Fluviul Amazon

Dragomir Darius
Cls a IX-a B
Introducere

Amazonul este fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume, care înregistrează
la vărsare în estuarul său valoarea de 219,000 m³/s, respectiv fluviul cu cel mai
extins bazin hidrografic din lume (6,915,000 km²), acoperind cinci țări ale Americii de
Sud, respectiv:
 Brazilia (62,4%)
 Peru (16,3%)
 Bolivia (12,0%)
 Columbia (6,3%)
 Ecuador (2,1%).
Fluviul Amazon, la fel ca Dunărea, curge de la vest spre est, paralel cu Ecuatorul.
 Izvoare
În prezent Amazonul ocupa locul al doilea (ca lungime)și este cel mai mare
curs de apă dulce al Terrei datorită a două caracteristici de bază: debitul de apă și
suprafața bazinului hidrografic.
Izvoarele Amazonului se găsesc în masivul muntos peruan Nevado Mismi,
la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km nord-vest de lacul Titicaca și la 110 km nord
de orașul peruan Arequipa, găsindu-se pe râul Apurimac, care este afluentul
lui Ucayali, care la rândul său este afluent al Amazonului. Determinarea izvoarelor
marelui fluviu a fost stabilită în 1971 de către expediția condusă de Loren McIntyre și
confirmată de alte surse, printre care se poate menționa National Geographic. De
asemenea, se poate menționa că descoperirea izvoarelor Amazonului se făcea după
471 de ani de când spaniolul Vicente Yanez Pinzon descoperise, în 1500, gura
fluviului ale cărui ape transformau porțiunea alăturată Oceanului Atlantic într-o Mar
Dolce („Marea Dulce”).
Amazonul propriu-zis începe de la confluența celor doi mari afluenți Ucayali
și Maranon, care se unesc în amonte de localitatea Iquitos; până la unirea cu apele
celui mai mare afluent de pe stânga - Rio Negro, care se produce la Manaus,
Amazonul se numește Solimoes. Între limitele bazinului său hidrografic intră versanții
estici ai Anzilor, o parte din Podișul Guianei, partea nordică și centrală a Podișului
Braziliei și Pădurea Amazoniană. Cea mai mare parte a cursului se desfășoară între
Ecuator și 5º latitudine sudică, cu consecințe foarte importante în clima regiunii și
pentru regimul de scurgere fluvială.
 Descoperirea si popularea
bazinulului amazonian
Exploratorul spaniol Francisco de Orellana a fost primul european care
a navigat pe acest fluviu; în 1542, el i-a dat numele de Amazon Dar de
ce Amazon? Orellana a pretins că a fost martor la luptele dintre nişte
triburi de femei războinice care i-au amintit de amazoanele din
mitologia greacă. Au urmat şi alte expediţii spaniole, engleze, olandeze
şi portugheze. Potrivit lucrării Enciclopédia Mirador
Internacional, portughezii au făcut „nenumărate incursiuni îndrăzneţe
pentru a cuceri [teritoriile aflate] de-a lungul [râurilor] Negro, Solimões
şi Branco şi, în numele coroanei, au pus stăpânire pe ele“.
Pentru a-şi consolida prezenţa în regiunea respectivă,
Portugalia a organizat activităţi misionare. Aceeaşi enciclopedie afirmă
că, în dorinţa de a răspândi credinţa catolică şi de a intensifica negoţul
cu „leacurile pădurii“ — răşină, ierburi, lemn şi condimente — „membrii
ordinelor religioase se mutau adesea dintr-un loc în altul, dar
întotdeauna pe malurile fluviului. În aceste locuri s-au ridicat mai târziu
nenumărate sătuleţe“.
Ca urmare a acestor activităţi desfăşurate în secolele al XVII-
lea şi al XVIII-lea, precum şi a extinderii plantaţiilor de arbori de
cauciuc, la sfârşitul secolului al XIX-lea au apărut anumite tipuri de
aşezări omeneşti. Cum râurile erau o cale naturală de pătrundere în
inima pădurii tropicale, oamenii s-au stabilit pe malurile lor întemeind
mici oraşe şi sate. Marile oraşe de astăzi din bazinul amazonian central
s-au format pe vechile oraşe ridicate în timpurile coloniale.
Climă
Clima bazinului Amazon este caldă și umedă în cea
mai mare parte și mai uscată în Anzi, cu temperaturi
între 23 și 28 °C, în medie (variații mici în timpul
anului și ceva mai mari de la zi la noapte),
precipitații bogate (1 500-3 000 mm/an), cu
remarcarea unui sezon ploios și unul mai uscat
(care se accentuează către nord și sud în regiunea
podișurilor), creează condițiile cele mai favorabile
dezvoltării unei vegetații luxuriante, de tip ecuatorial
care se suprapune Câmpiei Amazoniei, formând un
adevărat "ocean verde” - cel mai mare din lume - cu
un rol foarte important în reglarea condițiilor de
circulație ale maselor de aer și, respectiv, a umezelii
pentru continentul sud-american și chiar pentru
Terra. Singurele perturbări în desfășurarea regulată
a circulației aerului și temperaturii sunt valurile de Amazonul curge prin jungla amazoniană
aer rece (friagens), care pătrund din sud, producând
scăderi bruște de temperatură.
 Padurea
amazoniana
Amazonul prezinta interes stiintific din mai multe puncte de vedere, mai
intai pentru ca se mandreste cele mai multe superlative dintre toate
fluviile Terrei, iar apoi pentru ca a dat nastere unor ecosisteme neegalate
in complexitate. Padurea amazoniana cuprinde mai mult de 40,000 de
