Revistă de matematică editată de Catedra de matematică

a Colegiului Naţional ”Gheorghe Şincai”, Baia Mare

Redactor şef: Redactor şef adjunct:

Nicolae Muşuroia Dana Heuberger

Secretar de redacţie:
Gheorghe Boroica

Comitetul de redacţie:

Florin Bojor, C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare

Costel Chiteş, C. N. ”T. Vianu” Bucureşti
Mihai Ciucu, Indiana University, Bloomington, In, U.S.A.
Meinolf Geck, University of Aberdeen, Scotland, UK
Cristian Heuberger, C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare
Lăcrimioara Iancu, University of Aberdeen, Scotland, UK
Ioan Mureşan, C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare
Crina Petruţiu, C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare
Adrian Pop, C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare
Vasile Pop, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca
Ion Savu, C. N. ”Mihai Viteazul” Bucureşti

Tehnoredactor
Marta Gae

Materialele spre publicare se vor trimite pe adresa:

Colegiul Naţional ”Gheorghe Şincai”, str. Gh. Şincai 25, Baia Mare
sau pe adresa de mail: [email protected];
dana [email protected]
cu menţiunea pentru revista Argument
Revista va putea fi citită pe adresa www.sincai.multinet.ro

⃝Editura
c CECONII Baia Mare – (0262)434.391, 0788.466.414

ISSN 1582– 3660

Argument
 Sumar

1. O clasă de ecuaţii funcţionale elementare

prof. univ. dr. Vasile Berinde . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
2. Inegalităţi interesante şi consecinţele lor
prof. D. M. Bătineţu şi N. Muşuroia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
3. Semnificaţii ale numărului 30
prof. dr. Costel Chiteş . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
4. Despre o teoremă a lui Frobenius
prof. Dana Heuberger şi Sorin Ulmeanu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
5. O inegalitate propusă pentru pregătirea lotului olimpic al Spaniei
prof. Cristian Heuberger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
6. O generalizare a inegalităţii lui Young
prof. dr. Dorin Mărghidanu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
7. Teorema Cantor-Bernstein şi aplicaţii
prof. univ. dr. Liviu Ornea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
8. Aritmetică la casierie
conf. univ. dr. Vasile Pop . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
9. Tabăra de matematică, Baia Mare, 29.01.2011 − 02.02.2011
prof. Gheorghe Maiorescu şi N. Muşuroia . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
10. Şcoala de vară - Tabăra Judeţeană de Excelenţă
prof. Gheorghe Boroica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
11. Concursul ”Argument” al Colegiului Naţional ”Gheorghe Şincai”,
Ediţia a II-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
12. Concursul ”Gheorghe Şincai” pentru micii matematicieni . . . . . . . . . . . . . 60
13. Rezolvarea problemelor din numărul anterior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
14. Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
 Argument 13
O clasă de ecuaţii funcţionale elementare

Vasile Berinde

Abstract. This article presents a few classes of elementary functional equations.

1. Introducere

În revistele de matematici elementare dar şi la concursurile de matematică

din ultimii 30 de ani au fost propuse probleme care cer rezolvarea unor ecuaţii
funcţionale elementare care nu implică noţiuni şi rezultate de analiză matema-
tică. Aşa cum sugerează şi numele său, o ecuaţie funcţională este o ecuaţie ı̂n
care necunoscuta este o funcţie (reală de variabilă reală). Unul dintre cele mai
simple exemple de acest fel este dat ı̂n problema următoare.
1. Să se determine funcţiile f : R → R care satisfac relaţia
f (x) + 2f (1 − x) = 1 + x, ∀x ∈ R, (1.1)
problemă care se rezolvă astfel. Luăm y := 1 − x ı̂n (1.1) şi obţinem
f (1 − y) + 2f (y) = 2 − y, ∀y ∈ R. Schimbând acum pe y ı̂n x, obţinem
ı̂mpreună cu (1.1) un sistem liniar de 2 ecuaţii cu necunoscutele f (x) şi f (1−x),
din care se obţine că unica funcţie care ı̂ndeplineşte proprietatea din enunţ este
f (x) = 1 − x, x ∈ R.
Scopul acestei note este de a prezenta câteva dezvoltări care pot fi făcute
ı̂n legătură cu acest tip de probleme, preluând o parte din materialul prezentat
ı̂n [4]. Punctul de plecare al demersului nostru este ı̂nsăşi ideea de rezolvare a
problemei anterioare.
Dacă notăm g(x) = 1 − x, x ∈ R, observăm că g : R → R este o funcţie
bijectivă şi, ı̂n plus, g −1 = g, ceea ce ı̂nseamnă că g(g(x)) = x, x ∈ R.
Aceeaşi tehnică de rezolvare se aplică şi la rezolvarea următoarelor ecuaţii
funcţionale, pe care le-am compus folosind aceeaşi ”reţetă”:
2. Să se determine funcţiile f : R → R care satisfac relaţia
 ‹  ‹
1−x 1+x
3f + 2f = 3x − 2, ∀x ∈ R. (1.2)
2 2
3. Să se determine funcţiile f : R → R care satisfac relaţia
 ‹  ‹
3x − 2 6 − 3x
f − 2f = 2 − |x − 1| , ∀x ∈ R. (1.3)
4 4
5
 Argument 13
4. Să se determine funcţiile f : R \ {2} → R care satisfac relaţia
 ‹
2x + 3
f (x) + 2f = x − 1, ∀x ∈ R \ {2}. (1.4)
x−2
Rezolvarea problemelor 2-4 se face la fel ca şi pentru 1. Spre exemplu, ı̂n
1−x 1+x
cazul Problemei 2, notând y := rezultă x = 1 − 2y şi deci = 1 − y,
2 2
astfel că ecuaţia (1.2) revine la una de forma (1.1):
1
3f (y) + 2f (1 − y) = −3y − .
2
La fel se procedează şi cu ecuaţia din Problema 3, pentru care facem substituţia
3x − 2
y := şi se ajunge tot la o ecuaţie de tipul (1.1).
4
2x + 3
În cazul Problemei 4, se face substituţia y := g(x) = şi se foloseşte
x−2
−1
faptul că g = g , deci g are proprietatea (1.6).
Aşadar toate ecuaţiile funcţionale din problemele 1-4 sunt (sau pot fi trans-
formate, printr-o substituţie adecvată, la o ecuaţie) de forma
αf (x) + βf (g(x)) = h(x), (α2 − β 2 ̸= 0), (1.5)
cu g : A ⊂ R → R o funcţie având proprietatea
g [2] (x) = x, ∀x ∈ A, (1.6)
unde g [k] este iterata de ordinul k a funcţiei g, definită prin g [k] (x) = g [k−1] (g(x)),
pentru k ≥ 2, şi g [1] ≡ g.

2. O nouă categorie de ecuaţii funcţionale

Începem prin a ne pune următoarea ı̂ntrebare: este oare funcţia g(x) =

1 − x, x ∈ R, implicată ı̂n problemele 1-3, singura funcţie liniară care are
proprietatea (1.6)?
Este uşor de stabilit că răspunsul este negativ, căci, dacă vom căuta funcţii
de forma g(x) = ax + b care coincid cu inversa lor şi care, ca urmare a acestui
fapt, satisfac condiţia (1.6), obţinem o infinitate de soluţii nebanale, şi anume,
toate funcţiile g(x) = −x + b, x ∈ R, b ∈ R.
În acest fel putem obţine şi alte probleme de acelaşi tip cu cele de mai sus,
a căror rezolvare o lăsăm ı̂n seama cititorului.
5. Să se determine funcţiile f : R → R pentru care
2f (x) − f (3 − x) = 2x − 3, ∀x ∈ R. (2.1)

6
 Argument 13
6. Să se determine funcţiile f : R → R care satisfac
 ‹  ‹
1−x x+3
f − 2f = 1 − |x| , ∀x ∈ R. (2.2)
2 2
7. Să se determine funcţiile f : R \ {2} → R care satisfac relaţia
 ‹  ‹
3x − 2 22 − 3x
f − 2f = 1 + x2 , ∀x ∈ R. (2.3)
4 4
Combinând acum ideea de la problemele 5-7 cu cea din Problema 4, mai
obţinem şi următoarele ecuaţii funcţionale.
8. Să se determine funcţiile f : R → R care satisfac relaţia
 ‹  ‹
2x + 3 7
2f +f = 1 − x, ∀x ∈ R \ {2}. (2.4)
x−2 2−x
9. Să se determine funcţiile f : R \ {2} → R pentru care
 ‹  ‹
x+5 2x + 3
f − 2f = |x − 2| , ∀x ∈ R \ {2}. (2.5)
2−x x−2
Problemele 8 şi 9 au, faţă de celelalte prezentate până acum, câteva par-
ticularităţi demne de menţionat. În primul rând, ecuaţiile (2.4) şi (2.5) sunt
de forma mai generală
αf (g(x)) + βf (h(x)) = e(x), (α2 − β 2 ̸= 0), (2.6)
ı̂n care funcţiile g şi h nu mai sunt funcţii liniare ci funcţii raţionale (ı̂n fapt,
funcţii omografice). În al doilea rând, ı̂n timp ce problemele 1-7 au soluţie
unică, problemele 8-9 nu mai au această proprietate, aşa cum vom arăta ı̂n
continuare pentru problema 8.
2x + 3
Într-adevăr, cu substituţia y := g(x) = , ecuaţia (2.4) devine (luând
x−2
formal x ı̂n loc de y)
2x + 3
2f (x) + f (2 − x) = 1 − , ∀x ∈ R \ {2},
x−2
care, prin substituţia x := 2 − y, ne conduce la
7 − 2x
2f (2 − x) + f (x) = 1 + , ∀x ∈ R \ {0}.
x
Rezolvăm acum sistemul liniar format din ultimele 2 ecuaţii şi obţinem
1 4x + 7 7 − 2x
f (x) = − − , ∀x ∈ R \ {0, 2}.
3 3x − 6 x
Mai trebuie să determinăm valorile lui f ı̂n punctele 0 şi 2. Pentru aceasta,
luăm x = 2 ı̂n ultima ecuaţie şi rezultă 4f (0)+2f (2) = 5. Punem f (0) = a ∈ R,
7
 Argument 13
şi deducem că ecuaţia (2.4) are ı̂ntr-adevăr o infinitate de soluţii fa : R → R
date prin
8
1 4x + 7 7 − 2x
>
> − − , x ∈ R \ {0, 2}
> 3
<
3x − 6 x
fa (x) = 5 − 4a
>
>
>
, x=2
: 2
a, x = 0.
Observaţia 1. În cazul ecuaţiei funcţionale (2.4) am folosit faptul că funcţia
h ◦ g era inversabilă şi
(h ◦ g)−1 = h ◦ g. (2.7)
Am mai putea obţine şi alte dezvoltări legate de tematica din această
secţiune căutând şi alte funcţii omografice
§ ª
ax + b d
g(x) = , x∈R\ − , c ̸= 0,
cx + d c
care să aibă proprietatea (1.6). Efectuând calculele, se ajunge la concluzia că,
o condiţie suficientă pentru ca (1.6) să fie satisfăcută este a + d = 0, adică
d = −a. Aşadar, orice funcţie omografică de forma
§ ª
ax + b d
g(x) = , x∈R\ − , c ̸= 0, (2.8)
cx − a c
satisface (1.6).
Este acum uşor de observat că funcţia g de la problemele 4, 8 şi 9 se obţine
din (2.8) pentru a = 2, b = 3, c = 1. Următoarele două ecuaţii funcţionale se
obţin tot din (2.8) pentru alte valori particulare ale numerelor a, b, c:
 ‹  ‹ § ª
x+1 x−2 1
2f + 3f = 3x, ∀x ∈ R \ . (2.9)
2x − 1 2x − 1 2
 ‹  ‹ § ª
2x + 3 4x − 7 2
f − 2f = 2 − 3x, ∀x ∈ R \ . (2.10)
3x − 2 3x − 2 3
La o analiză mai atentă, se observă că pentru ecuaţia funcţională (2.6), condiţia
(2.7) poate fi slăbită, adică putem rezolva ecuaţia funcţională (2.6) şi ı̂n prezenţa
unei condiţii mai slabe, şi anume
h ◦ g = g ◦ h, (2.11)
ax + c
ceea ce, ı̂n cazul g(x) = b − x şi h(x) = , ne conduce la rezolvarea
dx − a
sistemului neliniar
8
 Argument 13
8
< d(2a − bd) = 0
(bd − a)2 − a2 = 0 (2.12)
:
bd(ab + c) = 0.
Se observă că, pentru ca cele 3 ecuaţii ale sistemului (2.12) să fie satisfăcute,
este suficient ca 2a − bd = 0 şi ab + c = 0.
Sistemul (2.12) are de fapt o infinitate de soluţii:
a = kb, b ∈ R(b ̸= 0), c = −kb2 , d = 2k,
unde k ∈ R este un număr real oarecare.
O soluţie particulară a sistemului (2.12) este spre exemplu a = 1, b = 2,
d = 1, c = −2, şi prin urmare
x−2
g(x) = 2 − x, h(x) = ,
x−1
constituie o pereche (g, h) care satisface (2.11). Putem obţine ı̂n acest fel
următoarele ecuaţii funcţionale, pe care le propunem spre rezolvare cititorului.
 ‹
x−2
f (2 − x) + 2f = 3 − x, ∀x ∈ R \ {1} . (2.13)
x−1
 ‹
x
3f − 2f (2 − x) = 1 + 2x, ∀x ∈ R \ {1} . (2.14)
x−1

3. O a doua categorie de ecuaţii funcţionale

Toate ecuaţiile funcţionale din secţiunile precedente s-au bazat, ı̂n esenţă,
pe pe faptul că g avea proprietatea (1.6):
g [2] (x) = x, ∀x ∈ A.
Este posibil să facem şi alte dezvoltări, considerând ecuaţii funcţionale ı̂n care
apar iterate de ordin mai mare ale funcţiei g adică (1.6) este ı̂nlocuită cu
g [k] (x) = x, ∀x ∈ A, (3.1)
pentru un anumit k ≥ 3.
Un exemplu de acest fel este problema 1 de la clasa a IX-a, dată la faza
naţională a Olimpiadei de matematică ı̂n anul 1983, autor Th. Dăneţ, care cere
să se determine funcţiile f : R → R pentru care
 ‹
x−1 1
f + f (x) = − x + 1, ∀x ∈ R \ {0} , (3.2)
x x
9
 Argument 13
şi care este o prelucrare după o problemă propusă la Olimpiada din U.R.S.S.,
problemă care apare, cu numărul 1.9, pag. 38, ı̂n excelenta culegere de probleme
[1].
x−1
În acest caz este uşor de verificat că g(x) = satisface (3.1) cu k = 3,
x
astfel că pentru rezolvarea ecuaţiei (3.2), suntem conduşi de această dată la un
sistem liniar de 3 ecuaţii cu 3 necunoscute, din care se determină f (x) pentru
x ̸= 0.
O variantă mai simplă a ecuaţiei (3.2) este următoarea:
 ‹  ‹
x−1 1
f − f (x) + f = x + 1, ∀x ∈ R \ {0, 1} , (3.3)
x 1−x
1
care se rezolvă astfel. Observăm că g [2] (x) = şi atunci ecuaţia (3.3) se
1−x
scrie mai simplu sub forma:
€ Š
−f (x) + f (g(x)) + f g [2] (x) = x + 1,

din care obţinem

€ Š
−f (g(x)) + f g [2] (x) + f (x) = g(x) + 1,

şi, respectiv,
€ Š
−f g [2] (x) + f (x) + f (g(x)) = g [2] (x) + 1.
Adunând ultimele două relaţii obţinem

g(x) + g [2] (x)

f (x) = + 1, ∀x ∈ R \ {0, 1} .
2
Propunem cititorului, ı̂n ı̂ncheierea acestei secţiuni, să rezolve problema 26 273
din Gazeta Matematică nr. 3/2010, pag. 155, propusă de S. Boga, al cărei
enunţ este următorul.

10. Determinaţi funcţiile f : R \ {1, 2, 3} → R pentru care

 ‹  ‹  ‹
x−5 2x − 5 3x − 5
f +f +f = 2010+2f (x), ∀x ∈ R\{1, 2, 3}. (3.4)
x−3 x−2 x−1
x−5 2x − 5 [3]
Indicaţie. Notăm g(x) = şi observăm că g [2] (x) = , g (x) =
x−3 x−2
3x − 5
şi g [4] (x) = x.
x−1
10
 Argument 13
4. Alte probleme ı̂nrudite

Pot fi ı̂ntâlnite probleme ı̂nrudite cu cele de mai sus, care să ceară, spre
exemplu, demonstrarea faptului că o anumită ecuaţie funcţională nu admite
soluţii. Un exemplu tipic este problema 24 679 din Gazeta Matematică nr.
4/2002, pag. 175, propusă de M. Berca, al cărei enunţ este următorul.
11. Demonstraţi că nu există funcţii f : R \ {−1/5} → R care satisfac
relaţia  ‹
3x − 1
f (x) + f = x, ∀x ∈ R \ {−1/5}. (4.1)
5x + 1
Rezolvare. Presupunem că există o asemenea funcţie şi luăm pe rând ı̂n (4.1),
x = 0, x = −1, x = 1, x = 1/3. Obţinem relaţiile:
 ‹  ‹
1 1 1
f (0) + f (−1) = 0; f (−1) + f (1) = −1; f (1) + f = 1; f + f (0) = ,
3 3 3
care adunate termen cu termen ne dau
 ‹
1 1
f (0) + f (−1) + f (1) + f = .
3 6
Dar cum f (0) + f (−1) = 0, relaţia anterioară ne conduce la concluzia că f (1) +
 ‹  ‹
1 1 1
f = , ı̂n contradicţie cu faptul că f (1) + f = 1.
3 6 3
Observaţia 2. Şi aici a fost de fapt esenţială proprietatea funcţiei g, dată
3x − 1 [2] 2x − 5 [3] 3x − 5
pentru g(x) = : g (x) = , g (x) = şi g [4] (x) = x. De
5x + 1 x−2 x−1
notat că ı̂n Gazeta Matematică nu a părut o rezolvare a acestei probleme. O
problemă de acelaşi tip, corespunzătoare ecuaţiei (3.4), este următoarea
12. Demonstraţi că nu există funcţii f : R \ {1, 2, 3} → R care satisfac
relaţia  ‹
x−5
f (x) + f = x, ∀x ∈ R \ {3}. (4.2)
x−3
Pentru a ne completa lista de probleme de acest tip, căutăm funcţiile omo-
grafice de forma
§ ª
ax + b d
g(x) = , x∈R\ − , c ̸= 0,
cx + d c
care satisfac condiţia (3.1) pentru k = 4. Ajungem, după efectuarea unor
calcule care cer mai multă răbdare, la concluzia că a, b, c, d trebuie să verifice
ecuaţia
a2 + 2bc + d2 = 0,
11
 Argument 13
care admite o infinitate de soluţii de forma
a = 1, b = −2u2 − 2u − 1, c = 1, d = 2u + 1, u ∈ R, (4.3)
o infinitate de soluţii de forma
a = 2, b = −2u2 − 2, c = 1, d = u, u ∈ R, (4.4)
şi o infinitate de soluţii de forma
a = 3, b = −10u2 − 2u − 1, c = 5, d = 10u + 1, u ∈ R. (4.5)
Este uşor de văzut că funcţia g din Problemele 10 şi 12 se obţine din (4.3)
pentru u = −2, ı̂n timp ce funcţia g din Problema 11 se obţine din (4.5) pentru
u = 0. Folosind acum (4.3)-(4.5), putem obţine oricâte probleme de tipul
problemelor 10 şi 12. Ne mulţumim să enunţăm una singură.
13. Determinaţi funcţiile f : R \ {−3, −1, 1} → R pentru care
 ‹  ‹  ‹
x−5 −x − 5 −3x − 5
−2f (x) + f +f +f = 2011, (4.6)
x+3 x+1 x−1
∀x ∈ R \ {−3, −1, 1}.
O problemă din aceeaşi familie, dar care cere mai puţin decât Problema
1, este problema O.28 din Revista de Matematică din Timişoara, nr. 1/1996,
pag. 23, având următorul anunţ.
14. Funcţia f : R \ {−1} → R verifică relaţia
 ‹
1−x
2f (x) − f = x, ∀x ∈ R \ {−1}. (4.7)
1+x
Verificţi că f (0) + f (1) = 1 şi determinaţi f (1/2).

Încheiem această lucrare propunându-i cititorului una dintre cele mai com-
plexe probleme din clasa de probleme tratate până acum, cu scopul de a-i sugera
reabordarea celorlate probleme parcurse până acum din această nouă perspec-
tivă, şi anume Problema 1, clasa a IX-a, propusă de D. Barac la Concursul
interjudeţean ”Gh. Lazăr” din 2009, vezi Gazeta Matematică nr. 6/2009, pag.
284.
15. Fie F mulţimea soluţiilor ecuaţiei funcţionale
 ‹
3−x
2f (3 − 2x) + f = x. (4.8)
2
a) Arătaţi că F conţine cel puţin o funcţie bijectivă;
12
 Argument 13
b) Fie M = {4−n + 1 : n ∈ N}. Definim funcţia ga : R → R, dată prin
ga (x) = 0, pentru x ∈ R \ M şi ga (x) = (−2)n a, pentru x = 4−n + 1 ∈ M ,
pentru orice a ∈ R. Arătaţi că
 ‹
3−x
2ga (3 − 2x) + ga = 0, ∀x, a ∈ R.
2
c) Arătaţi că F conţine o infinitate de elemente.
Pentru continuarea studiului ecuaţiilor funcţionale, ı̂n cazul ı̂n care anumite
proprietăţi ale soluţiilor - cum ar fi monotonia, existenţa limitei, continuitatea,
derivabilitatea etc. - sunt esenţiale pentru rezolvarea acestor ecuaţii, trimitem
cititorul la monografia [7], precum şi la capitolul 14 al cărţii [2] ([3] este varianta
ı̂n limba engleză a acesteia).

Bibliografie

[1] Gh. Andrei, C. Caragea, I. Cucuruzeanu, şi Gh. Bordea, Exerciţii şi probleme de
Algebră pentru concursuri şi olimpiade şcolare, Ediţie ı̂ngrijită de Revista ”Tomis”,
Constanţa, 1990
[2] V. Berinde, Explorare, investigare şi descoperire ı̂n matematică, Efemeride,
Baia Mare, 2001
[3] V. Berinde, Exploring, Investigating and Discovering in Mathematics, Birkhäuser,
Basel, 2004
[4] V. Berinde, Două clase de ecuaţii funcţionale elementare, A 26-a Conferinţă
Naţională ”Didactica Matematicii”, Cavnic, 22 mai 2010
[5] V. Berinde, Explorări ı̂n jurul unei ecuaţii funcţionale elementare, Sesiunea jude-
ţeană de comunicări ştiinţifice şi metodice a profesorilor de matematică. Ediţia
a XIV-a, Şomcuta Mare, 21 mai 2011
[6] Colecţia Gazeta Matematică (1979-2010)
[7] V. Pop, Ecuaţii funcţionale. Ecuaţii clasice şi probleme, Editura Mediamira,
Cluj-Napoca, 2002

Prof. univ. dr. Universitatea de Nord Baia Mare

E-mail: vasile [email protected]; [email protected]

13
 Argument 13
Inegalităţi interesante şi consecinţele lor

D. M. Bătineţu-Giurgiu şi Nicolae Muşuroia

Abstract. This article puts forward new relations concerning the elements of
a triangle, starting from several known inequalities.
În acest articol vom obţine relaţii ı̂ntre elementele unui triunghi, pornind de
la unele inegalităţi cunoscute. Metoda este inspirată din [3]. Sperăm că rezul-
tatele obţinute au caracter de noutate. Evident, se pot folosi şi alte inegalităţi
care pot fi prelucrate asemănător.
Propoziţia 1. Dacă x, y, z ∈ (0, ∞) şi x + y + z = 1, atunci :
xy yz zx 1
+ + ≤ .
1+z 1+x 1+y 4
(Viorel Vâjâitu şi Alexandru Zaharescu)

Demonstraţie. Inegalitatea este echivalentă cu

xy yz zx x+y+z
+ + ≤ . (1)
x + y + 2z y + z + 2x z + x + 2y 4
4 1 1
Având ı̂n vedere inegalitatea ≤ + , dacă u, v ∈ (0, ∞), rezultă:
u+v u v
 ‹
xy xy 1 xy xy
= ≤ +
x + y + 2z (x + z) + (y + z) 4 x+z y+z
şi analoagele. Adunându-le obţinem inegalitatea (1).
1
Egalitate avem atunci când x = y = z = .
3
Consecinţa 1.1. În triunghiul ABC avem:
1 1 1 1
+ + ≤ .
a(a + 2p) b(b + 2p) c(c + 2p) 8Rr
a b
Demonstraţie. În inegalitatea din Propoziţia 1, luăm x = , y = ,
2p 2p
c
z= , unde a, b, c sunt laturile triunghiului ABC. Deci x + y + z = 1. Atunci
2p
xy abc 2Rr
= = ,
1+z 2pc(c + 2p) c(c + 2p)
14
 Argument 13
deoarece abc = 4RS şi S = p · r, notaţiile fiind cele cunoscute.

Consecinţa 1.2. În triunghiul ABC are loc:

1 1 1 1
+ + ≤ 2.
(b + c)(p − a) (c + a)(p − b) (a + b)(p − c) 4r

p−a p−b
Demonstraţie. În inegalitatea din Propoziţia 1, punem x = ,y= ,
p p
p−c
z= .
p
Atunci
xy (p − a)(p − b) S2 r2
= = 2 =
1+z p(2p − c) p (p − c)(a + b) (p − c)(a + b)

şi analoagele. Înlocuind, obţinem inegalitatea cerută, cu egalitate ı̂n triunghiul

echilateral.

Propoziţia 2. Dacă x, y, z ∈ (0, ∞) şi x + y + z = 1, atunci

 ‹  ‹
x y  z
1+ 1+ 1+ ≥ 64. ([3])
yz zx xy
Demonstraţie. Avem:
x x(x + y + z) (x + y)(x + z)
1+ =1+ = .
yz yz yz
Inegalitatea devine:

(x + y)2 + (y + z)2 (z + x)2 ≥ 64x2 y 2 z 2 .

În condiţiile x, y, z ∈ (0, ∞), obţinem: (x + y)(y + z)(z + x) ≥ 8xyz, adică

o inegalitate cunoscută, care se obţine imediat, aplicând inegalitatea mediilor
pentru fiecare paranteză.

Consecinţa 2.1. În triunghiul ABC

   
a2 b2 c2
1+ 1+ 1+ ≥ 64,
2Rr 2Rr 2Rr

egalitatea având loc ı̂n cazul triunghiului echilateral.

