Cluj-Napoca
| Cluj-Napoca | |||
| Kolozsvár | |||
| — municipiu, reședință de județ[*], oraș mare, oraș și municipalitate — | |||
| |||
| Poreclă: „Inima Transilvaniei”[1] „Orașul Comoară”[2] | |||
![]() Cluj-Napoca (România) Poziția geografică în România | |||
| Coordonate: 46°46′0″N 23°35′0″E / 46.76667°N 23.58333°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară | |||
| Județ | |||
| SIRUTA | 54975 | ||
| Atestat în | 1213[3] | ||
| Reședință | Cluj-Napoca[*] | ||
| Componență | Cluj-Napoca[*] | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Emil Boc[4] (PNL, ) | ||
| Suprafață[5] | |||
| - Total | 174,82 km² | ||
| Altitudine[6] | 356 m.d.m. | ||
| Altitudine maximă | 605 m.d.m. | ||
| Populație (2021) | |||
| - municipiu | 286.598 locuitori | ||
| - Densitate | 1,808 loc./km² | ||
| - Metropolitană | 410,766 locuitori | ||
| - Densitate metropolitană | 226 loc./km² | ||
| Oameni | |||
| Localnici | |||
| Fus orar | EET (+2) | ||
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) | ||
| Cod poștal | 400001–400930 | ||
| Prefix telefonic | +40 264/364 | ||
| Localități înfrățite | |||
| 26 orașe înfrățite (listă) | |||
| Prezență online | |||
| Primăria Municipiului Cluj-Napoca GeoNames OpenStreetMap relation ID Facebook Places | |||
| Modifică date / text | |||
Cluj-Napoca, numit doar Cluj până în 1974 și în limbajul cotidian, (în latină Claudiopolis, maghiară Kolozsvár, în germană Klausenburg, în dialectul săsesc: Kleusenburch[7] sau Kléusenbrij,[8] în idiș קלויזנבורג Cloiznburg) este municipiul de reședință al județului Cluj, România.[9] Se află în regiunea istorică Transilvania, la o altitudine de 356 m deasupra nivelului mării.[6] Are o suprafață de 174,82 km².[5] Populația, determinată în , prin recensământ și chestionar, este de 286.598 de locuitori.[10] Având 286.598 de locuitori la recensământul din 2021, este al doilea oraș ca populație din țară.[11] Cu o istorie de peste două milenii, orașul este supranumit Inima Transilvaniei sau Orașul comoară.[12]
Clujul este situat în nordul Depresiunii Transilvaniei, între Munții Apuseni și Câmpia Transilvaniei, pe valea râului Someșul Mic la confluența cu râul Nadăș și cinci alte pâraie.[13][14] Datorită geografiei locale, orașul s-a dezvoltat mai ales pe axa est-vest, de-a lungul limitei sudice a Podișului Someșan, fiind flancat la sud de dealul Feleac, iar la nord de dealul Lomb.[13][15] Hotarele administrative ale municipiului cuprind o arie de 179,5 km², iar suprafața construită a municipiului era de 36 km² în 2020.[16]
Istoria Clujului începe cu popularea teritoriului orașului modern de triburi de daci și celți, care se presupune că au dat zonei denumirea de Napoca, și cucerirea acestuia de către Imperiul Roman.[17] Promovat la rang de colonia, castrul roman Napoca este pentru o perioadă capitala provinciei Dacia Porolissensis.[18] După retragerea romană și secole de invazii ale popoarelor migratoare, Clujul a fost repopulat cu coloniști sași în secolul XIII, aceștia constituind majoritatea populației până în secolul al XV-lea, orașul devenind ulterior majoritar maghiar. Clujul a găzduit mai multe sesiuni ale Dietei Transilvaniei și a fost capitala administrativă a Principatului Transilvaniei în secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea (alternativ cu Sibiul).[19] În secolul al XX-lea Clujul a devenit parte din România, iar populația orașului s-a schimbat treptat din majoritar maghiară în română.[20]
Clujul este unul din cele mai importante centre academice, culturale și economice din România. Acesta găzduiește sediile unor firme importante pe plan național, precum Banca Transilvania, producătorul de farmaceutice Terapia, producătorul de cosmetice Farmec și Berăria Ursus.[21][22][23][24] Din mediul academic clujean fac parte: Universitatea Babeș-Bolyai, cea mai mare și veche instituție academică din țară, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și Universitatea Sapientia, cea mai mare universitate cu predare în limba maghiară din România.[25]
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Cluj
[modificare | modificare sursă]Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în 1213 pentru a desemna cetatea orașului medieval.[26] Cuvântul latin clusa/clausa înseamnă „închis” și se referă la situarea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri.[27] Sensuri similare sunt atribuite termenului slav kluč, care înseamnă „cheie” și termenului germanic Klause/Kluse, care înseamnă „trecătoare”.[28] Termenul din urmă este păstrat în denumirea în limba germană a orașului, Klausenburg.[27][29]