specii de plante, rapsandite in zona indundabila numita igapo si in zona
neinundabila numita eté. In timpul fluxului, cand apele fluviului sunt
intoarse inapoi, ia nastere fenomenul Pororoca, cel mai mare val mareic
masurand 4,5 m inaltime.
Pădurea tropicală amazoniană este cea mai mare din lume, întinzându-se
pe o suprfaţă de aproximativ 7 milioane de km pătraţi (40% din suprafaţa
Americii de Sud).
O mare parte din circuitul global al carbononului, extrem de important
pentru ecologia şi clima planetei, trece prin Amazon, motiv pentru care
această regiune a primit titlul de „plămânul Pământului”. Tot în bazinul
Amazonului locuiesc 30 de milioane de oameni din 9 ţări: Brazilia, Bolivia,
Peru, Ecuador, Columbia, Venezuela, Guiana, Guiana franceză şi
Surinam. Două treimi din populaţia Amazonului provine din Brazilia, şi mai
mult de jumătate din aceasta locuieşte în oraşe.
Mijloace de
transport
Cu o suprafaţă de 6 milioane km2, bazinul
amazonian este cel mai mare din lume. Este mai întins decât Europa,
fără să luăm în considerare Rusia. Împreună cu cei 1 100 de afluenţi şi
alte cursuri de apă mai mici, Amazonul formează o complexă reţea de
comunicaţii ce poate fi asemuită cu sistemul circulator al
corpului omenesc, Amazonul fiind aorta, cea mai mare arteră a
corpului. Reţeaua de canale înglobează două treimi din apa dulce de
pe pământ. Această reţea hidrografică foarte întinsă, cuprinzând peste
25 000 km de ape navigabile, are un rol deosebit de important în
transport şi în viaţa localnicilor.
Milioane de persoane care locuiesc în regiunea
amazoniană se folosesc de acest megacanal navigabil. Pe el
navighează vase de toate mărimile, inclusiv transatlantice care parcurg
1 500 km în amonte, până la Manaus. Şi vasele mai mici de mărfuri şi
de pasageri ajung până la Iquitos (Peru), la 3 700 km de gura de
vărsare a fluviului. Multe dintre bogăţiile bazinului amazonian sunt
exportate via Amazon, iar produsele importate din alte părţi ale lumii
sosesc pe aceeaşi cale. Râul Madeira, cel mai mare afluent al său, de
peste 3 000 km lungime, freamătă şi el de activitate. În urma acestor
activităţi intense, anual se transportă două milioane de tone de mărfuri
pe fluviu şi pe afluenţii lui. Cea mai solicitată porţiune a fluviului este
cea aflată între Manaus şi Belém — oraş situat la gura de vărsare.
 Viata de-a
lungul fluviului
Faptul că oamenii s-au stabilit pe malurile Amazonului arată că depind
de transportul fluvial şi că preferă solul fertil de câmpie. După spusele unui
localnic pe nume Altomir, „în aceste regiuni, oamenii cultivă suprafeţe mici de
pământ. Cultura principală este maniocul, din care se prepară o mâncare
gustoasă; maniocul şi peştele reprezintă, de fapt, hrana de bază a localnicilor. Ei
mai cultivă pepeni verzi, bananieri şi porumb şi cresc vite“. Însă, când se revarsă
apele, vitele trebuie duse în alte regiuni; uneori, ele sunt transportate cu bacul.
Un tablou obişnuit îl alcătuiesc micile canoe care trag lângă
ambarcaţiunile mai mari pentru a vinde şi a cumpăra mărfuri sau pentru a fi
remorcate în amonte. De obicei, canoistului îi este aruncată o frânghie pe care o
leagă de barcă. Produsele locale, precum palmierul Enterpe oleracea, palmierul
brazilian de vin (Mauritia vinifera), mâncarea de manioc, nucile şi peştele (inclusiv
racii de apă dulce), sunt fie vândute, fie date la schimb pe cereale şi pe produse
industriale.
O mare parte a hranei bogate în proteine, pe care o consumă oamenii
din regiune, provine din fluviu. „Se estimează că în Amazon trăiesc circa 2 000 de
specii de peşti, mult mai mulţi decât în oricare alt bazin fluvial de pe pământ“, se
afirmă în ediţia în portugheză a cărţii Vida Selvagem nos Rios (Wildlife Habitat, de
William Amos). După expediţia făcută în regiunea amazoniană, renumitul
oceanograf Jacques-Yves Cousteau chiar a afirmat că ‘în Amazon există mai
multe specii de peşti decât în Oceanul Atlantic’.
15 curiozități despre fluviul Amazon
 Adâncimea fluviului Amazon variază de la 20 până la 100 de metri.
 Amazonul are o lățime de la 1,6 la 10 kilometri în orice punct în
timpul sezonului uscat, dar poate ajunge și la 48 de kilometri în vârful
sezonului umed, adică din aprilie până în iunie/iulie.
 Cel mai mare dintre afluenții Amazonului este Madeira. Acesta
străbate două țări, Bolivia și Brazilia, și are o lungime de 3.352 de
kilometri. Pe locurile următoare se află Purus (3.211 km), care
străbate Peru și Brazilia, și Japurá (2.820 km), care udă teritoriile
Columbiei și ale Braziliei.
 O echipă de oameni de știință au explorat fluviul în 2011 și au
formulat o teorie potrivit căreia, înainte de existența Anzilor, fluviul
Amazon curgea către est și se vărsa în Pacific.
 Bazinul hidrografic al Amazonului este cel mai mare din lume,
acoperind o suprafață de 7 milioane km2 și ocupând 40% din
continentul America de Sud.
 15 curiozități despre fluviul Amazon