15
 Argument 13
a b
Demonstraţie. În inegalitatea din Propoziţia 2, luăm x = , y = ,
2p 2p
c
z= , unde a, b, c sunt laturile triunghiului ABC. Atunci
2p
x 2pa2 a2
1+ =1+ =1+
yz abc 2Rr
şi analoagele.
Consecinţa 2.2. În triunghiul ABC:
 ‹ ‹ ‹
A B C
1 + ctg2 1 + ctg2 1 + ctg2 ≥ 64.
2 2 2
p−a p−b
Demonstraţie. În inegalitatea din Propoziţia 2 luăm x = ,y= ,
p p
p−c
z= , deci x + y + z = 1. Atunci
p
x p(p − a) A
1+ =1+ = 1 + ctg2
yz (p − b)(p − c) 2
şi analoagele.
Observaţie. Din inegalitatea de la Consecinţa 2.2 obţinem imediat o cunos-
cută inegalitate. În triunghiul ABC:
A B C 1
· sin · sin ≤ .
sin
2 2 2 8
Propoziţia 3. Dacă x, y, z ∈ (0, ∞) şi xyz = 1, atunci :
x y z
+ + ≥ x + y + z. ([3])
y z x
 ‹
x y z
Demonstraţie. Inegalitatea este echivalentă cu 3 + + ≥ 3(x + y + z).
y z x
Atunci
 ‹  ‹   ‹
x y z x y y z z x
3 + + = 2 + + 2 + + 2 +
y z x y z z x x y
Ê r Ê
x2 y 3 y
2 z
3 z
2 x
≥3 3
· + 3 · + 3 ·
y2 z z2 x x2 y
Ê Ê Ê !
3 x3 3 y3 3 z3
=3 + + = 3(x + y + z).
xyz xyz xyz

16
 Argument 13
Consecinţa 3.1. În triunghiul ABC:
r
a b c 2p2
+ + ≥
3
.
b c a Rr
a b
Demonstraţie. În inegalitatea din Propoziţia 3 punem x = √
3
,y= √
3
,
abc abc
c
z= √
3
, unde a, b, c sunt laturile triunghiului.
abc

Bibliografie

[1] M. Becheanu şi B. Enescu, Inegalităţi elementare ... şi mai puţin elementare,
Ed. GIL, 2002
[2] M. Chiriţă, T. Bulzan, L. Gaga şi V. Tudoran, Inegalităţi matematice, Ed. Felix,
1998
[3] M. O. Drı̂mbe, Inegalităţi, idei şi metode, Ed. GIL, 2003

Profesor, Bucureşti
Profesor, Colegiul Naţional ”Gh. Şincai” Baia Mare

17
 Argument 13
Semnificaţii ale numărului 30

Costel Chiteş

Abstract. This paper is a homage to Marcel Ţena, a brilliant romanian math-

ematician.

Este binecunoscut faptul că numărul 30 are proprietatea remarcabilă de

a fi cel mai mare număr natural pentru care toate numerele naturale k astfel
ı̂ncât 2 ≤ k < 30 şi (k, 30) = 1 sunt numere prime.
Se observă cu uşurinţă că şi numerele 3, 4, 6, 8, 12, 18, 24 au proprietatea
menţionată. Cel mai mare număr de acest tip este ı̂nsă 30. Pentru a vedea o
demonstraţie a acestui fapt ı̂n care nu se foloseşte teorema lui Cebâşev, invităm
cititorul să consulte excelenta lucrare [1], ı̂n care se utilizează inegalitatea lui
H. Bonse:
p2n+1 < p1 · p2 · . . . · pn
unde pn ı̂nseamnă cel de-al n-lea număr din şirul numerelor prime.
Anul 2011 a adăugat o semnificaţie specială prezenţei numărului 30 ı̂n viaţa
matematică românească, căci distinsul nostru coleg, domnul profesor Marcel
Ţena, a ı̂mplinit 30 de ani de activitate ca redactor la Gazeta Matematică,
seria B, şi 30 · 2 de ani de viaţă. Despre matematicianul Marcel Ţena, profesor
la Colegiul Naţional ”Sfântul Sava” din Bucureşti şi doctor ı̂n matematică, se
pot spune multe lucruri frumoase. O parte dintre acestea, cititorul le poate
vedea pe site-ul www.viitoriolimpici.ro.
Am avut privilegiul să ı̂l cunosc pe domnul profesor ı̂ncă din anii studenţiei
mele, perioadă ı̂n care redactorul Marcel Ţena avea bunăvoinţa să discute des-
chis cu autorii, de orice vârstă, pe marginea materialelor primite spre publicare.
După rezolvări minuţioase, făcute cu răbdarea unui adevărat dascăl pe tabla
din sala oferită de Facultatea de Matematică redacţiei Gazetei Matematice,
după comentarii atente şi metodice asupra ideilor vehiculate, oricine ı̂şi poate
imagina bucuria pe care o simţeam, student fiind, atunci când domnul profesor
ı̂mi spunea că problemele mele sunt publicabile, precizând chiar şi numărul
revistei ı̂n care acestea urmau să apară. Şi nu beneficiam de un tratament
special, căci şi alţi colegi de-ai mei de atunci pasionaţi de matematică - mi-i
amintesc printre alţii pe Marius Tucsnak, Cristian Voica şi Bogdan Enescu -
au fost, ı̂n mod la fel de generos şi sistematic, sprijiniţi şi ı̂ncurajaţi.
Profesor fiind, l-am reı̂ntâlnit pe domnul Marcel Ţena la acţiuni organi-
zate de Societatea de Matematică, pe vremea când aceasta era condusă de
18
 Argument 13
regretatul academician N. V. Teodorescu. Am remarcat atunci eleganţa rezul-
tatelor expuse şi talentul pedagogic de care domnul profesor dădea dovadă
prezentându-le. Ca inspector, am asistat şi la câteva ore de predare ale dom-
nului Ţena, prilej cu care mi-am ı̂ntărit convingerea că elevii dânsului sunt cu
adevărat privilegiaţi.
Iubitorii matematicii de toate vârstele cunosc frumoasele sale articole şi
probleme, publicate ı̂n paginile Gazetei Matematice sau făcând parte dintre
subiectele multor concursuri şi olimpiade şcolare, precum şi valoroasele cărţi
la care a fost autor şi coautor. Doresc să atrag atenţia ı̂n mod special asupra
excelentei lucrări ”Rădăcinile unităţii” [2], apărută ı̂n anul 2005. Consider că
aceasta este o carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui viitor
intelectual de formaţie ştiinţifică.
Ca parte a teoriei numerelor, rădăcinile unităţii au fost studiate de mari
matematicieni, ı̂ncepând cu J. L. Lagrange, L. Euler şi C. F. Gauss. Marele
Hilbert afirma: ”Teoria numerelor şi teoria ecuaţiilor lui Galois au rădăcinile
lor comune ı̂n teoria corpurilor algebrice şi această teorie a corpurilor de numere
a devenit partea cea mai importantă a teoriei moderne a numerelor”.
Prezentarea exhaustivă şi atractivă din primul capitol al lucrării a pro-
prietăţilor grupului ciclic (Un , ·) al rădăcinilor de ordinul n ale unităţii este o
excelentă abordare a unui grup finit important care merită să fie studiat de
elevii de clasa a X-a, ı̂mpreună cu grupurile numerice infinite standard (Z, +),
(Q, +) , (R, +) şi (C, +). Mai mult, este de dorit ca aceste grupuri să fie abor-
date de la ı̂nceput, chiar şi implicit, aşa cum o şi face domnul Marcel Ţena,
din punct de vedere al structurii lor algebrice. Să nu ne ferim de termenii alge-
brici de grup, inel, corp. Proprietăţile acestor structuri se reţin uşor şi unitar
studiind exemplele remarcabile amintite mai ı̂nainte, iar cunoaşterea lor face
mai accesibilă o primă apropiere de algebra superioară. În plus, ı̂n manualele
germane de exemplu, corpul K este definit ca fiind o mulţime nevidă ı̂nchisă
la cele patru operaţii algebrice +, −, ·, :, evident, prin evitarea ı̂mpărţirii la
zero. De asemenea, determinarea rădăcinilor primitive ale unităţii este un bun
prilej pentru a introduce ordinul unui element al grupului multiplicativ al nu-
merelor complexe nenule, (C∗ , ·), precum şi teorema de caracterizare a acestuia,
folositoare chiar şi ı̂n clasa a X-a, la concursurile şcolare. Cel mai important
aspect ı̂l reprezintă necesitatea utilizării primelor cunoştinţe despre polinoame
pentru un studiu cât mai amănunţit şi riguros al noţiunilor şi proprietăţilor
deja amintite. Aşezarea din ultimii ani a capitolului de polinoame la sfârşitul
programei de clasa a XII-a şi nu ı̂n clasa a X-a, la locul său firesc, ne face pe noi
profesorii să ne lovim deseori de dificultatea unei corecte abordări a materiei ı̂n
lipsa acestui instrument atât de puternic şi de necesar. Multe dintre problemele

19
 Argument 13
date ı̂n clasa a X-a la concursurile şcolare agreate de Ministerul Învăţământului
fac apel la rădacinile de ordinul n ale unităţii şi la polinoamele asociate aces-
tora. Algoritmul lui Euclid, ı̂nvăţat pentru numere ı̂ntregi şi implementat apoi
la informatică, este un exemplu de tipar care poate fi aplicat cu uşurinţă pentru
aflarea celui mai mare divizor comun a două polinoame, fără ca acest lucru să
ı̂i suprasolicite pe elevii de clasa a X-a. Efortul de a ı̂l ı̂nvăţa este pe deplin
justificat de foloasele aduse prin utilizarea acestuia şi a teoremei ı̂mpărţirii cu
rest a polinoamelor ı̂n atâtea şi atâtea probleme de analiză matematică şi de
algebră, cu care elevii se ı̂ntâlnesc cu mult ı̂nainte de introducerea lor oficială de
la sfârşitul clasei a XII-a. Z, Q [X], R [X], C [X] sunt primele exemple de inele
euclidiene cu care elevii vin ı̂n contact, iar ei sunt ı̂n câştig dacă li se subliniază
de la ı̂nceput analogiile dintre proprietăţile operaţiilor definite pe mulţimile
de numere şi cele definite pe mulţimile de polinoame. Chiar dacă programele
şcolare au suferit modificări, noi profesorii care ţinem la rigoare simţim nevoia
de a introduce şi de a utiliza la timp aceste cunoştinţe care intervin continuu.
Şi ı̂n acest sens, cartea domnului Marcel Ţena este un instrument foarte elegant
şi eficient.
Capitolul al doilea al lucrării este orientat spre noţiuni folositoare ı̂n con-
cursurile şcolare şi este consacrat determinării polinoamelor ciclotomice
Φn (X) = Π (X − z), unde n ≥ 1 şi Pn = {z ∈ Un | ord (z) = n}.
z∈Pn
Aici se demonstrează relaţia lui Dedekind:
∀n ∈ N∗ , X n − 1 = Π Φd (X)
d|n

şi frumoasa teoremă ı̂n care se arată ireductibilitatea ı̂n inelul Z [X] a poli-
noamelor ciclotomice (Gauss, Dedekind). Sunt prezentate apoi metode de de-
terminare a coeficienţilor acestor polinoame.
Capitolul al treilea conţine aplicaţii ı̂n aritmetică, unde se folosesc, printre
altele, numerele prime şi legea reciprocităţii pătratice. Pentru ı̂nţelegerea aces-
tora, la sfârşitul lucrării s-a adăugat un Appendix, ı̂n care sunt prezentate şi
noţiuni speciale de algebră: subinelele lui C care au grupul unităţilor finit,
corpurile pătratice privite ca subcorpuri ale unor corpuri ciclotomice, teorema
lui Wedderburn de comutativitate a corpurilor finite. Remarcăm că până şi re-
zolvarea unor probleme date la olimpiadele de informatică necesită cunoaşterea
unora dintre aceste chestiuni teoretice.
Capitolul al patrulea al lucrării este un argument ı̂n plus al utilităţii noţiu-
nilor introduse anterior, căci cuprinde aplicaţii ale lor ı̂n teoria construcţiei cu
rigla şi compasul a poligoanelor regulate. Această teorie, mai complicată decât
pare, a apărut ı̂n antichitate şi a fost dezvoltată peste ani de mari matemati-
cieni, printre care ı̂i voi aminti pe C. F. Gauss şi F. von Lindemann.
20
 Argument 13
Nu ı̂n ultimul rând, fiecare capitol conţine probleme frumoase, atent selec-
tate şi apoi complet rezolvate, care completează inspirat teoria.
De la primele până la ultimele pagini, tratând ı̂n mod incitant acest grup
minor cu implicaţii majore, cartea se recomandă tuturor prin rigoarea şi dragos-
tea pentru matematică cu care a fost scrisă. Vă mai aşteptăm, domnule profe-
sor, cu cât mai multe alte publicaţii la fel de vii!
În numele tuturor iubitorilor matematicii, un călduros ”La mulţi ani !”

Bibliografie

[1] H. Rademacher, O. Toeplitz, Despre numere şi figuri, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1968
[2] Marcel Ţena, Rădăcinile unităţii, Biblioteca Societăţii de Ştiinţe Matematice din
România, 2005

Profesor dr., Colegiul Naţional ”Tudor Vianu”, Bucureşti

21
 Argument 13
Despre o teoremă a lui Frobenius

Dana Heuberger şi Sorin Ulmeanu

Abstract. This paper presents some contest problems that can be solved using
Frobenius’s theorem concerning the rank of some matrices.

În acest articol vom evidenţia utilitatea folosirii unei teoreme a lui Frobe-
nius mai puţin vehiculată, dar extrem de puternică, ı̂n probleme de concurs ı̂n
care apare rangul produsului mai multor matrice.
Teorema 1. (Frobenius) Dacă A ∈ Mm,k (C), B ∈ Mk,p (C) şi C ∈ Mp,n (C,
atunci are loc inegalitatea:
rang (AB) + rang (BC) ≤ rang (B) + rang (ABC) .
O demonstraţie a acestui rezultat apare ı̂n lucrarea [5].
Observaţie. Dacă ı̂n enunţul teoremei anterioare alegem k = p şi B = Ik ,
atunci obţinem enunţul teoremei lui Sylvester.
La faza finală a Olimpiadei de matematică din anul 2010, elevii de clasa a
XI-a au avut de rezolvat următoarea problemă:
Problema 1. (M. Andronache) Fie matricele A, B, C ∈ Mn (R) astfel ı̂ncât
ABC = 0n şi rang(B) = 1. Arătaţi că AB = 0n sau BC = 0n .
Nu vom reproduce soluţia din baremul oficial al concursului care, deşi plină
de idei folositoare, este mai lungă, ci vom da o rezolvare folosind teorema de
mai sus.
Soluţie. Aplicând inegalitatea lui Frobenius şi folosind ipoteza, obţinem:
rang (AB) + rang (BC) ≤ rang (B) + rang (ABC) = rang (B) + rang (0n ) = 1
Aşadar rang (AB) + rang (BC) ≤ 1, de unde, cum rangul unei matrice este
un număr natural, deducem că cel puţin unul dintre numerele rang (AB) şi
rang (BC) este egal cu zero, deci cel puţin una din matricele AB şi BC este
matricea nulă. 
Observaţie. Nu este obligatoriu ca matricele A, B, C să fie pătratice, ele
trebuind să fie doar astfel ı̂ncât să aibă sens ı̂nmulţirile de matrice AB, BC şi
ABC. Coeficienţii matricelor pot fi, evident, şi numere complexe.
La faza finală a Olimpiadei de matematică din anul 2004, elevii de clasa a
XI-a au primit următoarea problemă:
22
 Argument 13
Problema 2. (I. Savu) Arătaţi că pentru orice X, Y ∈ Mn (C) avem
h i
n
rang (XY ) − rang (Y X) ≤ .
2
Vom prezenta o generalizare a acestui rezultat.
Problema 3. (D. Heuberger, I. Savu)
(a) Dacă A, B, C ∈ Mn (C), atunci
• ˜
2n
rang (ABC) − rang (BAC) ≤ ;
3
(b) Dacă t ∈ N∗ , A1 , A2 , . . . At ∈ Mn (C), şi σ ∈ St , atunci
• ˜
€ Š (t − 1) n
rang (A1 A2 . . . At ) − rang Aσ(1) Aσ(2) . . . Aσ(t) ≤ .
t
Soluţie. (a) Folosind inegalitatea lui Sylvester, obţinem
rang (BAC) ≥ rang (B)+rang (AC)−n ≥ rang (A)+rang (B)+rang (C)−2n.
Deoarece rang (ABC) ≤ rang (C), deducem:
k = rang (ABC) − rang (BAC) ≤ 2n − (rang (A) + rang (B)) . (1)
Analog obţinem
k ≤ 2n − (rang (B) + rang (C)) (2)
şi
k ≤ 2n − (rang (C) + rang (A)) . (3)
Adunând inegalităţile (1), (2) şi (3) obţinem
2
k ≤ 2n − (rang (A) + rang (B) + rang (C)) . (4)
3
Deoarece k ≤ rang(ABC) ≤ rang(A) şi analog k ≤ rang(B) şi k ≤ rang(C),
deducem
rang (A) + rang (B) + rang (C)
k≤ .
3
rang (A) + rang (B) + rang (C) 2n
Dacă ≤ , atunci nu avem ce demonstra.
3 3
rang (A) + rang (B) + rang (C) 2n
Dacă > , folosind inegalitatea (4) de-
3 3
ducem
2 4n 2n
k ≤ 2n − (rang (A) + rang (B) + rang (C)) < 2n − = .
3 3 3
23
 Argument 13
• ˜
2n
Cum k ∈ N, rezultă k ≤ .
3
Să observăm că există matrice A, B, C ∈ Mn (C), astfel ı̂ncât
• ˜
2n
rang (ABC) − rang (BAC) = .
3
„ Ž „ Ž
0 1 0 0 1 0
Într-adevăr, dacă alegem matricele A = 1 0 0 , B= 0 0 1
„ Ž „
0 0 0 Ž
0 0 0
0 0 0 0 0 1
şi C = 0 1 0 , atunci ABC = 0 1 0 , de rang 2 şi BAC =
0 0 1 0 0 0
03 , aşadar rang (ABC) − rang (BAC) = 2.
Alegem matricele:
†  † 
A 03 . . . 03 B 03 . . . 03
03 A . . . 03 03 B . . . 03
A3m = , B3m =
... ... ... ... ... ... ... ...
03 03 . . . A 03 03 . . . B
† 
C 03 . . . 03
 ‹
03 C ... 03 A3m 03m,1
C3m = , A3m+1 = ,
... ... ... ... 01,3m 0
03 03 . . . C
 ‹  ‹
B3m 03m,1 C3m 03m,1
B3m+1 = , C3m+1 = ,
01,3m 0 01,3m 0
 ‹  ‹
A3m 03m,2 B3m 03m,2
A3m+2 = , B3m+2 =
02,3m A2 02,3m B2
 ‹  ‹  ‹
C3m 03m,2 1 0 0 1
şi C3m+2 = , cu A2 = , B2 =
02,3m C2 0 0 0 0
 ‹
0 0
şi C2 = .
0 1
Avem
rang (A3m B3m C3m ) − rang (B3m A3m C3m ) = 2m,
rang (A3m+1 B3m+1 C3m+1 ) − rang (B3m+1 A3m+1 C3m+1 ) = 2m,
şi
rang (A3m+2 B3m+2 C3m+2 ) − rang (B3m+2 A3m+2 C3m+2 ) = 2m + 1.
(b) Generalizarea se demonstrează pe aceeaşi idee. 
24
 Argument 13
Observaţie. Din enunţul Problemei 2 deducem că ∀ A, B, C ∈ Mn (C) ,
h i
n
rang (ABC) − rang (BCA) ≤ .
2
Aplicaţia 1. (D. Heuberger, S. Ulmeanu) Fie matricele A, B, C ∈ Mn (C)
astfel ı̂ncât ABC = 0n .
(a) Să se arate că cel puţin una dintre matricele A, B, C are rangul mai
• ˜
2n
mic sau egal cu ;
3
(b) Să se arate că cel puţin una dintre matricele AB, BC şi CA are
• ˜
7n
rangul mai mic sau egal cu .
12
Soluţie. (a) Ca la Problema 3, folosind teorema lui Sylvester deducem
0 = rang (ABC) ≥ rang (A) + rang (B) + rang (C) − 2n,
adică
rang (A) + rang (B) + rang (C) ≤ 2n,
de unde rezultă concluzia.
(b) Din punctul precedent, avem că cel puţin una dintre matricele A, B, C
• ˜
2n
are rangul mai mic sau egal cu .
3
• ˜
2n
Dacă rang (A) ≤ , din observaţia de la Problema 3 obţinem:
3
n
rang (CAB) = rang (CAB) − rang (ABC) ≤
2
Folosind teorema lui Frobenius, deducem:
2n n 7n
rang (CA) + rang (AB) ≤ rang (A) + rang (CAB) ≤ + = .
3 2 6
Rezultă că cel puţin una dintre matricele AB şi CA are rangul mai mic sau
• ˜
7n
egal cu .
12
• ˜
2n
Dacă rang (B) ≤ , din teorema lui Frobenius deducem
3
• ˜
2n
rang (AB) + rang (BC) ≤ rang (B) + rang (ABC) = rang (B) ≤ .
3
În acest caz, rezultă că cel puţin una dintre matricele AB şi BC are rangul
• ˜
n
mai mic sau egal cu .
3
25
 Argument 13
• ˜
2n
Dacă rang (C) ≤ , din aceeaşi teoremă deducem
3
n
rang (BCA) = rang (BCA) − rang (ABC) ≤ ,
2
2n n 7n
rang (BC) + rang (CA) ≤ rang (C) + rang (BCA) ≤ + = ,
3 2 6
şi ı̂n acest caz, rezultă că cel puţin una dintre matricele BC şi CA are rangul
• ˜
7n
mai mic sau egal cu . 
12

Bibliografie

[1] R. A. Horn, C. R. Johnson, Analiză matriceală, Editura Theta, Bucureşti 2001

[2] V. A. Ilyin, E. G. Poznyak, Linear Algebra, Mir Publishers Moscow, 1986
[3] L. Mirski, An introduction to linear algebra, Oxford University Press, 1955
[4] V. Pop, Teoreme şi probleme ce caracterizează rangul unei matrice, revista
”Argument” nr. 12/2010, 32–37
[5] V. Pop, Rangul sumei şi produsului a două matrice, Gazeta Matematică nr.
7-8-9/2010, 351–359

Profesor, Colegiul Naţional ”Gheorghe Şincai”, Baia Mare

Profesor, Colegiul Naţional ”I. C. Brătianu”, Piteşti

26
 Argument 13
O inegalitate propusă
pentru pregătirea lotului olimpic al Spaniei

Cristian Heuberger

Abstract. This article presents a problem which was proposed for the training
of the Spanish Olympic team.

Inegalitatea pe care o supun atenţiei ı̂n acest articol este interesantă, atât
datorită dificultăţii (cel puţin aparente) dar şi prin modul de soluţionare care
conduce, după o oarecare simplificare a ei, şi la obţinerea unei alte inegalităţi
interesante şi eventual la dezvoltarea de generalizări.
Aşa după cum spune şi titlul articolului, inegalitatea a făcut parte dintr-
un set de probleme propuse spre rezolvare lotului Spaniei pentru Olimpiada
Internaţională.

Problemă. Considerăm numerele reale strict pozitive a, b, c, d cu c > d şi

ad − bc > 0. Atunci pentru orice număr natural nenul n, are loc inegalitatea:
!C 2
n ‚ Ck k Œk 2n 2n n+1
Y a n − bCn a n+1 − b n+1
≥ 2n 2n
− dCn
k k
k=1
cCn c n+1 − d n+1
 Ck k ‹k
n
Q na − bCn
Demonstraţie. Notând P = avem relaţiile:
cCn − dCn
k k
k=1

k k
!k k k
!k
n
Q aCn − bCn n
Q aCn − bCn
(i) P = = ;
cCn − dCn cCn − dCn
k k k k
k=1 k=0

n−k n−k
! k k
!n−k
n
Q aCn − bCn n
Q aCn − bCn
(ii) P = = ;
cCn − dCn
n−k n−k k k
k=0 cCn − dCn k=0

k k
!k k k
!n−k k k
!n
n
Q aCn − bCn n
Q aCn − bCn n
Q aCn − bCn
(iii) P 2 = · = ;
cCn − dCn cCn − dCn cCn − dCn
k k k k k k
k=0 k=0 k=0

k k
!n k k
!! n
aCn − bCn aCn − bCn
2 2
n
Q n
Q
(iv) P = = .
cCn − dCn cCn − dCn
k k k k
k=0 k=0

27
 Argument 13
Inegalitatea de demonstrat devine
k k
!! n 2n 2n
! n(n+1)
n
aCn − bCn
2
a n+1 − b n+1
2
Y
≥ 2n 2n
cCn − dCn
k k
k=0 c n+1 −d n+1

şi de aici, evident

!n+1
n ‚ Ck k Œ 2n 2n
Y a n − bCn a n+1 − b n+1
≥ 2n 2n
. (1)
− dCn
k k
k=0
cCn c n+1 − d n+1
Inegalitatea (1) poate fi considerată ea ı̂nsăşi o problemă demnă de analizat.
a c
Din ad − bc > 0 şi c > d, rezultă > > 1 şi vom nota cele două rapoarte
b d
supraunitare cu α, respectiv β.
Relaţia (1) este echivalentă succesiv cu:
!
n ‚ Ck k Œ 2n 2n
Y a n − bCn a n+1 − b n+1
≥ 2n 2n
− dCn
k k
k=0
cCn c n+1 − d n+1
n ‚ k k Œ n ‚ k k Œ
Y aCn − bCn Y cCn − dCn
⇔ 2n 2n
≥ 2n 2n
k=0 a n+1 − b n+1 k=0 c n+1 − d n+1
 
€ ŠC k € ŠC k
−1 −1
n k a n n k c n
Y b Cn Y d Cn
b d
⇔ 2n € Š 2n ≥ 2n € Š 2n
k=0 b n+1 a n+1
−1 k=0 d n+1 c n+1
−1
b d
P
n P
n
k k
Cn Cn
n ‚ k Œ n ‚ k Œ
bk=0 Y α Cn − 1 dk=0 Y β Cn − 1
⇔ P
n · 2n
≥ P
n · 2n
2n
n+1 k=0 α n+1 − 1 2n
n+1 k=0 β n+1 − 1
bk=0 dk=0
n ‚ k Œ n ‚ k Œ
Y α Cn
−1 Y β Cn
−1
⇔ 2n
≥ 2n
. (2)
k=0 α n+1 − 1 k=0 β n+1 − 1
Vom considera funcţia f : (1, +∞) → (0, +∞),
k
!
n n
Y xCn − 1 not
Y
f (x) = 2n
= gk (x)
k=0 x n+1 − 1 k=0

şi vom demonstra că este crescătoare, ceea ce va demonstra relaţia (2) şi implicit
problema.
28
 Argument 13
Funcţia f este derivabilă şi
!′
n n n n
Y Y X gk′ (x) X g ′ (x)
f ′ (x) = gk (x) = gk (x) · = f (x) · x
=
gk (x) gk (x)
k=0 k=0 k=0 k=0
  € Š
2n 2n
−1 2n n+1 −1
k k
n
X Cnk ·x Cn
x n+1 −1 − n+1 ·x xCn − 1
= f (x) € Š€ 2n
Š =
xCn − 1 x n+1 − 1
k
k=0
„ Ž
2n
n
Cnk · xCn −1
2n
· x n+1 −1
k
X
n+1
= f (x) · − 2n
=
xCn − 1 x n+1 −1
k
k=0
n ‚
X 2n Œ
Ck 2n
= f (x) · Cnk + Ck n − − 2n+1
n =
k=0
x n − 1 n + 1 x n+1 −1
" Œ#
n 
X
‹ n ‚
X 2n
2n Cnk
= f (x) Cnk − + − 2n+1
n =
xCn − 1 x n+1
k
n+1 −1
k=0 k=0
Xn ‚ 2n Œ
Cnk n+1
= f (x) · − 2n =
xCn − 1 x n+1
k
k=0 −1
k !
n
X Cn 1
n+1
= f (x) · 2 n 2n
− 2n
=
xCn − 1
k
k=0 x n+1 − 1
„ Ž
k
n
X Cn 1
n+1
= f (x) · 2n 2n
Ck
− 1 = f (x) · 2n · φ(x).
k=0
n
(x2n ) 2n −1 (x2n ) n+1 − 1

n Cnk
Dacă notăm x2 = u (cum x > 1 rezultă u > 1) şi = λk , avem
2n

n ‚
X 1 Πn
X
λk n+1 λk 1
φ(x) = − = −
uλk − 1 u n+1
1
−1 uλk − 1 u n+1
1
−1
k=0 k=0

n
P
şi evident λk = 1.
k=0
t
Considerând funcţia θ : (0, +∞) → R, θ(t) = , se demonstrează
ut − 1
clasic faptul că θ este convexă. Atunci au loc relaţiile:
29
 Argument 13
† n 
P
n
X Xn X θ(λ ) n λk
λk k k=0
= θ(λk ) = (n + 1) ≥ (n + 1) · θ =
uλk − 1 n+1 n+1
k=0 k=0 k=0

 ‹ 1
1 n+1 1
= (n + 1) · θ = (n + 1) 1 = 1 .
n+1 u n+1 −1 u n+1 −1
n
X λk 1
φ(x) = − ≥ 0,
uλk − 1 u n+1 − 1
1
k=0
rezultând că f ′ (x) ≥ 0, adică f este crescătoare.