Numele orașului ar mai putea proveni de la un anume primar sas Klaus sau de la faptul că așezarea medievală a apărut în umbra unei mănăstiri, odată ce în germană, pe timpul primilor locuitori sași din această zonă, la mănăstire se zicea Kloster.[30] O altă ipoteză este că numele provine de la primul său magistrat (de origine maghiară), Miklós/Kolos.[28]
Denumirea veche a orașului în limba română, folosită și de Mihai Eminescu în Poesis, era cea de Cluș, ocazional ortografiată și Klus, după regulile de scriere ale limbii maghiare.[31] Denumirea românească de Cluj a devenit oficială în 1918 după unirea Transilvaniei cu România.[32]
Napoca
[modificare | modificare sursă]Originea numelui Napoca este, cel mai probabil, pre-romană.[33][34] Această denumire a așezării a fost menținută după cucerirea Daciei în anul 106 de către coloniștii romani care au construit un castru pe locația centrului Clujului modern. În timpul domniei împăratului Hadrian, castrul este promovat la rang de municipiu și este redenumit Municipium Aelium Hadrianum Napoca.[35] Printre posibilele etimologii pentru Napoca (sau Napuca) se numără numele unor triburi dacice, cum ar fi Naparis sau Napaei, termenul grecesc napos (νάπος), care înseamnă „vale împădurită”, sau rădăcina indo-europeană *snā-p- (Pokorny 971-2), care are semnificația de „a curge”, „a înota” sau „umezeală”.[33]
Cluj-Napoca
[modificare | modificare sursă]
Schimbarea numelui orașului din Cluj în Cluj-Napoca, s-a efectuat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974 în cadrul politicii național-comuniste din timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu.[36][37] Conform decretului, municipiului i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca „pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări – mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri”.[38][39]
În alte limbi
[modificare | modificare sursă]Datorită istoriei multietnice a Transilvaniei, Clujului i-au fost date, de-a lungul timpului, mai multe nume în limbile vorbite de către administrațiile sau locuitorii zonei, precum Klausenburg în limba germană, Claudiopolis în latină, Clausemburgo în italiană, Kaloşvar în turcă, Kluż în poloneză și קלאזין (Klazin) sau קלויזנבורג (Cloizânburg) în idiș.[40][41]
Forma maghiară Kolozsvár a fost înregistrată pentru prima dată în 1246 sub numele de Kulusuar și este o aglutinare a termenilor Kolozs și vár, în limba maghiară, vár sau uar având sensul de „cetate”.[42] Datorită diverselor modificări fonetice și ortografice pe care le-a suferit limba maghiară de-a lungul anilor, denumirea orașului are o scriere variabilă în documente istorice, inclusiv cu varianta Koloswar, care apare pentru prima dată într-un document din 1332.[42] Denumirea germană de Klausenburg provine, cel mai probabil, de la numele săsesc Clusenburg/Clusenbvrg, folosit pentru prima dată în 1348 și ortografiat din 1408 drept Clausenburg.[29]
Istorie
[modificare | modificare sursă]Austro-Ungaria 1867–1918
Principatul Transilvaniei 1570–1711
Regatul Ungariei de Est 1526–1570
Preistorie
[modificare | modificare sursă]Cele mai vechi vestigii descoperite în Cluj datează din perioada neolitică și aparțin culturilor Starčevo-Criș și Vinča-Turdaș. Rămășițele găsite în Mănăștur, respectiv în apropierea centrului orașului sunt cel mai probabil din perioada anilor 6.000–5.500 î.e.n.[43][44] Din epoca bronzului au fost găsite fundații ale unor locuințe și diverse obiecte din bronz asociate culturii Coțofeni (aproximativ 3.500–2.500 î.Hr) în zonele cimitirului Hajongard, Gării și dealului Hoia.[45] Din perioada de tranziție către epoca fierului (aproximativ 800–650 î.e.n.) au fost descoperite în apropierea Pieței Lucian Blaga o serie de obiecte aparținând culturii Basarabi.[46]
Din perioada dacilor și a celților a fost descoperită o așezare (din 250-100 î.e.n.) în zona Someșeni, alcătuită din mai multe bordeie, împreună cu mai multe necropole de incinerație la Dezmir și Apahida.[47]
Dacia romană (106–sec. III)
[modificare | modificare sursă]Prima atestare scrisă a castrului roman Napoca datează din perioada imediat următoare războaielor daco-romane, din anii 105–106, și constă dintr-o bornă militară, miliarul de la Aiton, parte a unui drum imperial care făcea legătura între acesta și Potaissa (astăzi Turda).[35] Prima atestare literară a așezări romane provine tot din această perioadă și îi aparține geografului Ptolemeu.[48]