 Amazon a fost inițial cunoscut sub numele de Marañón,

denumire care este folosită și în prezent în partea peruană a
fluviului, potrivit site-ului IHeartBrazil.
 Exploratorul portughez Pedro Teixeira a fost primul european
care a străbătut întregul fluviu, ajungând la Quito în anul 1637.
 Primele nave cu aburi au început să opereze pe Amazon în
1853, după declarația împăratului Pedro al II-lea al Braziliei din
1850 de autorizare a navigației unor astfel de ambarcațiuni.
 În apele Amazonului trăiesc o mulțime de vietăți pe cât de
fascinante, pe atât de mortale. Este vorba despre anghile
electrice (țipari electrici), pești piranha, broaște otrăvitoare,
șerpi veninoși și altele.
 În 2007, Martin Strel, un înotător sloven care înotase anterior
pe lungimea multor râuri, inclusiv Mississippi, a înotat de-a
lungul Amazonului în aceleași condiții. Pentru asta, el a fost
nevoit să petreacă în apă până la zece ore pe zi timp de 66 de
zile.
15 curiozități despre fluviul Amazon

 Delfinul roz de Amazon este cel mai mare și mai inteligent

animal din speciile de delfini de apă dulce. Un exemplar
adult poate ajunge până la 2,6 metri în lungime, iar
greutatea variază între 100 și 160 kilograme.
 Un pește fascinant care trăiește în apele Amazonului este
Pirarucu, cunoscut și sub numele de Arapaima sau Paiche.
Este un pește carnivor, care poate înghiți alți pești și poate
crește până la aproape 3 metri lungime! Ceea ce îl face
extrem de periculos este faptul că are dinți pe cerul gurii și
pe limbă.
 Râul Amazon suferă numeroase fluctuații pe măsură ce
anotimpurile se schimbă, crescând până la 9 metri în fiecare
an în timpul sezonului umed, cu cicluri majore de inundații
între aprilie și iunie.
 În 2011, oamenii de știință au confirmat prezența unui alt
râu, care curge la 4 km sub râul Amazon. Deși mult mai mic
ca volum, se crede că acest râu este de patru ori mai lat
decât celebrul fluviu.
 Există este doar un pod peste fluviul Amazon și acela nu se
Multumesc!