Profesor, Colegiul Naţional ”Gheorghe Şincai”, Baia Mare

30
 Argument 13
O generalizare a inegalităţii lui Young

Dorin Mărghidanu

Abstract. The purpose of this note is to present a generalization for the discreet
form of Young’s inequality.

Scopul acestei note este prezentarea unei generalizări pentru forma dis-
cretă a inegalităţii lui Young, cu o demonstraţie foarte scurtă, via inegalitatea
ponderată a lui Jensen.
Ca o consecinţă a inegalităţii generalizate a lui Young, deducem şi inega-
litatea clasică a mediilor. Sunt de asemenea demonstrate două proprietăţi de
echivalenţă pentru inegalităţi.
Este binecunoscută inegalitatea lui Young, [1] – [4], [12], [13]:
1 1
pentru numerele reale a, b ≥ 0 şi p, q > 1, astfel ı̂ncât + = 1, are loc
p q
relaţia
1 1
a · b ≤ ap + bq . (Y)
p q
Cu ajutorul ei se compară produsul a două numere cu o sumă specială a celor
două numere (mai precis, cu o combinaţie convexă de puteri a celor două nu-
mere).
Prin aplicaţiile sale, inegalitatea lui Young se dovedeşte a fi poate cea mai
importantă dintre inegalităţile clasice. Din ea derivă inegalitatea mediilor şi
inegalitatea lui Hölder (iar din inegalitatea lui Hölder rezultă inegalitatea lui
Minkowski).
1 1
Definiţia 1. Numerele reale p, q > 1, pentru care + = 1, se mai numesc şi
p q
numere (Hölder ) – conjugate.
Observaţia 1. Pentru numere (Hölder ) – conjugate are loc următoarea echiva-
lenţă: (p > 0) şi (q > 0) ⇔ (p > 1) şi (q > 1), deoarece relaţia din definiţie se
p
mai scrie echivalent, q = , etc.
p−1
O extindere naturală a acestei definiţii se impune prin următoarea,
Definiţia 2. Numerele reale p1 , p2 , . . . , pn > 1 se numesc (Hölder )-conjugate,
1 1 1
dacă şi numai dacă, prin definiţie, avem + + ··· + = 1.
p1 p2 pn
31
 Argument 13
O formulare firească şi generală a inegalităţii lui Young este surprinsă ı̂n
următoarea
Propoziţia 1 (inegalitatea lui Young generalizată). Dacă a1 , a2 , . . . , an > 0 şi
p1 , p2 , . . . , pn > 1 sunt numere reale Hölder - conjugate, atunci,
1 p1 1 p2 1 pn
a1 · a2 · . . . · an ≤ a + a + ··· + a , (Yn )
p1 1 p2 2 pn a
cu egalitate când a1 = a2 = · · · = an .
Demonstraţie. Utilizăm inegalitatea ponderată a lui Jensen pentru funcţii
concave.
Dacă f : I ⊂ R → R este o funcţie concavă, I - interval, atunci,
!
n
X n
X n
X n
X
f wk xk ≥ wk f (xk ), wk > 0, xk , wk xk ∈ I, wk = 1. (J)
k=1 k=1 k=1 k=1

Folosind concavitatea funcţiei logaritmice cu baza supraunitară b > 1 şi inega-

litatea (J), ı̂n aranjarea
1 1 1
log b a1 · a2 · . . . · an = log b ap11 + log b ap22 + · · · + log b apnn
p1 p2 pn
 ‹
1 p1 1 p2 1 pn
≤ log b a + a + ··· + a ,
p1 1 p2 2 pn n
cu monotonia funcţie logb , se obţine inegalitatea din enunţ. 
Corolarul 1. Dacă a1 , a2 , . . . , an ≥ 0, atunci
1 n
a1 · a2 · . . . · an ≤ (a + an2 + · · · + ann ). (1)
n 1

Demonstraţie. Dacă ı̂n (Yn ) luăm p1 = p2 = · · · = pn = n (evident, Hölder-

conjugate) se obţine inegalitatea din enunţ. 
√
Dacă ı̂n plus, ı̂n (1) luăm ai = n xi , i = 1, n, deducem:
Corolarul 2 (inegalitatea clasică a mediilor).
√ 1
n
x1 · x2 · . . . · xn ≤ (x1 + x2 + . . . + xn ), (M)
n
x1 , x2 , . . . , xn ≥ 0.
Numeroase alte demonstraţii ale inegalităţii mediilor se găsesc ı̂n lucrările:
[1], [4]–[11] şi mai cu seamă ı̂n [2] şi [3].
Putem obţine ceva mai general,
32
 Argument 13
Propoziţia 2 (inegalitatea ponderată a mediilor ). Dacă x1 , x2 , . . . , xn ≥ 0 şi
0 < q1 , q2 , . . . , qn < 1, astfel ı̂ncât q1 + q2 + · · · + qn = 1, atunci
xq11 · xq22 · . . . · xqnn ≤ q1 x1 + q2 x2 + · · · + qn xn . (Mp )
Demonstraţie. ı̂nlocuind ı̂n inegalitatea lui Young generalizată:

1 1 1
a1 := xq11 , a2 := xq22 , . . . , an := xqnn şi := q1 , := q2 , . . . , := qn
p1 p2 pn
(⇔ p1 q1 = 1, p2 q2 = 1, . . . , pn qn = 1), (2)
obţinem:
1 q1 p1 1 q2 p2 1
xq11 · xq22 · . . . · xqnn ≤ (x ) + (x ) + · · · + (xqn )pn
p1 1 p2 2 pn n
= q1 x1 + q2 x2 + · · · + qn xn .

În fapt, obţinem ceva mai mult:

Corolarul 3. Inegalitatea generalizată a lui Young şi inegalitatea ponderată a
mediilor sunt echivalente (ı̂n sensul că fiecare o implică pe cealaltă).
Demonstraţie. Prin demonstraţia Propoziţiei 2 am demonstrat de fapt impli-
caţia
Inegalitatea generalizată a lui Young implică inegalitatea ponderată a medi-
ilor.
Cu aceleaşi substituţii (2) se demonstrează foarte uşor şi implicaţia contrară.
Oricât ar părea de curios, pentru că ı̂n mod evident (Y ) este un caz par-
ticular al relaţiei (Yn ), avem din punct de vedere logic
Propoziţia 3 (de echivalenţă a inegalităţilor lui Young: clasică şi generalizată).
Inegalităţile (Y ) şi (Yn ) sunt echivalente.
Demonstraţie. Rămâne de demonstrat că (Y2 ) implică (Yn ). Vom proceda
prin inducţie după n ∈ N, n ≥ 2. Presupunem că inegalitatea (Yk ) are loc
pentru k ≤ n − 1 şi vom demonstra că are loc şi (Yn ).
Preliminar, să observăm că ı̂n ipoteza că p1 , p2 , . . . , pn sunt numere Hölder
1 1 1 1
– conjugate, există q ∈ R∗ , astfel ı̂ncât + + ··· + = , (mai precis
p1 p2 pn−1 q
1 1 1
∈ (0, 1)). Atunci, + = 1, adică q şi pn sunt şi ele numere Hölder
q q pn
– conjugate. De asemenea, dacă mai considerăm următoarele n − 1 numere
33
 Argument 13
p1 p2 pn−1
r1 := , r2 := , . . . , rn−1 := , atunci şi r1 , r2 , . . . , rn−1 sunt numere
q q q
Hölder – conjugate, deoarece
 ‹
1 1 1 1 1 1
+ + ··· + =q + + ··· + = 1.
r1 r2 rn−1 p1 p2 pn−1
Cu aceste preparative, avem:
(Y2 ) 1 1 pn
a1 · a2 · . . . · an = (a1 · a2 · . . . · an−1 )an ≤ (a1 · a2 · . . . · an−1 )q + a
q pn n
1 q q 1 pn
= (a1 · a2 · . . . · aqn−1 ) + a
q pn n
• ˜
(Yn−1 ) 1 1 q r1 1 1 pn
≤ (a1 ) + · · · + (aqn−1 )rn−1 + a
q r1 rn−1 pn n
1 p1 1 p2 1 1 pn
= a + a + ··· + apn −1 + a ,
p1 1 p2 2 pn−1 n−1 pn n
ceea ce ı̂ncheie complet demonstraţia prin inducţie.
Observaţia 2. În acelaşi spirit de echivalenţă ı̂ntre cazul n = 2 şi cazul general,
există, sau se pot da demonstraţii şi ı̂n cazul inegalităţii mediilor (M ), mediilor
ponderate (Mp ), sau a inegalităţii lui Jensen (J).
În [10] se dau şi alte utilizări şi aplicaţii ale inegalităţii lui Young genera-
lizate.

Bibliografie

[1] E. F. Beckenbach şi R. Bellman, Inequalities, Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg-

New-York, 1961
[2] P. S. Bullen, D. S. Mitrinović şi P. M. Vasić, Means and their Inequalities,
D. Reidel Publishing Company, Dordrecht/Boston, 1988
[3] P. S. Bullen, Handbook of Menas and Their Inequalities, Kluwer Academic Publi-
shers, Dordrecht/Boston/London, 2003
[4] G. H. Hardy, J. E. Littlewood şi G. Polya, Inequalities, 2end ed., Cambridge
University Press, England, Cambridge (reprinted), 1988
[5] D. Mărghidanu şi M. Bencze, New Proofs for AM-GM and Pondered AM-GM
Inequalities, Octogon Mathematical Magazine, 12, No. 1, aprilie 2004, 233–235
[6] D. Mărghidanu, Inegalitatea lui Lagrange este echivalentă cu inegalitatea mediilor,
Arhimede, No. 3–4, 2005, 17–19
34
 Argument 13
[7] D. Mărghidanu şi M. Bencze, New Means and Refinements for AM-GM-HM
Inequalities, Octogon Mathematical Magazine, 13, No. 2, Octombrie 2005,
999–1001
[8] D. Mărghidanu şi M. Bencze, A new Proof for AM-GM Inequality, Octogon
mathematical Magazine, 13, No. 2, Octombrie 2005, 1021–1026
[9] D. Mărghidanu, O demonstraţie a inegalităţii mediilor (pornind de la o problemă
din Crux Mathematicorum), Revista de Matematică din Timişoara, anul XI, Seria
a IV-a, No. 1/2006, 6–7
[10] D. Mărghidanu, Generalizări ale inegalităţilor lui Young, Hölder, Rogers şi Min-
kowski, Gazeta Matematică, seria A, anul XXVI (CV), No. 3/2008
[11] D. Mărghidanu, D. S. Marinescu şi V. Cornea, O inegalitate echivalentă cu inega-
litatea mediilor, Revista de Matematică din Timişoara, anul XIII, seria a IV-a,
No. 3/2008, 3–6
[12] D. S. Mitrinović (ı̂n coop. cu P. M. Vasić), Analytic Inequalities, Band 165,
Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg-New-York, 1970
[13] W. H. Young, On classes of summable functions and their Fourier series, Proc.
Royal Soc. London, A 87, 1912, 225–229

Prof. dr., Colegiul Naţional ”A. I. Cuza”, Corabia

35
 Argument 13
Teorema Cantor-Bernstein şi aplicaţii

Liviu Ornea

Abstract. This is a vulgarisation paper presenting an elementary proof of the

celebrated Cantor-Bernstein’s theorem, and several applications in set theory and
geometry.

Rezultatul despre care va fi vorba mai jos este unul extrem de elementar
(ı̂n sensul de nesofisticat, direct) şi exprimă proprietăţi fundamentale ale celor
mai simple obiecte matematice. A fost formulat de Georg Cantor ı̂n primul
său articol de teoria mulţimilor. Demonstraţia pe care o prezint nu este nici ea
complicată, poate fi uşor ı̂nţeleasă la nivel de liceu – dar e foarte ingenioasă:
devine simplă abia după ce i-ai văzut ideea. Rezultatul ı̂n sine poate părea
arid. Sper, totuşi, ca măcar una dintre aplicaţii să stârnească interesul, dacă
nu şi zâmbetul.
Acest articol nu are pretenţii de originalitate. Trebuie luat ca unul de
popularizare. Vreau doar să semnalez un rezultat important şi frumos (după
criteriile mele, desigur) şi o aplicaţie cel puţin neaşteptată, ı̂n speranţa des-
chiderii apetitului pentru viitoare lecturi.

1. Rezultatul principal

Aşa cum toată lumea ştie, dacă două numere reale verifică simultan ine-
galităţile a ≤ b şi b ≤ a, atunci ele sı̂nt egale: a = b. Încercând să extindă
relaţia de ordine la mulţimi (ca să poată spună când e o mulţime infinită mai
mare decât altă mulţime infinită), Cantor defineşte A ≤ B prin existenţa unei
funcţii injective f : A → B. Cu alte cuvinte, A ≤ B dacă A e ı̂n bijecţie cu o
submulţime a lui B, anume f (A). Definiţie absolut naturală! Dar a definit o
relaţie de ordine, sau nu? Pentru a avea o relaţie de ordine, era nevoie ca din
A ≤ B şi B ≤ A să rezulte - nu!, nu că A = B, ar fi fost să ceară prea mult, ci
existenţa unei bijecţii ı̂ntre A şi B 1. Lucrul nu e defel evident şi face obiectul
teoremei care dă titlul articolului. Anume:

1De fapt, am trişat un pic. Relaţia de ordine nu e ı̂ntre mulţimi, ci ı̂ntre cardinalele lor.
Cardinalul lui A e, prin definiţie, clasa de echivalenţă a tuturor mulţimilor ı̂n bijecţie cu A.
Cu alte cuvinte, toate mulţimile ı̂n bijecţie cu A, deci la fel de bogate, de mari, sunt privite
ca echivalente şi se alege una, arbitrar, care le reprezintă pe toate; acesta e cardinalul, notat
|A|.

36
 Argument 13
Teorema 1.1. Fie A şi B două mulţimi arbitrare. Dacă există injecţiile
f : A → B şi g : B → A, atunci există o bijecţie ı̂ntre A şi B.
Se pare că rezultatul ar fi fost demonstrat iniţial, dar nepublicat, de Dedekind;
enunţat ı̂n 1895 de Cantor; demonstrat greşit de Schröder ı̂n 1896; demonstrat
ı̂n 1897 de Bernstein, student al lui Cantor; redemonstrat de Dedekind ı̂n 1897;
pentru ca, ı̂n fine, demonstraţia lui Bernstein să fie publicată de Borel ı̂n cartea
sa din 1898 (vezi [6], [3]). Alte demonstraţii au fost produse de Peano, König,
Zermelo.
Voi demonstra, de fapt, o formă ceva mai tare a teoremei, datorată, conform
[3], lui Banach şi care va fi utilă ı̂n aplicaţii.
Teorema 1.2. Fie A şi B două mulţimi arbitrare şi f : A → B, g : B → A
funcţii injective. Atunci există partiţiile A = A1 ∪ A2 şi B = B1 ∪ B2 astfel
ı̂ncı̂t f (A1 ) = B1 şi g(B2 ) = A2 .
Cum f şi g sunt bijecţii pe imagini, e clar că, dacă punem
¨
f pe A1
h=
g −1 pe A2

obţinem funcţia bijectivă de la A la B prescrisă de enunţul iniţial.

Demonstraţia pe care o prezint se găseşte ı̂n [1] (vezi şi [4]). Putem pre-
supune de la ı̂nceput că A şi B sunt disjuncte (dacă nu sunt, le vopsim, adică
le ı̂nlocuim, de exemplu, cu A × {0} şi B × {1}). Acum privim reuniunea A ∪ B
şi spunem că x ∈ A ∪ B e părintele lui y ∈ A ∪ B dacă x ∈ A şi f (x) = y, sau
dacă x ∈ B şi g(x) = y. Verificaţi că fiecare punct din A ∪ B are cel mult un
părinte (veţi folosi faptul că A şi B sunt disjuncte etc.) Să observăm că, dacă
y ∈ B \ f (A) sau y ∈ A \ g(B), el nu are părinte – e orfan.
Plecı̂nd cu un y fixat, putem să-i formăm lanţul strămoşilor. Anume, dacă
x e părintele lui, considerăm eventualul părinte al lui x şi continuăm pı̂nă când
nimerim peste un orfan. Astfel, lanţul strămoşilor poate fi vid (dacă y ı̂nsuşi
era orfan), finit, sau infinit.
Fie acum A2k , respectiv A2k+1 , respectiv A∞ mulţimea punctelor din A
care au un număr par de strămoşi, respectiv un număr impar, respectiv o
infinitate de strămoşi. Evident, cele trei mulţimi sunt disjuncte şi epuizează A,
deci formează o partiţie a lui A. Similar se partiţionează B.
E uşor de verificat acum (dar verificaţi, n-o luaţi de bună, ı̂ncercaţi să faceţi
şi o diagramă!) că:
• f (A∞ ) = B∞ şi f (A2k ) = B2k+1 ;
• g(B∞ ) = A∞ şi g(B2k ) = A2k+1 .
37
 Argument 13
Acum suntem gata. Punem A1 = A2k ∪ A∞ , A2 = A2k+1 şi B1 = B2k+1 ∪ B∞ ,
B2 = B2k şi avem partiţiile dorite. 
Observaţia 1.3. (i) Demonstraţia aceasta nu foloseşte axioma alegerii (Can-
tor ı̂nsuşi o văzuse ca o consecinţă a acestei axiome). Este un fapt a cărui
importanţă va deveni limpede pe măsură ce veţi avansa ı̂n studiul matematicii.
Totuşi, e un exemplu tipic de demonstraţie de existenţă: arătăm că ceva există,
dar nu avem un algoritm pentru a face construcţia efectivă.
(ii) Există şi alte demonstraţii (chiar faptul că un enunţ atât de simplu, ı̂n
aparenţă, a captat atenţia ı̂ntr-atât ı̂ncât să primească mai multe demonstraţii
constituie un indiciu indirect asupra importanţei sale). De exemplu, o demon-
straţie destul de intuitivă foloseşte grafuri infinite bipartite (o găsiţi ı̂n orice
carte serioasă de grafuri), o alta foloseşte latice şi o teoremă de punct fix a lui
Tarski etc.
Exerciţiul 1.4. Arătaţi că dacă ı̂ntre două mulţimi nevide există o funcţie
injectivă şi una surjectivă, atunci există şi una bijectivă.
Indicaţie: Fie A, B mulţimile, f injectivă, f ′ surjectivă. Pentru orice b ∈ B
există ab ∈ A cu f ′ (ab ) = b. Alegem câte un asemenea ab (aici se foloseşte
axioma alegerii) şi definim g(b) = ab . Acum arătaţi că g e injectivă.

2. Aplicaţii

Exemplul 2.1. Să arătăm că există o bijecţie ı̂ntre N şi Z. Construim
f : N → Z, f (n) = n. E, evident, injectivă. Construim g : Z → N prin
¨
2z dacă z ≥ 0
g(z) =
−2z + 1 dacă z < 0.
Cum şi g e injectivă, suntem gata.
Exerciţiul 2.2. Folosiţi rezultatul anterior ca să arătaţi că N şi N × N sunt ı̂n
bijecţie.
Exerciţiul 2.3. Arătaţi că
8
< 2a · 3b dacă x = ab > 0 şi a, b ∈ N∗
f (x) = 1 dacă x = 1
:
2a · 3b · 7 dacă x = − ab şi a, b ∈ N∗
e o injecţie de la Q la N şi deduceţi că există o bijecţie ı̂ntre N şi Q (adică
mulţimea Q e numărabilă). Acest lucru poate fi arătat şi prin procedeul di-
agonal al lui Cantor, dar e instructiv să vedem şi cum decurge din Cantor-
Bernstein.
38
 Argument 13
Exemplul 2.4. Mai elaborat. Fie A = [0, 1] şi B = P(N) (mulţimea submulţi-
milor mulţimii numerelor naturale). Vi se pare evident că A şi B sı̂nt la fel de
bogate? Iată că sunt.
Definim f : A → B prin f (0) = ∅, f (1) = B şi, dacă x ∈ (0, 1) are
descompunerea binară 0, a1 a2 . . . an (aici, dacă x = 0, 0111 . . . , considerăm
x = 0, 1), punem f (x) = {n ∈ N | an = 1}.
Reciproc, definim g : B → A prin g(∅) = 0 şi, pentru un C ⊆ N nevid,
punem g(C) = 0, a1 . . . an (scriere zecimală de data asta) unde ai = 1 sau 0
după cum i ∈ C sau i ̸∈ C.
Vă rămâne să arătaţi că f şi g sunt injective...
Cum [0, 1] e ı̂n bijecţie cu R (prin tangentă, de exemplu), rezultă că R e ı̂n
bijecţie cu P(N) şi deci (demonstraţi!) R e nenumărabilă.
Exemplul 2.5. (După [4].) Reamintesc că o omotetie a planului e o transfor-
mare definită de un punct fix O (centrul) şi de un scalar pozitiv2 k > 0 (rapor-
−−−→ −−→
tul), astfel că fiecare punct M e dus ı̂ntr-un M ′ cu proprietatea OM ′ = k OM .
E uşor de văzut că omotetiile sunt funcţii bijective. Omotetiile cu raport
supraunitar dilată lungimile, cele cu raport subunitar le contractă. De exem-
plu, orice două cercuri concentrice sunt omotetice, orice două cercuri exterioare
de raze neegale sunt omotetice (centrul ı̂n punctul de intersecţie al tangentelor
exterioare), la fel orice două pătrate exterioare cu laturi paralele şi neegale,
o paralelă la o latură a unui triunghi produce două triunghiuri omotetice (cu
centrul ı̂n vı̂ rful opus) etc. Dar, evident, orice figură plană, oricât de neregu-
lată poate fi transformată printr-o omotetie. Pentru o introducere elementară,
vedeţi, de exemplu, [5].
Voi numi două mulţimi A, B 2-omotetice dacă ele se pot partiţiona A =
A1 ∪ A2 , B = B1 ∪ B2 ı̂n aşa fel ı̂ncât Ai e omotetic cu Bi , i = 1, 2 (prin
omotetii, ı̂n general, diferite).
Un exemplu banal (trebuie avut grijă ca, pentru mulţimea A, baza triun-
ghiului să nu fie considerată, ı̂n caz contrar nemaifiind vorba despre o partiţie):

2De fapt, se poate lucra şi cu rapoarte negative, caz ı̂n care omotetia schimbă orientarea.
Dar prefer să lucrez ı̂n cazul acesta, mai restrictiv.

39
 Argument 13
Şi unul mai puţin banal ı̂n care nu am mai pus ı̂n evidenţă partiţiile (pentru
că nu le cunosc!):

În fine, un exemplu deloc evident:

Ce au ı̂n comun ultimele două exemple? De unde am ştiut că mulţimile acelea
ciudate sı̂nt 2-omotetice? Răspunsul vine ı̂n propoziţia care urmează, a cărei
demonstraţie se bazează pe teorema Cantor-Bernstein:
Propoziţia 2.6. Două submulţimi ale planului sı̂nt 2-omotetice dacă ambele
sı̂nt:
(i) mărginite (adică fiecare poate fi inclusă ı̂n interiorul unui cerc) şi
(ii) fiecare conţine cel puţin un disc plin (oricı̂t de mic).
Demonstraţie. Fie A, B submulţimile considerate şi fie C un disc plin conţinut
ı̂n A. Cum B e mărginită, mărind suficient raza lui C ajungem la un cerc D
care conţine B ı̂n interior. Evident, D e omotetic cu C, printr-o omotetie de
raport supraunitar şi inversa acestei omotetii e o omotetie de raport subunitar
(o contracţie) care va aplica injectiv (pentru că omotetiile sunt bijective) B ı̂n
A (de fapt, chiar ı̂n cercul C). Am construit deci o injecţie de la B ı̂n A. La
fel, plecând cu un disc plin din B, construim o injecţie de la A ı̂n B. Acum mai
avem doar de aplicat teorema Cantor-Bernstein ı̂n forma mai tare demonstrată
mai sus. 
40
 Argument 13
Observaţia 2.7. Enunţul nu precizează că fiecare submulţime conţine un
singur disc plin. Pot fi mai multe. Aplicaţiile injective pe care le construim de-
pind de alegerea discului plin şi de alegerea raportului supraunitar al omotetiei
iniţiale. E clar că soluţia nu e constructivă: ştim că cele două submulţimi sunt
2-omotetice, dar nu putem identifica partiţiile.
E de notat şi că cele două submulţimi pot fi neconexe, pot avea orice formă:
enunţul e extrem de general. În plus, primul exemplu arată că a doua condiţie
din enunţ nu este necesară).
Încă ceva. O omotetie duce drepte ı̂n drepte, cercuri ı̂n cercuri şi, ı̂n gene-
ral, nu schimbă forma figurilor. Cum ı̂n exemplul al treilea A nu conţine
nici un segment, ı̂nţelegem că partiţia lui B nu poate să conţină segmente.
Trebuie că arată foarte ciudat aceste partiţii, ı̂nglobând puncte din părţi foarte
distanţate ale submulţimilor, puncte necontigue (de fapt, Ai şi Bi pot fi chiar
nemăsurabile).
Pe de altă parte, noţiunea şi problema se ı̂nscriu ı̂ntr-o clasă foarte largă de
probleme de decompozabilitate, dintre care cea mai faimoasă rămı̂ne paradoxul
Banach–Tarski, [2].

Bibliografie
[1] G. Birkhoff, S. MacLane, A survey of Modern Algebra, Macmillan, NY, 1977
[2] K. Stromberg, The Banch–Tarski paradox, Amer. Math. Monthly, 86 (1979),
151–161
[3] A. Fraenkel, Abstract Set Theory, Amer. Elsevier Pub., 1976
[4] V. Klee, J. R. Reay, A surprising but easily proved Geometric Decomposition
Theorem, Mathematics Magazine, 71 (1998), 3–11
[5] N. N. Mihăileanu, Complemente de geometrie sintetică. Geometria plană, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1965
[6] http://en.wikipedia.org/wiki/Cantor-Bernstein-Schroeder theorem

Prof. univ. dr., Universitatea din Bucureşti,

Facultatea de Matematică şi Informatică,
str. Academiei 14, Bucureşti
E-mail: lornea@ gta.math.unibuc.ro

41
 Argument 13
Aritmetică la casierie

Vasile Pop

Abstract. This article is meant to pled for the beauty and the elegance of
arithmetic reasoning.

Suntem tentaţi să credem că Aritmetica, prima ştiinţă matematică pe care
o studiem ı̂n şcoală, este o materie de grădiniţă care ne ı̂nvaţă doar operaţiile
elementare (tabla ı̂nmulţirii). Dacă la orice vârstă şi de pe orice poziţie profe-
sională reluăm câteva probleme de matematică (eventual pentru copiii noştri)
ne dăm seama cât de mult ne-am ı̂nşelat şi că de fapt, alături de geometrie,
aritmetica contribuie determinant la dezvoltarea capacităţilor intelectuale de
la cea mai fragedă vârstă.
În argumentarea pledoariei mele pentru aritmetică am ales două probleme
”din folclor” (care s-ar putea să tenteze şi pentru că este vorba de bani).

