Concursul interjudeţean de matematică

CONSTANTIN TĂNĂSESCU
Ediţia I, 3 Aprilie 2020
Bacău, Baia Mare, Brăila, Focşani, Iaşi, Tulcea
matematica ı̂n orice timpuri ... matematica ı̂n loc de orice ...
matematica oriunde
Clasa a V-a - Soluţii şi bareme

Subiect construit de Marius MOHONEA şi Cătălin BUDEANU

Problema 1. (autor: Cătălin Budeanu)

(a) Să se afle ultimele trei cifre ale numărului A = 22020 − 22018 + 22015 .
(b) La ce putere trebuie ridicat 44 pentru a obţine 88 .
Soluţie:
(a) a = 22013 · 100. (2p)
Cum uc(22013 ) = 2, ultimele 3 cifre sunt 200. (2p)
(b) (44 ) = 28n , (1p)
88 = 224 , (1p)
n = 3. (1p)
Problema 2. (autor: Cătălin Budeanu)
Fie a1 , a2 , ..., a12 - 12 numere naturale a căror sumă este 2020. Împărţind fiecare
dintre aceste numere la un număr natural nenul n, obţinem resturi fie egale cu 63, fie
cu 64, iar suma tuturor acestor resturi este 766.
(a) Câte dintre resturi sunt 63 şi câte sunt 64 ?
(b) Să se determine cel mai mic număr natural nenul n care verifică condiţiile din
enunţ.
Soluţie:
(a) Fie a, b numărul de resturi 63 respectiv 64. Atunci a + b = 12; 63a + 64b = 766.
(2p)
Atunci a = 2; b = 10. (2p)
(b) ak = nck + rk , pentru k = 1, ..., 12. Adunând, obţinem a1 + a2 + ..a12 = n(c1 +
c2 + ... + c12 ) + r1 + r2 + ... + r12 . (1p)
2020 = n(c1 + c2 + ... + c12 ) + 766, deci n(c1 + c2 + ... + c12 ) = 1254. (1p)
Dar 1254 = 2 · 3 · 11 · 13 şi n > 64, n minim este 66. (1p)
Problema 3. (autor: Gabriel Popa)
Spunem că un număr este interesant dacă are următoarele proprietăţi:
(i) ı̂n scrierea sa zecimală apar doar cifrele 1, 3, 9, fiecare măcar o dată;
(ii) este divizibil cu 11;
(iii) oricare două cifre consecutive formează un număr prim.
a) Arătaţi că ultima cifră a unui număr interesant este 9.
b) Demonstraţi că există o infinitate de numere interesante.
c) Găsiţi un număr interesant având ultimele trei cifre 119.
Soluţie:
a) Numerele prime de două cifre care se scriu folosind cifrele 1, 3 şi 9 sunt 11, 13, 19
şi 31. (1p)
Cum cifra 9 trebuie să apară măcar o dată şi numerele 91, 93 şi 99 nu sunt prime,
cifra 9 va fi ultima cifră a unui număr interesant. (1p)
b) Numărul 319 este interesant. (1p)
Numerele An = 1111...11 (2n cifre) sunt divizibile cu 11. Numerele care se formează
lipind 319 la finalul unui număr An sunt interesante, aşadar există o infinitate de
numere interesante. (2p)
c) De exemplu, 1311313131313119 este număr interesant. Singura condiţie care nu se
.
verifică ı̂n mod vizibil este (ii): 1+1+3+3+3+3+3+1−3−1−1−1−1−1−1−9 = 0 .. 11.
(2p)
 Concursul interjudeţean de matematică
CONSTANTIN TĂNĂSESCU
Ediţia I, 3 Aprilie 2020
Bacău, Baia Mare, Brăila, Focşani, Iaşi, Tulcea
matematica ı̂n orice timpuri ... matematica ı̂n loc de orice ...
matematica oriunde
Clasa a VI-a - Soluţii şi bareme

Subiect construit de Gabriel POPA şi Lucian LAZĂR

Problema 1. (autor: Gabriel Popa)

