Dialectologie

Din Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la:navigaț ie, caută

Dialectologie(deGreacădialect, „vorbire, dialect”; ș i -logie,-logie) este

studiul ș tiinț ific al lingvisticiidialect, un sub-domeniu alsociolingvisticăStudiază variaț iile în
limbăbazat în principal pe distribuț ia geografică ș i caracteristicile asociate. Dialectologie
abordează subiecte precum divergenț a a două dialecte locale dintr-un strămoș comun ș i sincronic
variatie.

Dialectologii sunt, în cele din urmă, preocupaț i de caracteristicile gramaticale ș i fonologice care
corespund zonelor regionale. Astfel, de obicei se ocupă cu populaț ii care au trăit în anumite
zone pentru generaț ii, dar ș i cu grupuri de migranț i care aduc limbile lor în zone noi (vezi
contact lingvistic).

Conceptele studiate frecvent în dialectologie includ problema deinteligibilitate reciprocăîn

definirea limbilor ș i dialectelor; situaț ii dediglosie, unde două dialecte sunt folosite pentru diferite
funcț ii;dialect continuăinclusiv o serie de dialecte parț ial inteligibile reciproc; ș i
pluricentrism, unde ceea ce este în esenț ă o singură limbă genetică există ca două sau mai multe standarde
varietăț i.

William Laboveste unul dintre cei mai proeminenț i cercetători din acest domeniu.

[editareIstorie
Studiile dialectale au început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ideea studiilor dialectale a început în
1876, deGeorg Wenker, care a trimis chestionare poș tale în nordul Germaniei. Acestea
chestionarele poș tale conț ineau o listă de propoziț ii scrise în germană standard. Aceste propoziț ii
au fost apoi transcrise în dialectul local, reflectând diferenț ele dialectale. Multe studii
a derivat din aceasta, iar în următorul secol, studiile de dialect au fost efectuate în întreaga lume.
Joseph Wrighta produs cele ș ase volumeDicț ionar de dialecte englezeîn 1905.

Studiile tradiț ionale în dialectologie au fost în general axate pe realizarea hărț ilor dialectale, prin care
liniile imaginary au fost trasate pe o hartă pentru a indica diferite zone dialectale. Miș carea departe de
metodele tradiț ionale de studiu al limbii însă au făcut ca lingviș tii să devină mai preocupaț i de
factori sociali. Dialectologii au început, aș adar, să studieze variaț ia socială, precum ș i variaț ia regională.
Atlasul Lingvistic al Statelor Unite (anii 1930) a fost printre primele studii de dialect care au luat în considerare aspectele sociale
factori în considerare.

În anii 1950,Universitatea din Leedsa întreprinsStudiu al dialectelor englezeș ti, care s-a concentrat
în principal pe discursul rural din Anglia ș i din zonele estice ale Ț ării Galilor.
Această schimbare de interes a văzut, prin urmare, naș tereaSociolingvistica, care este o mixtură de
dialectologie ș iș tiinț e sociale.

[editaMetode de colectare a datelor

Cercetătorii de dialecte folosesc de obicei chestionare pentru a aduna date despre dialectul pe care îl cercetează.
Există două tipuri principale de chestionare, direct ș i indirect.

Cercetătorii care folosesc chestionare directe vor prezenta subiectului un set de întrebări care
cere un răspuns specific ș i sunt concepute pentru a aduna fie informaț ii lexicale, fie informaț ii fonologice.
De exemplu, lingvistul poate întreba subiectul numele pentru diferite obiecte sau să îl ceară să
repeta anumite cuvinte.