16. O casieră are 1000 de lei şi 10 plicuri. Cum distribuie ea banii ı̂n
plicuri astfel ca, dacă un angajat vine şi cere o sumă (ı̂ntreagă) de la 1 la 1000
lei, casiera să ı̂i poată plăti suma fără să mai scoată banii din plicuri.

17. O casieră are doar bancnote de 3 şi 10 dinari. Să se arate că ea poate
da sume oricât de mari. Care este cea mai mare sumă pe care ea nu o poate
da?

Analiza şi soluţia problemei 1

Dacă ı̂n plicurile P1 , P2 , . . . , P10 punem sumele S1 , S2 , . . . , S10 şi deci pentru
completarea sumei cerute S sunt necesare plicurile Pi1 , Pi2 , . . . , Pik (S = Si1 +
Si2 +· · ·+Sik ), atunci fiecare plic folosit este luat (o dată) şi fiecare plic nefolosit
este luat de zero ori, deci ele se diferenţiază prin ”valoarea de folosire” 1 sau 0.
Acest raţionament ne conduce la a gândi sumele ı̂n baza 2 ı̂n care avem doar
simbolurile 0 şi 1. Observăm că 210 = 1024 > 1000, deci orice număr de la 1 la
1023 poate fi scris ı̂n baza 10 cu cel mult 10 cifre. Repartiţia normală a 1023 lei
ı̂n 10 plicuri ar fi: S1 = 1, S2 = 2, S3 = 4, S4 = 8, S5 = 16, S6 = 32, S7 = 64,
S8 = 128, S9 = 256, S10 = 512, dar noi nu avem decât 1000 lei şi atunci o să
păstrăm repartiţia ı̂n primele 9 plicuri iar ı̂n ultimul plic punem suma rămasă
512 − 23 = 489 lei= S 10 .
42
 Argument 13
Dacă angajatul are de luat o sumă S ≤ 511 ne folosim de primele 9 plicuri:
scriem suma ı̂n baza 2 şi ı̂i dăm plicurile corespunzătoare poziţiilor pe care
apare 1.
Exemplul 1. S = 365 = 1011011012 = S1 + S3 + S4 + S6 + S7 + S9 , deci dăm
plicurile P1 , P3 , P4 , P6 , P7 şi P9 .
Dacă angajatul are de primit o sumă S ≥ 512, atunci casiera ı̂i dă plicul
P10 cu 489 lei şi din celelalte 9 plicuri are de dat o sumă S ′ = S − 489 ≤ 511,
pe care o putem completa ca ı̂n primul caz.
Exemplul 2. S = 854, S = 489 + S ′ , cu S ′ = 365 şi atunci ţinând cont de
exemplul 1, avem S = S1 + S3 + S4 + S5 + S7 + S9 + S 10 .
Observaţie. Pentru a da orice sumă ≤ 2000 lei, avem nevoie de 11 plicuri, iar
pentru o sumă de ≤ 4000 lei avem nevoie de 12 plicuri. 
Analiza şi soluţia problemei 2
Sumele pe care le poate plăti casiera doar din bancnote de 3 şi 10 dinari
sunt de forma S = 3x + 10y, cu x, y ∈ N, pentru care se dau x bancnote de 3
şi y bancnote de 10.
Observăm că cel mai mic număr pozitiv de această formă este S1 = 3,
3 = 3 · 1 + 10 · 0. Şi acum o observaţie esenţială este că, dacă putem să acordăm
o sumă S, atunci putem acorda şi suma S + 3 (adăugând ı̂ncă o bancnotă de 3).
Din acest raţionament rezultă că, dacă găsim trei sume consecutive care pot
fi date, atunci toate sumele mai mari pot fi date (adăgând la fiecare din cele
trei consecutive un număr de bancnote de 3). Astfel dacă interpretăm acum
enunţul, problema cere să găsim un număr (maxim) N care nu poate fi scris
sub forma 3x + 10y, x, y ∈ N, iar numerele N + 1, N + 2 şi N + 3 se pot scrie
sub această formă.
Prin câteva ı̂ncercări găsim 18 = 3·6+10·0, 19 = 3·3+10·0, 20 = 3·0+2·10.
Arătăm că nu există x, y ∈ N astfel ca 17 = 3x + 10y. evident că y ∈ {0, 1}.
Dacă y = 0, 3x = 17 nu are soluţie ı̂n N.
Dacă y = 1, 3x = 7 nu are soluţie ı̂n N.
Astfel că N = 17 este numărul căutat.
Observaţie. O consecinţă a algoritmului lui Euclid de determinare a celui
mai mare divizor comun a două numere naturale a, b este că, dacă (a, b) = d,
atunci există x, y ∈ Z astfel ca d = a · x + b · y. În plus, mulţimea Za,b =
{ax + by | x, y ∈ Z} = {d · k | k ∈ Z} = d · Z, iar cel mai mic număr pozitiv care
poate fi reprezentat ca o combinaţie liniară ı̂ntreagă de a şi b este d. În cazul
ı̂n care a şi b sunt relativ prime, atunci orice număr natural n poate fi scris ca
o combinaţie ı̂ntreagă de a şi b: a · x + b · y, x, y ∈ Z.
43
 Argument 13
O problemă derivată din aceste rezultate este: care sunt numerele natu-
rale n care pot fi reprezentate ca o combinaţie liniară cu coeficienţi naturali ai
numerelor a şi b (relativ prime).
Mai precis, dacă (a, b) = 1, atunci Za,b = {ax + by | x, y ∈ Z} = Z şi se
cere Na,b = {ax + by | x, y ∈ N}. În cazul nostru am arătat că n ∈ N3,10 pentru
orice n ≥ 18. Se poate vedea că din mulţimea {1, 2, . . . , 17} doar 9 numere nu
pot fi scrise sub forma 3x + 10y, x, y ∈ N. 
În final propun elevilor foarte buni de la Colegiul ”Gh. Şincai” din Baia
Mare două probleme legate de cele prezentate, probleme ale căror soluţii le veţi
putea găsi ı̂n numărul următor al revistei ”Argument”.

18. La curtea regelui Merlin urma să se desfăşoare un mare ospăţ, pentru
care se cumpără din regatul vecin 1000 sticle de vin. Regele află că una din
sticle a fost ı̂nlocuită cu o sticlă ce conţinea o otravă extrem de puternică (o
singură picătură este mortală). Pentru că nu mai este timp pentru procurarea
altui vin, trebuie găsită sticla cu otravă. Sfetnicul regelui ı̂l sfătuieşte să testeze
vinul din sticle pe cei 10 hoţi care erau condamnaţi la moarte, dându-le fiecăruia
câte un pahar de vin (amestecat din unele sticle). Cum se poate găsi sticla cu
otravă dacă până la ospăţ mai sunt trei ore şi otrava ı̂şi face efectul ı̂n trei ore?
19. Fie a, b numere naturale relativ prime. Să se arate că cel mai mare
număr natural care nu poate fi scris sub forma a · x + b · y cu x, y ∈ N este
N = ab − a − b.

Bibliografie

[1] Vasile Pop, Metoda etichetării binare ı̂n probleme de combinatorică, G. M. Nr. 3,
2009
[2] Adler Coury, The theory of numbers, Jones and Barllet Publishers, London, 1995

Conf. univ. dr., Universitatea Tehnică Cluj-Napoca

Str. C. Daicoviciu 15
400020, Cluj-Napoca, Romania
E-mail: [email protected]

44
 Argument 13
Tabăra de matematică,
Baia Mare, 29.01.2011 - 02.02.2011

Gheorghe Maiorescu şi Nicolae Muşuroia

La a XIII-a ediţie a taberei judeţene de matematică - secţiunea liceu, or-

ganizată ı̂n acest an la Colegiul Naţional ”Gheorghe Şincai”, au participat 125
de elevi.
Cursurile au fost susţinute de următorii profesori:
Bojor Florin, Boroica Gheorghe, Fărcaş Natalia, Heuberger Cristian, Heuberger
Dana, Muşuroia Nicolae, Petruţiu Crina – Colegiul Naţional ”Gheorghe Şincai”,
Boroica Gabriela, Covaciu Traian, Darolţi Erika, Sfara Gheorghe, Zlampareţ
Horia – Colegiul Naţional ”Vasile Lucaciu”, Friedrich Gabriela, Horge Daniel,
Temian Gavril – Colegiul Economic ”Nicolae Titulescu”, Longaver Ludovic
– Liceul Teoretic ”Nemeth Laszlo”, Maiorescu Gheorghe, Podină Camelia –
Liceul Teoretic ”Emil Racoviţă”, Râmbu Gheorghe, Vlad Vasile – matemati-
cieni, Pop Adrian – Colegiul Tehnic ”Transilvania”.
Prezentăm ı̂n continuare subiectele testului final şi lista premianţilor taberei
de la liceu.
Clasa a IX-a

1. Pentru a ∈ R, se consideră ecuaţia

[x2 ] + a[x] + a2 − 1 = 0,
unde [x] reprezintă partea ı̂ntreagă a lui x ∈ R.
a) Să se rezolve ecuaţia dacă a = 0.
b) Să se rezolve ecuaţia pentru a ∈ R oarecare.
(Dana Heuberger )

2. Se consideră funcţia f : R → R, astfel ı̂ncât

∀ x ∈ R, f (x) = x · f (1 − {x})
şi
n
X n(n + 1)
∀ n ∈ N∗ , f (k) = .
2
k=1
 ‹
3
a) Să se calculeze f ;
2
45
 Argument 13
b) Să se arate că ∀ x ∈ Z, f (x) = x;
c) Să se determine funcţia f .
(Gheorghe Gherasin, Argument 12/2010)

3. Se consideră triunghiul ABC şi D, E, F punctele de intersecţie ale

cercului ı̂nscris ı̂n triunghi cu laturile BC, AC, AB. Notăm BC = a, AC = b,
a+b+c
AB = c şi p = . Să se arate că:
2
a) AF = p − a;
−→ −−→ −−→ − →
b) AF + BD + CE = 0 ⇔ triunghiul ABC este echilateral.
(Dana Heuberger )

Test selectat de: prof. Dana Heuberger

Clasa a X-a

1. Se consideră numerele complexe distincte z1 , z2 , z3 care verifică relaţiile

|z1 | = |z2 | = z3 | = 1 şi z1 + z2 + z3 = 1.
1
a) Să se demonstreze că zi = , i = 1, 3;
zi
b) Dacă a = z1 z2 z3 , calculaţi modulul numărului a;
c) Demonstraţi că z1 , z2 , z3 sunt afixele vârfurilor unui triunghi dreptunghic.
2. Se consideră mulţimea de funcţii
F = {f : R → R|f (x + y) + f (x − y) = 2(f (x) + f (y)), ∀ x, y ∈ R} .
a) Demonstraţi că funcţia g ∈ F , unde g : R → R, g(x) = 10x2 ;
b) Dacă funcţia h ∈ F , demonstraţi că h(0) = 0;
c)Demonstraţi că orice funcţie din F nu este injectivă.
3. Fie a, b, c ∈ (0, 1). Demonstraţi că
3abc 3abc 3abc
loga + logb + logc ≥ 3.
ab + bc + ca ab + bc + ca ab + bc + ca
Test selectat de: prof. Florin Bojor
prof. Nicolae Muşuroia

46
 Argument 13
Clasa a XI-a
„ Ž
1 0 0
1. În mulţimea M3 (C) se consideră matricea A = 0 3 0 .
0 0 5
a) Să se arate„că, dacă Y
Ž
∈ M 3 (C) şi Y · A = A · Y , atunci există a, b, c ∈ C
a 0 0
astfel ı̂ncât Y = 0 b 0 ;
0 0 c
b) Să se determine numărul de soluţii X ∈ M3 (C) ale ecuaţiei X n = A,
unde n este un număr natural nenul.
€ √ Šn
2. a) Să se arate că, dacă n este un număr natural, atunci 2 + 3 +
€ √ Šn
2 − 3 este un număr natural par;
€€ √ Šn Š
sin 2 + 3 π
b) Să se calculeze lim € √ Šn .
n→∞
2− 3
(N. Muşuroia, Argument 2006)
√
c) Să se arate că există cel puţin 2011 şiruri de forma (xn + yn · 3)n≥1 ,
cu xn , yn numere naturale nenule, astfel ı̂ncât
€€ √ Š Š
sin xn + yn · 3 π
lim √ = −π.
n→∞ xn − yn · 3
3. Fie A ⊂ [0, ∞) sau A ⊂ (−∞, 0] o mulţime şi a > 0 un număr real.
Să se determine funcţiile f : A → A cu proprietatea:
f (f (x)) + af (x) = (a + 1)x, ∀ x ∈ A.

Test selectat de: prof. Gheorghe Boroica

Clasa a XII-a
8
>
<
(m + 1) · x + y + z = 1
1. Se consideră sistemul 2x + (m + 2) · y + 2z = 2 , unde m ∈ R.
>
:
3x + 3y + (m + 3) · z = 3
a) Să se determine valorile lui m, astfel ı̂ncât sistemul să fie de tip Cramer
şi pentru aceste valori să se rezolve sistemul;
b) Să se determine m pentru care sistemul este incompatibil;
47
 Argument 13
c) Pentru m = 0, să se afle soluţiile sistemului pentru care expresia x2 +
2
y + z este minimă.
2. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = e2x − x.
a) Să se determine punctul ı̂n care tangenta la graficul funcţiei f este
paralelă cu prima bisectoare;
1
b) Să se arate că valoarea minimă a funcţiei f este (1 + ln 2);
2
c) Demonstraţi că f (x) ≥ a · x + 1, ∀ x ∈ R ⇔ a = 1.
 ‹
0 −x
3. În M2 (C) se consideră matricea A = şi mulţimea G =
x 0
{I2 , A}.
a) Să se afle cel mai mic n ∈ N∗ astfel ı̂ncât An = xn · I2 ;
b) Să se determine x ∈ C astfel ı̂ncât (G, ·) să fie grup;
Z 1
xn
c) Pentru n determinat la a), să se calculeze dx .
0 1 + det(A)

Test selectat de: prof. Cristian Heuberger

Premianţii

Clasa a IX-a

Excelenţă. Bretan Alice (C. N. ”Gheorghe Şincai”).

Premiul I. Ofrim Adriana (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Vişovan Adrian (C. N.
”Gheorghe Şincai”), Lupănescu Andreea (C. N. ”Gheorghe Şincai”).
Premiul al II-lea. Sava Bianca (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Trif Dan (C. N.
”Gheorghe Şincai”), Cosma Diana (C. N. ”Gheorghe Şincai”)
Premiul al III-lea. Rı̂nja Daiana (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Andreicuţ Mara
(C. N. ”Gheorghe Şincai”), Iuga Ancuţa (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Hadobas
Kinga (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Blaga Elisa (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Lup
Iulia (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Petruţ Alexandra (C. N. ”Gheorghe Şincai”),
Botoi Anca (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Costin Roxana (C. N. ”Gheorghe
Şincai”), Nedelea Vlad (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Rus Călin (C. N. ”Gheor-
ghe Şincai”), Conea Andrada (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Pop Flavia (C. N.
”Gheorghe Şincai”), Cozma Carlo (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Iustin Kevin (C.
N. ”Gheorghe Şincai”)

48
 Argument 13
Clasa a X-a

Excelenţă. Petca Alexandra (C. N. ”Vasile Lucaciu”)

Premiul I. Suciu Vlad (C. N. ”Vasile Lucaciu”)
Premiul al II-lea. Pop Adrian (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Paşca Vlad (C.
N. ”Gheorghe Şincai”), Tărţan Diana (C. N. ”Vasile Lucaciu”), Achim Adrian
(C. N. ”Gheorghe Şincai”), Boczor Carla (C. N. ”Vasile Lucaciu”), Dragomir
Vlad (C. N. ”Vasile Lucaciu”), Dragoş Hanna (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Conţi
Andrada (C. N. ”Gheorghe Şincai”)
Premiul al III-lea. Panici Andrei (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Pop Sergiu (C.
N. ”Gheorghe Şincai”), Vago Timeea (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Feier Florin
(C. N. ”Vasile Lucaciu”), Petruş Paul (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Pinte Dan
(C. N. ”Gheorghe Şincai”), Mihale Tudor (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Topan
Teodora (C. N. ”Vasile Lucaciu”), Belu Andrei (C. N. ”Gheorghe Şincai”),
David Carla (C. N. ”Gheorghe Şincai”)

Clasa a XI-a

Excelenţă. Petrovan Marius (C. N. ”Gheorghe Şincai”)

Premiul I. Todoran Denisa (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Rusznak Erik (C. N.
”Gheorghe Şincai”)
Premiul al II-lea. Iepan Cristian (C. N. ”Vasile Lucaciu”), Kando Enikö (C.
N. ”Gheorghe Şincai”), Lupan Andreea (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Pop Andrei
(C. N. ”Gheorghe Şincai”)
Premiul al III-lea. Mihalca Daniel (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Chiş Diana
(C. N. ”Gheorghe Şincai”), Pop Paul (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Balko Andreea
(C. N. ”Gheorghe Şincai”), Fı̂năţan Vlad (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Vancea
Paula (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Iriciuc Iosif (C. N. ”Gheorghe Şincai”),
Ghişa Diana (C. N. ”Gheorghe Şincai”)

Clasa a XII-a

Excelenţă. Horvat Mihaela (C. N. ”Gheorghe Şincai”)

Premiul I. Chihaia Cosmin (C. N. ”Vasile Lucaciu”), Găină Alexandru (C.
N. ”Gheorghe Şincai”)
Premiul al II-lea. Radu Andrada (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Puşcaş Karla
(C. N. ”Gheorghe Şincai”), Albu Victor (C. N. ”Vasile Lucaciu”), Nacu Ioana
(C. N. ”Gheorghe Şincai”), Paşca Ovidia (C. N. ”Vasile Lucaciu”)
49
 Argument 13
Premiul al III-lea. Marian Mircea (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Bodi Andreea
(C. N. ”Gheorghe Şincai”), Ştefan Andrei (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Soporan
Andra (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Tămaş Vlad (C. N. ”Gheorghe Şincai”),
Ionuţaş Bogdan (C. N. ”Gheorghe Şincai”), Orţan Călin (C. N. ”Gheorghe
Şincai”)

Clasa a XII-a M2

Premiul I. Vagrin Beatrix (C. E. ”Nicolae Titulescu”)

Premiul al II-lea. Bojte Tamas (L. T. ”Emil Racoviţă”), Vaida Adriana
(C. E. ”Nicolae Titulescu”)
Premiul al III-lea. Denuţ Răzvan (C. E. ”Nicolae Titulescu”), Zan Andrada
(C. E. ”Nicolae Titulescu”)

Profesor, Liceul Teoretic ”Emil Racoviţă”, Baia Mare

Profesor, Colegiul Naţional ”Gheorghe Şincai”, Baia Mare

50
 Argument 13
Şcoala de vară - Tabăra Judeţeană de Excelenţă

Gheorghe Boroica

În perioada 3 – 10 septembrie 2010, s-a desfăşurat la Ocna Şugatag Şcoala

de vară – Tabăra Judeţeană de Excelenţă. Organizatorii acestei acţiuni au
fost Inspectoratul Şcolar al Judeţului Maramureş şi Centrul Judeţean pentru
Tineri Capabili de Performanţă, Maramureş, ı̂n parteneriat cu Consiliul Local
al municipiului Baia Mare, Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ şi
Filiala Maramureş a S.S.M.R.
La activităţile din tabără au participat elevii olimpici din Maramureş la
disciplinele matematică, fizică, chimie, astronomie şi astrofizică.
Cursurile la disciplina matematică au fost susţinute de către următorii profesori:
Bojor Florin, Boroica Gheorghe, Fărcaş Natalia, Heuberger Cristian, Heu-
berger Dana, Muşuroia Nicolae – Colegiul Naţional ”Gheorghe Şincai”, Boroica
Gabriela, Sfara Gheorghe – Colegiul Naţional ”Vasile Lucaciu”, Bedeoan
Loredana, Giurgi Vasile, Tivadar Cornel, Tomoiagă Ioan – Colegiul Naţional
”Dragoş Vodă”, Bretan Andrei – Şcoala ”Nicolae Iorga”, Mihali Marinela –
Grupul Şcolar Borşa, Trif Margareta – Colegiul Economic ”Nicolae Titulescu”,
Ienuţaş Vasile – Şcoala ”George Coşbuc”, Neaga Nadina – Şcoala ”Dr. Victor
Babeş”, Zetea Bogdan – Şcoala ”George Coşbuc”.
Directorul taberei a fost profesorul Gheorghe Boroica de la Colegiul Naţional
”Gheorghe Şincai”.
Prezentăm ı̂n continuare subiectele testului final la matematică şi lista
premianţilor la această disciplină.

Clasa a VI-a

1. Suma a două numere naturale nenule a şi b este de p ori mai mare
a
decât diferenţa lor, p ∈ N∗ \{1}. Ştiind că este număr natural, determinaţi
b
numărul p.
2. Demonstraţi că dacă 17/(a + b + c) şi 17/(5a + 8b + 3c), unde a, b, c ∈ N,
atunci:
i) 17/(2a + 5b) şi 17/(3a + 5c);
21a + 15b + 25c
ii) fracţia este reductibilă.
19a + 25b + 15c
51
 Argument 13
3. Să se calculeze suma:
1 1 1 1 1
S= + + + +
2 1·3 1·2·4 1·2·3·5 1·2·3·4·6
1
+ ··· +
1 · 2 · 3 · . . . · 2007 · 2008 · 2010
Test selectat de: prof. Mihali Marinela

Clasele a VII-a şi a VIII-a

1. Se consideră mulţimea M = {1, 2, 3, . . . , n}, n ∈ N∗ . Să se determine

numărul perechilor (A, B) care satisfac simultan condiţiile:
¨
A ∪ B = M;
card (A ∩ B) ≤ 1.
2. Să se rezolve ı̂n R ecuaţia:
• ˜ • ˜
3x − 7 3x − 5 5x + 3
+ = .
4 4 7
3. În triunghiul ABC se consideră ı̂nălţimea CM , M ∈ [AB], iar N este
simetricul punctului M faţă de BC. Paralela prin N la CM intersectează
BC ı̂n P şi AC ı̂n Q. Să se demonstreze că M Q ⊥ AP dacă şi numai dacă
[AB] ≡ [AC].
Test selectat de: prof. Boroica Gabriela

Clasele a IX-a şi a X-a

1. Să se determine termenul general al şirului (xn )n≥1 definit prin x1 =

a ∈ R şi xn+1 = x2n + 4xn + 2, ∀ n ∈ N∗ .
2. Se consideră mulţimea M = {1, 2, 3, . . . , n}, n ∈ N∗ . Să se determine
numărul perechilor (A, B) care satisfac simultan condiţiile:
¨
A ∪ B = M;
card (A ∩ B) ≤ 2.
3. Se consideră B un punct interior segmentului (AC). De aceeaşi parte
a dreptei AC se construiesc pătratele ABM N şi BCEF . Să se arate că:
a) AF = M C; b) AM ⊥ F C.

Test selectat de: prof. Boroica Gabriela

52
 Argument 13
Clasa a XI-a

1. Să se determine matricea X ∈ M2 (C), T r(X) ̸= −6, ştiind că X 2 +

6X + 5I2 = O2 .
2. Să se afle termenul general al şirului (an )n≥1 , unde a1 = 3, a2 = 6 şi
an+2 − 3an+1 + 2an = −1, ∀ n ∈ N∗ .
3. Fie A ∈ Mk (R) astfel ı̂ncât Ak+1 = Ok , unde k ∈ N∗ . Să se arate că:
 ‹
1 1 1 1
det Ik + A + A2 + A3 + A4 = 1.
1! 2! 3! 4!

Test selectat de: prof. Boroica Gheorghe

Clasa a XII-a

1. a) Se consideră grupul (G, ∗). Să se arate că mulţimea

Z(G) = {x ∈ G|x ∗ y = y ∗ x, ∀ y ∈ G}
este subgrup al grupului G.
b) Fie a, b, c trei numere ı̂ntregi distincte şi polinomul
f = (X + a)(X + b)(X + c) + 1.
Să se arate că f este ireductibil peste Z.
2. Să se calculeze integralele:
Z  ‹
sin x + cos x π
a) dx, x ∈ 0, ;
3 sin x + 10 cos x 2
Z
1
b) dx, unde x ∈ (0, ∞) şi n ∈ N∗ .
x(xn + 2010)
3. Să se arate că nu există nici o funcţie f : R → R care să admită o
primitivă F astfel ı̂ncât f (F (x)) = x, ∀ x ∈ R.

Test selectat de: prof. Boroica Gheorghe

53
 Argument 13
Premianţii
Clasa a VI-a
Premiul I. Zelina Mihai (C. N. ”Vasile Lucaciu”)
Premiul al II-lea. Demeter Daniela (Sighetu Marmaţiei), Ilieş Andreea
(Sighetu Marmaţiei)
Premiul al III-lea. Rednic Paul (C. N. ”Vasile Lucaciu”)
Clasa a VIII-a
Premiul I. Miclea Andrei (Şcoala ”Nicolae Iorga”), Mihali Claudiu (Grupul
Şcolar Borşa)
Premiul al II-lea. Bud Cristian (Şcoala ”Nicolae Iorga”), Cotan Paul (Şcoala
”Nicolae Iorga”)
Premiul al III-lea. Stretea Roland (C. N. ”Vasile Lucaciu”), Petruş Andrei
(C. N. ”Vasile Lucaciu”)
Clasa a IX-a
Premiul I. Bretan Paula Alice (C. N. ”Gheorghe Şincai”)
Premiul al II-lea. Ţiplea Tudor (C. N. ”Dragoş Vodă”)
Premiul al III-lea. Cantoni Nicholas (C. N. ”Dragoş Vodă”), Puicar Bogdan
(C. N. ”Dragoş Vodă”), Hotea Ciprian (C. N. ”Dragoş Vodă”), Ofrim Adriana
(C. N. ”Gheorghe Şincai”)
Clasa a X-a
Premiul I. Petca Alexandra (C. N. ”Vasile Lucaciu”)
Premiul al II-lea. Feier Florin (C. N. ”Vasile Lucaciu”)

Clasa a XI-a
Premiul I. Todoran Denisa (C. N. ”Gheorghe Şincai”)
Premiul al II-lea. Petrovan Marius (C. N. ”Gheorghe Şincai”)
Clasa a XII-a
Premiul I. Crişan Vlad (C. N. ”Vasile Lucaciu”), Horvat Mihaela (C. N.
”Gheorghe Şincai”)
Premiul al II-lea. Radu Andrada (C. N. ”Gheorghe Şincai”)

Profesor, Colegiul Naţional ”Gheorghe Şincai”

54
 Argument 13
Concursul ”Argument”
al Colegiului Naţional ”Gheorghe Şincai”
Ediţia a II-a

În 6 noiembrie 2010 s-a desfăşurat la Baia Mare cea de-a doua ediţie a Con-
cursului interjudeţean de matematică ”Argument”. Organizatorii acestuia au
fost membrii catedrei de matematică a Colegiului Naţional ”Gheorghe Şincai”
din localitate (director, profesor Ioan Mureşan), ı̂n parteneriat cu Inspectoratul
Şcolar Judeţean Maramureş (inspector de matematică Gheorghe Maiorescu).
Cu această ocazie a fost lansat cel de-al doisprezecelea număr al revistei ”Ar-
gument”, editat de Catedra de matematică a liceului gazdă. Preşedintele con-
cursului a fost şi de acestă dată domnul profesor universitar doctor Vasile Pop,
de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. La concurs au participat cei mai
buni elevi de clasa a V-a de la şcolile din oraş şi cei din loturile pentru olimpiadă
ale elevilor de liceu de la colegiile naţionale ”Andrei Mureşanu” Dej, ”Mihai
Eminescu” Satu Mare, ”Dragoş-Vodă” Sighetu Marmaţiei, ”Vasile Lucaciu”
Baia Mare şi ”Gheorghe Şincai” Baia Mare.
Prezentăm ı̂n continuare enunţurile problemelor şi lista premianţilor.