Pe Marte sunt ı̂n circulaţie doar două tipuri de monede: de 3 marţi şi de 7 marţi.
Preţurile mărfurilor sunt decise ı̂n aşa fel ı̂ncât să se poată plăti folosind doar monedele
existente, măcar câte una de fiecare fel. De exemplu, o sticluţă de dezinfectant, care
costă 2020 de marţi, poate fi plătită folosind 671 monede de 3 marţi şi 1 monedă de
7 marţi, sau folosind 650 monede de 3 marţi şi 10 monede de 7 marţi sau ı̂n diverse
alte moduri.
a) În câte moduri poate fi plătită suma de 2020 de marţi?
b) Care este cea mai mică sumă care poate fi plătită ı̂n exact 2020 de moduri?
Soluţie:
a) Determinăm numărul perechilor (a, b) de numere naturale nenule cu proprietatea
că 2020 = 3a + 7b. (1p)

Deoarece 2020 = M3 + 1, rezultă că 7b = M3 + 1, de unde b = M3 + 1. (1p)

b poate lua valorile 1, 4, 7, ..., 286, prin urmare există 96 de perechi cu proprietatea
dorită. (2p)

b) Căutăm cel mai mic număr natural n astfel ı̂ncât egalitatea n = 3a + 7b este
adevărată pentru exact 2020 de perechi de numere naturale nenule (a, b).

Dacă n = M3 , atunci b = M3 , aşadar b va lua valorile 3, 6, 9, ..., 6060. Dacă n = M3 +1,

atunci b = M3 + 1, aşadar b va lua valorile 1, 4, 7, ..., 6058. Dacă n = M3 + 2, atunci
b = M3 + 2, aşadar b va lua valorile 2, 5, 8, ..., 6059. (2p)

Cea mai mică valoare a lui n este, prin urmare, n = 3 · 1 + 6058 · 7 = 42409. (1p)
Problema 2. (autor: Lucian Lazăr)
a) Fie a, b ∈ N, a ≥ 2, b ≥ 2 două numere naturale distincte. Arătaţi că a + b < ab.
b) Fie p, q şi r numere prime distincte. Arătaţi că numărul A = pqr (p + q + r) nu
poate fi pătrat perfect.
Soluţie:
a) Deoarece (a − 2)(b − 2) ≥ 0, rezultă că ab − 2a − 2b + 4 ≥ 0 (1p)
Atunci ab − a − b ≥ a + b − 4 ≥ 0 (1p) dar, pentru că a ≥ 2, b ≥ 2 sunt distincte, a
şi b nu pot fi simultan egale cu 2, deci inegalitatea este strictă. (1p)
Soluţie alternativă a) Prin ı̂nmpărţire cu ab, relaţia de demonstrat este echivalentă
cu a1 + 1b < 1. (1p)
1 1 1
Dar, cum a şi b sunt minim 2, 3, atunci a
+ b
≤ 2
+ 13 ; (1p)
1 1
iar cum 2
+ 3
< 1, rezultă concluzia. (1p)

b) Presupunem, prin absurd, că A este pătrat perfect. Cum A se divide cu numărul
prim p, rezultă că A se divide cu p2 . (1p)

Folosind faptul că (p, q) = (p, r) = 1, deducem că p divide p + q + r. (1p)

Analog se arată că q divide p+q+r, r divide p+q+r şi cum (p, q) = (q, r) = (r, p) = 1,
avem că pqr divide p + q + r. De aici, pqr ≤ p + q + r. (1p)

Atunci, conform (a), p + q + r ≥ pqr > pq + r > p + q + r, contradicţie. Rămâne,

astfel, adevărat faptul că A nu poate fi pătrat perfect. (1p)
Problema 3. (autori: Enache Pătraşcu şi Cristi Săvescu)
Triunghiul ABC este dreptunghic isoscel, cu A b = 90◦ . Considerăm punctul M astfel
ı̂ncât dreapta BC separă A şi M , iar M
\ BC = 30◦ şi M
\ CB = 15◦ . Mai considerăm
un punct N cu proprietatea că BM = M N = N C.
a) Demonstraţi că M C = AB.
b) Arătaţi că fie punctul N se află pe dreapta BC, fie M N şi BC sunt paralele.
Soluţie:
a) Observăm că M
\ CA = M
\ [ = 15◦ + 45◦ = 60◦ . (1p)
CB + BCA

Considerăm punctul R pe semidreapta CM astfel ı̂ncât CR = CA. Triunghiul ACR

va fi echilateral, deci CR = CA = AR = AB, aşadar triunghiul ABR este isoscel, cu
baza BR. (1p)

Avem: BAR
[ = BAC−[ M \ [ = 1 (180◦ − 30◦ ) =
AC = 90◦ −60◦ = 30◦ , prin urmare ABR 2
75◦ . Atunci RBC
[ = ABR [ − ABC [ = 75◦ − 45◦ = 30◦ = M \ BC. Cum punctele M şi
R sunt de aceeaşi parte a dreptei BC, ele vor coincide, de unde cerinţa. (1p)

b) Triunghiurile M AN şi CAN sunt congruente (L.L.L.), deci punctul N este situat
pe bisectoarea unghiului CAM
\ . (1p)