Chestionarele indirecte sunt de obicei mai deschise ș i necesită mai mult timp pentru a fi completate decât cele directe.
chestionare. Un cercetător care foloseș te această metodă va sta de vorbă cu un subiect ș i va începe o
discuț ie pe un subiect specific. De exemplu, el poate întreba subiectul despre munca agricolă,
alimente ș i gătit, sau alt subiect, ș i aduna informaț ii lexicale ș i fonologice din
informaț iile furnizate de subiect. Cercetătorul poate începe de asemenea o propoziț ie, dar să permită
sub rezerva de a-i termina pentru el sau a pune o întrebare care nu necesită un răspuns specific, cum ar fi
Care sunt cele mai comune plante ș i copaci din jurul aici?[1]

[editaInteligenț ă mutuală
Articol principal:Intelegibilitate reciprocă

Unii au încercat să distingă dialectele de limbi spunând că dialectele aceleaș i

limbile se înț eleg reciproc. Natura insuportabilă a aplicării directe a acestui
criteriul este demonstrat de cazul italian ș i spaniol menț ionat mai sus. În timp ce unii nativi
vorbitorii celor două pot, ocazional, să se bucure de o înț elegere reciprocă limitată, puț ini oameni
ar vrea să clasifice italiana ș i spaniola ca dialecte ale aceleaș i limbi în vreun sens diferit
decât istoric. Spaniola ș i italiana sunt similare, dar fonologia, sintaxa, morfologia ș i lexicul
sunt suficient de distincte încât cele două nu pot fi considerate dialecte ale aceleaș i limbi.

[editaDiglosie
Articol principal:Diglosie

O altă problemă apare în cazul diglosiei, folosită pentru a descrie o situaț ie în care, într-un anumit
societate, există două limbi strâns legate, una de mare prestigiu, care este folosită în general de
guvernul ș i în texte formale, ș i unul de prestigiu scăzut, care este de obicei vorbit
vernacularlimbă. Un exemplu în acest sens esteSanskrit, care era considerată modalitatea corectă de a vorbi
în nordul Indiei, dar accesibil doar celor din clasa superioară, ș iPrakritcare a fost comun (ș i
informal sauvernacular) discurs în acel moment.

Grade variate de diglosie sunt încă comune în multe societăț i din întreaga lume.
[editaContinuum dialectal
Articol principal:Continuum de dialecte

Un continuum dialectal este o reț ea de dialecte în care dialectele geografic adiacente sunt
reciproc inteligibile, dar cu inteligibilitatea scăzând constant pe măsură ce distanț a dintre
dialectele cresc. Un exemplu esteOlandez-Germanăcontinuum dialectal, o reț ea vastă de
dialecte cu două norme literare recunoscute. Deș i inteligenț a reciprocă între standard
Olandezș i standardGermaneste foarte limitat, o reț ea de dialecte îi leagă. Datorită mai multor
secole de influenț ă de către limbile standard (în special în nordulGermania, unde chiar astăzi
dialectele originale se luptă să supravieț uiască) acum există multe întreruperi în inteligenț ă între
dialectele geografic adiacent pe continuum, dar în trecut aceste rupturi erau practic
inexistent.

Limba romaneș ti—Galeză/Portughez, Spaniolă, Sicilian, Catalan, Occitan/Provenț al,

Franceză, Sardinian, Română, Română, Friulan, altulItalian, franceză ș i ibero-română
dialecte ș i altele - formează un alt continuum bine cunoscut, cu grade variate de reciprocitate
inteligenț ă

În ambele zone - continuumul lingvistic germanic, continuumul lingvistic romanic -

noț iunea relaț ională a termenului dialect este adesea profund înț eleasă greș it ș i astăzi dă naș tere la
dificultăț i considerabile în implementarea directivelor Uniunii Europene privind sprijinul
limbi minoritare. Poate că acest lucru nu este mai evident decât în Italia, unde ș i astăzi unele dintre
populaț ia foloseș te limba lor locală (dialectul) ca principalul mijloc de comunicare la
acasă ș i, într-o măsură mai mică, la locul de muncă. Apar dificultăț i din cauza terminologiei
confuzie. Limbile la care se face referire convenț ional cadialecte italienesunt surori romanice
limbi ale italianei, nu variante ale italianei, care sunt denumite în mod obiș nuit ș i corect italiano
regionale('italian regional'). Etichetadialect italianaș a cum este folosit convenț ional, este mai geopolitic
într-o aptitudine a sensului mai degrabă decât a limbajului: Bolognese ș i Napolitan, de exemplu, sunt denumite
Dialectele italiene, totuș i se aseamănă mai puț in între ele decât se aseamănă italiana cu spaniola. Neînț elegeri
Asiguraț i-vă că „dialect italian” este înț eles ca „dialect al italianei” mai degrabă decât „limbă minoritară vorbită
pe sol italian', adică parte a reț elei continumului lingvistic romanesc. Indigenii
Limba romanică din Veneț ia, de exemplu, este înrudită cu italiana, dar este destul de distinctă de
limbă naț ională în fonologie, morfologie, sintaxă ș i lexicon, ș i în niciun fel un derivat sau
o varietate a limbii naț [Link] fi spus că este un dialect italian
geografic ș i tipologic, dar nu este un dialect al limbii italiene.

