Sari la conținut

Binturong

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Binturong
Binturong într-un copac
Stare de conservare

Vulnerabil  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Viverridae
Subfamilie: Paradoxurinae
Gen: Arctictis
Specie: A. binturong
Nume binomial
Arctictis binturong
Raffles, 1821

Binturongul (Arctictis binturong), numit și urs-pisică, este un mamifer carnivor din familia Viverridae, răspândit în Asia de Sud-Est. Este arboricol și are o coadă prehensilă, pe care o folosește pentru a se sprijini și a se deplasa printre ramuri. Deși aparține ordinului Carnivora, hrana sa este alcătuită în mare parte din fructe.[2][3]

Binturongul este singura specie actuală din genul Arctictis și aparține subfamiliei Paradoxurinae, din familia Viverridae.[1][4] Specia a fost descrisă de Thomas Stamford Raffles în 1821.[1]

Binturongul are corp robust, blană lungă și deasă, de culoare închisă, mustăți albe și urechi rotunjite cu smocuri de păr. Lungimea capului și a corpului este de aproximativ 60–96 cm, iar coada, de circa 56–90 cm, este aproape la fel de lungă ca trunchiul. Greutatea variază aproximativ între 9 și 20 kg; femelele tind să fie mai mari decât masculii.[3][2]

Coada este prehensilă și ajută animalul să se mențină și să se deplaseze prin coronamentul arborilor. Binturongul este unul dintre puținele mamifere carnivore cu o astfel de coadă.[2][4]

Răspândire și habitat

[modificare | modificare sursă]

Specia trăiește în Asia de Sud și de Sud-Est, din nord-estul Indiei, Nepal și Bangladesh până în Indonezia și Filipine. Arealul include țări precum Bhutan, Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodgia, Vietnam și Malaysia.[1][3]

Binturongul locuiește în principal în păduri tropicale dense, unde se deplasează printre copaci. Este întâlnit în păduri de câmpie și în alte tipuri de pădure tropicală, inclusiv în habitate modificate de activitatea umană.[3][1]

Binturongul este predominant nocturn și crepuscular. Este în general solitar și își petrece mult timp în copaci; coada prehensilă și ghearele îl ajută la cățărare. Comunicarea include marcarea olfactivă a teritoriului și vocalizări.[3][2]

Urina și secrețiile odorante ale binturongului au un miros caracteristic, comparat adesea cu cel al floricelelor de porumb. Mirosul este asociat cu compusul 2-acetil-1-pirolină și poate funcționa în comunicarea olfactivă.[4][3]

Deși este clasificat în ordinul Carnivora, binturongul se hrănește în principal cu fructe, inclusiv smochine. Dieta este completată de animale mici, precum insecte, păsări, rozătoare și pești, precum și de ouă și hoituri.[3][2]

Reproducere și dezvoltare

[modificare | modificare sursă]

Binturongii se pot reproduce pe tot parcursul anului. Gestația durează aproximativ trei luni, iar femela naște de obicei doi pui, deși numărul poate varia. Puii sunt îngrijiți de femelă și sunt înțărcați după mai multe săptămâni.[3]

Prin consumul de fructe și deplasarea prin pădure, binturongul poate contribui la răspândirea semințelor. Animal Diversity Web menționează rolul său în dispersarea semințelor unor smochini tropicali, inclusiv Ficus altissima.[3]

Binturongul este clasificat de IUCN drept specie vulnerabilă (VU). Evaluarea globală din 2016 indică o tendință descrescătoare a populației și menționează pierderea și degradarea habitatului forestier, vânătoarea și capturarea pentru comerț ca amenințări.[1]

  1. 1 2 3 4 5 6 „Arctictis binturong”. The IUCN Red List of Threatened Species. IUCN. Accesat în .
  2. 1 2 3 4 5 „Binturong”. Encyclopaedia Britannica. Accesat în .
  3. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 „Arctictis binturong”. Animal Diversity Web, University of Michigan. Accesat în .
  4. 1 2 3 „Binturong (Arctictis binturong)”. Grădina Zoologică București. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]