Altfel spus, punctul N este situat pe mediatoarea segmentului CM , deci este unul
dintre punctele N1 sau N2 , aflate de o parte şi de alta a dreptei CM , pentru care
BM = M N1 = N1 C, respectiv BM = M N2 = N2 C (considerăm N1 mai depărtat
faţă de A decât N2 ). (1p)

Luăm punctul N0 pe bisectoarea unghiului CAM

\ astfel ı̂ncât AN0 = AB(= AM =
AC). Triunghiurile ABM , AM N0 şi AN0 C sunt congruente (L.U.L.), prin urmare
BM = M N0 = N0 C - şi, de aici, punctul N0 este, de fapt, N1 , iar AM\ N1 = 75◦ .
◦ ◦ ◦
1 M B + M BC = 2 · 75 + 30 = 180 , deci dreptele M N1 şi BC sunt paralele.
Astfel, N\ \
(1p)

Triunghiul CN1 N2 este isoscel, iar dreapta CM este mediatoarea bazei N1 N2 . Atunci
◦ ◦
CM este bisectoarea unghiului N\ 1 CN2 şi, cum N1 CM = N1 CA− M CA = 75 −60 =
\ \ \
15◦ , rezultă că M
\ CN2 = 15◦ , aşadar N2 se află pe dreapta BC. (1p)
 Concursul interjudeţean de matematică
CONSTANTIN TĂNĂSESCU
Ediţia I, 3 Aprilie 2020
Bacău, Baia Mare, Brăila, Focşani, Iaşi, Tulcea
matematica ı̂n orice timpuri ... matematica ı̂n loc de orice ...
matematica oriunde
Clasa a VII-a - Soluţii şi bareme

Subiect construit de Cristina ANDREI şi Gabriel MÂRŞANU

Problema 1. (autor: Gabriel Mârşanu)

Pe o diagonală a unei table de şah n × n, n ≥ 3 sunt aşezaţi n pioni. O mutare
reprezintă alegerea a doi pioni şi mutarea lor concomitentă cu câte un pătrăţel ı̂n
jos. Scopul este ca, efectuând convenabil mutări, să ducem toţi pionii pe ultima linie
orizontală (cea de jos). Arătaţi că:
(a) dacă n = 8, ne putem atinge scopul iar dacă n = 7, nu ne putem atinge scopul;
(b) ne putem atinge scopul dacă şi numai dacă n = 4k sau n = 4k + 1, unde k ∈ N∗ .
Soluţie:
(a) Numărul de pătrăţele de sub diagonala principală este dublul numărului de mutări,
deci par. Atunci n = 7 nu verifică pentru că avem 6 · 7/2 = 21 pătrăţele. (1p)
Avem pionii 1, 2, ..., n unde 1 este cel mai - de sus - iar n este deja pe ulima linie.
Pentru n = 8, ducem pionii 1 şi 2 prin 6 mutari până când 2 ajunge pe ultima linie,
apoi mutăm 1 şi 3. Astfel 1 şi 2 sunt pe ultima linie şi 3 şi 4 pe aceiaşi linie (a
patra). Mutăm pe aceştia prin 4 mutări până pe ultima linie, obţinând primii 4 pioni
pe ultima linie şi ultimii 4 pe poziţiile iniţiale. Mutăm pionii 5 şi 6 de două ori, apoi
mutăm pionul 5 şi 7. (2p)
(n−1)n
(b) Numărul de pătrăţele de sub diagonala principală este par, deci 2 divide 2
,
adică 4|n(n − 1). (1p)
Pentru că (n, n − 1) = 1, atunci 4|n sau 4|n − 1. (1p)
Dacă n = 4k, grupăm pionii 4 câte 4 şi pentru fiecare grupă procedăm cum am descris
la (a): mutăm primii 2 doi până când cel de-al doilea ajunge pe ultima linie apoi pe
primul pe ultima linie şi pe al treilea pe linie cu al patrulea, după care pe aceştia din
urmă ı̂i mutăm ı̂mpreună până pe ultima linie. (1p)
Dacă n = 4k + 1, atunci mutăm primul pion concomitent cu fiecare dintre 2, 3, ..., n.
Atunci primul pion va ajunge pe ultima linie iar restul vor fi ı̂n configuraţia de la
cazul n = 4k. (1p)
Problema 2. (autor: Gabriel Mârşanu)
Determinaţi cea mai mică valoare a constantei reale k > 0 pentru care:
√ √
| m2 + 1 − n2 + 1| ≤ k|m − n|, pentru orice m, n ∈ N.