Fondată pe malul drept al râului Samus (Someșul Mic), Napoca era la început un simplu vicus, o așezare ad-hoc.[35] Ea devine așezare urbană, civitas, în timpul împăratului Hadrian, fie în anul 117, fie în 124, sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca.[35] Ajunsă capitală a provinciei Dacia Porolissensis, Napoca este ridicată la rangul de colonia, cu titlul de Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marc Aureliu sau de Commodus.[35] Orașul se bucura de ius Italicum, cel mai înalt statut urban din Imperiul Roman.[49]
Epoca migrațiilor (sec. III–IX)
[modificare | modificare sursă]După retragerea romană din Dacia din secolul al III-lea, regiunea trece printr-un proces de ruralizare și descentralizare.[50] Centrele urbane, inclusiv colonia Napoca, sunt abandonate, iar izvoarele istorice despre zona Clujului se împuținează.[51] Cu toate astea, vestigiile din acea perioadă ne arată că deși o parte din populația civilă părăsește provincia împreună cu oficialii romani, o parte din vorbitorii de limbă latină, fie coloniști, fie nativi romanizați, rămân în apropierea coloniei Napoca.[52]
Începând cu anul 376, zona Clujului este controlată de către Imperiul Hun, această influență încheindu-se în anul 453, odată cu moartea regelui Attila.[53] Regiunea trece sub dominație gepidă până în anul 568, perioadă în care zona Clujului este probabil să fi avut o importanță ridicată, mormântul unui rege gepid fiind găsit în cadrul Necropolei de la Apahida.[54][55] Până în anul 796, Transilvania este controlată de către Haganatul avar, trecând sub influența Primului Țarat Bulgar după prăbușirea acestuia.[56][57] În secolul al IX-lea, în ajunul cuceririi de către unguri a Bazinului Panonic, zona Clujului făcea parte din Voievodatul lui Gelou.[58]
Începuturile orașului medieval (sec. X–XIII)
[modificare | modificare sursă]
În urma cuceririi Transilvaniei de către maghiari, zona vechii colonii Napoca este încorporată în Regatul Ungariei.[59] În anul 1173, odată cu mențiunea voievodului Transilvaniei, Leustachius, este atestată indirect și existența comitatului Cluj (Kolozs vármegye în maghiară) prin mențiunea comitelui Tomas (în original, în latină Thomas comes Clusiensis).[60] Tot în această perioadă este ridicată o mică fortăreață de pământ la Cluj-Mănăștur (Kolozsmonostor în maghiară) unde se presupune că își avea reședința comitele de Cluj.[61]
Clujul, ca oraș medieval, este atestat documentar pentru prima dată din anul 1213, sub denumirea Castrum Clus.[62] Atât cetatea veche, cât și Mănășturul, au fost însă distruse în timpul marii invazii mongole din anul 1241.[63] Între anii 1242 și 1275, ajung la Cluj mai multe serii de coloniști germani din Renania și Flandra care reclădesc cetatea și încep construcția unei biserici în stil romanic, astăzi cunoscută ca Biserica Franciscană.[63]
În anul 1275, episcopul de Alba Iulia, Petru Monoszló, îl constrânge pe regele minor al Ungariei, Ladislau al IV-lea, să pună Clujul sub administrarea Episcopiei de Alba Iulia.[64][65] Această mișcare a fost vehement contestată de către coloniștii germani cărora le fuseseră promise numeroase privilegii pentru a se muta în regiune și care nu erau mulțumiți de statutul de subordonați ai unei instituții religioase.[65] De-a lungul următorilor 41 de ani, sașii se luptă pentru revocarea acestei decizii, ajungându-se inclusiv la conflict armat între anii 1277 și 1279.[65][66]
Orașul liber regesc sub Coroana Maghiară (1316–1541)
[modificare | modificare sursă]În data de 19 august 1316, după decenii de presiuni în acest sens, regele Carol Robert de Anjou acordă Clujului statutul de oraș liber regesc la solicitarea comitelui clujean, Stark.[67] Clujenii obțin dreptul de a-și alege liberi judele orășenesc și parohul, de a circula liber în Transilvania și de a-și vinde mărfurile în Regat fără a plăti vamă.[67][68] Locuitorii Clujului sunt obligați să-și plătească impozitele anual, de ziua Sfântului Martin, și să pună la dispoziția regelui câte un ostaș bine echipat la fiecare 60 de gospodării.[68][69] În același an începe construcția Bisericii Sfântul Mihail.[70][71]
Stema Clujului, compusă din trei turnuri deasupra unui zid de cetate, a fost pentru prima dată folosită în anul 1377 cu acordul Regelui Ludovic I al Ungariei, ilustrând importanța în creștere a orașului.[67][72] În această perioadă, în oraș se dezvoltă un sistem de bresle, asemenea celor din Europa Centrală, meșteșugurile cele mai dezvoltate fiind blănăria și măcelăria.[73][74] După ridicarea turnurilor de apărare ale Cetății Clujului, breslele au primit în grijă câte un turn pe care trebuiau să-l apere în caz de asediu.[75][74]
