Procese gravitaționale
Curgere de noroi, Brazilia
Alunecare de teren, India
Prof. Onilă Oana-Cătălina
Sunt legate de existenţa Gravitaţiei.
Gravitația asigură deplasarea materialelor ajunse in stare de dezechilibru;
Deși aparent sunt singulare, în realitate procesele gravitaționale se
combină, se asociază nu numai între ele ci și cu altele, aparținând altor
agenți (circulatia apei subterane, eroziunea la baza versantilor etc.).
Tipuri de deplasări:
- bruşte: prăbuşirile, alunecările de teren, curgerile de noroi
- lente: solifluxiunea, tasarea, sufoziunea.
Crovuri, Mehedinți
1. Prăbușirile
Zona de desprindere
Sunt deplasări bruște de stânci, blocuri sau mase de rocă; a materialului
Se produc prin cădere liberă, rostogolire, surpare, datorită
Materialele deplasate prin
gravitaţiei. prăbușire sau rostogolire
Pot fi: - prăbuşiri individuale - desprindere bucată cu bucată.
- prăbuşiri în masă - desprinderea unor blocuri mari de
rocă în urma unor explozii, cutremure, ploi puternice etc.
Tasmania
Colorado, SUA
2. Alunecările de teren
sunt deplasări de materiale pe o suprafață înclinată (peste 15 grade),
Râpa de desprindere
care este umezită puternic, formată din argile și marne;
Condiţii potenţiale:
- prezenţa unei alternanţe de roci permeabile şi impermeabile
- prezenţa unor crăpături prin care apa poate ajunge rapid la argilă
- eliminarea vegetaţiei de pe versanţi
- prezența unor pante, a apei.
Condiţii de declanşare:
- precipitaţii bogate
- presiunea exercitată asupra rocilor (construcții, arborii dintr-o pădure
Corpul alunecării
mai ales daca au radacini superficiale etc.)
- fisurarea rocilor prin seisme naturale si antropice
- subminarea bazei versanţilor etc.
Elementele unei alunecari:
Patul de alunecare
• râpa de desprindere;
• patul de alunecare;
• jgheabul alunecării (apare doar la unele alunecări cu dezvoltare lineară
de amploare; formeaza un uluc prin care materialele desprinse se
dirijeaza către baza versantului).
• corpul alunecării.
Măsuri de combatere: eliminarea apei din masa alunecata prin sanțuri;
plantare de arbori iubitori de umezeala, un mod de folosință a terenurilor
adecvat menținerii echilibrului și impiedicării extinderii procesului.
Alunecare de teren – Koln, Germania Alunecare de teren, Asia de Sud
Alunecare de teren, Japonia
3. Curgerile de noroi
Sunt materiale îmbibate cu apă care curg dupa ploi bogate;
Se dezvoltă în bazinele torenţiale în care sunt roci argilo-nisipoase.
După ploi foarte bogate, materialele se îmbibă cu apă şi curg sub forma unei limbi
de noroi.
Se pot produce şi în urma erupţiilor vulcanice. În acest caz, sunt foarte periculoase
şi poartă denumirea de lahăr.
Lahăr – St. Helens, SUA
Curgere de noroi, Turcia
4. Solifluxiunea
este o deplasare lentă, superficială care afectează stratul de sol.
Solul dezgheţat în timpul zilei, alunecă pe partea de sol rămasă
îngheţată, rezultând văluriri pe suprafețe de mai mulți zeci de m2.
Este o alunecare de teren la scară redusă.
Se produce în zonele periglaciare şi în etajul alpin.
Are ca efect degradarea vegetaţiei ierboase şi îndoirea arborilor.
5. Sufoziunea
este un proces de săpare pe dedesubt de către apă in loess și depozite loessoide;
Are loc dislocarea de particule nisipoase, argiloase etc.,transportarea și evacuarea lor în
exterior prin izvoare sufoziene.
Rezultă treptat trei tipuri de microforme - la suprafață microdepresiuni care
concentreaza apa (pâlnii de sufoziune), iar in interior mai intâi, goluri verticale
(hornuri) și apoi goluri slab inclinate la bază (tunele sufozionale) al căror capăt
ajunge în versant, unde apa iese sub forma unor izvoare tumultuoase. În timp, prin
creșterea tunelului, partea de deasupra se poate prăbuși, rezultând văi de sufoziune
adânci.
Datorită îngemănării pâlniilor se formează râpe de sufoziune, delimitate de versanţi
abrupţi, închise la cele două extremităţi.
Vale de sufoziune
Sufoziune în loess, Dobrogea Centrală
6. Tasarea
este un proces de îndesare a rocilor afânate (loess);
rezultă microdepresiuni circulare, alungite, cu adancimi de 0,5-3m și diametre până la 50 m numite crovuri; prin unirea lor rezulta
găvane, iar prin unirea acestora depresiuni mari numite padine.
În cadrul lor se stabilesc aşezări, pâlcuri de pădure şi o vegetaţie ierboasă mai abundentă, fiind asemănătoare unor mici „oaze” pe
întinsul zonelor de stepă.
Procesul este accelerat în sectoarele unde, din exterior, se exercită presiuni pe cale naturală (troienirea zăpezii) sau antropică
(construcții).
Aceste forme sunt frecvente pe interfluviile acoperite cu loess din Câmpia Română, Dobrogea şi Banat.
Crovurile mențin uneori apă formând lacuri
Bibliografie:
• www.wikipedia.com
• www.colegiuinfo.com
• https://www.academia.edu
• www.profudegeogra.eu
• https://www.scrigroup.com
• https://geolearn.org