Soluţie: Pentru m = n relaţia este adevărată pentru orice k > 0. Fie m 6= n. (1p)
m+n
Atunci √ √
m2 +1+ n2 +1
≤ k, pentru orice m 6= n. (1p)
Observăm că k = 1 verifică inegalitatea, pentru orice m 6= n, deci minimul căutat
este kmin ≤ 1. (1p)
1 n
Presupunem că k < 1. Atunci pentru orice n > 1−k − 1, avem k < n+1 . (1p)
√ p
Demonstrăm
√ că
p n2 + 1 + (n + 1)2 + 1 < 2n + 2, pentru orice n ≥ 1, echivalent cu
n2 + 1−n+ (n + 1)2 + 1−(n+1) < 1 echivalent cu √n2 +1+n 1
+√ 1
2
< 1,
(n+1) +1+n+1
dar √ 1
n2 +1+n
+√ 1
< √ 2
n2 +1+n
< √2
2+1
< 1. (2p)
(n+1)2 +1+n+1

Atunci pentru perechea (n, n+1) avem 2n+1

2n+2
< √ √
2n+1
≤k< n
n+1
, contradicţie,
n2 +1+ (n+1)2 +1
deci k = 1. (1p)
Problema 3. (autor: Gabriel Mârşanu)
Fie ABCD un paralelogram ı̂n care BE ⊥ AC, E ∈ (AC), N mijlocul segmentului
[AE] şi M este mijlocul segmentului [CD]. Dacă M N ⊥ N B, arătaţi că ABCD este
dreptunghi.
Soluţie:
Fie P mijlocul lui [BE]. Atunci N P este linie mijlocie ı̂n EAB deci N P ||AB şi
N P = AB
2
= M C. (3p)
Atunci avem şi N P ||M C deci N P CM este paralelogram, deci CP ||M N . Cum ı̂nsă
M N ⊥ N B, atunci CP ⊥ BN , deci P este ortocentrul triunghiului BN C. (3p)
Atunci N P ⊥ BC iar cum N P ||AB, rezultă concluzia. (1p)
 Concursul interjudeţean de matematică
CONSTANTIN TĂNĂSESCU
Ediţia I, 3 Aprilie 2020
Bacău, Baia Mare, Brăila, Focşani, Iaşi, Tulcea
matematica ı̂n orice timpuri ... matematica ı̂n loc de orice ...
matematica oriunde
Clasa a VIII-a - Soluţii şi bareme

Subiect construit de Artur BĂLĂUCĂ şi Enache PĂTRAŞCU

Problema 1. (autor: Marius Mohonea)

Pentru x, y ∈ R se consideră expresia

E(x, y) = 5x2 + 5y 2 + 4xy + 4x + 4y + 5.

(a) Demonstraţi că E(x, y) = 2(x + y)2 + 2(x + 1)2 + 2(y + 1)2 + x2 + y 2 + 1;
(b) Aflaţi x, y ∈ Z pentru care E(x, y) = 5;
(c) Aflaţi valoarea minimă a expresiei E(x, y).
Soluţie: (a) Calcul. (2p)
(b) 2(x + y)2 + 2(x + 1)2 + 2(y + 1)2 + x2 + y 2 = 4 deci x, y au aceiaşi paritate şi cum
(x + 1)2 ≤ 2, atunci x, y ∈ {−2, −1, 0}. (1p)
Atunci (x, y) ∈ {(0, −2), (−2, 0), (−2, −2), (0, 0), (−1, −1)}. (1p)
Doar (0, 0) verifică. (1p)
(c) E(x, y) = 51 (5x + 2y + 2)2 + 215
(y + 27 )2 + 27
7
≥ 27
7
, deci minimul este de 27
7
atins
când y = − 27 şi 5x + 2y + 2 = 0. (2p)
Problema 2. (autor: Artur Bălăucă)
Fie x, y > 0. Demonstraţi că:

xy (x + y)2 33
2
+ 2 ≥ .
(x + y) xy 4

Soluţie: Inegalitatea este echivalentă cu 8(x + y)4 + 4x2 y 2 − 33xy(x + y)2 ≥ 0, (1p)
adică [8(x + y)2 − xy][(x + y)2 − 4xy] ≥ 0 (1). (2p)
Însă (x + y)2 ≥ 4xy, de unde 8(x + y)2 ≥ 32xy > xy pentru orice x, y > 0. (2p)
Deci 8(x + y)2 − xy > 0 şi cum (x + y)2 − 4xy ≥ 0, rezultă cerinţa din enunţ. (1p)
Egalitate avem ı̂n (1), deci şi ı̂n inegalitatea din enunţ, când x = y. (1p)
Problema 3. (autor: Enache Pătraşcu)
Fie ABCD un tetraedru. Dacă S ∈ Int∆ABC astfel ı̂ncât tetraedrele DSAB, DSBC
şi DSCA au acelaşi volum şi o dreaptă ce trece prin S intersectează (AB) şi (AC) ı̂n
E respectiv F , atunci:
VDEBC VDBF C
+ = 1.
VDAEC VDABF
Soluţie:
Fie DO ⊥ (ABC), O ∈ (ABC). Atunci VDSAB = VDSAC = VDSBC =⇒ DO · SSAB =
DO · SSBC = DO · SSCA =⇒ SSAB = SSBC = SSCA . (1p)
Atunci S este centrul de greutate al triunghiului ABC. (2p)
EB FC
Deci EA
+ FA
= 1. (2p)
VDEBC VDBF C SEBC SBF C EB FC
În final, VDAEC
+ VDABF
= SAEC
+ SABF
= EA
+ FA
= 1.(2p)
 Concursul interjudeţean de matematică
CONSTANTIN TĂNĂSESCU
Ediţia I, 3 Aprilie 2020
Bacău, Baia Mare, Brăila, Focşani, Iaşi, Tulcea
matematica ı̂n orice timpuri ... matematica ı̂n loc de orice ...
matematica oriunde
Clasa a IX-a - Soluţii şi bareme

Subiect construit de Dan POPOIU şi Vasile STOICA

Problema 1. (autor: Cristi Săvescu)

Determinaţi numerele reale x pentru care:
x hxi hxi
= + .
2 3 5
Soluţie:
Întrucât x = 2( x3 + x5 ), rezultă că x este număr ı̂ntreg par. (1p)
   

Avem apoi succesiv următoarele relaţii

hxi hxi x x x hxi x nxo
+ = = + ⇒ = + .(∗) (3p)
3 5 2 3 6 5 6 3
Cazul 1. x are forma 6p. Atunci, revenind ı̂n (∗) obţinem p + p5 = p, deci 0 ≤ p5 < 1,
 

deci 0 ≤ p ≤ 4, deci avem soluţiile {6p|p ∈ {0, 1, 2, 3, 4}}. (1p)

Cazul 2. x are forma 6p + 2. Atunci revenind ı̂n (∗) obţinem p + p+2
 
5
= p + 1, deci
p+2
1 ≤ 5 < 2, adică 3 ≤ p ≤ 7, deci avem soluţiile {6p + 2|p ∈ {3, 4, 5, 6, 7}}. (1p)
Cazul 3. x are forma 6p + 4. Atunci revenind ı̂n (∗) obţinem p + p+4
 
5
= p + 1, deci
p+4
1 ≤ 5 < 2, adică 1 ≤ p ≤ 5, deci avem soluţiile {6p + 4|p ∈ {1, 2, 3, 4, 5}}. (1p)
Problema 2. (autor: Constantin Tănăsescu)
Demonstraţi că ecuaţia x2 − ny = a are soluţii ı̂n Z × Z pentru orice n ∈ N∗ dacă şi
numai dacă a este pătrat perfect.

Soluţie:
Dacă a = k 2 , atunci (n + k)2 − n(n + 2k) = k 2 , deci ecuaţia are soluţia (n + k, n + 2k)
pentru orice n ∈ N∗ . (2p)
Reciproc, dacă a are un factor prim p care apare ı̂n descompunerea acestuia ı̂n factori
primi la o putere impară 2m + 1, alegem n = a2 şi arătăm că ecuaţia nu are soluţii.
(1p)
Atunci x2 = a(1 + ay). Dar a 6 |1 + ay, deci ecuaţia nu are soluţii. (2p)
Atunci toţi exponenţii din descompunerea lui a ı̂n factori primi sunt pari, aşadar
a = ±k 2 . (1p)
ı̂n cazul a = −k 2 alegem n = 4k 4 şi atunci ecuaţia devine x2 = k 2 (4yk 2 − 1) şi nu are
soluţii pentru că 4yk 2 − 1 este M4 + 3 care nu poate fi pătrat perfect. Rămâne aşadar
posibilitatea ca a = k 2 . (1p)
Problema 3. (autor: Dana Heuberger)
Fie ∆ABC , numerele k, t ∈ (0, 1) şi M, N ∈ (BC); P, Q ∈ (AC) astfel ı̂ncât:

MB PC NC QA
= = k şi = = t.
MC PA NB QC

(a) Să se arate că triunghiurile AM N şi BP Q au acelaşi centru de greutate dacă şi
numai dacă t = k;
(b) Dacă {E} = AM ∩ BQ, {F } = AN ∩ BP iar dreapta CE este mediană ı̂n tri-
unghiul ABC, să se arate că centrul de greutate al triunghiului AM N se află pe
(EF ).

Soluţie:
Fie G centrul de greutate al triunghiului AM N şi G1 centrul de greutate al triunghi-
ului BQP . Atunci
−→ 1 −→ −−→ −−→ −→ 1 1 t −→ k 1 −→
AG = (AA+ AM + AN ) ⇔ AG = (( + )AB +( + )AC). (2p)
3 3 k+1 t+1 k+1 t+1
−−→ 1 −→ 1 t −→ −→ −−→
AG1 = (AB + ( + )AC) deci t = k ⇔ AG = AG1 . (1p)
3 k+1 t+1
(b) Fie L = EC ∩ AB şi L1 = CF ∩ AB. Pentru că CL, AM, BQ concurente, din
LA M B QC LA
Ceva rezultă LB · M C · QA = 1, deci LB = kt . (1p)
L1 A L1 A
Cum CL1 , AN, BP sunt concurente, din Ceva rezultă L1 B
·N B PC
·
NC P A
= 1, deci L1 B
= kt .
Atunci L = L1 deci C, F, E coliniare. (1p)
LA −→ −→ −→
Deoarece CE mediană şi LB = kt , rezulă k = t şi deci AG = 31 (AB + AC), deci G
este centrul de greutate al triunghiului ABC. (1p)
Atunci G este pe mediana CE, iar cum G este ı̂n interiorul triunghiului AM N , atunci
G ∈ (EF ). (1p)
 Concursul interjudeţean de matematică
CONSTANTIN TĂNĂSESCU
Ediţia I, 3 Aprilie 2020
Bacău, Baia Mare, Brăila, Focşani, Iaşi, Tulcea
matematica ı̂n orice timpuri ... matematica ı̂n loc de orice ...
matematica oriunde
Clasa a X-a
Subiect construit de Cornel NOANĂ şi Gabriel DANIILESCU

Problema 1. (autor: Gabriel Daniilescu)

Fie z1 , z2 , z3 numere complexe distincte de modul 1 astfel ı̂ncât:
√
|zi − zj | ≥ 2, pentru orice i, j ∈ {1, 2, 3}, i 6= j.

Demonstraţi că |z1 + z2 | + |z2 + z3 | + |z3 + z1 | ≤ 3.

Soluţie:
Fie A, B, C punctele de afixe z1 , z2 , z3 . Atunci triunghiul
√ ABC este ı̂nscris ı̂n cer-
cul unitate de centru O. Folosind condiţia |zi − zj | ≥ 2, ∀i, j ∈ {1, 2, 3}, i 6= j,
arătăm că acest triunghi nu este obtuzunghic. Altfel, dacă ]BAC > π/2, atunci
m(
√ AB) + m(AC) < π, deci min{m(AB), m(AC)} < π/2. Atunci min{AB, AC} <
d d d d
2, lucru care contrazice ipoteza. Aşadar O se află ı̂n interiorul triunghiului sau pe
una dintre laturi. (3p)
z2 +z3
Fie M mijlocul lui BC. Acesta arePafixul 2 .3 Observăm că OM = OB cos ]BOM =
cos ]A. Deci avem de arătat că cos(A) ≤ 2 . (3p)

Aratăm prin calcul, fiind echivalent cu (2 sin C2 − cos (A−B)

2
)2 + sin2 (A−B)
2
≥ 0. (1p)
Problema 2. (autor: Cristi Săvescu)
Să se arate că funcţia fn : (1, ∞) → R definită prin

fn (x) = loga1 x (a2 x) + loga2 x (a3 x) + ... + logan x (a1 x)

este descrescătoare pentru orice n ≥ 2 şi orice a1 , a2 , ..., an > 1.