În anul 1405, împăratul romano-german, Sigismund de Luxemburg, totodată rege al Ungariei, reconfirmă statutul Clujului de oraș liber regesc și îi acordă privilegii suplimentare: dreptul de a-și ridica ziduri fortificate, turnuri și metereze, de a răspunde direct Regelui Ungariei, nu voievodului Transilvaniei, și de a-și alege un consiliu de 12 jurați care alegeau judele orășenesc (primarul).[73][76] Consiliul a fost lărgit în mai multe rânduri, transformându-se în Sfatul Clujului înainte de anul 1458.[77] Numit și Centumviratul, acesta era format dintr-o sută de bărbați, jumătate maghiari și jumătate germani, împărțiți și în funcție de statut social, jumătate breslași și jumătate nobili.[78]
Datorită abuzurilor de putere a nobilimii clujene, a îmbogățirii anumitor bresle și a sărăcirii majorității populației, secolele XIV și XV au fost marcate de numeroase conflicte sociale.[79] Pătura săracă a Clujului a participat la răscoala de la Bobâlna din anul 1437 și la răscoala lui Gheorghe Doja din anul 1514, preluând temporar controlul orașului de ambele dăți.[79][80]
Ungaria Răsăriteană și Principatul Transilvaniei (1541–1711)
[modificare | modificare sursă]După împărțirea Ungariei impusă de Imperiul Otoman în 1541, Clujul a aparținut mai întâi de Regatul Ungariei Răsăritene, iar, după anul 1570, de Principatul Transilvaniei, vasal otoman. Anul 1544 marchează sosirea Reformei Protestante în Cluj, odată cu stabilirea în oraș a cărturarului Gáspár Heltai, pastor luteran, absolvent al Universității din Wittemberg.[81] Acesta înființează în anul 1550 prima tipografie din Cluj și, alături de Francisc David, pune bazele Bisericii Unitariene din Transilvania în anul 1568, convertind o parte semnificativă a populației la noua confesiune.[82][83][84] În același an, în urma intrării în vigoare a Edictului de la Turda și a unei medieri între stări, efectuată de Ioan Sigismund Zápolya, din care a rezultat o redistribuire a puterii în oraș, conflictele sociale, începute cu două secole în urmă, au fost temporar aplanate.[84]
În 12 mai 1581 este înființată prima instituție de învățământ superior din oraș, Colegiul Iezuit, instrument al contrareformei organizată de regele Ștefan Báthory.[84] Înainte să fie închis în anul 1603, îl găzduiește pe fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Pătrașcu.[84] În contextul Războiului cel Lung și al luptei pentru controlul Principatului Transilvaniei, în anul 1601, este executat la Cluj mercenarul sârb, Baba Novac, în apropierea Bastionului Croitorilor.[84] Deși cuprins de război, orașul a găzduit o viață culturală bogată de-a lungul secolului al XVII-lea, fiind stabiliți în Cluj cărturarul umanist János Apáczai Csere, fondatorul școlii calvine locale, istoricii Albert Szenczi Molnár și Stefan Zamosius, și tipograful Miklós Kis Misztótfalusi.[85]
În cadrul Războiului dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman, Clujul este ocupat de către forțele Austriei în mai 1686, dominația habsburgică fiind confirmată ulterior prin Diploma leopoldină.[86] Contrareforma se face din nou simțită în oraș prin revenirea iezuiților în 1693, Colegiul fiind redeschis în anul 1698, iar în 1701 ridicat la rangul de Academie.[85][87] În cadrul răscoalei lui Rákóczi, controlul Clujului se schimbă de repetate ori între forțele habsburgice și curuți, pacea revenind în oraș odată cu înăbușirea revoltei și semnarea păcii de la Satu Mare din 1711.[88][89]
Perioada Habsburgică (1711–1867)
[modificare | modificare sursă]Clujul, împreună cu restul Principatului Transilvaniei, este confirmat ca parte a Monarhiei Habsburgice în anul 1711, în urma finalizării răscoalei lui Rákóczi.[89] Pentru a-și întări controlul asupra orașului și a suplimenta funcțiile de apărare ale vechii cetăți, armata habsburgică construiește Cetățuia deasupra Someșului Mic între 1715 și 1735.[90] Pentru a contrabalansa influența sașilor, Dieta Transilvaniei este mutată de la Sibiu la Cluj între anii 1719 și 1732.[89] În urma epidemiilor de ciumă din prima jumătate a secolului XVIII, populația orașului este redusă la 6.640 de oameni.[91] Pentru a comemora sfârșitul epidemiilor, autoritățile ridică în anul 1744 o coloană a ciumei, Statuia Fecioarei Maria.[92]

Importantele mișcări revoluționare de la 1848 cuprind și Clujul. Deși un important centru revoluționar, avea un statut contradictoriu, datorită nobilimii. Fervoarea revoluționară a cuprins tineretul din facultăți, academii și gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. În 1849, Hotelul Biasini a găzduit tratativele eșuate dintre Nicolae Bălcescu și Petőfi Sándor, pentru unirea revoluției române cu cea maghiară.[93] Înfrângerea revoluției ungare a dus la instaurarea regimului absolutist. Dieta Transilvaniei a fost mutată temporar din Clujul majoritar maghiar în Sibiul dominat de etnicii germani, pentru a întări influența austriacă asupra provinciei.[94][95] Dieta a fost convocată din nou la Cluj de abia în 19 noiembrie 1865 când demnitarii preponderent maghiari au votat unirea Principatului Transilvaniei cu Regatul Ungariei, încheind secole de autonomie a provinciei față de administrațiile de la Viena sau Buda.[96][97]