Clasa a V-a

1. Numărul 25 − 3 · 12 : 2 + 5 · 24 : 22 este egal cu:

a) 47 b) 27 c) 152 d) 32
2. Numărul [160 · 5 − 0 + 2 · 5 · (180 − 5 · 24 ) : 10] : 110 este egal cu:
0 5 2

a) 1 b) 60 c) 66 d) 6
3. Dacă 2n = (3 · 22010 ) : (3 · 22000 ), atunci numărul n este egal cu:
a) 10 b) 1024 c) 3 · 210 d) 64
4. Cel mai mic pătrat perfect mai mare ca 250 este:
a) 256 b) 225 c) 249 d) 244
5. Suma cifrelor celui mai mic cub perfect de trei cifre este:
a) 8 b) 100 c) 125 d) 64
6. Produsul dintre câtul şi restul ı̂mpărţirii numărului 16053 la numărul
79 este:
a) 3428 b) 386 c) 3248 d) 368
55
 Argument 13
7. Dacă a = 20 iar b + c = 990, atunci numărul a · b + a · c + 2010 · a este
egal cu:
a) 30000 b) 60000 c) 6000 d) 3000
8. Numărul 211 + 210 este egal cu:
a) 3062 b) 221 c) 6 · 29 d) 2110
9. Fie a şi b numere naturale, astfel ı̂ncât a2 + b2 = 100 şi n = a + 2 · b.
Produsul dintre cea mai mică şi cea mai mare valoare pe care o poate avea n
este egală cu:
a) 400 b) 440 c) 200 d) 220
10. Restul ı̂mpărţirii numărului 8484 + 4848 la 10 este:
a) 6 b) 2 c) 0 d) 12
11. Dacă n este un număr natural, vom nota s(n) suma cifrelor sale.
a) Dacă n = 567, calculaţi s(n + 1) − s(n);
b) Dacă n = 3799, calculaţi s(n) − s(n + 1);
c) Care este cel mai mic număr natural n pentru care s(n) − s(n + 1) = 35?
12. Cifrele a şi b satisfac egalitatea ab + 6 · b = ba + 5 · a.
a) Calculaţi suma S a tuturor numerelor de forma aba;
b) Care este cel mai mic număr natural n astfel ı̂ncât S − n să fie pătrat
perfect?
Testul a fost elaborat de:
(Prof. Ella Ilie - Şc. ”Nicolae Iorga” Baia Mare)
(Prof. Cristian Heuberger - C. N. ”Gh. Şincai” Baia Mare)

Clasa a IX-a

1. Să se rezolve ecuaţia x2 −[x]−2 = 0, unde [x] reprezintă partea ı̂ntreagă

a numărului x.
(Maria Pop)
2. Să se determine funcţiile f : R → R cu proprietatea
f ([x]) + f ({x}) = 2f (x) − x2 , pentru orice x ∈ R.
(Vasile Pop)
56
 Argument 13
3. Pe laturile AB, BC, CD, DA ale pătratului ABCD se consideră
punctele M, N, P, Q astfel ca AM ≥ M B, BN ≥ N C, CP ≥ P D şi DQ ≥ QA.
1
a) Să se arate că A(M N P Q) ≥ A(ABCD).
2• ˜
1
b) Să se arate că dacă x, y, z, t ∈ , 1 , atunci
2
x(1 − y) + y(1 − z) + z(1 − t) + t(1 − x) ≤ 1.
(Vasile Pop)

Clasa a X-a
 ‹
π
1. Fie x ∈ 0, astfel ca sin x ∈ Q şi cos x ∈ Q. Să se arate că:
2
1 1 √
a) + > 2 2.
sin x cos x
1 1
b) Numărul + nu este număr natural.
sin x cos x
(Maria Pop)
2. Fie p un număr prim şi n ≥ 2 un număr natural. Să se determine
numerele raţionale x1 , x2 , . . . , xn care verifică relaţia:
xn1 + pxn2 + p2 xn3 + · · · + pn−1 xnn = pn−1 x1 x2 . . . xn .
(Vasile Pop)
3. Să se rezolve sistemul de inecuaţii:
x1 x2 + y1 y2 ≤ 0, x1 x3 + y1 y3 ≤ 0, x1 x4 + y1 y4 ≤ 0,
x2 x3 + y2 y3 ≤ 0, x2 x4 + y2 y4 ≤ 0, x3 x4 + y3 y4 ≤ 0,
x21 + y12 > 0, x22 + y22 > 0, x23 + y32 > 0, x24 + y42 > 0.
(Vasile Pop)

Clasa a XI-a

1. Să se determine toate tripletele de numere complexe (a, b, c) cu pro-

prietatea:
a b c
|a| = |b| = |c| = 1 şi + + = 1.
b c a
(Maria Pop)
57
 Argument 13
2. Să se determine toate matricele A ∈ M4,2 (R) pentru care, dacă notăm
B = A · At = [bij ]i,j=1,4 ,
avem:
bii > 0, i = 1, 4 şi bij < 0 pentru orice i ̸= j.
(Vasile Pop)
3. Fie M o mulţime cu n ≥ 3 elemente.
Să se determine numărul perechilor (X, Y ) de submulţimi proprii, nevide care
verifică condiţiile:
a) X ∩ Y = ∅
b) X ∪ Y = M
c) X ⊂ Y şi X ̸= Y .
(Vasile Pop)

Clasa a XII-a

1. Fie matricele A, B ∈ Mn (C) şi c ∈ C astfel ca

A2 + B 2 − AB = cIn .
Să se arate că det(AB − BA) = 0 sau n este divizibil cu 3.
(Vasile Pop)
1 1 1
2. Se consideră şirul an = + + ··· + − ln ln n, n ≥ 2 şi
2 ln 2 3 ln 3 n ln n
notăm cu xn cel mai mic număr natural pentru care
1 1 1
+ + ··· + ≥ n.
2 ln 2 3 ln 3 xn ln xn
a) Să se arate că şirul (an )n≥2 este convergent.
ln xn+1
b) Să se arate că lim = e.
n→∞ ln xn

(Vasile Pop)
3. Să se determine toate funcţiile surjective f : R → R şi toate legile de
compoziţie ∗ : R × R → R care verifică relaţiile:
x ∗ x = 0, ∀ x ∈ R şi x ∗ (y ∗ z) = x ∗ y + f (z), ∀ x, y, z ∈ R.
(Vasile Pop)

58
 Argument 13
Premianţii concursului ”Argument”, ediţia a II-a

Clasa a V-a

Premiul I. Pop Vlad (C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare), Matei-Bledea

Alexandru (Şc. ”Simion Bărnuţiu” Baia Mare, clasa a IV-a)
Premiul al II-lea. Danil Lidia (Şc. ”George Coşbuc” Baia Mare), Mărieş
Maria (C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare), Neţa Răzvan (Şc. ”Nicolae Iorga”
Baia Mare)
Premiul al III-lea. Petca Diana (Şc. ”Nicolae Iorga” Baia Mare), Bojor
Barbu, Gălăţeanu Tiberiu, Lucaciu Sergiu, Nechita Ioana (C. N. ”Gheorghe
Şincai” Baia Mare)

Clasa a IX-a

Premiul I. Bretan Alice (C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare)

Premiul al II-lea. Cortel Sven (C. N. ”Mihai Eminescu” Satu Mare)
Premiul al III-lea. Berce Vasile (C. N. ”Mihai Eminescu” Satu Mare)

Clasa a X-a

Premiul I. Feier Florin (C. N. ”Vasile Lucaciu” Baia Mare)

Premiul al II-lea. Morar Andrei (C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare)
Premiul al III-lea. Suciu Vlad (C. N. ”Vasile Lucaciu” Baia Mare)

Clasa a XI-a

Premiul I. Balint Florin (C. N. ”Andrei Mureşanu” Dej)

Premiul al II-lea. Petrovan Marius (C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare)
Premiul al III-lea. Petrican Teodor (C. N. ”Andrei Mureşanu” Dej)

Clasa a XII-a

Premiul I. Horvat Mihaela (C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare)

Premiul al II-lea. Crişan Vlad (C. N. ”Vasile Lucaciu” Baia Mare)
Premiul al III-lea. Radu Andrada (C. N. ”Gheorghe Şincai” Baia Mare)

59
 Argument 13
Concursul ”Gheorghe Şincai” pentru micii
matematicieni, 28 aprilie 2011

1. Considerăm numerele:
a = 275 − (2 × 250 − 3 × 125)
b = 315 × 4 − [(544 + 4 × 64) : (25 × 3 − 27 : 3 + 14) + 9 × 11 × 10]
c = 25 × [40 − 36 × (21 − 4 × 5)] : (22 × 11 − 2 × n),
unde n este cel mai mic număr de 3 cifre impare mai mare decât 100.
1) Aflaţi numerele a, b, c şi ordonaţi-le crescător;
2) Arătaţi că a − b : 2 = 4 × c;
3) Aflaţi numărul necunoscut din egalitatea 2 × c − x = (a − b : 2) : 4.
2. La Concursul de matematică ”Gheorghe Şincai” pentru micii mate-
maticieni au participat 80 de elevi, care au avut de rezolvat un subiect format
din 3 probleme. Pentru o problemă corect rezolvată, un elev primeşte 10 puncte,
iar pentru o problemă nerezolvată i se scade un punct. Prima problemă a
fost rezolvată de jumătate dintre elevii participanţi, a doua problemă a fost
rezolvată de un număr de elevi cu 20 mai mare decât ı̂n cazul primei probleme.
În total au fost 161 probleme notate cu 10.
1) Câţi elevi au rezolvat corect problema a treia?
2) Care este suma punctelor obţinute de toţi elevii?
Există cel puţin un elev care a rezolvat toate problemele? (justificaţi)
3. Se dă şirul de numere: 0, 5, 10, 15, 20, 25, . . .
1) Care este suma primilor 8 termeni ai şirului?
2) Care este termenul aflat pe poziţia 2011?
3) Care sunt primii patru termeni din şir care au proprietatea că fiecare
este egal cu răsturnatul său?
Testul a fost elaborat de:
(Prof. Cristian Heuberger - C. N. ”Gh. Şincai” Baia Mare)
(Prof. Nicolae Muşuroia - C. N. ”Gh. Şincai” Baia Mare)

60
 Argument 13
Rezolvarea problemelor din numărul anterior

Clasa a IX-a

1. Fie d1 < d2 < · · · < dk , divizorii proprii ai numărului natural n.

i) Să se calculeze produsul d1 · d2 · . . . · dk .
ii) Să se arate că nk este un pătrat perfect.

(Gheorghe Râmbu)

Soluţie. i) Avem că numărul natural di (i ∈ 1, k) este divizor propriu al lui

n
n ⇔ , este divizor propriu al lui n. Atunci mulţimea {d1 , d2 , . . . , dk } =
di
§ ª
n n n n n n
, ,..., şi d21 d22 . . . d2k = d1 · d2 · . . . · dk · · · ... · = nk , deci
d1 d2 dk √ d1 d2 dk
d1 · d2 · . . . · dk = nk .
ii) Din i) rezultă că nk = (d1 · d2 · . . . · dk )2 , de unde se obţine concluzia.

2. Să se arate că ı̂n orice triunghi ABC ascuţitunghic avem

cos B cos C cos C · cos A cos A · cos B 3

+ + ≥ .
cos A cos B cos C 2
(Nicolae Muşuroia)

cos B · cos C cos B · cos C sin A tg A

Soluţie. Deoarece = · = şi
cos A sin(B + C) cos A tg B + tg C
analoagele, atunci
X cos B · cos C X tg A 3
= ≥
cos A tg B + tg C 2

conform inegalităţii lui Nesbitt.

3. Fie a, b, c numere reale strict pozitive. Să se arate că

 ‹
1 1 1 1 1 1
3x2 − 4 + + x+ + + ≥ 0, ∀ x ∈ R.
a+b b+c c+a ab bc ca

(Nicolae Muşuroia)
61
 Argument 13
Soluţie. Discriminantul ecuaţiei este:
 ‹
2  ‹
1 1 1 1 1 1
∆ = 16 + + − 12 + +
a+b b+c c+a ab ac ca
 ‹  ‹
1 1 1 2 1 1 1
≤4 √ +√ +√ − 12 + +
ab bc ca ab bc ca
 ‹  ‹
1 1 1 1 1 1
=8 √ + √ + √ −8 + +
a bc b ac c ab ab bc ca
8 €√ √ √ Š
= bc + ca + ab − (a + b + c)
abc
8 ”√ √ √ √ √ √ √ √ √ —
= b · c + c · a + a · b − ( a)2 − ( b)2 − ( c)2 ≤ 0,
abc
de unde rezultă concluzia.
4. Se consideră triunghiul ascuţitunghic ABC ı̂nscris ı̂n cercul C(O; R).
Să se arate că, dacă R1 , R2 , R3 sunt razele cercurilor circumscrise triunghiu-
rilor AOB, BOC, respectiv COA, atunci
2 1 1 1 3
< + + ≤ .
R R1 R2 R3 R
(Nicolae Muşuroia)

Soluţie. Avem că

OB · OC · BC R2 · a a 2R sin A R
R2 = = = = =
4SBOC Õ
2R2 sin(BOC) 2 sin(2A) 4 sin A · cos A 2 cos A
şi analoagele.
A

B C

Atunci:
1 1 1 2 2 3 3
+ + = (cos A + cos B + cos C) ≤ · =
R1 R2 R3 R R 2 R
62
 Argument 13
şi
A B C
cos A + cos B + cos C = 1 + 4 sin · · sin > 1,
2 2 2
1 1 1 2
deci + + > .
R1 R2 R3 R
5. Se consideră numerele strict pozitive a1 , a2 , b1 , b2 . Să se arate că
È È È
(a1 + a2 )x2 − 2 [a1 ] · [b1 ] + {a1 } · {b1 } + [a2 ] · [b2 ]
È 
+ {a2 } · {b2 } x + b1 + b2 ≥ 0, ∀ x ∈ R.

(Nicolae Muşuroia, Ion Savu)

Soluţie. Arătăm că discriminantul ∆ ≤ 0. Avem:

È È È È 2
∆=4 [a1 ] · [b1 ] + {a1 } · {b1 } + [a2 ] · [b2 ] + {a2 } · {b2 }
− 4(a1 + a2 )(b1 + b2 )
C−B−S
≤ 4 ([a1 ] + {a1 } + [a2 ] + {a2 }) ([b1 ] + {b1 } + [b2 ] + {b2 })
− 4(a1 + a2 )(b1 + b2 ) = 0.
6. Să se arate că
x + y2 y + z2 z + x2
3 3
+ 3 3
+ ≤ 1, ∀ x, y, z ∈ [0, 1].
4+y +z 4+z +x 4 + x3 + y 3
(Gheorghe Boroica)

x + y2 x + y2
Soluţie. Cum x, y, z ∈ [0, 1], avem că 3 3
≤ şi
4+y +z 3 + x3 + y 3 + z 3
analoagele. Membrul stâng S se majorează astfel:
x + y + z + x2 + y 2 + z 2 not
S≤ = S1 .
3 + x3 + y 3 + z 3
Relaţia
S1 ≤ 1 ⇔ x + y + z + x 2 + y 2 + z 2 ≤ 3 + x 3 + y 3 + z 3
X X
⇔ (x3 + 1 − x − x2 ) ≥ 0 ⇔ (x + 1)(x − 1)2 ≥ 0,
relaţie adevărată, deci S ≤ 1 este adevărată.
Să mai observăm că avem egalitate pentru x = y = z = 1.
63
 Argument 13
7. Să se arate că, dacă a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi şi
α ∈ [1, ∞), atunci
a b c 3
+ + ≥ .
α(b + c) − a α(c + a) − b α(a + b) − c 2α − 1
(Gheorghe Boroica)

Soluţie. Din ipoteză avem că numitorii sunt strict pozitivi şi
X a
not
S = (1)
α(b + c) − a
cycl
X a2 Bergstrom (a + b + c)2
= ≥
α(ab + ac) − a2 2α(ab + ac + bc) − (a2 + b2 + c2 )
cycl

Cum relaţia
(a + b + c)2 3
≥
2α(ab + ac + bc) − (a2 + b2 + c2 ) 2α − 1
X X X X
⇔ (2α − 1) a2 + 2(2α − 1) ab ≥ 6α ab − 3 a2
X X X X
⇔ (2α + 2) a2 ≥ (2α + 2) ab ⇔ a2 ≥ ab,

este adevărată, folosind (1) se obţine concluzia.

Observaţie. Pentru α = 2 se obţine Problema C:3175 din G.M. 6/07, autor
D. M. Bătineţu-Giurgiu.
8. Notăm cu la , lb , lc lungimile bisectoarelor interioare unui triunghi ABC
şi cu r raza cercului ı̂nscris triunghiului. Să se arate că
la + lb + lc ≥ 9r.
(Ludovic Longaver, Liceul ”Németh László”)

Soluţie. Avem că

 ‹
S 2S 2S 1 1 1
la + lb + lc ≥ ha + hb + hc =
+ + = 2S + +
a b c a b c
 ‹  ‹
1 1 1 1 1 1
=2·p·r + + = r(a + b + c) + + ≥ 9r.
a b c a b c
Să observăm că avem egalitate dacă şi numai dacă triunghiul ABC este echi-
lateral.
64
 Argument 13
9. Să se arate că triunghiul ABC, ı̂n care avem relaţia
3 2
ha · hb + hb · hc + hc · ha = (a + b2 + c2 ),
4
este echilateral.
(Ludovic Longaver, Liceul ”Németh László”)

Soluţie. Deoarece ha ≤ ma şi analoagele, avem că

ha · hb + hb · hc + hc · ha ≤ ma · mb + mb · mc + mc · ma
3
≤ m2a + m2b + m2c = (a2 + b2 + c2 ).
4
Egalitatea se obţine ı̂n cazul ı̂n care ı̂nălţimile triunghiului sunt egale cu medi-
anele corespunzătoare şi care la rândul lor sunt egale ı̂ntre ele, deci triunghiul
ABC este echilateral.

10. Se consideră funcţia f : R → R care verifică ecuaţia funcţională

f (x) = x · f (1 − {x}), ∀ x ∈ R. Să se determine funcţia f , ştiind că
n
X n(n + 1)
f (k) = , ∀ n ∈ N∗ .
2
k=1

(Gheorghe Gherasim, Liceul ”Regele Ferdinand”, Sighetu Marmaţiei)

Soluţie. Notând a = f (1) obţinem f (k) = kf (1) = k · a, ∀ k ∈ Z.

Pn n(n + 1) n(n + 1) n(n + 1)
Din f (k) = rezultă că a= deci a = 1.
k=1 2 2 2
Pentru x ∈ (0, 1) avem
f (x) = x · f (1 − x) (1)
Înlocuind ı̂n (1) pe x cu 1 − x, găsim că
f (1 − x) = (1 − x)f (x) (2)
Din (1) şi (2) rezultă că f (x) = x(1 − x)f (x), ∀ x ∈ (0, 1), deci f (x) = 0,
∀ x ∈ (0, 1), de unde f (1 − {x}) = 0, ∀ x ∈ R\Z, adică f (x) = 0, ∀ x ∈ R\Z.
Dacă x = k ∈ Z, avem că f (k) = k · f (1 − {k}) = k · f (1) = k. Aşadar, funcţia
căutată este ¨
k, x = k ∈ Z
f (x) =
0, x ∈ R\Z.

65
 Argument 13
11. Să se arate că:
a) Ecuaţia 9x2 + 5y = 7 nu are soluţii ı̂n numere ı̂ntregi.
b) Ecuaţia 9x2 + 5y = 4 are o infinitate de soluţii ı̂n numere ı̂ntregi.
(Gheorghe Gherasim, Liceul ”Regele Ferdinand”, Sighetu Marmaţiei)

Soluţie. a) Din 9x2 + 5y = 7 ⇒ 10x2 + 5y = 7 + x2 , deci 5/(7 + x2 ).

Aceasta este o contradicţie deoarece nici un pătrat perfect nu are cifra unităţilor
8 sau 3.
b) Avem: 9x2 + 5y = 4 ⇔ 9x2 + 5y = 9 − 5 ⇔ 5(y + 1) = 9(1 − x2 ).
De aici rezultă că (∃) k ∈ Z astfel ı̂ncât y + 1 = 9k, de unde y = 9k − 1 şi
x2 = 1 − 5k, k ∈ Z− ∪ {0}. Notând k = −m, m ∈ N, găsim că y = −9m − 1 şi
x2 = 5m + 1. Cum ultima ecuaţie are o infinitate de soluţii ı̂n Z, căci pentru
m = 5p2 + 2p, p ∈ N, se poate lua x = ±(5p + 1), concluzia se impune.
12. Să se determine numerele a, b, c > 0 ştiind că
a2 − a + 1 b2 − b + 1 c2 − c + 1 3
+ + = .
b+c c+a a+b 2
(Gheorghe Boroica)

Soluţie. Cum x2 − x + 1 ≥ x, ∀ x ∈ R, cu egalitate pentru x = 1, avem:

X a2 − a + 1 X a N esbitt 3
E= ≥ ≥ .
b+c b+c 2
Egalitatea are loc si rezultă că a = b = c = 1.
13. Să se determine funcţiile f : R → R pentru care
f (x · y) ≥ x2010 · f (y), ∀ x, y ∈ R.
(Marin Bancoş, Universitatea de Nord Baia Mare)
1
Soluţie. Pentru x ̸= 0 şi x1 = , y1 = xy avem:
x
 ‹
1 1
f (x1 y1 ) ≥ x1 · f (y1 ) ⇔ f
2010
xy ≥ 2010 · f (xy)
x x
1
⇔ f (y) ≥ 2010 · f (xy) x2010 (> 0) ⇔ x2010 · f (y) ≥ f (xy).
x
Prin urmare:
x2010 · f (y) ≥ f (xy), (∀) x, y ∈ R, x ̸= 0. (1)
Din enunţ ı̂nsă avem că:
f (xy) ≥ x2010 · f (y), (∀) x, y ∈ R. (2)
66
 Argument 13
Aşadar, folosind relaţiile (1) şi (2), obţinem imediat că:
f (xy) = x2010 · f (y), (∀) x, y ∈ R, x ̸= 0. (3)
Pentru (∀) x ∈ R, x ̸= 0 şi y = 0, relaţia (3) devine:
(x−oarecare)
f (0) = x2010 · f (0) ⇒ f (0) = 0. (4)
Să observăm că relaţia (3) este satisfăcută şi pentru x = 0, deoarece pentru
această valoare relaţia devine:
f (0 · y) = 02010 · f (y) ⇔ f (0) = 0,
iar această egalitate este chiar (4), egalitate deja demonstrată.
Prin urmare avem:
f (xy) = x2010 · f (y), (∀) x, y ∈ R.
Pentru y = 1 această relaţie devine:
(o constantă)
f (x) = x2010 · f (1) , (∀) x ∈ R.
Aşadar, funcţiile căutate sunt:
f : R → R, f (x) = k · x2010 ,
unde k ∈ R este o constantă reală fixată.
¨
x·z =y·t
14. Să se rezolve sistemul ştiind că x, y, z, t ∈ N∗ , x ̸= y,
xz = y t
iar z şi t sunt prime ı̂ntre ele.
(Cristian Heuberger)

Soluţie. Putem considera pentru ı̂nceput x < y, rezultând imediat din prima
ecuaţie că z > t. Numerele z şi t fiind prime ı̂ntre ele, tot din prima ecuaţie
rezultă z|y. Există aşadar p ∈ N∗ astfel ı̂ncât y = p · z. Deducem imediat
x = p · t.
A doua ecuaţie devine (p · t)z = (p · z)t sau altfel scris pz−t · tz = z t . Cum z şi
t sunt prime ı̂ntre
§
ele şi t < z, rezultă t = 1.
x·z =y
Sistemul devine şi de aici xz = x · z sau xz−1 = z.
xz = y
Dacă x = 1, atunci z = 1(= t), ceea ce nu convine.
Dacă x ≥ 2, atunci xz−1 ≥ 2z−1 > z, ∀ z ≥ 3.
Dacă z = 3 am obţine x2 = 3, ceea ce nu convine.
Aşadar z = 2 şi de aici x = 2, y = 4.
Dacă y < x, printr-un raţionament similar se obţine z = 1, t = 2, y = 2, x = 4.
Mulţimea soluţiilor este S = {(2, 4, 2, 1), (4, 2, 1, 2)}.
67
 Argument 13
15. Se consideră triunghiul ABC şi punctele M ∈ (BC), N ∈ (AC),
PA NA
P ∈ (AB), astfel ı̂ncât AM ∩ BN ∩ CP = {Q}. Notăm = x, = y.
PB NC
a) Să se demonstreze că Q este centrul de greutate al △M N P dacă şi
numai dacă Q este centrul de greutate al △ABC.
b) Să se demonstreze că
(1 + x)AB + (1 + y)AC + (x + y)BC
AQ + BQ + CQ < .
1+x+y
c) Să se demonstreze că se poate construi un triunghi cu laturile de lungime

AQ, x · BQ, y · CQ.

(Dana Heuberger)

Soluţie. a) ” ⇐ ” Evident.
A
” ⇒ ” Din teorema lui Ceva avem:
PA MB NC MB y
· · =1⇔ = .
PB MC NA MC x N
P
Din teorema lui Van Aubel obţinem:
QA PA NA
= + = x+y. Q
QM PB NC
B C
Avem:
−→ −→ −→ −→ −→ −→
−−→ xLB + y LC −→ LA + xLB −−→ LA + y LC
(∀) L ∈ P, LM = , LP = , LN =
x+y 1+x 1+y
şi
−→ −−→ −→ −→ −→
−→ LA + (x + y)LM LA + xLB + y LC
(∀) L ∈ P, LQ = = . (*)
1+x+y 1+x+y
Q este centrul de greutate al triunghiului M N P , deci
−→ −−→ −−→ −→
(∀) L ∈ P, 3LQ = LM + LN + LP ⇔
3 −→ 3x −→ 3y −→
(∀) L ∈ P, LA + LB + LC =
1+x+y 1+x+y 1+x+y
 ‹  ‹  ‹
1 1 −→ x x −→ y y −→
= + LA + + LB + + LC.
1+x 1+y x+y 1+x x+y 1+y
68
 Argument 13
−→ −−→
Pentru L = C ı̂n relaţia precedentă, deoarece vectorii CA şi CB formează
o bază, obţinem: 8
>
>
3 1
< = + 1
1 + x + y 1 + x 1+y
> 3x x x
>
: = + .
1+x+y 1+x x+y
Înmulţind prima relaţie cu x şi egalând-o cu cea de-a doua, obţinem x = 1.
Înlocuind ı̂n sistem, obţinem y = 1. Aşadar [BN ] şi [CP ] sunt mediane, deci
Q este centrul de greutate al triunghiului ABC.
b) Punând succesiv L = A, L = B şi L = C ı̂n relaţia (∗), obţinem:
−−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→
−→ xAB + y AC −−→ BA + y BC −−→ CA + xCB
AQ = , BQ = şi CQ = .
1+x+y 1+x+y 1+x+y
Rezultă
xAB + yAC AB + yBC AC + xBC
AQ < , BQ < , CQ <
1+x+y 1+x+y 1+x+y
şi, adunând inegalităţile, deducem concluzia.
−→ −−→ −−→ → −
c) AQ + xBQ + y CQ = 0 .

