Combatant
.jpg)
Combatant este statutul juridic al unei persoane care are dreptul să participe direct la ostilități în timpul unui conflict armat și care poate fi vizată intenționat de un beligerant pentru participarea sa la conflictul armat, în conformitate cu dreptul războiului. Combatanții nu beneficiază de imunitate față de a fi vizați direct în situații de conflict armat și pot fi atacați indiferent de circumstanțele specifice, pur și simplu datorită statutului lor, astfel încât să-și priveze partea de sprijin. Atunci când sunt sunt capturați de o parte adversă, combatanților li se acordă automat statutul de persoane protejate.[1]
„Membrii forțelor armate ale unei părți la un conflict (alții decât personalul medical și capelanii menționați la articolul 33 din a treia Convenție de la Geneva) sunt combatanți, adică au dreptul de a participa direct la ostilități.””—Protocolul adițional la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale
În conflictele armate non-interstatale sau non-internaționale, combatanții care au luptat alături de grupuri armate non-statale nu beneficiază de imunitate pentru participarea la ostilități, deoarece insurecția este o infracțiune conform legislației interne a majorității națiunilor. Prin urmare, aceștia pot fi urmăriți penal de către statul teritorial sau de statul terț intervenient pentru simpla luare a armelor.
„Uciderea sau rănirea unui combatant care s-a predat sau este altfel scos din luptă constituie crimă de război.”
Combatanți neprivilegiați
[modificare | modificare sursă]Există mai multe tipuri de combatanți care nu se califică drept combatanți privilegiați:[1]
- Combatanți care altfel ar fi privilegiați, dar care au încălcat legile și obiceiurile războiului (de exemplu, comitând perfidie). Pierderea privilegiilor în acest caz are loc numai în urma condamnării (adică, după ce o instanță competentă a stabilit ilegalitatea conduitei într-un proces echitabil).
- Combatanții care sunt capturați fără a îndeplini cerințele minime pentru a se distinge de populația civilă (adică, purtând arme în mod vizibil în timpul angajamentelor militare și al desfășurării imediat anterioare acestora) își pierd dreptul la statutul de prizonieri de război fără proces, în temeiul articolului 44(3) din Protocolul I.
- Spioni (adică persoane care colectează informații clandestin pe teritoriul beligerantului advers). Membrii forțelor armate care efectuează recunoaștere sau ai forțelor speciale din spatele liniilor inamice nu sunt considerați spioni atâta timp cât poartă propria uniformă.
- Mercenari, copii-soldați și civili care iau parte directă la luptă (participă direct la ostilități) și nu se încadrează în una dintre categoriile enumerate în secțiunea anterioară.
Majoritatea combatanților neprivilegiați care nu îndeplinesc condițiile pentru protecție în temeiul celei de-a Treia Convenții de la Geneva o fac în temeiul celei de-a Patra Convenții de la Geneva, care privește civilii protejați, până când nu au avut parte de un „proces echitabil și regulat”. Dacă sunt găsiți vinovați într-un proces regulat, aceștia pot fi pedepsiți în conformitate cu legile civile ale puterii deținătoare.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Protocol Additional to the Geneva Conventions of 12 August 1949, and relating to the Protection of Victims of International Armed Conflicts (Protocol I)”. ihl-databases.icrc.org. . Accesat în .