Austro-Ungaria (1867–1918)
[modificare | modificare sursă]În anul 1867, în urma compromisului prin care a fost constituită Austro-Ungaria, Clujul și Transilvania au fost reintegrate în Regatul Ungariei.[98][99] Clujul trece în această perioadă printr-un amplu proces de modernizare prin demolarea parțială a Cetății Clujului, lărgirea și pavarea străzilor, construirea unui sistem de canalizare, a unuia de iluminat public și edificarea unui mare număr de clădiri monument istoric.[100] Pot fi menționate clădirile administrative precum Palatul Primăriei, Palatul Prefecturii, Palatul de Finanțe, Palatul de Justiție sau Gara, clădiri culturale precum Teatrul Național, Teatrul Maghiar și Palatul EMKE (azi CFR), sau clădiri religioase precum Palatele Statusului, Liceul Unitarian și Biserica cu Cocoș.[101][102] Printre clădirile cu rol comercial se numără cele patru palate care încadrează Podul Horea de peste Someș (Széki, Berde, Babos și Elian), Camera de Comerț sau Palatul Urania.[101][102] La finalul perioadei Belle Époque, suprafața construită a Clujului crește la peste 10 km, iar populația se dublează față de începutul perioadei, ajungând la aproximativ 60.000.[103][20]
În anul 1872 este înființată Universitatea Franz Joseph, cu predare în limba maghiară, dar și cu o catedră de limbă și literatură română.[104] Până în 1918, activează în cadrul universității lingvistul Sámuel Brassai, botanistul August Kanitz, biologul István Apáthy, medicul Zsigmond Purjesz, istoricul Elek Jakab și folcloriștii români Grigore Silași și Grigore Moldovan.[105] Printre absolvenții din această perioadă se numără omul de stat Iuliu Maniu, poeții George Coșbuc, Emil Isac și Attila József și medicul Iuliu Hațieganu.[106] Pentru a permite desfășurarea activităților universității, sunt construite sediul universității, Biblioteca Centrală Universitară și Ansamblul Clinicilor Universitare.[107][108]
În anul 1894, au fost judecați la Cluj semnatarii Memorandumului Transilvaniei.[109] Odată cu începerea Primului Război Mondial, în Cluj se intensifică activitatea unionistă, condusă în oraș de Amos Frâncu, Emil Isac și Enea Grapini.[110] La 3 noiembrie 1918 se formează la Cluj Senatul Național Român, care se alătură la scurt timp Consiliului Național Român din Arad.[111]
Perioada interbelică (1919–1940)
[modificare | modificare sursă]În urma înfrângerii Puterilor Centrale în Primul Război Mondial și a Declarației de la Alba Iulia care hotăra unirea Transilvaniei cu România, în data de 22 decembrie 1918, la Cluj are loc Adunarea Națională Maghiară care solicita ca Ardealul să rămână în componența Republicii Ungare.[112][113] Solicitarea este ignorată de statul român, care în 24 decembrie trimite Regimentele 15 și 16 de infanterie să ocupe Clujul.[112][113]
La începutul anului 1919, primarul Clujului, Gusztáv Haller, împreună cu majoritatea cadrelor universitare ale Universității Franz Joseph, a refuzat să depună jurământul de fidelitate față de noile autorități, fiind ulterior înlăturat din funcție.[112][113] În locul său, Consiliul Dirigent numește primul primar român al orașului, pe Iulian Pop.[112][114]
La 12 mai 1919, Universitatea Franz Joseph este naționalizată și transformată în unitate de învățământ cu predare în limba română, urmând ca din 1927 să fie redenumită în Universitatea Regele Ferdinand I.[115][116] În cadrul acesteia activează, începând cu perioada interbelică, scriitorii Sextil Pușcariu și Onisifor Ghibu, istoricul Alexandru Lapedatu, botanistul Alexandru Borza, medicii Victor Papilian și Iuliu Hațieganu, microbiologul Victor Babeș și savantul Emil Racoviță.[117][118][119][120]
Între anii 1920 și 1940, orașul crește semnificativ, populația mărindu-se de la aproximativ 85.000 la 115.000, iar suprafața construită aproape dublându-se.[20][121] Această creștere este încurajată de activitatea industrială din Cluj, care, în perioada respectivă, avea în componență Fabrica de Tutun, Fabrica de chibrituri, Fabrica Dermata și Cărămidăria, printre altele.[121][122][123] Se conturează noi zone rezidențiale înstărite în cartierele Andrei Mureșanu, Grigorescu și la sud de Ansamblul clinicilor universitare, compuse preponderent din case și vile construite în stil eclectic și neoromânesc.[124] În această perioadă au mai fost construite Catedrala Mitropolitană Ortodoxă, Grădina Botanică, Parcul Sportiv, Parcul Etnografic, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Palatul Bursei de Valori (azi Cercul Militar) și Aeroportul Someșeni (azi Aeroportul Internațional Avram Iancu).[125][126]