Clasa a X-a

1. Să se rezolve ı̂n mulţimea numerelor naturale nenule ecuaţia

√ √
2 2x·log2 x + x 2x·logx 2 = 2x + x2 .
(Ludovic Longaver, Liceul ”Németh László”)

Soluţie. Pentru x ∈ N∗ \{1} √ pozitivitatea √

expresiilor care intervin este asigu-
rată. Arătăm la ı̂nceput că 2 2x log2 x = x 2x logx 2 . Într-adevăr, prin logarit-
mare ı̂n baza doi, se obţine:
È È È È
2x log2 x = 2x logx 2 · log2 x ⇔ 2x log2 x = 2x log2 x,
ceea ce este adevărat. Ecuaţia devine:
√ 2x + x2
2 2x log2 x = . (1)
2
Deoarece
√ x+log2 (x2 ) p √ 2x + x2
2 2x log2 x ≤ 2 2 = 2x · 2log2 (x2 ) = 2x · x2 ≤ ,
2
69
 Argument 13
se obţine egalitate (1) dacă şi numai dacă x = log2 (x2 ) ⇔ 2x = x2 , ceea ce
ı̂n mulţimea numerelor naturale nenule este verificată numai pentru x = 2 şi
x = 4.

2. Fie funcţia f : R → R, f ◦ f ◦ f = f .
a) Să se demonstreze că f este injectivă dacă şi numai dacă f este surjec-
tivă.
b) Daţi un exemplu de funcţie f care nu este injectivă, are proprietatea din
enunţ şi nu este constantă.
c) Să se arate că există o infinitate de funcţii f bijective cu proprietatea
din enunţ şi care nu sunt monotone pe nici un interval din R.
d) Să se demonstreze că există o infinitate de funcţii f , astfel ı̂ncât ∀ x ∈ R,
f (x) ≤ x.

(Dana Heuberger )
f inj
Soluţie. a) ” ⇒ ” ∀ x ∈ R, f (f (f (x))) = f (x) ⇔ ∀ x ∈ R, f (f (x)) = x ⇔
f ◦ f = 1R , deci f este şi surjectivă.
” ⇐ ” Deoarece f este surjectivă, ∀ y ∈ R, ∃ x ∈ R astfel ı̂ncât f (x) = y.
Aşadar, ∀ y ∈ R, y = f (x) = f (f (f (x))) = f (f (y)), adică f ◦ f = 1R , deci f
este şi injectivă. 8
< x, x ∈ [−1, 1]
b) f : R → R, f (x) = [x] este un exemplu. Sau f (x) = 1
:
, x ∈ R\[−1, 1].
¨ x
−x + a, x ∈ Q
c) f : R → R, f (x) = , cu a ∈ Q, verifică cerinţa.
x, x ∈ R\Q
d) Din ipoteză rezultă că ∀ x ∈ R, f (x) = f (f (f (x))) ≤ f (f (x)) ≤ f (x),
deci
∀ x ∈ R, f (f (x)) = f (x).

Obţinem că f /Im(f ) = 1Im(f ) .

¨
x, x ∈ [a, ∞)
De exemplu, pentru a ∈ R, funcţiile f : R → R, f (x) =
a, x ∈ (−∞, a)
sunt soluţii.

3. Fie patrulaterul inscriptibil ABCD şi punctul M pe cercul său cir-

cumscris. Fie M ′ punctul diametral opus lui M şi H1 , H2 , H3 , H4 respectiv
ortocentrele triunghiurilor M AB, M BC, M ′ CD, M ′ AD.
a) Să se demonstreze că H1 H2 H3 H4 este paralelogram.
70
 Argument 13
b) Dacă G1 şi G2 sunt respectiv centrele de greutate ale triunghiurilor
H1 CD şi H3 AB, să se determine locul geometric al punctelor segmentului
[G1 G2 ], atunci când M parcurge cercul.
(Dana Heuberger )

Soluţie. a) Notând cu literele mici corespunzătoare afixele punctelor din enunţ,

ı̂ntr-un sistem de axe de coordonate cartezian cu centrul ı̂n centrul O al cercului
circumscris patrulaterului ABCD şi cu r raza acestui cerc.
Obţinem h1 = m + a + b, h2 = m + b + c, h3 = −m + c + d, h4 = −m + d + a
şi apoi h1 + h3 = h2 + h4 .
b) Avem
h1 + c + d m + a + b + c + d h3 + a + b −m+a+b+c+d
g1 = = , g2 = = .
3 3 3 3
Apoi
a+b+c+d |m| r a+b+c+d | − m| r
g1 − = = , g2 − = = ,
3 3 3 3 3 3
‚ ‚ Œ Œ
a+b+c+d r not
deci G1 şi G2 se află pe cercul C Q , = C.
3 3
2m |2m| 2r
Deoarece g1 − g2 = , rezultă că G1 G2 = |g1 − g2 | = = şi că
3 3 3
−−−→ 2−−→
G2 G1 = OM , deci [G1 G2 ] este diametrul cercului C paralel cu [OM ]. Aşadar
3
locul geometric este discul [C].
4. Să se arate că dacă a, b, c ∈ (0, 1) sau a, b, c ∈ (1, ∞), atunci
1 1 1 3
+ + ≤ .
loga b · logb c+ logc a logb c · logc a+ loga b logc a · loga b+ logb c 2

(Nicolae Muşuroia)

Soluţie. Notăm: x = loga b > 0, y = logb c > 0, z = logc a > 0, deci xyz = 1.
Atunci:
1 1 1 z x y
+ + = 2
+ 2
+
xy + z yz + x zx + y xyz + z xyz + x xyz + y 2
z x y 1 1 1 3
= + + ≤ + + = .
1 + z2 1 + x2 1 + y2 2 2 2 2
71
 Argument 13
5. Să se rezolve ı̂n mulţimea numerelor reale pozitive ecuaţia
ax1 + 3ax2 + 5ax3 + · · · + (2n−1)axn = n2 , unde a > 0, a ̸= 1, n ∈ N∗ .
(Nicolae Muşuroia)

Soluţie. Ecuaţia devine (ax1 − 1) + 3(ax2 − 1) + · · · + (2n − 1)(axn − 1) = 0.

Cum fiecare termen al membrului stâng este pozitiv dacă a > 1 şi negativ dacă
a ∈ (0, 1), obţinem axi = 1, i = 1, n. Deci x1 = x2 = · · · = xn = 0.
6. Să se rezolve sistemul
8
2[x] + 2{y} = 2 2 +1
z
>
<
2[y] + 2{z} = 2 2 +1 .
x

>
: y
2[z] + 2{x} = 2 2 +1
(Nicolae Muşuroia)

Soluţie. Adunând cele trei egalităţi obţinem:

€√ √ √ Š € Š € Š € Š
2 2x + 2y + 2z = 2[x] + 2{x} + 2[y] + 2{y} + 2[z] + 2{z}
p p p €√ √ √ Š
≥ 2 2[x] · 2{x} + 2 2[y] · 2{y} + 2 2[z] · 2{z} = 2 2x + 2y + 2z ,
deci avem egalitate ı̂n inegalitatea mediilor. Atunci
2[x] = 2{x} ⇒ [x] = {x} ⇒ x = 0
2[y] = 2{y} ⇒ [y] = {y} ⇒ y = 0
2[z] = 2{z} ⇒ [z] = {z} ⇒ z = 0.
7. Pentru triunghiul ABC notăm cu zA , zB , zC , respectiv zG , afixele
vârfurilor, respectiv ale centrului de greutate. Să se arate că, dacă
zG − zA zG − zB zG − zC
+ + = 3,
zG − zB zG − zC zG − zA
atunci triunghiul ABC este echilateral.
(Nicolae Muşuroia)

Soluţie. s
X |zG − zA | |zG − zA |
≥3 Π
3
3= = 3.
|zG − zB | |zG − zB |
Deci avem egalitate ı̂n inegalitatea mediilor. Atunci:
|zG − zA | = |zG − zB | = |zG − zC | ⇒ GA = GB = GC,
72
 Argument 13
rezultă că triunghiul ABC este echilateral.
8. Se consideră mulţimea E = {1, 2, 3, . . . , n}, n ∈ N∗ . Să se determine
numărul de soluţii ale ecuaţiei X ∪ Y ∪ Z = E, ştiind că orice element al
mulţimii E apare cel puţin ı̂n două dintre mulţimile X, Y şi Z. Generalizare.
(Gheorghe Boroica)

Soluţie. Pentru orice a ∈ E = X ∪Y ∪Z avem exact 4 posibilităţi: (a ∈ X ∩Y ),

sau a ∈ X ∩ Z, sau a ∈ Y ∩ Z, sau a ∈ X ∩ Y ∩ Z). Cum E are n elemente,
numărul de soluţii este 4n conform principiului produsului.
Generalizare. Dacă E = {1, 2, 3, . . . , n}, n ∈ N∗ , atunci numărul de soluţii
(X1 , X2 , . . . , Xk ) ale ecuaţiei X1 ∪ X2 ∪ · · · ∪ Xk = E (k ∈ N, k ≥ 2 fixat), cu
proprietatea că fiecare element din E apare ı̂n cel puţin două dintre mulţimile
X1 , X2 , . . . , Xk , este egal cu (2k − k − 1)n .
Într-adevăr, fiecare element a ∈ E apare ı̂n exact i mulţimi, i ∈ 2, k, ı̂n Cki
moduri. Aşadar, pentru ∀ a ∈ A avem Ck2 + Ck3 + · · · + Ckk = 2k − k − 1
posibilităţi. Cu principiul produsului, deoarece card (E) = n, ecuaţia dată va
avea (2k − k − 1)n soluţii.
9. Să se arate că ı̂n orice triunghi ABC ascuţitunghic avem
1 1 1 1
+ + ≥ n−1 , ∀ n ∈ N∗ .
(tg A · tg B)n (tg B · tg C) n (tg C · tg A) n 3
(Gheorghe Boroica)

Soluţie. Triunghiul ABC fiind ascuţitunghic, avem că:

tg A + tg B + tg C = tg A · tg B · tg C,
deci
1 1 1
+ + = 1,
tg A · tg B tg A · tg C tg B · tg C
1 1 1
adică x + y + z = 1, unde x = ;y= ;z= .
tg A · tg B tg A · tg C tg B · tg C
Deoarece x, y, z > 0 şi funcţia f : [0, ∞) → R, f (x) = xn este convexă,
 ‹
x + y + z Jensen f (x) + f (y) + f (z)
avem că f ≤ , adică
3 3

x + y + z n 1
xn + y n + z n ≥ 3 = n−1 ,
3 3
adică are loc inegalitatea cerută.
Observaţie. Dacă triunghiul ABC este obtuzunghic, atunci pentru n par
73
 Argument 13
inegalitatea de demonstrat este adevărată (se ı̂nlocuiesc două din variabilele
x, y, z cu opusele acestora), iar pentru n impar inegalitatea de demonstrat este
2π π
falsă. Într-adevăr, luând triunghiul ABC cu A = , B = C = , avem
3 6
1 √
că tg B = tg C = √ şi tg A = − 3, deci membrul stâng al inegalităţii de
3
demonstrat devine
1 1 1 n impar 1 1 − 2 · 3n 1
S= n
+ n+ n
= n
−2= < n−1 .
(−1) 3 (−1) 3 3n 3
10. Fie n un număr ı̂ntreg dat. Rezolvaţi ı̂n numere reale ecuaţia
[x] + [log2 x] = n + 2n−1 .
(Cristinel Mortici, Universitatea ”Valahia”, Târgovişte)
Soluţie. Dacă n ≤ 0, atunci ecuaţia nu are soluţii deoarece 2n−1 ̸∈ Z.
Dacă n = 1, ecuaţia devine [x] + [log2 x] = 2. Cum x ≥ 2 nu convine
căci [x] + [log2 x] ≥ 3, analizând cazurile x ∈ (0, 1) şi x ∈ [1, 2), deducem că
[x] + [log2 x] < 2, deci ecuaţia nu are soluţie.
Dacă n ≥ 2, atunci x ≤ 2n−1 este prea mic, iar x ≥ 2n este prea mare, deci
2n−1
< x < 2n şi ı̂n consecinţă, [log2 x] = n − 1. Ecuaţia devine:
[x] = 2n−1 + 1 ⇔ 2n−1 + 1 ≤ x < 2n−1 + 2.
” Š
În concluzie, soluţia este S = 2n−1 + 1, 2n−1 + 2 .

11. Fie a, b, c, d numere reale strict pozitive cu proprietatea că a10 + b10 +
c10 + d10 + 10abcd = 14. Să se demonstreze că
ab + ac + ad + bc + bd + cd ≥ 6abcd.
(Horia Zlampareţ)
P
Soluţie. Presupunem prin absurd că ab < 6abcd, deci
6abcd 6 √
= P 1 ≤ a3 b3 c3 d3 , de unde abcd > 1.
6
1< P (1)
ab ab
Pe de altă parte,
√ È
a10 + b10 + c10 + d10 ≥ 4 a10 · b10 · c10 · d10 = 4 4 (abcd)10 > 4.
4
(2)
Utilizând inegalităţile (1) şi (2) obţinem că
a10 + b10 + c10 + d10 + 10abcd > 4 + 10 = 14,
contradicţie cu ipoteza. Aşadar, presupunerea făcută este falsă.
74
 Argument 13
12. Să se demonstreze că ı̂n orice triunghi are loc inegalitatea

a2 b2 c2
+ 2 + 2 ≤ 1,
b2 + 4mb R c + 4mc R a + 4ma R
notaţiile fiind cele uzuale.

(Marin Bancoş, Universitatea de Nord Baia Mare)

Soluţie. Vom demonstra pentru ı̂nceput că ı̂n orice triunghi

b2 + c2 ≤ 4ma R,

şi analoagele.
Fie ABC un triunghi oarecare, M mijlocul segmentului (BC) şi N intersecţia
lui AM cu cercul circumscris △ABC. Se observă fără dificultate că:

AM MC BM · M C ·
a a
a2
△AM C ∼ △BM N ⇒ = ⇔ MN = = 2 2 = .
BM MN AM ma 4ma
A

B M
C

N
Dar
a2 |·4ma
AN ≤ 2R ⇔ AM + M N ≤ 2R ⇔ ma + ≤ 2R ⇔ 4m2a + a2 ≤ 8ma R.
4ma

Înlocuind ı̂n această relaţie

2(b2 + c2 ) − a2
m2a = ,
4
se obţine imediat inegalitatea de demonstrat:

b2 + c2 ≤ 4ma R.
75
 Argument 13
Folosind acum această inegalitate obţinem:

1
b2 + c2 ≤ 4ma R ⇔ a2 + b2 + c2 ≤ a2 + 4ma R ⇔
a2 + 4ma R
1 |·c2 c2 c2
≤ ⇔ 2 ≤ 2 .
a2 2
+b +c2 a + 4ma R a + b2 + c2

În acelaşi mod obţinem ı̂ncă două relaţii similare.

Avem aşadar:

a2 a2
≤
b2 + 4mb R a2 + b2 + c2
2
b b2
≤
c2 + 4mc R a2 + b2 + c 2
2
c c2
2
≤ 2
a + 4ma R a + b2 + c2

Adunând membru cu membru aceste inegalităţi, se obţine imediat inegalitatea

de demonstrat:

a2 b2 c2
+ + ≤ 1.
b2 + 4mb R c2 + 4mc R a2 + 4ma R
13. Să se rezolve ı̂n mulţimea numerelor reale ecuaţia

2x+1 + 25−x = −x2 + 4x + 70.

(Gheorghe Boroica)

Soluţie. Deoarece membrul stâng reprezintă o funcţie strict convexă, iar mem-
brul drept una strict concavă, ecuaţia are cel mult două soluţii. Se verifică uşor
faptul că x = −1 şi x = 5 sunt soluţii, deci mulţimea soluţiilor este S = {−1; 5}.

14. În tetraedrul [A1 A2 A3 A4 ] notăm cu S aria totală şi cu Sk aria feţei
opuse vârfului Ak , k ∈ {1, 2, 3, 4}. Să se demonstreze că

4 √ √
X 1 8· a− b
≥ √ , ∀ a, b ∈ (0, ∞).
a · S 2 + b · Sk2 2 · a · a · S2
k=1

(D. M. Bătineţu-Giurgiu)
76
 Argument 13
Soluţie. Fie
4 4
X 1 X a · S2
t= ⇔ a · S 2
· t =
aS 2 + bSk2 a · S 2 + b · Sk2
k=1 k=1
4   4
X a·S 2 X bSk2
⇔ a · S2 · t − 4 = − 1 ⇔ 4− a · S 2 · t = (1)
a · S + b · Sk
2 2 aS + bSk2
2
k=1 k=1
Deoarece
4 4 √ 4 √
X b · Sk2 X b · Sk2 b X Sk b
≤ √ = √ · = √ ,
a · S 2 + b · Sk2 2 ab · S · Sk 2 a S 2 a
k=1 k=1 k=1

folosind (1) deducem că

√ √ √ √
b b 8 a− b
4−a·S ·t≤ √ ⇔4− √ ≤a·S ·t⇔
2 2
√ ≤ t,
2 a 2 a 2a · a · S 2
ceea ce demonstrează enunţul.
15. Să se demonstreze că
x3 y3 z3 x+y+z
+ + ≥ , ∀ x, y, z ∈ (0, ∞).
2
x + xy + y 2 2
y + yz + z 2 z +z·x+x
2 2 3
(D. M. Bătineţu-Giurgiu)
Soluţie. Vom arăta că:
x3 2x − y
2 2
≥ , ∀ x, y > 0
x + xy + y 3
⇔ 3x3 ≥ (2x − y)(x2 + xy + y 2 ), ∀ x, y > 0
⇔ 3x3 ≥ 2x3 + 2x2 y + 2xy 2 − x2 y − xy 2 − y 3 , ∀ x, y > 0
⇔ x3 + y 3 ≥ x2 y + xy 2 , ∀ x, y > 0
⇔ (x + y)(x2 − xy + y 2 ) ≥ xy(x + y), ∀ x, y ≥ 0
⇔ (x + y)(x − y)2 ≥ 0, ∀ x, y > 0,
ceea ce este evident.
Aşadar,
X x3 X 2x − y 2x − y 2y − z 2z − x x+y+z
≥ = + + = ,
x2 + xy + y 2 3 3 3 3 3
ceea ce trebuia demonstrat.
Să mai observăm că avem egalitate pentru x = y = z.

77
 Argument 13
Clasa a XI-a

1
1. Să se determine toate funcţiile f : [0, 1] → R continue ı̂n x = şi care
2
au proprietatea
 √ 
k
x
f (x) = f √ √ , ∀ x ∈ [0, 1],
k
x+ k1−x
unde k ≥ 2 este un număr natural fixat.
(Sever Pop)

Soluţie. Fie x0 ∈ [0, 1] arbitrar. Atunci avem:

 √
k x

0 not
f √ √ = f (x1 )
k x + k 1 − x
0 0
 √
k x

1 not
=f √ √ = f (x2 ) = f (x3 ) = · · · = f (xn ) = . . . ,
k x + k 1 − x
1 1
√
k x
n
unde şirul (xn )n≥1 verifică relaţia xn+1 = √ √ , ∀ n ∈ N.
k x
n+
k
1 − xn
Dacă x0 = 0, atunci şirul (xn )n≥0 converge constant la 0.
Dacă x0 = 1, atunci şirul (xn )n≥0 converge constant la 1.
Dacă x0 ∈ (0, 1), atunci xn ∈ (0, 1), ∀ n ∈ N (inducţie) şi din recurenţă
obţinem:
r r  ‹1
1 1 1 1 1 1 k
= 1+ k
−1 ⇔ −1 = k
−1 ⇔ −1 = −1 , ∀ n ∈ N.
xn+1 xn xn+1 xn xn+1 xn
Aşadar,
 ‹1  ‹ 1  ‹ 1
1 1 k 1 k2 1 kn
−1= −1 = −1 = ··· = −1 . (1)
xn xn−1 xn−2 x0
 ‹ 1  ‹
1 kn 1
Deoarece lim −1 − 1 = 1, adică
= 1, din (1) deducem că lim
n→∞ x0 n→∞ xn
 ‹
1 1 1
lim xn = . Cum f e continuă ı̂n x = , deducem că lim f (xn ) = f ⇒
n→∞ 2 2 n→∞ 2
 ‹  ‹
1 1
f (x0 ) = f . Cum x0 ∈ (0, 1) este arbitrar, deducem că f (x) = f ,
2 2
∀ x ∈ (0, 1).
78
 Argument 13
În concluzie, funcţiile care verifică relaţia din enunţ sunt date de legea
8
< c1 , x = 0
f (x) c2 , x ∈ (0, 1)
:
c3 , x = 1,
unde c1 , c2 , c3 sunt constante reale arbitrare.
2. Fie p ∈ N∗ \{1} şi şirul (xn )n≥0 definit astfel:
1 1
x0 > 0 şi xn + √
p x
= √
p x
, ∀ n ∈ N.
n n+1

Să se calculeze lim np · xp+1

n .
n→∞

(Gheorghe Râmbu)

Soluţie. Prin inducţie matematică, rezultă că xn > 0, ∀ n ∈ N. Deoarece

1 1 1 1
√
p x
− √p x
= xn > 0 ⇒ √ p x
> √ p x
⇒ xn+1 < xn , ∀ n ∈ N,
n+1 n n+1 n

deci şirul (xn )n≥0 este strict descrescător. Aşadar, şirul (xn )n≥0 este convergent
şi fie l = lim xn ∈ [0, ∞). Trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă, se obţine:
n→∞
√ √ √
l · l2 + l = l ⇔ l = 0.
p p p

Atunci
È
p n Stolz n+1−n
lim n xp+1
n = lim = lim
n→∞ n→∞ √
p
1
p+1
n→∞ È 1 − √
p
1
p+1
xn p
xp+1
n+1
xn

1
= lim € Šp+1 € Šp+1
n→∞
xn + √1
p x
n
− √1
p x
n

1
= lim
n→∞ p−1
P −k
k
Cp+1 · xp+1−k
n
p
· xn p + Cp+1
k=0
1 1
= lim = .
n→∞ p−1
P (p+1)( 1− k ) p+1
k x
Cp+1 p
+p+1
n
k=0

În final rezultă că

1
lim np · xp+1
n = .
n→∞ (p + 1)p

79
 Argument 13
3. Să se determine funcţia continuă f : (0, ∞) → (0, ∞) pentru care
8
−x
f (x) · f (x2 ) · f (x4 ) = x7 · ex , ∀ x > 0.
(În legătură cu problema 25690, G. M. 12/2006)
(Nicolae Muşuroia)

Soluţie. Logaritmând, obţinem relaţia:

ln f (x) + ln f (x2 ) + ln f (x4 ) = 7 ln x + x8 − x, ∀ x > 0. (1)
Dacă notăm g(x) = ln f (x) − x + x − ln x, relaţia (1) devine
2

g(x) + g(x2 ) + g(x4 ) = 0, ∀ x > 0, (2)

de unde pentru x := x obţinem g(x )+g(x )+g(x ) = 0. Atunci g(x) = g(x8 ),
2 2 4 8

∀ x > 0. Prin inducţie se deduce: g(x) = g(x8 ), ∀ n ∈ N∗ , deci g(x) = g(x8 ).

n n

Atunci g(x) = lim g(x8 ) = g(1) = 0 (din (2)). Obţinem f (x) = xex −x .
n 2

n→∞

4. Să se arate că dacă A, B ∈ Mn (R), det(AB − BA) ̸= 0 şi sin2 α · A2 +

 ‹
π
B 2 = cos α(AB − BA), α ∈ 0, , atunci n · α ∈ π · Z.
2
(Nicolae Muşuroia, Ion Savu)

Soluţie. (sin αA + iB)(sin αA − iB) + i sin α(AB − BA) = cos α(AB − BA)
(sin αA + iB)(sin αA − iB) = (cos α − i sin α)(AB − BA)
Trecând la determinanţi obţinem:
d·d
cos nα − i sin nα = ∈ R, d = det(sin αA + iB).
det(AB − BA)
Obţinem sin nα = 0 ⇒ nα = kπ ∈ πZ.
5. Să se determine funcţiile f : R → R şi care satisfac simultan condiţiile:
a) f (x + y) − x · y ≥ f (x) + f (y), ∀ x, y ∈ R;
b) f (x) ≥ 1 − cos x, ∀ x ∈ R.
(Gheorghe Boroica)

a),b)
Soluţie. Pentru x = y = 0 ⇒ f (0) = 0.
a)
Pentru y = −x ⇒ x2 ≥ f (x) + f (−x), ∀x ∈ R (1)
Din a), pentru ∀ x, y, z ∈ R avem:
f (x + y + z) ≥ f (x) + f (y + z) + x(y + z) ≥ f (x) + f (y) + f (z) + xy + xz + yz.
80
 Argument 13
Prin inducţie matematică,
n
X X
f (x1 + x2 + · · · + xn ) ≥ f (xi ) + xi · xj ,
i=1 1≤i<j≤n

unde n ∈ N∗ şi xk ∈ R, k ∈ 1, n.
Atunci,

x x x  
x x x
f (x) = f + + ··· + ≥ nf + Cn2 · ·
n n n n n n

x  n(n − 1) x2
≥ n 1 − cos + · 2 , ∀ n ∈ N∗ , x ∈ R.
n 2 n
Trecând la limită ı̂n relaţia precedentă (n → ∞), obţinem:
x2
f (x) ≥ , ∀ x ∈ R. (2)
2
x2 x2
Atunci f (x)+f (−x) ≥ + = x2 şi folosind (1) găsim că f (x)+f (−x) = x2 ,
2 2
x2
∀ x ∈ R. Utilizând (1) şi (2) obţinem că f (x) = , ∀ x ∈ R, funcţie ce verifică
2
relaţiile din ipoteză.
6. Se
È
consideră α ∈ [1, ∞) şi şirul (an )n≥1 dat de a0 = 0, a1 = 1 şi
an+1 = a2n · α + an−1 , ∀ n ≥ 1. Să se arate că lim an = +∞ şi să se
n→∞
an+10
calculeze lim .
n→∞ an

(Gheorghe Boroica)
È √
Soluţie. Avem că a2 = α ≥ 1. Prin inducţie an ≥ 1, ∀ n ≥ 1.
αa21 + a0 =
È √
Cum an+1 > α · a2n ⇒ an+1 − an > an ( α − 1) ≥ 0 ⇒ (an )n≥1 este strict
crescător, deci (∃) lim an ∈ R. Presupunând că lim an = L ∈ R (L > 0),
n→∞ n→∞
√ L>0
obţinem: L = L · α + L ⇔ L = αL + L ⇔ L(αL + 1 − L) = 0, fals.
2 2 2

Aşadar L = +∞. Ê
an+1 an−1 1 n→∞ √
Cum = α+ · −→ α, deducem că
an an an
an+10 an+10 an+9 an+1 √ 10
= · · ... · −→ α = α5 .
an an+9 an+8 an n→∞

81
 Argument 13
1
7. Fie p ∈ N, p ≥ 2, x1 > 0, xn+1 = xn (2−xn + 3−xn + · · · + p−xn ),
p−1
n ∈ N∗ . Să se calculeze lim nxn .
n→∞

(Generalizarea problemei 21056 din G. M. 3/1987)

(Nicolae Muşuroia)

Soluţie. Se verifică faptul că xn > 0, ∀ n ∈ N∗ .

xn+1
Din xn > 0 şi k −xk < 1, k = 2, p obţinem că < 1, n ∈ N∗ , deci şirul
xn
(xn )n∈N∗ este strict descrescător.
Prin urmare, există lim xn = l ≥ 0. Trecând la limită ı̂n relaţia dată,
n→∞
rezultă:

1
l= l(2−l + 3−l + · · · + p−l )
p−1
” —
⇔ l (1 − 2−l ) + (1 − 3−l ) + · · · + (1 − p−l = 0 ⇔ l = 0.