Soluţie:
Demonstrăm cerinţa folosind inducţie după n ≥ 2. Pentru cazul n = 2, scriem
f (x) = logax (bx) + logbx (ax) şi fie a ≤ b. Atunci f = logax (bx) + log 1(bx) . (1p)
ax

1
Funcţia h(x) = x + este strict crescătoare pe [1, ∞), iar logax (bx) ≥ 1, ∀x > 1. Dar
x
f = h ◦ logax (bx), deci trebuie să arătăm că logax (bx) este descrescătoare. (1p)
Considerăm x < y. Atunci

ln b + ln x ln b + ln y (ln y − ln x)(ln b − ln a)
logax (bx) − logay (by) = − = ≥ 0.(1p)
ln a + ln x ln a + ln y (ln a + ln x)(ln b + ln x)

Soluţie alternativă pentru cazul n = 2: Dacă x < y, atunci

(ln y − ln x)(ln b − ln a)2 (ln a + ln b + ln x + ln y)

f (x) − f (y) = ≥ 0. (3p)
(ln a + ln x)(ln a + ln y)(ln b + ln x)(ln b + ln y)

Soluţie alternativă pentru cazul n = 2: Putem scrie succesiv

ln(ax) ln(bx) ln2 (ax) + ln2 (bx) (ln(ax) − ln(bx))2 ln2 (a/b)
f (x) = + = = 2+ = 2+ ,
ln(bx) ln(ax) ln(ax) ln(bx) ln(ax) ln(bx) ln(ax) ln(bx)

care este o funcţie descrescătoare. (3p)

Mai departe, presupunem că pentru n ≥ 2 şi pentru orice a1 , a2 , ..., an > 1, funcţia
fn,a1 ,a2 ,...,an : (1, ∞) → R definită prin fn,a1 ,a2 ,...,an (x) = loga1 x a2 x + loga2 x a3 x + ... +
logan x a1 x este descrescătoare. Fie a1 , a2 , ..., an+1 > 1 numere reale arbitrare şi, pen-
tru că suma este ciclică, presupunem fără a restrânge generalitatea că an+1 este cel
mai mare dintre ele.
Atunci fn+1,a1 ,...,an+1 (x) = fn,a1 ,...,an (x)+logan x an+1 x + logan+1 x a1 x − logan x a1 x. (2p)
| {z }
g(x)
an+1 an+1
ln(an+1 x) ln(a1 x) ln(a1 x) ln a1 ln(a1 x) ln a1
Observăm că g(x) = ln(an x)
− ln(an x)
+ ln(an+1 x)
= ln(an x)
+ ln(an+1 x)
= ln(an x)
+
a1
ln
+ 1 = 1 + ln an+1 ) = 1 + ln an+1 · ln an+1
an+1
ln(an+1 x) a1
( ln(a1n x) − ln(an+1
1
x) a1 an
1
· ln(an x)·ln(an+1 x)
, care
este descrescătoare. (2p)
Problema 3. (propunător: Cornel Noană)
Un număr natural se numeşte nevirusat dacă orice cifra a sa este mai mare sau egală
cu precedenta. De exemplu, numărul 2334558 este nevirusat.
(a) Câte numere nevirusate de 5 cifre se pot forma utilizând cel puţin o dată fiecare
din cifrele 1,2 şi 3 ?
(b) Determinaţi numărul total de numere nevirusate de 7 cifre.

Soluţie:
(a) Observăm că prima cifră este 1 şi ultima este 3. Avem atunci 2 praguri ı̂n care
se schimbă cifra pe care le putem alege ı̂n C42 = 6 moduri.
Pentru interpretarea ı̂n care putem folosi şi alte cifre pe lângă 1, 2 şi 3, mai avem de
numărat numerele de forma 123ab, b > a > 3, care sunt C62 = 15 şi pe cele de forma
1123a, 1223a, 1233a, 123aa, unde a > 3, care sunt 4 · 6 = 24. Deci ı̂n total 45 de
numere. (2p)
(b) Notăm cu n numărul căutat. Observăm că putem alege k cifre distincte ı̂n C9k
moduri, unde 1 ≤ k ≤ 7. (1p)
Pentru fiecare k cifre distincte alese, ı̂n scrierea numărului vom avea de distribuit
k − 1 praguri (la care se schimbă cifra) ı̂n 6 locuri posibile, pe care le putem alege ı̂n
C6k−1 . Atunci avem ı̂n total C9k · C6k−1 numere nevirusate care utilizează exact k cifre.
(2p)
Atunci numărul total de numere nevirusate este 7k=1 C9k · C6k−1 . Cum Cnk = Cnn−k ,
P
avem n = C97 · C60 + C96 · C61 + C95 · C62 + ... + C91 · C66 . Identificând coeficienţii lui x7
din (1 + x)9 (1 + x)6 = (1 + x)15 , ne rezultă n = C15 7
. (2p)