Al doilea război mondial (1940–1945)
[modificare | modificare sursă]În anul 1940, în urma Dictatului de la Viena, Clujul, împreună cu restul Transilvaniei de Nord, a fost cedat Ungariei, care la momentul respectiv era aliată cu Germania Nazistă și contribuia la genocidul inițiat de aceasta împotriva populației evreiești.[127] În 27 martie 1944, trupele Germaniei naziste au ocupat orașul și au improvizat un ghetou temporar în curtea fabricii de cărămizi de pe str. Kajántó din cartierul Iris în care au fost mutați 16.148 de evrei, posesiunile lor fiind confiscate.[127] Din aceștia, aproximativ 80 au reușit să scape și să rămână în oraș, alți 388 au primit refugiu în Budapesta, iar restul au fost trimiși la Lagărul de concentrare Auschwitz în trenuri de transport de vite în perioada mai-iunie 1944.[127][127] Deși în Cluj nu a existat o rețea de ajutor a evreilor deportați, cinci clujeni au primit titlul de „Drept între popoare” datorită eforturilor de a salva membri ai comunității evreiești, printre care episcopul romano-catolic, Áron Márton, sau diplomatul Valer Pop.[128]
Pe parcursul verii anului 1944, în cadrul operațiunii Frantic, trupele aliate au bombardat aerian în mod repetat orașul.[129] Cele mai semnificative distrugeri au avut loc în data de 2 iunie, în urma unei operațiuni care viza zona centrală a orașului, zona gării și zona industrială din cartierul Mărăști.[129] În urma bombardamentelor, au fost uciși 362 de civili, 32 de soldați maghiari și 65 de soldați germani, iar 2.434 de civili au rămas fără locuințe.[129][130] Clujul a fost recapturat de către armatele forțelor aliate în octombrie 1944 și reconfirmat ca parte din România, împreună cu restul Transilvaniei de Nord, prin Tratatul de la Paris din 1947.[131]
Perioada comunistă (1945–1989)
[modificare | modificare sursă]La scurt timp după înființarea Republicii Populare Române, în 1 octombrie 1948, noul regim comunist condus de Petru Groza a organizat la Cluj un fals sinod al Bisericii Greco-Catolice în urma căruia a fost declarată schimbarea confesiunii tuturor membrilor bisericii în cea a Bisericii Ortodoxe Române.[132][133] Două luni mai târziu, pe 1 decembrie 1948, guvernul comunist desființează prin decret Biserica Greco-Catolică.[134][135] Concomitent, majoritatea intelectualilor interbelici clujeni sunt fie întemnițați, precum în cazul lui Alexandru Lapedatu sau a lui Emil Hațieganu, sau înlăturați din funcțiile academice, dar lăsați în libertate, precum în cazul lui Lucian Blaga sau Iuliu Hațieganu.[136][137][138]
De-a lungul perioadei comuniste Clujul a trecut printr-un amplu proces de industrializare și urbanizare, populația crescând de la aproximativ 115.000 în anul 1945 la aproximativ 320.000 în anul 1989.[20] Prin programul de sistematizare au fost demolate gospodăriile agricole ale hoștezenilor și înlocuite cu cartierele de blocuri Gheorgheni, Grigorescu, Între Lacuri, Mănăștur, Mărăști, Plopilor și Zorilor. Au fost, de asemenea, construite clădiri publice în stilul realismului socialist precum Palatul Telefoanelor, Casa Radio sau Casa de Cultură a Studenților. Mijlocul anilor 1960 a fost punctul în care comunitatea română a depășit-o numeric pe cea maghiară, în special datorită migrației dinspre mediul rural.[20] Pentru a evidenția caracterul românesc al orașului, în contextul promovării teoriei continuității daco-române, autoritățile comuniste au alipit numelui Cluj denumirea așezării antice, Napoca, în anul 1974.[37][39]
După anul 1945, au coexistat la Cluj Universitatea Victor Babeș și Universitatea Bolyai, acestea două fiind unite în anul 1959, devenind Universitatea Babeș-Bolyai.[139] În această perioadă, au fost activi în aceste universități câțiva academicieni notabili, precum Constantin Daicoviciu, Ștefan Pascu sau Ion Vlad, precum și scriitoarea și disidenta anticomunistă Doina Cornea.[140][141]
La Revoluția din 1989 au avut loc manifestații împotriva regimului comunist în datele de 21 și 22 decembrie.[142] Protestele au fost inițial reprimate de către forțele armate, fiind ucise 26 de persoane și rănite alte câteva zeci.[142][143] În Dosarul Revoluției de la Cluj au fost găsiți vinovați prim secretarul Ioachim Moga, generalul Iulian Topliceanu și alți trei ofițeri. Aceștia au fost condamnați la pedepse între 8 și 15 ani de închisoare.