n
Atunci lim nxn = lim . Suntem ı̂n condiţiile teoremei Stolz-Cesaro.
n→∞ n→∞ 1
xn
Avem:
n+1−1 xn · xn+1 xn · g(xn )
lim 1 = n→∞
lim = lim ,
n→∞
xn+1 − xn
1 xn − xn+1 n→∞ xn − g(xn )

1
unde g : [0, ∞) → R, g(x) = x(2−x + 3−x + · · · + p−x ).
p−1
Cum

1 ” −x —
g ′ (x) = (2 + 3−x + · · · + p−x ) − x(2−x ln 2 + 3−x ln 3 + · · · + p−x ln p ,
p−1

iar

2 € −x Š
g ′′ (x) = −2 ln 2 − 3−x ln 3 − . . . − p−x ln p
p−1
1 € Š
+ x 2−x ln2 2 + 3−x ln2 3 + . . . + p−x ln2 p ,
p−1
82
 Argument 13
−2
obţinem g ′ (0) = 1 şi g ′′ (0) = ln(p !).
p−1
Atunci
xn g(xn ) xg(x) g(x) + xg ′ (x)
lim = lim = lim
n→∞ xn − g(xn ) x→0 x − g(x) n→0 1 − g ′ (x)
2g ′ (x) + xg ′′ (x) 2g ′ (0) p−1
= lim = = .
x→0 −g ′′ (x) −g ′′ (0) ln(p !)
p−1
În concluzie, lim nxn = .
n→∞ ln(p !)
Observaţie. Pentru p = 2, obţinem problema 21056, G. M. 3/1987, autor F.
Dumitrel.
8. Fie f : R → R o funcţie şi şirul (xn )n≥0 definit prin x0 ∈ R, iar
xn+1 = f (xn ), ∀ n ≥ 0.
a) Dacă există α ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât |f (x) − f (y)| ≤ α|x − y|, ∀ x, y ∈ R,
atunci demonstraţi că şirul (xn )n≥0 este convergent.
b) Dacă există α > 1, astfel ı̂ncât |f (x) − f (y)| ≥ α|x − y|, ∀ x, y ∈ R, iar
x0 ∈ R nu este punct fix al funcţiei f , atunci demonstraţi că şirul (xn )n≥0 este
divergent.
(Florin Bojor )

Soluţie. a) Avem că |xn+2 −xn+1 | = |f (xn+1 )−f (xn )| ≤ α|xn+1 −xn |, ∀ n ≥ 0
şi se demonstrează prin inducţie că |xn+1 − xn | ≤ αn |x1 − x0 |, ∀ n ≥ 0. Atunci,
pentru orice n, p ∈ N, avem că
|xn+p − xn | ≤ |xn+p − xn+p−1 | + |xn+p−1 − xn+p−2 | + · · · + |xn+1 − xn |
1 − αp
≤ (αn+p−1 + αn+p−2 + · · · + αn )|x1 − x0 | = αn |x1 − x0 |.
1−α
1 − αn
Dar α ∈ (0, 1), deci lim αn |x1 − x0 | = 0, de unde rezultă că (xn )n≥0
n→∞ 1−α
este un şir Cauchy, deci convergent.
b) Presupunem că şirul (xn )n≥0 este convergent, deci ∃ lim xn = ℓ ∈ R.
n→∞
Atunci ℓ este un punct fix al lui f (f (ℓ) = ℓ). Atunci
|xn+1 − ℓ| = |f (xn ) − f (ℓ)| ≥ α|xn − ℓ|, ∀ n ≥ 0.
Prin inducţie se demonstrează că |xn − ℓ| ≥ αn |x0 − ℓ| ̸= 0 şi, prin trecere la
limită, se obţine o contradicţie.
83
 Argument 13
a2n + 2an
9. Se consideră şirul (an )n≥1 definit prin a1 ∈ (0, 1) şi an+1 = .
an + 1
Să se calculeze lim (an − n).
n→∞

(Florin Bojor )

a21 + 2a1
Soluţie. Cum a1 ∈ (0, 1) şi a2 = > 0, prin inducţie an > 0, ∀ n ≥ 1.
1 + a1
an
Deoarece an+1 − an = ⇒ (an )n≥1 este strict crescător, deci (∃) L =
1 + an
L2 + 2L
lim an ∈ R. Presupunând că L ∈ R, vom obţine L = ⇔ L = 0,
n→∞ 1+L
contradicţie (an > 0, iar şirul este strict crescător).
Aşadar, lim an = +∞. Atunci
n→∞
an Stolz an 1
lim = lim (an+1 − an ) = lim = lim 1 = 1.
n→∞ n n→∞ n→∞ 1 + an n→∞
an +1
Fie şirul (bn )n≥1 , bn = an − n. Cum b1 = a1 − 1 < 0 şi
an −1
bn+1 − bn = an+1 − an − 1 = −1= < 0,
1 + an 1 + an
va rezulta că există lim bn ∈ (−∞, a1 − 1 ∪ {−∞}.
n→∞
a21 + 2a1
Relaţia b2 < 0 ⇔ a2 − 2 < 0 ⇔ < 2 ⇔ a21 < 2 este adevărată căci
1 + a1
a1 ∈ (0, 1). Aşadar b2 < 0, b1 < 0 şi (bn )n≥1 este strict descrescător, de unde
bn < 0, ∀ n ≥ 1, adică
an < n, ∀ n ≥ 1. (1)
1
Deoarece an = 1 + an−1 − , ∀ n ≥ 2, ı̂nsumând aceste relaţii pentru
1 + an−1
n ∈ 2, p, obţinem că
 
1 1 1
ap = p − 1 + a1 − + + ··· + , ∀ p ≥ 2.
1 + a1 1 + a2 1 + ap−1
1 1 1
Atunci bn = an − n = −1 + a1 − cn , unde cn = + + ··· + ,
1 + a1 1 + a2 1+a
n ≥ 2.
1 1 1
Folosind (1), deducem că cn > + + · · · + , n ≥ 2, de unde lim cn = +∞,
2 3 n n→∞
deci
lim bn = lim (−1 + a1 − cn ) = −∞.
n→∞ n→∞

84
 Argument 13
10. Fie A şi B două matrice pătratice de ordinul k şi m, n, p, q ∈ R∗ , cu
m, n, p ̸= q. Să se arate că dacă au loc relaţiile
mA2 + nB 2 = Ok şi pAB + qBA = Ik ,
atunci matricele A şi B comută.
(Marin Bancoş, Universitatea de Nord Baia Mare)

Soluţie. Să observăm că:

m 2
mA2 + nB 2 = Ok ⇔ nB 2 = −mA2 | : n(̸= 0) ⇔ B 2 = − A .
n
Prin ı̂nmulţirea acestei relaţii la dreapta, respectiv la stânga, cu B, şi respectiv
cu B 2 , oţinem:
m 2 m (− m
n )̸=0
B3 = − A B = − BA2 ⇒ A2 B = BA2 (1)
n n
m 2 2 m (− mn )̸=0
B4 = − A B = − B 2 A2 ⇒ A2 B 2 = B 2 A2 . (2)
n n
Folosind relaţia pAB +qBA = Ik , prin ı̂nmulţire la stânga, respectiv la dreapta,
cu A, se obţine:
pA2 B + qABA = A (3)
pABA + qBA2 = A. (4)
Din relaţiile (3) şi (4) obţinem:
(1)
BA2 = A2 B
A = pA2 B + qABA = pABA + qBA2 ⇒ (p − q)A2 B
= (p − q)ABA| : (p − q) ̸= 0 ⇒ A2 B = ABA.
Ţinând cont din nou de relaţia (1), avem că:
ABA = A2 B = BA2 . (5)
În aceste condiţii relaţia (3) devine:
(5)
pA2 B + qABA = A ⇒ pA2 B + qA2 B = A ⇔ (p + q)A2 B
|·B(la dreapta)
=A ⇒ (p + q)A2 B 2 = AB (6)
În mod asemănător, relaţia (4) devine:
(5)
pABA + qBA2 = A ⇒ pBA2 + qBA2 = A ⇔ (p + q)BA2
|·B(la stânga)
=A ⇒ (p + q)B 2 A2 = BA. (7)

85
 Argument 13
Folosind acum relaţia (2):
(6)+(7)
A2 B 2 = B 2 A2 ⇒ (p + q)A2 B 2 = (p + q)B 2 A2 ⇒ AB = BA.
Aşadar matricile A şi B comută.
Cum p + q ̸= 0 şi pAB + qBA = Ik , se observă aşadar că:
1
AB = BA = Ik .
p+q
11. Fie X ∈ M2 (C) astfel ı̂ncât det(X) = 1. Să se arate că dacă notăm
an = T r(X n ), n ∈ N∗ , atunci
an · an+2 − a2n+1 = a21 − 4, ∀ n ∈ N∗ .
(Gheorghe Boroica)

Soluţie. Din relaţia lui Cayley-Hamilton, rezultă că:

X 2 − a 1 X + I2 = O ⇔ X 2 = a 1 X − I2 (1)
Atunci T r(X 2 ) = T r(a1 X) − T r(I2 ) = a21 − 2.
Din ipoteză, det(X n ) = 1 şi T r(X n ) = an , deci
X 2n − an X n + I2 = O2 . (2)
Atunci T r(X 2n
) = T r(an X ) − T r(I2 ) =
n
a2n − 2, deci
a2n = a2n − 2, ∀ n ∈ N∗ . (3)
Din relaţia (1) avem că X n+2
= a1 X n+1
− X , deci
n

T r(X n+2
) = T r(a1 X n+1
− X n)
sau an+2 = a1 · an+1 − an .
Din relaţia (2) deducem că X 2n+2 − an X n+2 + X 2 = O2 , deci
T r(X 2n+2 ) = T r(an X n+2 − X 2 )
sau a2n+2 = an · an+2 − a2 . Din această relaţie şi din (3) găsim că:
a2n+1 − 2 = an · an+2 − (a21 − 2) ⇔ an · an+2 − a2n+1 = a21 − 4.
12. Se consideră X ∈ M2 (R) astfel ı̂ncât
det(X) = −1 şi T r(X + X 3 + X 5 ) = 0.
Să se arate că X 2 = I2 .
(Gheorghe Boroica)

86
 Argument 13
Soluţie. Notând cu α urma matricei X, avem:
X 2 − αX − I2 = O2 ⇔ X 2 = αX + I2 .
Atunci X 3 = αX 2 + X şi
X 5 = αX 4 + X 3 = α(αX + I2 )2 + X 3 = α3 X 2 + 2α2 X + αI2 + X 3
= (α3 + α)X 2 + (2α2 + 1)X + αI2 .
Aşadar,
0 = T r(X + X 3 + X 5 ) = T r(X) + T r(X 3 ) + T r(X 5 )
= α + α(α2 + 2) + α + (α3 + α)(α2 + 2) + (2α2 + 1)α + 2α
= α(2 + α2 + 2 + (α2 + 1)(α2 + 2) + 2α2 + 3)
” —
= α (α2 + 2)(α2 + 2) + 2α2 + 5
” —
= α (α2 + 2)2 + 2(α2 + 2) + 1 = α(α2 + 3)2 ,
√
de unde α ∈ {0; ±i 3}. Cum α ∈ R, deducem că α = 0, deci X 2 = I2 .
13. Fie A, B, C ∈ M2 (C) astfel ı̂ncât
(ABC − 2BCA + CAB)2 = (ABC)2 − 2(BCA)2 + (CAB)2 .
Să se arate că:
a) T r((ABC)n ) = T r((BCA)n ), ∀ n ∈ N∗ ;
b) (ABC − 2BCA + CAB)2 = O2 ;
c) Dacă T r(ABC) ̸= 0, atunci ABC + CAB = 2BCA.
(Dana Heuberger)

Soluţie. a) Pentru n = 1, tr(ABC) = tr(A(BC)) = tr(BC)A).

Pentru n ≥ 2,
tr((ABC)n ) = tr(A(BCA)n−1 BC ) = tr(M A) = tr((BCA)n−1 · BCA)
| {z }
M
= tr((BCA)n ).
not
b) Fie X = ABC − 2BCA + CAB.
Relaţia Cayley-Hamilton: X 2 − tr(X)X + det(X)I2 = O2 , dar
tr(X) = tr(ABC) − 2tr(BCA) + tr(CAB) = 0 ⇒ X 2 = − det(X)I2
⇒ tr(X 2 ) = −2 det(X) (1)

87
 Argument 13
Dar
ip
tr(X 2 ) = tr((ABC)2 − 2(BCA)2 + (CAB)2 )
= tr((ABC)2 ) − 2tr((BCA)2 ) + tr((CAB)2 ) = 0
(1)
⇒ det(X) = 0 ⇒ X 2 = O2 .
c)
(ABC)2 = tr(ABC)ABC − det(ABC)I2
(BCA)2 = t · BCA − det(BCA)I2 (*)
(CAB) = t · CAB − det(CAB)I2 , unde t = tr(ABC).
2

(∗)
O2 = X 2 = t ABC − det(ABC)I2 − 2t BCA + 2 det(ABC)I2
+ t CAB − det(ABC)I2 ⇒
t̸=0
O2 = t(ABC − 2BCA + CAB) = t · X ⇒ X = O2 ⇒ ABC + CAB = 2BCA.
14. Determinaţi funcţiile f : R → R, derivabile de două ori, astfel ı̂ncât
să aibă loc egalitatea f · f ′′ = (f 2 )′ − (f ′ )2 .
(Cristian Heuberger)

Soluţie. Evident, toate funcţiile constante sunt soluţii ale problemei. Vom
căuta ı̂n continuare şi alte soluţii. Au loc echivalenţele:
 ‹′′
1 2
f ·f ′′ = (f 2 )′ −(f ′ )2 ⇔ (f 2 )′ = (f ′ )2 +f ·f ′′ ⇔ (f 2 )′ = (f ·f ′ )′ ⇔ (f 2 )′ = f .
2
 ‹
1 2 ′
Rezultă că există β ∈ R astfel ı̂ncât f 2 (x) = f (x) + β, ∀ x ∈ R. Prin
2
ı̂nmulţire cu −2e−2x obţinem
−2e−2x · f 2 (x) + e−2x (f 2 )′ (x) = −2β · e−2x , ∀x ∈ R
−2x ′ −2x ′
sau altfel (e · f (x)) = (β · e
2
) , ∀ x ∈ R.
Rezultă că există α ∈ R astfel ı̂ncât e−2x · f 2 (x) = α + β · e−2x , ∀ x ∈ R.
Obţinem imediat f 2 (x) = α · e2x + β, ∀ x ∈ R. Deoarece f nu este funcţie
constantă, iar f 2 (x) ≥ 0, ∀ x ∈ R, deducem imediat, prin trecere la limită
către +∞ şi apoi către −∞, că α > 0 şi β ≥ 0. În aceste condiţii avem
α · e2x + β > 0,p∀ x ∈ R şi deci f (x) ̸= 0, ∀ x ∈ R.pFuncţia f fiind continuă,
rezultă f (x) = α · e2x + β, ∀ x ∈ R, sau f (x) = − α · e2x + β, ∀ x ∈ R.
88
 Argument 13
15. Fie n ∈ N, n ≥ 3. Notăm cu M mulţimea matricelor din Mn (N)
care au exact câte n elemente egale cu fiecare din numerele 1, 2, 3, . . . , n.
a) Să se arate că, pentru orice r ∈ {1, 2, . . . , n}, există X ∈ M, cu rang
X = r.
b) Pentru n = 5, să se determine A, B ∈ M, astfel ı̂ncât A + B să fie
ireversibilă.
(Dana Heuberger)

Soluţie. Pentru r = 1, n, matricea

0 1
1 2 ... r−2 r−1 r
B 2
B
3 ... r−1 r 1 CC
B 3 4 ... r 1 2 C
Xr = B
B ...
C
B
. .. ... ... ... ... C
C
@r − 1 r ... r − 4 r − 3 r − 2A
r 1 ... r−3 r−2 r−1
este inversabilă.
Pentru r = n, alegem X = Xn .  ‹
Xr Ar
Pentru r = 1, n − 1, alegem X = , unde
Br Cr
† 
r+1 r+2 ... n
r+1 r+2 ... n
Ar = ∈ Mr,n−r (N),
... ... ... ...
r+1 r+2 ... n

† 
1 2 ... r−2 r−1 r
1 2 ... r−2 r−1 r
Br = ∈ Mn−r,r (N),
... ... ... ... ... ...
1 2 ... r−2 r−1 r
† 
r+1 r+2 ... n
r+1 r+2 ... n
Cr = ∈ Mn−r,n−r (N).
... ... ... ...
r+1 r+2 ... n
ˆ ’ ˆ ’
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
2 3 1 4 5 1 2 3 4 5
b) A = 3 1 2 4 5 şi B = 1 2 3 4 5 verifică enunţul.
1 2 3 4 5 1 2 4 5 3
1 2 3 4 5 1 2 5 3 4
89
 Argument 13
Clasa a XII-a

1. Se consideră funcţia f : R → R care verifică proprietăţile:

i) f (0) = 0;
ii) f (x + y) = f (x) + f (y), ∀ x, y ∈ R\Q.
a) Să se determine f |Q , restricţia lui f la mulţimea numerelor raţionale Q.
b) Să se descrie funcţia f .
(Adela Baciu (elevă) şi prof. Costel Chiteş, Bucureşti)

Soluţie. a) Se consideră grupul (R, +) şi subgrupul propriu (Q, +). Se aplică
următorul rezultat:
Proprietate. Dacă (G, ·) este un grup şi H este un subgrup al grupului G, iar
f : G → G este o funcţie ce verifică proprietăţile:
i) f (1) = 1; ii) f (x · y) = f (x) · f (y), ∀ x, y ∈ G\H,
atunci f ∈ End(G).
În cazul nostru, G = R, H = Q, deci f ∈ End(R), adică f verifică ecuaţia
funcţională a lui Cauchy, deci (∃) k ∈ R pentru care f (x) = k · x, ∀ x ∈ Q.
b) Fie B = (ei )i∈I o bază Hamel a spaţiului vectorial R peste Q (vezi
de exemplu, Vasile Pop, Ecuaţii funcţionale, editura Mediamira, Cluj-Napoca,
2002). Atunci avem că |I| = C. Pentru orice x ∈ R, există q1 , q2 , . . . , qn ∈ Q şi
n
P
există ei1 , ei2 , . . . , ein ∈ B astfel ı̂ncât x = q k · eik .
k=1
n
P
Cum f ∈ End(R), va rezulta că f (x) = qk · f (eik ).
k=1

2. Să se calculeze următoarea limită

√ √ √ √
lim ( n n + 1 + n n + 2 + · · · + n n + n) − n n n.
n→∞

(Sever Pop)

Soluţie. Avem:
€√ √ √ √ Š
not
L = lim n
n+1+ n
n + 2 + ··· + n
n+n−n· nn
n→∞
– ‚r r É Œ™
√ 1 2 n
1 + + ··· + 1+ −n
n n n n
= lim n 1+ +
n→∞ n n n
r
n ‚
X
Πn 
X 
k
e n ln(1+ n ) − 1 .
1 k
1+ −1
n
= lim = lim
n→∞ n n→∞
k=1 k=1

90
 Argument 13
ex − 1
Deoarece lim = 1, rezultă că ∀ ε > 0, ∃ δ(ε) > 0 astfel ı̂ncât din
x→0 x
ex − 1 ex − 1
|x| < δ(ε), x ̸= 0, să rezulte că − 1 < ε, adică 1 − ε < < 1 + ε.
x x
Pentru fiecare k ∈ 1, n avem că
 ‹
not 1 k 1 k 1
xk = ln 1 + ≤ · ≤ < δ(ε)
n n n n n
• ˜
1
pentru orice n > + 1 = n(ε) (am folosit ln(1 + x) ≤ x, x > 0).
δ(ε)
Aşadar, pentru orice k ∈ 1, n şi ∀ n > n(ε), avem:
ex k − 1
1−ε< <1+ε
xk
 ‹  ‹
1 k 1
ln(1+ n
k
) 1 k
⇔ (1 − ε) ln 1 + < en − 1 < (1 + ε) ln 1 + ,
n n n n
deci
n  ‹ n   n  ‹
1X k X 1X k
e n ln(1+ n ) − 1 < (1 + ε)
1 k
(1 − ε) ln 1 + < ln 1 + .
n n n n
k=1 k=1 k=1

Dacă facem n → ∞, se obţine:

Z 1 n   Z 1
X
e n ln(1+ n ) − 1 ≤ (1 + ε)
1 k
(1 − ε) ln(1 + x)dx ≤ lim ln(1 + x)dx.
2 n→∞ 0
k=1

Cum ε > 0 a fost ales arbitrar, putem face ε → 0 şi rezultă:

Z 1
L= ln(1 + x)dx = 2 ln 2 − 1.
0

3. Se consideră a > 0 şi funcţia f : [0, a] → R de n ori derivabilă, n ∈ N∗ ,

astfel ı̂ncât f (a) = f ′ (a) = · · · = f (n−1) (a) = 0. Să se arate că, pentru orice
k ∈ {1, 2, . . . , n} are loc inegalitatea
Z a ‹2 Z a
a2k+1
f (x)dx ≤ (f (k) (x))2 dx.
0 (2k + 1)(k!)2 0

(Gheorghe Râmbu)
Z a Z a Z a
a (−1)1
Soluţie. f (x)dx = xf (x) 0 − xf ′ (x)dx = x1 f (1) (x)dx.
0 | {z } 0 1! 0
=0

91
 Argument 13
Prin inducţie matematică rezultă:
Z a a Z
(−1)k
f (x)dx = xk (x)dx, ∀ k ∈ {1, 2, . . . , n}.
0 k! 0
Atunci, aplicând inegalitatea Cauchy-Buniakovski, obţinem:
Z a ‹2 Z a ‹2 Z a Z a
1 1
f (x)dx = xk f (k) (x)dx ≤ x2k dx (f (k) (x))2 dx
0 (k !)2 0 CB (k !)2 0 0
Z a ‹2 Z a
a2k+1
⇒ f (x)dx ≤ (f (k) (x))2 dx, ∀ k ∈ {1, 2, . . . , n}.
0 (2k + 1)(k !)2 0

4. Se consideră n ∈ N∗ , polinomul f ∈ Z[X] şi ∆ = (x0 , x1 , . . . , xp ),

xk ∈ Z, k ∈ 0, p o diviziune a intervalului [0, n], unde p ∈ N∗ . Considerăm
punctele Ak (xk , f (xk )), k ∈ 0, p. Dacă lungimile segmentelor [Ak Ak+1 ],
k ∈ 0, p − 1 sunt numere raţionale, atunci calculaţi ı̂n funcţie de n suma
lungimilor acestor segmente.
(Ludovic Longaver, Liceul ”Németh László”)

Soluţie. Cum f ∈ Z[X], xk ∈ Z, k = 0, p ⇒ (xk+1 − xk ) | (f (xk+1 ) − f (xk )) ⇒

f (xk+1 ) − f (xk ) = mk (xk+1 − xk ), mk ∈ Z, k = 0, p − 1.
È
Ak Ak+1 = (xk+1 − xk )2 + (f (xk+1 ) − f (xk ))2
È È
= (xk+1 − xk )2 + m2k (xk+1 − xk )2 = (xk+1 − xk ) 1 + m2k , k = 0, p − 1.
È
Deducem că 1 + m2k = qk ∈ Z ⇒ qk2 − m2k = 1 ⇒ mk = 0, k = 0, p − 1
p−1
X
p−1
X
Ak Ak+1 = (xk+1 − xk ) = xp − x0 = n.
k=0 k=0
Interpretare geometrică. Segmentele [Ak Ak+1 ] sunt paralele cu axa Ox şi
x0 = 0, xp = n.
5. Să se arate că, dacă f : R → R şi f (arctg x) > x, ∀ x ∈ R, atunci
funcţia f nu are primitive pe R.
(Nicolae Muşuroia, Ion Savu)

Soluţie. Presupunem contrariul: (∃) F : R → R primitivă pentru f . Atunci

x
din ipoteză rezultă: (F (arctg x))′ > 2 , ∀ x ∈ R, adică
x +1
• ˜′
1
F (arctg x) − ln(x2 + 1) > 0, ∀ x ∈ R.
2
92
 Argument 13
1
Funcţia g : R → R, g(x) = F (arctg x) − ln(x2 + 1) este strict crescătoare.
2
Dar g(0) = F (0) şi lim g(x) = −∞. Deci este contradicţie.
x→∞

6. Să se arate că, dacă funcţia f : R → [0, ∞) verifică relaţia

(f ◦ f )(x) = f (x) − ex , ∀ x ∈ R,

atunci funcţia f nu are primitive pe R.

(Nicolae Muşuroia)

Soluţie. Presupunem contrariul: f are primitive ⇒ f are proprietatea lui

Darboux. Cum din ipoteză rezultă că funcţia f este injectivă, deducem că f
este strict monotonă.
Cazul 1. f strict descrescătoare.
În relaţia (f ◦ f )(x) + ex = f (x), membrul stâng este o funcţie strict
crescătoare, iar membrul drept strict descrescătoare, deci contradicţie.
Cazul 2. f strict crescătoare.
Atunci (f ◦ f ◦ f )(x) = (f ◦ f )(x) − ef (x) = f (x) − ex − ef (x) < 0, deoarece
y − ey < 0, ∀ y ∈ R. Ajungem din nou la contradicţie cu faptul că funcţia f
este pozitivă.
Z n
1
7. Să se calculeze lim dx.
n→∞ 0 (x2 − x + 1)(xn + 1)

(Nicolae Muşuroia)

Soluţie.

