinctul are următoarele caracteristici: a) actul instinctiv e îngust, specializat în una din cerințele speciei animale (alimentară, de reproducere etc.); b) modalitățile de comportament instinctive sunt înscrise în bagajul ereditar al individului, ceea ce atrage după sine o uniformitate deosebită a instinctului în cadrul aceleiași specii; c) odată declanșat de un stimul specific, instinctul se derulează ca o activitate unitară continuă.[4]

  1. Academia Română, DEX-Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, articolul „Instinct”, p. 500.
  2. Paul Guillaume, Manuel de psychologie, PUF, 13e éd. 1969, p. 28.
  3. L. M. Morfaux, Vocabulaire de la philosophie et des sciences humaines, Armand Colin, 1980, p. 174.
  4. Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie. Editura Albatros, București, 1978, articolul Instinct, p. 158.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]