Sari la conținut

Carol Benesch

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Karl Franz Böhnisch
românizat: Carol Benisch
Karl Franz Böhnisch  românizat: Carol Benisch
Date personale
Născut9 ianuarie 1822
Jägerndorf, Imperiul Austriac (azi Krnov, Cehia)
Decedat30 octombrie 1896
București
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteromână Modificați la Wikidata
Activitate
Clădiri semnificativeCastelul Peleș (în colectiv);
Catedrala Sfântul Iosif din București,
Biserica Domnița Bălașa,
Spitalul Brâncovenesc,
toate la București;
reconstrucția Mănăstirea Tismana;
reconstrucția Mănăstirea Bistrița

Carol Benisch (n. Karl Franz Böhnisch, la 9 ianuarie 1822, Jägerndorf, Imperiul Austriac, azi Krnov, Cehia – d. 30 octombrie 1896, București)[1] a fost un arhitect silezian de orientare istoristă și eclectică stabilit în Regatul României. A fost și arhitectul șef al orașului București (din 1865).

A fost parte a mai multor construcții importante din epoca sa, inclusiv a celor proiectate în puternicul stil neo-românesc, fie în calitate de arhitect asociat, fie ca diriginte general de șantier.

A fost tatăl lui Oscar Beniș[1] (1866-1925), arhitect șef al orașului Bârlad.

În decursul timpului, numele său apare și în diverse alte grafii: Carl Benesch, Carl Benisch, Scarlat Benisch, în forma românească Carol Beneș, Carl Beneș, Carol Beniș(u), Carl Beniș, dar în toate semnăturile sale apare drept Carol Benisch.[1][2]

Carol Benisch a făcut studii de arhitectură la Viena. La scurt timp după terminarea studiilor a fost adus în Țara Românească de principele Nicolae Bibescu, devenind un arhitect renumit în București.

Carol Benisch a fost membru fondator și primul vicepreședinte al Societății Arhitecților din România (1891-1892).[3]

Arhitect șef al orașului București

[modificare | modificare sursă]

Este numit arhitect șef al orașului București în 1865.

Lucrări semnificative

[modificare | modificare sursă]

Distincții și onoruri

[modificare | modificare sursă]

Primește cetățenia română în 1876 printr-un decret al Domnitorului Carol I al României cu dispensă de stagiu.
Pentru remarcabilele lucrări executate în regie proprie la Catedrala Sfântul Iosif din București, în 1881, este decorat de Vatican, papa Leon XIII cu Ordinul Ecvestru al Sfântului Grigore cel Mare[7], gradul „Cavaler Comandor”, cea mai înaltă distincție acordată de Sfântul Scaun unui laic, fiind numit cu aceasta ocazie „Carol Vallaquiensi” (Carol din Valahia).

Carol Benisch a decedat la 30 octombrie 1896. Mormântul lui se află la Cimitirul Bellu catolic din București.

  1. 1 2 3 „Benisch, Carol”. Un secol de arhitectură românească. Fundația Culturală META. . Accesat în .
  2. ↑ Carol Benesch - architect (*1822 †1896)
  3. ↑ Elitele și arhitectură rezidențială
  4. ↑ „Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel - Constanța”. Arhivat din original la . Accesat în .
  5. ↑ Azilul Elena Doamna
  6. ↑ „"Arestul domnesc" de la mănăstirea Arnota”. Arhivat din original la . Accesat în .
  7. ↑ Ordinul Ecvestru al Sfântului Grigore cel Mare
  • Paul Constantin, Dicționar Universal al Arhitecților, București, Editura Stiințifică si Enciclopedică, 1986 p. 39.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]