Z 1/n Z n
1 1
In = dx + dx = an + bn .
0 (x2 − x + 1)(xn + 1) 1/n (x2 − x + 1)(xn + 1)

• ˜
1
Din teorema de medie, există cn ∈ 0, astfel ı̂ncât
n

Z 1/n
1 1 1
an = dx = · 2 ,
0 (x2 − x + 1)(x + 1)
n n (cn − cn + 1)(cnn + 1)
93
 Argument 13
1
deci lim an = 0. Cu schimbarea de variabilă x = , obţinem:
n→∞ t
Z n Z n
1 tn
bn = dx = dt
1/n (x − x + 1)(xn + 1)
2
1/n (t2 − t + 1)(tn + 1)
Z n
1
= dt − bn ,
1/n (t − t + 1)
2

adică  
2 2n − 1 2
−1
2 bn = √ arctg √ − arctg n√ .
3 3 3
‚ Œ
1 π π 2π 2π
Atunci lim bn = √ + = √ . Deci lim In = √ .
n→∞ 3 2 6 3 3 n→∞ 3 3
8. Fie (A, +, ·) un inel comutativ cu cel puţin două elemente, astfel ı̂ncât
pentru orice x ∈ A, x este inversabil dacă şi numai dacă 1−x este neinversabil.
(Un astfel de inel se numeşte inel local).
Notăm cu I mulţimea elementelor inversabile şi cu N mulţimea elementelor
neinversabile ale inelului. Definim legea de compoziţie: x ∗ y = 1 + x + y,
∀ x, y ∈ A. Să se demonstreze că (N, +) şi (I, ∗) sunt grupuri izomorfe.
(Dana Heuberger)

Soluţie. Fie x, y ∈ N. Din ipoteză, există u, v ∈ N astfel ı̂ncât 1 − x şi 1 − y

au respectiv inversul 1 − u, 1 − v.
Din (1 − x)(1 − u) = (1 − u)(1 − x) = 1 deducem xu = x + u = ux şi
yv = y + v = vy. Făcând calculele, obţinem
(x + y − 1)(u − 1)(1 − v) = 1 − uv.
Cum u − 1, 1 − v şi 1 − uv sunt inversabile, deducem că 1 − (x + y) ∈ I, deci
x + y ∈ N . Deoarece ∀ x ∈ N , avem şi −x ∈ N , rezultă că (N, +) este un
subgrup al grupului (A, +).
Fie x, y ∈ I. Din ipoteză rezultă 1 + x, 1 − y ∈ N şi deoarece (N, +) este
un grup, obţinem (1 + x) − (1 − y) = x + y ∈ N . Folosind din nou ipoteza,
avem că 1 + x + y ∈ I. Aşadar, ” ∗ ” este lege de compoziţie pe I.
Se verifică uşor faptul că (I, ∗) este un grup, iar izomorfismul căutat este funcţia
f : I → N , f (x) = x + 1.
9. Fie (A, +, ·) un inel comutativ, astfel ı̂ncât ∀ x, y ∈ N ⇒ x + y ∈ N ,
unde N reprezintă mulţimea elementelor neinversabile ale inelului. Notăm cu
I mulţimea elementelor inversabile ale inelului. Pentru y ∈ N , considerăm
94
 Argument 13
funcţiile: fy : A → A, fy (x) = x + y + xy şi gy : I → I, gy (x) = fy (x). Să se
arate că funcţiile fy şi gy sunt bijective.
(Dana Heuberger )

Soluţie. Observăm mai ı̂ntâi că

∀ x ∈ I, ∀ y ∈ N, x + y ∈ I. (1)
Într-adevăr, presupunem că x + y ∈ N . Cum −y ∈ N , din ipoteză rezultă că
x = (x + y) − y ∈ N , fals.
Fie x, z ∈ A astfel ı̂ncât fy (x) = fy (z). Obţinem (x − z)(1 + y) = 0 şi cum
1 + y ∈ I, rezultă x = z, deci funcţia fy este injectivă.
Pentru a ∈ A, căutăm x ∈ A astfel ı̂ncât fy (x) = a. Obţinem (x + 1)(y + 1) =
a + 1 şi cum y + 1 ∈ I, găsim x = (a + 1)(y + 1)−1 − 1 ∈ A, aşadar fy este şi
surjectivă. Să observăm acum că funcţia gy este bine definită.
Într-adevăr, pentru orice x ∈ I, avem că xy ∈ N . Din afirmaţia (1) deducem
că x + y ∈ I şi apoi că gy (x) = x + y + xy ∈ I.
Deoarece gy este restricţia la mulţimea I a funcţiei fy , ea este evident injectivă.
Pentru a demonstra surjectivitatea, observăm că
fy (N ) ⊆ N (2)
Într-adevăr, dacă x, y ∈ N , atunci, deoarece inelul e comutativ, rezultă că
xy ∈ N . Din ipoteză deducem x + y ∈ N şi apoi fy (x) = x + y + xy ∈ N .
Fie a ∈ I. Deoarece fy este surjectivă, există x ∈ A, astfel ı̂ncât fy (x) = a.
Din afirmaţia (2) rezultă că x ∈ I, deci gy (x) = fy (x) = a, adică funcţia gy
este şi surjectivă.
10. Să se calculeze limita şirului (xn )n≥1 , unde
n
X n
xn = È .
k=1 n2 + 3
k(k 2 + 1)(k 3 + 1)
(Gheorghe Boroica)

Soluţie. Deoarece k 6 < k(k 2 + 1)(k 3 + 1) < (k 2 + 1)3 , avem că

n
X X n
n n
2 2
< xn < .
n +k +1 n + k2
2
k=1 k=1
Cum
n n Z 1
X n 1X 1 1 π
n→∞
an = 2 2
= € Š2 −→ dx =
n +k n 1+ k 0 1 + x2 4
k=1 k=1 n

95
 Argument 13
şi
n
X X n
n n n n n→∞ π
bn = 2 2
> = an + 2 − 2 −→ ,
n +k +1 n2 +(k+1)2 n +(n+1)2 n +1 4
k=1 k=1

π
conform teoremei cleştelui avem că lim xn = .
n→∞ 4
• ˜
π
11. Pentru o funcţie f : 0, → R derivabilă şi cu derivata continuă,
2
Z π
2
vom nota If = |f ′ (x) − cos x · f (x)|dx.
0
a) Să se dea un exemplu de funcţie f nenulă pentru care If = 0.
 ‹
1 π
b) Să se arate că If ≥ · f − f (0) .
e 2
(Gheorghe Boroica)
• ˜
π
Soluţie. a) Se verifică faptul că funcţia f : 0, → R, f (x) = esin x satisface
2
relaţia If = 0.
• ˜
π 1
b) Pentru orice x ∈ 0, avem că ≤ e− sin x ≤ 1, deci
2 e
Z π Z π
2 2
If = |f ′ (x) − cos xf (x)|dx ≥ e− sin x |f ′ (x) − cos xf (x)|dx
0 0
Z π Z π
2 2
= e− sin x (f ′ (x)−cos xf (x)) dx ≥ (e− sin x (f ′ (x)−cos xf (x)))
0 0
Z π
1 π 
π
2 € Š1 € Š 2
− sin x − sin x
e f (x) dx = e f (x) = f − f (0) .
0 0 e 2

12. Fie f : [0, 1] → R o funcţie integrabilă cu proprietatea că, pentru orice

 ‹
m 1
numere naturale 0 < m < n, prime ı̂ntre ele, avem 0 ≤ f ≤ .
n m
Demonstraţi că, pentru orice a, b ∈ (0, 1), cu a < b, există w ∈ [a, b] astfel
ı̂ncât f (w) = 0.

(Cristinel Mortici)

96
 Argument 13
Soluţie. Fie p un număr prim. Avem:

p−1  ‹ p−1
1X k 1X1
0≤ f ≤ .
p p p k
k=1 k=1

p−1
P
1
k
k=1
Deoarece lim = 0, pentru p → ∞ ı̂n inegalităţile anterioare, obţinem
Z 1
p→∞ p Z 1
că 0 ≤ f (x)dx ≤ 0, deci f (x)dx = 0.
0 0 Z b
Atunci, pentru orice a, b ∈ (0, 1), cu a < b, avem că f (x)dx = 0 căci f ≥ 0.
a
Presupunând acum că f (x) ̸= 0, ∀ x ∈ [a, b], se obţine f (x) > 0, ∀ x ∈ [a, b],
Z b
deci f (x)dx > 0, contradicţie.
a

Z
ex (x − 2)
13. Să se calculeze dx, x > 0.
x · ex + x3
(Gheorghe Gherasin, Liceul ”Regele Ferdinand” Sighetu Marmaţiei)

ex (x − 2) ex (x − 2)
Soluţie. Fie funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = = € Š.
x·e +x
x 3 x
x3 xe 2 + 1
 x ‹′
e ex (x − 2)
Cum = , avem că:
x2 x3

€ Š′
Z Z ex  x ‹
x2 e
f (x)dx = ex dx = ln + 1 + C.
x2 +1 x2

14. Să se arate că dacă a, b ∈ (0, ∞)\{1}, a · b = 1 şi c ∈ (0, ∞), iar
f : R → R este o funcţie impară, atunci

Z b
f (ln2k+1 x)
1 dx = 0, unde k ∈ N.
a (1 + x2c ) c

(D. M. Bătineţu-Giurgiu)
97
 Argument 13
1
Soluţie. Cu schimbarea de variabilă = t, integrala de calculat devine
x
€ € ŠŠ € Š
Z Z a
1
b f ln2k+1 1
t −1 ip f − ln2k+1 t
I= € Š1 · 2 dt = − 1 dt
1 1 c t b (1 + t2c ) c
a 1+ t2c
€ Š
Z b
f ln2k+1 t
=− 1 dt = −I, deci I = 0.
a (1 + t2c ) c
15. Să se calculeze
Z h 
(x + sin x · cos x)2 π
dx, unde x ∈ , ∞ .
x2 − cos4 x 2
(Gheorghe Boroica)
Soluţie. Avem:
Z
x2 + 2x sin x cos x + sin2 x cos2 x
I= dx
x2 − cos4 x
Z  
2x sin x cos x + cos2 x(sin2 x + cos2 x)
= 1+ dx
x2 − cos4 x
Z Z
x sin 2x + cos2 x x sin 2x + cos2 x
=x+ dx = x + € Š dx.
x2 − cos4 x cos4 x x4 − 1
2
cos x
 ‹′ 2
x cos x + x sin 2x
Cum = , rezultă că
cos2 x cos4 x
€ Š′
Z x
cos2 x 1 x
−1
I =x+ € Š′ dx = x + ln cos2 x
x +C
x
2 −1 2 cos2 x +1
cos x
 
1 x − cos2 x
= x + ln + C = F (x) + C.
2 x + cos2 x

Observaţie. Deşi prin calcul se impune condiţia cos x ̸= 0, funcţia F (x) e

• ‹
π
primitivă pentru funcţia de integrat pe ,∞ .
2

98
 Argument 13
Probleme propuse

Clasa a IX-a
∗
1. Să se determine n ∈ N , care verifică ecuaţia
2n + 3n = 11n2 .
Ionel Tudor, Călugăreni, Giurgiu

2. Să se rezolve ı̂n mulţimea numerelor reale ecuaţia

x2 (1 − [x]) = 1 + {x}.
Gheorghe Gherasin, Sighetu Marmaţiei

3. Notăm cu la , lb , lc lungimile bisectoarelor interioare unui triunghi ABC,

notaţiile r, R, p fiind cele uzuale.
Să se arate că:
2rp2 3
≤ la2 + lb2 + lc2 ≤ (a2 + b2 + c2 ).
R 4
Ludovic Longaver

4. Fie a, b, c ∈ R, a2 < b2 + c2 , b2 < a2 + c2 , c2 < b2 + a2 .

Să se arate că sistemul
8
>
<
x2 + y 2 + |xy| = a2
y 2 + z 2 + |yz| = b2
>
:
z 2 + x2 + |zx| = c2
este compatibil.
Ludovic Longaver

5. Să se determine
§ ª
1 √ 1
min n ∈ N/ < { n} < ,
100 10
unde {x} reprezintă partea fracţionară a numărului real x.
Dorin Mărghidanu, Corabia

99
 Argument 13
6. Dacă 0 ≤ ak ≤ k, (∀) k ∈ {1, 2, . . . , n}, n ∈ N∗ , să se demonstreze că:
a1 · a2 · . . . · an + (1 − a1 )(2 − a2 ) · . . . · (n − an ) < n!
Dorin Mărghidanu, Corabia

7. Să se demonstreze că:

2n(n+1) 2n(n+1)
X 1 X 1
√ √ <n< √ √ .
k=1
2k + 2k + 1 k=1
2k − 1 + 2k
Dorin Mărghidanu, Corabia

8. Dacă x, y, z, t > 0, atunci:

 ‹  2
1 1 1 1 x+y z+t
(x + y + z + t) + + + ≥ √ + √ ≥ 16.
x y z t xy zt
D. M. Bătineţu-Giurgiu

9. Dacă a, b, m, n ∈ R∗+ , atunci:

È r
2ab (ma + nb)(mb + na) a2 + b2
≤ ≤ .
a+b m+n 2
D. M. Bătineţu-Giurgiu

10. Să se arate că dacă a > 0, b > 0, n ∈ N∗ şi

p
x2 + a2n + b2n · x + 1 ≥ 0, (∀) x ∈ R,
p
atunci x2 + a 2k +b 2k · x + 1 ≥ 0, (∀) x ∈ R, (∀) k ∈ {0, 1, . . . , n}.
Nicolae Muşuroia

11. Se consideră triunghiul ABC, ı̂n care

 
IA2 IB 2 IC 2 1
max , , = ,
bc ac ab 3
unde I reprezintă centrul cercului ı̂nscris.
Să se arate că triunghiul ABC este echilateral.
Nicolae Muşuroia

100
 Argument 13
12. Să se arate că dacă a, b, c ∈ (0, ∞) şi a + b + c = abc, atunci:
(1 + a2 )(1 + b2 )(1 + c2 ) ≥ 64.
Nicolae Muşuroia

13. Se consideră triunghiul ABC şi punctele M, Q ∈ (AB), N, P ∈ (AC),

astfel ı̂ncât
MB QA PA NC
= = = = k ∈ (0, 1).
MA QB PC NA
Fie {T } = M P ∩ N Q şi G centrul de greutate al triunghiului.
a) Să se demonstreze că G, T, A sunt coliniare.
b) Să se demonstreze că T ∈ (AG).
c) Să se arate că
k2 − k + 1 È
AT + BT + CT > 2(AB 2 + AC 2 ) − BC 2 .
(1 + k)2
Dana Heuberger

14. Fie a < b < c cifre nenule. Demonstraţi că

a b c 3 5a + 2b + 5c
+ + ≥ + .
b+c c+a a+b 2 8160
Când are loc egalitatea?
Cristinel Mortici

15. Fie m, n, p, q, r numere prime, astfel ı̂ncât

m4 + n4 + p4 + q 4 = 1 · 3 · 5 · . . . · (2r − 1) + 1555.
Demonstraţi că m = n = p = q = r = 5.
Cristinel Mortici

Clasa a X-a

1. Se consideră numerele complexe distincte z1 , z2 , z3 , de acelaşi modul,

astfel ı̂ncât
z22 + z32 z32 + z12 z12 + z22
, , ∈ R.
z12 z22 z32
101
 Argument 13
Să se demonstreze că triunghiul care are vârfurile de afixe z1 , z2 , z3 este
dreptunghic sau isoscel.
Dana Heuberger

2. Se consideră a ∈ R, k, n ∈ N∗ , cu (n, k) = 1 şi ecuaţia

{ak }x2 − 4{an }x + 6 = 0.
a) Să se arate că dacă rădăcinile ecuaţiei sunt numere ı̂ntregi, atunci a ∈ Q.
b) Să se arate că pentru n ∈ N∗ există o infinitate de valori ale lui a > 1,
astfel ı̂ncât ecuaţia
{a2n+1 }x2 − 4{an }x + 6 = 0
să aibă rădăcinile ı̂ntregi.
Dana Heuberger

3. Să se determine şirul (an )n≥1 de numere naturale, astfel ı̂ncât

(∀) n ∈ N∗ ,
n(n + 1)(2n + 1)
a1 · aa1 + a2 · aa2 + · · · + an · aan = .
6
Dana Heuberger

4. Să se arate că:

 ‹2
1 π2
2
(arctg x) + arctg ≥ , (∀) x ∈ R∗ .
x 8
D. M. Bătineţu-Giurgiu

5. Să se arate că ı̂n orice triunghi au loc inegalităţile:

√
1 1 1 3 9
+ + ≥ ≥ ,
p−a p−b p−c r p
notaţiile fiind cele obişnuite.
Gheorghe Râmbu, matematician

6. Se consideră mulţimea M = {1, 2, 3, . . . , n}, n ∈ N∗ .

Să se determine numărul perechilor (A, B) care satisfac condiţiile: A ∪ B = M
şi card(A ∩ B) ≤ 2.
Gheorghe Boroica

102
 Argument 13
7. Se consideră mulţimea M = {1, 2, 3, . . . , 2n}, n ∈ N∗ .
Să se determine numărul de perechi (A, B) ştiind că ı̂ndeplinesc condiţiile:
A ∪ B = M şi card(A ∩ B) este număr par.
Gheorghe Boroica

8. Să se rezolve ecuaţia:

13log3 |4x−1| − 2 · 9log13 (32x −16x+9)
2
= 7.
Gheorghe Boroica

9. a) Exprimaţi (Cn+1k
)2 − (Cnk−1 )2 , ı̂n funcţie de (Cnk )2 , k ∈ 1, n, n ∈ N∗ .
b) Să se arate că:
n+2 1 n+3 2 2 2n+1 n 2
1+ (Cn ) + (C ) + · · · + n+1
(Cn ) = C2n+2 − C2n n
, (∀) n ∈ N∗ .
n n−1 n 1
Ionel Tudor, Călugăreni, Giurgiu

10. Să se determine a, b ∈ R, dacă

¨
a·b ≥5
2 2
2a + 2b ≤ 64.
Nicolae Muşuroia

11. a) Să se construiască o funcţie f : R → R, cu proprietatea că ecuaţia

f (x) = t are exact 2 soluţii distincte ı̂n R, (∀) t ∈ R.
b) Să se construiască o funcţie g : C → C, cu proprietatea că ecuaţia
g(x) = z are exact 2 soluţii distincte ı̂n C, (∀) z ∈ C.
Ion Savu

12. Să se rezolve sistemul:

8
>
<
2x + 3x = 3y + 2
2y + 3y = 3z + 2
>
:
2z + 3z = 3x + 2.
Nicolae Muşuroia

103
 Argument 13
13. Se consideră numerele a, b, c ∈ (1, 2]. Să se arate că:
loga (4b2 − 5b + 2) + logb (4c2 − 5c + 2) + logc (4a2 − 5a + 2) ≥ 9.
Când are loc egalitate?
Gheorghe Boroica

14. Fie n ∈ N∗ . Să se rezolve ecuaţia:

É q È
√ x2 − 3
3+2 3+2 ... 3 + 2x = .
2
Florin Bojor

15. Să se determine funcţiile f, g : R → R, care verifică simultan relaţiile:

x3 f 3 (x) − 3xf (x)g 2 (x) = cos x
g 3 (x) − 3x2 f 2 (x)g(x) = − sin x, (∀) x ∈ R.
Dorin Mărghidanu, Corabia

Clasa a XI-a
 2 
ex 1
1. Se consideră matricea A = ∈ M2 (R).
ln(1 + x2 ) cos x
 ‹
an (x) bn (x)
Notăm An (x) = , n ∈ N∗ . Să se calculeze
cn (x) dn (x)
an (x) − dn (x)
lim .
x→0 cn (x)
Ludovic Longaver

2
2. a) Fie n ∈ N∗ . Să se rezolve ecuaţia: 2nx + 2(n − 1) = .
x
b) Să se studieze convergenţa şirului (xn )n≥1 , xn ̸= 0, (∀) n ∈ N∗ , dat de
relaţia de recurenţă:
2
2x1 + 22x2 + 23x3 + · · · + 2nxn = , (∀) n ∈ N∗ .
xn
Ludovic Longaver

104
 Argument 13
3. Să se calculeze:
n
X k2 k
lim C .
n→∞ nk n
k=1

Ionel Tudor, Călugăreni, Giurgiu

4. Dacă f : [a, b] → R este o funcţie derivabilă cu proprietatea că f (a) = 0,

să se demonstreze că există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât:
f (c) = (b − c)f ′ (c).
Dorin Mărghidanu, Corabia

5. Fie funcţia f : R → R astfel ı̂ncât:

a) f este o funcţie derivabilă pe R;
b) derivata sa f ′ este o funcţie periodică pe R.
Să se demonstreze că există două funcţii φ, ψ : R → R cu proprietăţile:
1) φ este funcţie periodică pe R;
2) ψ este funcţie liniară pe R,
astfel ı̂ncât f = φ + ψ.
Dorin Mărghidanu, Corabia

6. Dacă a, b ≥ 0, m, n ∈ N\{0, 1}, să se găsească cel mai mare λ ∈ R,

pentru care
È
m √ √
a+ b≥ λ · ab .
n m+mn

Dorin Mărghidanu, Corabia

7. Se consideră (xn )n≥1 dat prin condiţiile:

24 È
x1 = şi 5xn+1 = 13xn + 12 x2n + 4 , (∀) n ∈ N∗ .
5
 ‹ x2
xn n

Să se determine termenul general al şirului şi să se calculeze lim .

n→∞ 5n
Gheorghe Boroica

105
 Argument 13
8. Se consideră şirul (an )n≥0 dat prin condiţiile:
√
a0 = 2 şi an+1 = p 3p − 3 + an , (∀) n ∈ N∗ ,
unde p ≥ 3 este un număr natural fixat.
Să se arate că şirul este convergent şi să se calculeze lim an .
n→∞

Gheorghe Boroica

n
Pf 2 (k)
9. Dacă f : N∗ → N∗ este o funcţie injectivă, să se calculeze lim .
n→∞ k=1 k 3

Gheorghe Boroica

10. Se consideră şirul (xn )n∈N∗ , definit prin x1 ∈ R şi

1 + x1 x2 x3 ... xn
x1 1 + x2 x3 ... xn
xn+1 = x 1 x2 1 + x3 ... xn
..
.
x1 x2 x3 ... 1 + xn
Să se calculeze lim xn . Discuţie după x1 .
n→∞

Meda şi Florin Bojor

11. Se consideră şirul (xn )n∈N care verifică relaţia (∃) a ∈ (0, 1) şi b ≥ 0
astfel ı̂ncât xn+1 ≤ axn + an b, (∀) n ∈ N.
i) Să se calculeze lim xn .
n→∞
ii) Să se demonstreze că şirul (yn )n∈N , definit prin yn = x0 + x1 + x2 +
· · · + xn , (∀) n ∈ N este convergent.
Florin Bojor

1P p 1
12. Fie p ∈ N∗ , x1 > 0 şi xn+1 = ln(1 + kxn ), (∀) n ∈ N∗ . Să se
p k=1 k
calculeze lim nxn .
n→∞

(Generalizarea problemei C.649, G.M. 11-12/1986)

D. M. Bătineţu-Giurgiu, Nicolae Muşuroia

106
 Argument 13
13. Se consideră şirul (xn )n≥1 care satisface relaţia de recurenţă
È
xn+1 = axn + bx2n − 2, unde x1 , a, b ∈ N∗ .
a) Demonstraţi că dacă a = 2, b = 3 şi x1 = 1, atunci xn ∈ N∗ , (∀) n ∈ N∗ .
b) Demonstraţi că mulţimea A = {(a, b) ∈ N∗ × N∗ /(∃) n ∈ N∗ , astfel ı̂ncât
xn ̸∈ N∗ , (∀) x1 ∈ N∗ } este infinită.
Cristian Heuberger

14. Pentru permutarea τ ∈ Sn , notăm cu k cel mai mic exponent din N∗

astfel ı̂ncât τ k = e şi considerăm funcţia fτ : {1, 2, . . . , n} → N,
fτ (i) = τ (i) + τ 2 (i) + · · · + τ k (i).
a) Să se determine τ ∈ S3 , astfel ı̂ncât funcţia fτ este constantă.
b) Să se determine τ ∈ S4 , astfel ı̂ncât funcţia fτ este constantă.
Dana Heuberger

† 
1 5 −3 7
0 −4 4 −6
15. Fie matricea A = .
−9 −13 11 −8
10 14 −10 9
Calculaţi log2 S, unde S este suma elementelor matricei A2011 .
Cristian Mortici

Clasa a XII-a

n
P (n + k)3
1. Se consideră a ≥ 0 un număr fixat şi şirul (bn )n≥1 , bn = 4
,
k=1 (n + k) + a
n ∈ N. Să se arate că lim bn = ln 2.
n→∞
Gheorghe Boroica

2. Fie (G, ·) un grup finit comutativ şi funcţia injectivă f : G → G, astfel

ı̂ncât
f (f (x · y)y −1 ) = x · f (x · y)y 3 , (∀) x, y ∈ G.
Să se arate că ord(G) este un număr de forma 4k + 1.
Gheorghe Boroica

107
 Argument 13
3. Fie n ∈ N∗ şi numerele reale a1 , a2 , . . . , an . Să se arate că funcţia
8
n i
< P
|xi − ai | sin , x ̸= 0
f : R → R, f (x) = x
: i=1
0, x=0
are proprietatea lui Darboux pe R.
Gheorghe Boroica

4. Să se determine funcţiile continue f : R → R pentru care

Z x Z x
f (t)dt − 2 (x − t)f (t)dt = x, (∀) x ∈ R.
0 0
Nicolae Muşuroia

5. Fie a > 0 şi f : [−a, a] → R+ o funcţie pară, iar g : [−a, a] → R+ o

funcţie impară. Demonstraţi că
È
Z a Z a
f (x) √
dx ≤ ac, unde c = f (x)dx.
−a eg(x) + 1 0
Horia Zlampareţ

6. Fie inelul (A, +, ·) cu 0 ̸= 1 şi mulţimea M = {x ∈ A|x2 = x + 1}.

Dacă M are un număr impar de elemente, să se demonstreze că
(∀) x ∈ M, x10 + 1 = 0.
Dana Heuberger

7. Fie (A, +, ·) un inel cu |A| ≥ 4 astfel ı̂ncât (∀) x, y ∈ A\{0, 1}, x ̸= y,

avem x2 = y sau y 2 = x. Să se determine numărul elementelor inelului A.
Dana Heuberger

8. Se consideră ecuaţiile:
3̂x2 + 5̂x + 9̂ = 0̂, x ∈ Z71
4x2 + 3x + 33 = 0, x ∈ X59
a) Fără a rezolva efectiv ecuaţiile, să se arate că una dintre ele are soluţii,
iar cealaltă nu.
108
 Argument 13
b) Să se rezolve ecuaţiile.
Costel Chiteş

9. a) Să se arate că există o funcţie f : R → R primitivabilă şi F o

 ‹
1
primitivă a sa, aşa ı̂ncât f F (x) − x2 = x2 , (∀) x ∈ R.
2
b) Fie f : R → R o funcţie primitivabilă şi a, b ∈ R. Arătaţi că nu există
nici o primitivă F a lui f pentru care f (F (x) + ax + b) = x, (∀) x ∈ R.
Gheorghe Boroica

8  ‹
> 1
< cos2 , x ̸= 0
10. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = x
1 >
:
, x = 0.
2
Să se arate că dacă F este o primitivă pentru f şi F (1) = 0, atunci
 ‹
1 1 1
F (n + 1) ≥ n − 2
+ 2 + ··· + 2 , (∀) n ∈ N∗ .
1 2 n
Gheorghe Boroica

11. Aflaţi f : R → R derivabilă astfel ı̂ncât

Z x
p
f (t)dt = xf (x) − ln 1 + x2 , (∀) x ∈ R.
1

Cristian Heuberger

12. Să se determine funcţia continuă f : (−∞, 0) → R care admite primi-

tiva F : (−∞, 0) → R, astfel ı̂ncât f (x) = {F (x)}, (∀) x ∈ (−∞, 0).
Nicolae Muşuroia

13. Să se calculeze

n Z k+1
X 2x + 1
lim dx.
n→∞ k x4 + 2x3 + x2
k=1

Crina Petruţiu

109
 Argument 13
14. Fie (G, ·) un grup comutativ cu n elemente. Pentru fiecare k ∈ Z
not
definim Gk = {xk | x ∈ G}. Dacă a, b ∈ Z şi d = (a, b), arătaţi că Ga Gb = G
dacă şi numai dacă (d, n) = 1, unde Ga Gb = {u · v | u ∈ Ga şi v ∈ Gb }.
Dana Heuberger

15. Se consideră grupul (G, ·) cu n elemente, unde n ∈ N, n ≥ 4. Spunem

că subgrupul H al lui G are proprietatea P dacă H ̸= G şi pentru orice
x, y ∈ G\H avem x · y ∈ H.
a) Să se dea un exemplu de grup G, care are trei subgrupuri distincte
H, K, L cu proprietatea P , astfel ı̂ncât G = H ∪ K ∪ L.
b) Dacă H, K, L sunt subgrupuri distincte, cu proprietatea P , ale lui G şi
G = H ∪ K ∪ L, să se determine |H ∪ K ∪ L|.
Dana Heuberger

110
 Erată

• La problema 9, clasa a X-a, ı̂n ipoteză, ”△ABC nedreptunghic” devine

”△ABC ascuţitunghic”.
• La problema 1, clasa a XI-a, ı̂n enunţ, x − 1 devine 1 − x.
• La problema 3, clasa a XII-a, ı̂n enunţ, (2n + 1)(n!)2 devine (2k + 1)(k!)2 .
• La problema 12, clasa a XII-a, ı̂n ipoteză, f : [0, 1] → R devine
f : [0, 1] → [0, ∞).
1 1
• La problema 14, clasa a XII-a, ı̂n ipoteză, (1 + x2k ) c devine (1 + x2c ) c .