După Revoluția din 1989
[modificare | modificare sursă]
Anii 1990 au fost marcați de falimentul și desființarea unei părți semnificative din industria orașului, cât și de sărăcirea populației prin afacerea Caritas, o schemă Ponzi organizată cu girul și susținerea primarului ultranaționalist Gheorghe Funar.[144][145] Începând cu anii 2000, pe fondul unei reorientări a activității economice de la industria grea la cea bazată pe servicii, finanțe și personal înalt calificat, Clujul a trecut printr-o intensă perioadă de dezvoltare și modernizare.[146] Astfel, orașul a atins cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană în primele două decenii ale secolului XXI.[147] Această schimbare a fost posibilă, în special, datorită investițiilor străine și a numărului mare absolvenți universitari.[148][149][150]
Pe plan demografic, Clujul a fost unul din puținele orașe din România în care populația nu a scăzut între anul 1990 și prezent.[151] Populația estimată în anul 2020 a fost de 327.985, la care se adaugă un număr de aproximativ 100.000 de studenți în cele 9 instituții de învățământ superior din oraș.[152][153] Totodată, Clujul și-a dublat suprafața construită între anii 2000 și 2020, de la aproximativ 18 km la 36 km.[16]
Geografie
[modificare | modificare sursă]
Municipiul Cluj-Napoca este situat în zona central-nord-vestică a Transilvaniei, având o suprafață administrativă de 179,5 km² și o suprafață construită de circa 36 km².[16] Situat în zona de legătură dintre Munții Apuseni, Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei, orașul este plasat la intersecția paralelei 46°46'N cu meridianul 23°36'E. Se întinde pe văile râurilor Someșul Mic și Nadăș și, prin anumite prelungiri, pe văile secundare ale pâraielor Popești, Chintău, Borhanci și Popii.[154]
Topografie
[modificare | modificare sursă]Spre sud-est, ocupă spațiul terasei superioare de pe versantul nordic al dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei părți de dealuri și coline cu înălțimi între 500 și 825 m.[155] La est, în continuarea orașului, se întinde Podișul Someșan, iar la nordul orașului se află Dealul Morilor (670 m), Dealul Lombului (682 m), Dealul Steluța, Dealul Chinteni, Dealul Râpos (578 m), Dealul Sf. Gheorghe, Dealul Bogamaia (609 m) și Dealul Fânațelor (513 m).[155][156] Înspre vest se află o suită de dealuri, cum ar fi dealul Hoia (506 m), dealul Gârbăului (570 m), dealul Sf. Pavel (538 m), Dealul Melcului (615 m) și Dealul Suceagului (637 m).[155] Odinioară în afara orașului, acum în interior însă, se află dealul Calvaria și dealul Cetățuia.[155]
Hidrografie
[modificare | modificare sursă]Municipiul Cluj-Napoca este străbătut de două râuri, Someșul Mic și Nadăș, de pâraiele Țiganilor, Popești, Nădășel, Chintenilor, Becaș și Murătorii, precum și de un curs artificial, Canalul Morii. Patru lacuri artificiale se află în partea estică a orașului în zonele Gheorgheni și Între Lacuri.[155]
- Canalul Morii
- Lacul Gheorgheni, lângă Iulius Mall

Someșul a reprezentat de-a lungul timpului principala arteră hidrologică a cetății. Atât Castrul cel Vechi, cât și cetatea medievală, s-au format în prozimitatea acestuia, laturile lor de nord fiind delimitate de cursul său. În Evul Mediu acesta nu era navigabil decât pentru plute și bărci de mici dimensiuni.[157] Someșul Mic reprezenta însă o rută navigabilă, văsându-se în Someș (ce străbate orașe precum Dej și Satu Mare), ce se varsă apoi la rândul său în Tisa (pe care se află Sighetu Marmației, Solnoca și Seghedin), vărsându-se apoi în Dunăre în apropiere de Belgrad.
Faună și floră
[modificare | modificare sursă]
Dealurile care înconjoară orașul sunt în mare parte acoperite cu păduri și pășuni. În cadrul granițelor administrative ale Clujului se află parțial sau integral cinci rezervații naturale: Cheile Baciului, Fânațele Clujului, Făgetul Clujului, Rezervația de orbeți de la Apahida și Valea Morilor[158][159][160][161] și un sit sit de importanță comunitară inclus în rețeaua europeană Natura 2000 în România (Făgetul Clujului - Valea Morii).
