REFORMA SI CONTRAREFORMA
EPOCA MEDIEVALA
CUVINTE-CHEIE Reforma a fost o mişcare socio-politică şi ideologică de la
începutul secolului al XVI-lea, îndreptată împotriva Bisericii
Indulgenţe = rugăciune pentru iertarea păcatelor în Catolice, a cărei principala consecinţă a fost desprinderea din
schimbul unei sume de bani. cadrul său a bisericilor reformate sau protestante.
Simonie = vinderea funcţiilor ecleziastice Contrareforma - Mișcare inițiată împotriva Reformei în secolul
XVI de Biserica catolică și sprijinită de unele monarhii din Europa
Occidentală și Centrală.
Cauzele Reformei:
Religioase:
-bogăţia excesivă a preoţilor;
-cumpărarea şi vinderea funcţiilor bisericeşti;
-vânzarea indulgenţelor;
-viaţa scandaloasa a unor papi (exp: Alexandru al VI-lea Borgia):
Economico-sociale:
-taxele mari către Biserică;
-acumularea şi folosirea pământului în mod neonest de către Biserica Catolică;
-burghezia dorea o Biserică mai săracă, simplificarea ceremonialului religios şi sărbători mai puţine.
Culturale:
-apariţia Renaşterii şi Umanismului;
-tipărirea cărţilor în limbile naţionale.
Rerformatori apuseni:
1.Martin Luther (spaţiul german):
-considerat iniţiatorul Reformei;
-el a afişat pe uşa Catedralei din Wittenberg (octombrie 1517) 95 de teze împotriva Bisericii Catolice;
-luteranismul s-a răspândit în nordul şi în centrul Europei;
-cei care au îmbrăţişat principiile lui Martin Luther se mai numesc protestanţi pentru că au protestat împotriva
întoarcerii la catolicism.
Principiile reformatoare ale lui Martin Luther:
-indulgenţele nu au nicio valoare;
-numai credinţa poate salva sufletul omului;
-Biblia trebuie interpretată după propria conştiinţă;
-simplitatea ceremonialului religios;
-confiscarea bunurilor bisericeşti;
-nu acceptă cultul Maicii Domnului, al sfinţilor, icoanelor, moaştelor;
-refuză celibatul preoţilor.
2.Ulrich Zwingli
-a fost principatul promotor al Reformei în rândurile populaţiei elveţiene de limbă germană;
-era convins că umanismul creştin trebuie să se bazeze doar pe Biblie; a reuşit să-i convingă pe oameni că trebuie
eliminat din practicile religioase tot ce nu se întâlneşte în Biblie: celibatul, adorarea sfinţilor, indulgenţele,
pelerinajele, existenţa mănăstirilor.
-a obţinut de la autorităţile din Zurich închiderea mănăstirilor, iar bunurile confiscate au fost donate şcolilor şi
săracilor.
3.Jean Calvin
-în Franţa, s-a resimţit, de asemenea, necesitatea reformării Bisericii Catolice şi reînvierea surselor iniţiale ale
credinţei;
-regele Francisc I părea favorabil noilor idei, până la afacerea afişelor (1534), când luteranii au lipit până la uşa
regelui afişe prin care se cerea înlăturarea messei (liturghiei);
-scandalul l-a obligat pe rege să ia măsuri împotriva protestanţilor; unul din aceştia, Jean Calvin, instalat la Geneva
după 1514, a transformat oraşul într-un oraş-biserică;
-au fost impuse reguli puritane: puţine petreceri şi reuniuni mondene, mai puţine spectacole de teatru; cerceii de
aur şi hainele de mătase au fost interzise.
* Anglicanismul
-în Anglia, regele Henric al VIII-lea a intrat în conflict cu Roma şi s-a proclamat , prin Actul de Supremaţie din 1534,
şeful Bisericii Anglicane;
-aceasta a fost scoasă de sub autonomia papei, dar au fost menţinute dogma şi liturghia catolică;
-mănăstirile au fost desfiinţate, iar averile lor confiscate.
Contrareforma
Reforma a determinat Biserica Catolică să iniţieze Contrareforma şi Reforma Catolică, pentru readucerea
protestanţilor sub autoritatea papei şi pentru stoparea extinderii confensiunilor reformate;
pentru refacerea prestigiului Bisericii Catolice, au fost adoptate hotărâri în Conciliul de la Trento (1545-1563);s-au
realizat:
-ridicarea pregătirii clerului;
-dezvoltarea învăţământului teologic;
-întemeierea de noi ordine călugăreşti pentru răspândirea şi consolidarea catolicismului (precum Ordinul iezuit);
-reorganizarea tribunalului Inchiziţiei;
-crearea unui Index cu titluri de cărţi interzise pentru credincioşi.
Consecinţele reformei religioase au fost:
-apariţia noilor confensiuni protestante;
-ieşirea de sub autoritatea papei a unor zone întinse în nordul, centrul şi vestul Europei;
-dezvoltarea învăţământului şi a culturiii în limbile vorbite de popor.