[editaPluricentrism
Articol principal:Limba pluricentrică

O limbă pluricentrică este o singură limbă genetică care are două sau mai multestandardformele. Un
exemplu esteHindi-UrdusauHindustani, care cuprinde două varietăț i standard principale,Urduș i
Hindi. Un alt exemplu este norvegianul, cuBokmåldezvoltat îndeaproape cu danezul ș i
Suedeză, ș iNynorskca o limbă parț ial reconstruită bazată pe dialecte vechi. Ambele sunt
recunoscute ca limbi oficiale în Norvegia.

Într-un sens, setul de dialecte poate fi înț eles ca făcând parte dintr-un singurdiasistem, un
abstraț ia de care face parte fiecare [Link] generativă, diferenț ele pot fi dobândite
prin reguli. Un exemplu poate fi luat cuOccitan(un termen general pentru un set de varietăț i înrudite
din sudul Franț ei) unde 'cavaL' (din latina târzie *caballu-, 'cal') este forma diasistemică pentru
următoarele realizări.

dialectul languedocian: caval [kaβal] (L > [l], uneori velar, folosit simultan cu
Forma împrumutată din franceză: chival / archi
Dialectul limuzinei: chavau[tʃ avau] (ca > cha ș i -L > -u);
Dialectul provençal: cavau [kavau] (-L > -u, folosit concomitent cu formele împrumutate din franceză)
cavalerie
dialectul gascon: cavath [kawat] (final -L > [t], uneori palatalizat, ș i folosit
concomitent cu forma împrumutată franceză schibau
Dialecte auvergnate ș i vivaro-alpine: chaval [tʃ aval] (aceeaș i tratament al clusterului cacluster ca în
Dialectul limuzină

Această abordare conceptuală poate fi utilizată în situaț ii practice. De exemplu, când o astfel de
diasistemul este identificat, acesta poate fi folosit pentru a construi undiafonemicortografie care pune accent pe
elementele comune dintre varietăț i. Un astfel de scop poate sau nu să se potrivească cu aspectele sociopolitice
preferinț e.

[editaLimbajul de dezvoltare - Limbajul de distanț ă -

Cadru Dachsprache
Articol principal:limbă de dezvoltare

Un paradigmat analitic dezvoltat de lingviș ti este cunoscut sub numele de Ausbausprache -

Limba de distanț are - Cadru de limbă de bază. S-a dovedit a fi populară printre lingviș ti în continent.
Europa, dar nu este atât de bine cunoscută în ț ările vorbitoare de limbă engleză, mai ales în rândul oamenilor care
nu sunt lingviș ti instruiț i. Deș i este doar unul dintre numeroasele paradigme posibile, are avantajul de
fiind construit de lingviș ti instruiț i în scopul specific de a analiza ș i categoriza
varietăț i de vorbire ș i are meritul suplimentar de a înlocui astfel decuvinte încărcateca "limbaj"
ș i "dialect" cuGermantermeni delimba de dezvoltare, Limbă de distanț are, ș iLimbă de acoperire,
cuvinte care nu sunt (încă) încărcate cu conotaț ii politice, culturale sau emoț ionale.

htp://[Link]/wiki/Dialectologie