Flora orașului este cea mai diversă în pădurile Făget și Hoia, în care se găsesc specii de stejar pufos, fag, carpen, corn, alun, salcâm, gorun, pin silvestru, pin negru, tei, arțar, măr și păr sălbatic.[162][163] Fauna Clujului este compusă din animale terestre precum bursucul, căprioara, jderul, șoarecele de câmp, pisica sălbatică, vulpea, veverița, mistrețul, iepurele de câmp sau gușterul, dar și zburătoare precum liliacul, mierla, cucul, gaița, pițigoiul mare, pițigoiul albastru, țicleanul, cinteza sau cucuveaua.[164][165][166] În rezervația Fânațele Clujului trăiesc exemplare de viperă de fâneață.[167] O floră foarte bogată se găsește și în interiorul Grădinii Botanice „Alexandru Borza”, loc în care și-au găsit adăpostul și unele specii de animale sălbatice.[168][169]
Climă
[modificare | modificare sursă]Clima Clujului este temperat-continentală, cu influențe oceanice, cu ierni reci, dar în general lipsite de viscole și veri calde, dar instabile. Temperatura medie anuală în Cluj-Napoca este de 8,2°C, iar media precipitațiilor este de 557 mm. Trecerea de la iarnă la vară se face, de obicei, la sfârșitul lunii aprilie, iar cea de la toamnă la iarnă în luna noiembrie.[170][171]
Temperatura minimă absolută înregistrată a fost de –34,2°C pe data de 23 ianuarie 1963, temperaturi foarte scăzute mai înregistrându-se și pe 11 februarie 1929 (–32°C) sau 13 ianuarie 1985 (–26°C).[171] Temperatura maximă absolută a fost înregistrată pe data de 25 august 2012 (38,5°C), precedentul record fiind de 38°C (24 iulie 2007).[171] În medie, cea mai caldă lună este iulie, în timp ce cea mai rece este ianuarie.[172] Începând cu secolul XXI, iernile au devenit mai blânde, cu temperaturi care rareori scad sub –15°C și cu zăpadă din ce în ce mai puțină. Verile sunt din ce în ce mai calde, crescând numărul de zile tropicale (în care maxima depășește 30°C).[173] Media precipitațiilor anuale atinge 594 mm, cea mai ploioasă lună fiind iunie (90,5 mm), iar cea mai uscată, februarie (24,5 mm).[174]
| Date climatice pentru Cluj-Napoca (medii 1991–2020, extreme 1885–prezent) | |||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Luna | ian | feb | mar | apr | mai | iun | iul | aug | sep | oct | noi | dec | An |
| Maxima istorică °C (°F) | 15,4 (59,7) |
19,6 (67,3) |
27,9 (82,2) |
30,2 (86,4) |
32,2 (90) |
36,9 (98,4) |
38,6 (101,5) |
38,5 (101,3) |
34,4 (93,9) |
32,6 (90,7) |
26 (78,8) |
18,7 (65,7) |
38,6 (101,5) |
| Media maximelor °C (°F) | 0,9 (33,6) |
4,1 (39,4) |
10,2 (50,4) |
16,6 (61,9) |
21,4 (70,5) |
25 (77) |
26,7 (80,1) |
27 (80,6) |
21,5 (70,7) |
15,6 (60,1) |
8,4 (47,1) |
1,9 (35,4) |
14,9 (58,8) |
| Media zilnică °C (°F) | −2,5 (27,5) |
−0,4 (31,3) |
4,3 (39,7) |
10,1 (50,2) |
14,9 (58,8) |
18,5 (65,3) |
20,1 (68,2) |
19,8 (67,6) |
14,7 (58,5) |
9,4 (48,9) |
3,9 (39) |
−1,1 (30) |
9,3 (48,7) |
| Media minimelor °C (°F) | −5,2 (22,6) |
−3,8 (25,2) |
−0,1 (31,8) |
4,7 (40,5) |
9,1 (48,4) |
12,7 (54,9) |
14,2 (57,6) |
13,9 (57) |
9,6 (49,3) |
4,9 (40,8) |
0,6 (33,1) |
−3,6 (25,5) |
4,8 (40,6) |
| Minima istorică °C (°F) | −34,2 (−29,6) |
−32,5 (−26,5) |
−22 (−7,6) |
−8,4 (16,9) |
−3,5 (25,7) |
0,4 (32,7) |
5,2 (41,4) |
1,7 (35,1) |
−8,8 (16,2) |
−16,8 (1,8) |
−22,3 (−8,1) |
−27,9 (−18,2) |
−34,2 (−29,6) |
| Precipitații medii mm (inch) | 27,3 (1,07) |
24,8 (0,98) |
34,6 (1,36) |
51 (2,01) |
71,2 (2,8) |
91 (3,58) |
87,2 (3,43) |
64,7 (2,55) |
55,5 (2,19) |
45,3 (1,78) |
33,8 (1,33) |
34 (1,34) |
620,4 (24,43) |
| Ninsoare medie cm (inch) | 6 (2,4) |
11,5 (4,5) |
5,8 (2,3) |
1,3 (0,5) |
0 (0) |
0 (0) |
0 (0) |
0 (0) |
0 (0) |
0,5 (0,2) |
2,6 (1) |
5,8 (2,3) |
33,5 (13,2) |
| Nr. zile cu precipitații (≥ 1.0 mm) | 6,7 | 6,8 | 7 | 8,5 | 10,1 | 10,6 | 10 | 7,1 | 7,6 | 7 | 6,5 | 6,9 | 94,8 |
| Nr. zile cu ninsoare | 13,6 | 10,3 | 5,5 | 1,4 | 0 | 0 | 0 | 0 | 0,2 | 0,2 | 4,5 | 11 | 46,7 |
| Umiditate relativă medie (%) | 87 | 82 | 74 | 72 | 74 | 77 | 76 | 76 | |||||

