Manon Roland
Manon Roland s-a nascut la Paris la 17 Martie 1754, sub numele de
Jeanne- Marie Phlippon.
Se casatoreste cu filozoful Jean-Marie Roland de la Platiere.
Ea a fost o revoluționara franceza, salonniere și scriitoare.
Iubea literatura si era pasionata de ideile si scrierile lui Jean-Jacques
Rousseau.
Dupa promovarea sotului sau in 1784 la Lyon in consiliului orasului,
acestia incep sa isi dezvolte o retea de contacte cu politicieni si jurnalisti.
A devenit interesată de politică când Revolutia Franceza a izbucnit în
1789,iar impreuna cu sotul sau, isi exprimau sprijinul politic pentru
revolutie prin scrisori adresate revistei Patriotii Francezi, revistã
revolutionara din Franta.
Manon Roland
În 1791, cuplul se muta la Paris, unde doamna Roland
s-a stabilit curând ca o figură de frunte în cadrul
grupului politic GIRONDINE.
Salonul pe care îl conduce la Paris, devine în curând
loc de întâlnire pentru Brissot, Pétion, Robespierre și
alți lideri ai mișcării populare.
Era cunoscută pentru inteligență, analize politice
înțelepte și tenacitate și era un bun negociator.
Ideile ei erau clare și profunde, maniera ei era calmă.
Avea un simț de observație bine dezvoltat si abilitatea
ei de a lega rețele sociale, le-a crescut popularitatea
soților; o invitație de la doamna Roland însemna o
importantă recunoaștere din partea Guvernului
Francez în curs de formare.
Deși inițial era secretara a soțului său, treptat ea a
devenit un membru recunoscut si mult mai influent al
politicii revoluționare. Cu timpul, a început sa ajusteze
scrisori ale soțului pe care le semna în numele lui. Pe
măsură ce soțul ei avansa în politica și în facțiunea
girondină, creștea și influența ei.
Manon Roland
Sotul ei, și-a îndeplinit suficient de bine rolul de ministru, datorită abilității ei de a
articula scrieri pline de spirit, blândețe, rațiune și autoritate.
În consecintă, ori de câte ori domnul Roland vorbea se știa ca în spatele acelor
cuvinte se află Madame Roland.
Politicile Girondinilor au reflectat sentimentele ei.
Această influență politica a continuat pâna la căderea girondinilor, fiind de
notorietate puternica opoziția doamnei Roland față de figuri celebre, precum
Robespierre, Danton și Marat.
Ca urmare a diferențelor ideologice ireconciliabile, Madame Roland și soțul ei
au ieșit din clubul Iacobin, punând bazele partidului moderat Girondin la
începutul anului 1792, împreună cu Jacques-Pierre Brissot.
Girondinii l-au instalat pe sotul ei în funcția de ministru de interne. Ea a scris
majoritatea textelor politice ale soțului ei și el s-a bazat pe deplin pe judecata și
ideile ei.
În dimineața zilei de 1 iunie 1793, ea – împreună cu alți Girondini – a fost
arestată pentru trădare și, ca o femeie care și-a trădat genul, pentru activismul
ei politic. A fost aruncată în închisoare.
Manon Roland
În memoriile pe care le-a scris în timpul în care a fost în detenție, ea a reflectat
asupra studiilor, pasiunilor și evenimentelor politice. Nu și-a compromis
principiile și a rămas fidelă idealurilor lui Rousseau, Voltaire și Plutarh.
După ce și-a ajutat soțul să fugă din Paris, și-a acceptat soarta și ghilotina ca
singura modalitate de a-și curăța imaginea și reputația. A murit ca cetățean al
Republicii și nu ca subiect al monarhiei. Memoriile ei au fost publicate în 1795.
Pe 8 noiembrie 1793 a fost ghilotinată.
Ultimele sale cuvinte au fost:
“Oh, Libertate! Ce crime se comit în numele tău!”
