Rococo
Încărcat de
Anastasia Cojocari-GoncearRococo
Încărcat de
Anastasia Cojocari-GoncearRococo, sec.
18 (1720-1770)
Termenul rococo provine de la rocaille, rocile artificiale, încrustate cu cochilii, ce împodobeau grădinile din
sec. 18. Rococo reprezintă faza finală a barocului. Contrazice știința și raționalismul sec. luminilor. Este
caracterizat de un ton nepăsător, reflectând strălucirea unei societăți pe sfârșite.
Rococo e artă decorative, suportul căruia îl constituie panourile decorative. Are un caracter cameral, intim.
Temele abordate sunt malițioase, la fete galante (serbări galante – scene de tihnă în aer liber), frivole.
Opere pline de fantezie (pitoresc, erotism, exotism) se adresează mai mult spiritului decât rațiunii. Se caută
lejeritate, astfel, dispare arhitectura greoaie, înlocuită cu peisaje naturale.
Abundența ornamentală (cochilii, arabescuri), etalarea materialelor strălucitoare și de lux.
Compoziția ondulată, urmează linii oblice ți opoziții de curbe.
Reflexe colorate, senzualitatea tușei inspirată din estetica rubensiană. Coloritul este luminous, pastelat,
influențat de școala flamandă.
Figurile sunt idealizate, întotdeauna tinere, femeia devenind un subiect erotic.
1. Antoine Watteau Pierrot/Gilles/Arlechinul (1718)
Îmbarcarea cître insula Cythera (1717)
Firma lui Gersaint (1720)
2. Francois Boucher Jupiter și Callisto (1759)
Odalisca blondă (1752)
Triumful lui Venus, 1740 Marchiza de Pompadour (1756)
Diana ieșind din baie (1742)
Hercule și Omfala
(1735)
Portretul lui Francois Boucher de Gustav Lundberg
(1741)
Odalisca (1745) Rinaldo și Armida (1734)
Venus primind armura lui Enea de la Vulcan (1751)
Sylvie fugind de la lupul pe care l-a rănit (1756)
Jean-Honore Fragonard Pericolele leagănului (1767)
Le feu aux Poudres (1778)
Tânăra citind (1776)
Zăvorul (1774-78)
Pygmalion
(1770)
Jean Simeon Chardin (manieră realistă) Guvernanta (1739)
Baloane de săpun (1734)
Iepure, sturz și paie (1755) Borcan cu caisă (1758)
Arhitectura rococo franceză
Arhitectura Civilă:
Slăbește puterea monarhiei absolute, astfel, se încetinește construcția marilor palate regale, punându-se
accent pe mici reședințe nobiliare (Hotel Particulier) și decorarea [Link] locuințe urmau să fie
confortabile, rationale și funcționale. Prin urmare, se evită folosirea elementelor monumemtale, de paradă.
Se proiectează încăperi mici “pièce d'apparat”.
Hotel Particulier – aspect citadin, fațada principală (avancorp central) orientat spre stradă, fațada din spate
orientate spre grădină
În décor, se folosesc active oglinzile, planul este logic, camerele aranjate simetric, de-a lungul coridorului
central. Ornamentația de cohilii arabescuri pe pereți, plafoane din stucco.
Apar camera cu destinații precise:
1. Salon
2. Le bel étage – camera de locuit cu ferestre spre grădină
3. Le cabinet/bureau – camera de lucru
4. Budoar – camera rezervată femeii, spațiu intim
Arhitectți de Hotel Particulier:
1. Germain Boffrand – Hotel de Soubise
2. Pierre Dalamaire - Hotel de Rohan, Hotel de Soubise
3. Jean Courtonne – Hotel Matignon
Hotel de Soubise Plafonul Hotel de Soubise de Germain Boffran
Sala ovală (Salonul prințesei)
Le Petit Trianon
Arhitector: Anges-Jaques Gabriel
Situat: grădina Palatului Versailles
Exterior laconic, conceput în estetica clasică Palladiană
Castelul de la Chatou de Germain Soufflot
Pavilionul cu scoici de la Rambouillet
Arhitectura Urbanistică
Place de la Concorde - piață rectangulară, proiectată de Anges-Jaques Gabriel. Două edificii proiectate de acest
arhitector, completează piața: Ministere de la marine și Hotel de Crillon.
Place de Nancy – de E. Here de Corny, compusă din Place Stanislas și Place de la Carriere, unificate prin arcul de
triumph. Au un concept izolat, de tip închis.
Sculptura rococo în Franța
Jean Baptiste Pigalle
Mercur, punându-și sandalele (1753) Monumentul funerar al Mareșarului din Saxonia
Etienne Maurice Falconet
Statuia ecvestră a lui Petru I
Cupidon așezat/Amur amenință
Claude-Michel Clodion
Poezie și muzică Nimfa și Satir
Edme Bouchardon
Fântâna celor 4 anotimpuri
Jean-Antoine Houdon
- Remarcant autor de busturi
Diana (1780) Bustul lui Voltaire
Statuia lui George
Washington Voltaire așezat
Pictura rococo în Italia
Giovanni Battista Tiepolo
Alegoria planetelor și continentelor (1752) Martirul Sf. Agatha (1755)
Rinaldo și Armida (1742) Banchetul Cleopatrei
Rococo în Anglia
Impactul revoluției agrare engleze asupra artei
Regatul Britanic are parte de o dezvoltare ascensională, iar monarhia temperate pare să fie sistemul cel mai
modern. Regele domnește, iar cabinetul guvernează. Situația social diferă radical de cea pe continent.
Nobilimea are un spirit întreprinzător, își gestionează bunurile, răspândește revoluția agricolă, se orientează
pe investiții comerciale și industriale. Datorită spiritului său modernist, anglicanismului, a fost puțin atins de
baroc.
Reforma agrară din sec. 18-19 a cauzat o schimbare substanțială în dezvoltarea economică a societății și
îmbogățirea unor clase sociale. Terenurile comunale au fost redistribuite proprietarilor privati, schimbând
peisajul rural și viața oamenilor de la sate. În Anglia nu există o omagiere și proslăvire a monarhiei în artă și
religiei, ca în Franța, preferința căzând pe scene de gen, portretele îmbogățiților aristocrați, aceștia fiind
clientele de bază. Aceștia își comandă portrete, în sânul naturii, în anturajul lor rural, înconjurați de bogății
funciare, picture care să le demonstreze și solidifice statutul social.
William Hogarth
Cariera unui destrăbălat: Orgia (1734) Tete a tete (1744)
Thomas Gainsborough
Plimbarea de dimineață (1760) Domnul și Doamna Andrews (1750)
Regina Charlotte (1781)
Conversația în parc (1746)
Joshua Reynolds
Tânărul profet Samuel rugându-se (1780) Nelly Obrien (1763)
Cupidon desfăcând centura lui Venus (1788)
Doamnele Waldegrave (1780)
Joseph Wright of Derby Alchimistul în căutarea Pietrei Filosofilor (1771)
Exprimă spiritul Revoluției Industriale, mecanizarea
muncii, procese de producție industrial, fabrici,
iluminismul, dezvoltarea științifică și tehnologică etc.
Experimentul pe o pasăre în pompa de aer (1768)
Grota cu banditti în Regatul Neapolelui (1774)
Forja de argint (1772)
Filosoful explicând modelul Sistemului Solar (1766)
Bătrânul și Moartea (1789)