Soluţie alternativă (b):

Problema este echivalentă cu a număra funcţiile crescătoare f : {1, 2, ..., 7} → {1, 2, ..., 9}.
Pentru fiecare f : {1, 2, ..., 7} → {1, 2, ..., 9}, definim gf : {1, 2, ..., 7} → {1, 2, ..., 15}
definită prin gf (x) = f (x) + x − 1, pentru orice x ∈ {1, 2, ..., 7}. Observăm că f este
crescătoare dacă şi numai dacă gf este strict crescătoare.
Întradevăr f (k + 1) ≥ f (k) ⇔ f (k + 1) + k ≥ f (k) + k ⇔ f (k + 1) + k > f (k) + k − 1,
pentru orice k ∈ {1, 2, ..., 7}. (4p)
Atunci n este numărul de funcţii strict crescătoare de la {1, 2, ..., 7} la {1, 2, ..., 15},
7
adică C15 . (1p)
 Concursul interjudeţean de matematică
CONSTANTIN TĂNĂSESCU
Ediţia I, 3 Aprilie 2020
Bacău, Baia Mare, Brăila, Focşani, Iaşi, Tulcea
matematica ı̂n orice timpuri ... matematica ı̂n loc de orice ...
matematica oriunde
Clasa a XI-a - Soluţii şi bareme

Subiect construit de Marian POPA şi Gabriel ANDREI

Problema 1. (autor: Cristi Săvescu)

Fie A, B ∈ M3 (C) două matrici nenule cu proprietatea că A(I3 + AB − BA) = 03 .
(a) Daţi exemplu de două matrici A şi B cu proprietatea dată;
(b) Demonstraţi că dacă matricile A şi ABA comută, atunci tr(AB) = 1.

Soluţie:
(a) De exemplu, fie:
   
0 0 0 0 0 0
A = 0 1 −1 şi B = 0 1 0 .
0 1 −1 0 0 0

Atunci A2 = 03 şi A = ABA, deci A(I3 + AB − BA) = A − ABA = 03 (3p).

(b) Dacă A2 BA = ABA2 , atunci ı̂nmulţind cu A la dreapta relaţia din enunţ obţinem
A2 = 0n . Atunci, tot din relaţia din enunţ avem A = ABA, deci AB = (AB)2 . (1p)
Dar dacă A2 = 0n , din Sylvester avem 0 ≥ 2rang(A) − 3, deci rang(A) ≤ 3/2 adică
rang(A) ≤ 1, iar cum A este nenulă, avem rang(A) = 1. (1p)
Atunci 1 = rang(A) = rang(ABA) ≤ rang(AB) ≤ rang(A) = 1, deci ne rezultă că
rang(AB) = 1. (1p)
Atunci, din (AB)2 = AB ne rezultă tr(AB) = 1. (1p)

Observaţie: Matricile date exemplu la (a) verifică.

Problema 2. (autor: Cristian Heuberger)
Fie a < b şi f : [a, b] → [a, b] o funcţie surjectivă şi continuă. Considerăm mulţimile:

A = {x ∈ [a, b]|f (x) = x}

B = {x ∈ [a, b]|f (x) = a + b − x}.

Demonstraţi că card(A) ≥ 2 sau card(B) ≥ 2.

Soluţie:
Din surjectivitatea lui f alegem α 6= β ∈ [a, b] pentru care f (α) = a, f (β) = b. (1p)
Fie g, h : [a, b] → R definte prin g(x) = f (x) − x şi h(x) = f (x) − (a + b − x). Aceste
funcţii sunt continue, deci au proprietatea lui Darboux. (1p)
Analizând valorile g(a), g(b), h(a), h(b) ne rezultă că A şi B sunt nevide. Presupunem
prin R.A. că ambele conţin câte un element, deci A = {c}, B = {d}. (1p)
Pentru că c este singura rădăcină a lui g, atunci g are semn constant pe [a, c] respectiv
pe [c, b], iar cum g(a) ≥ 0, g(b) ≤ 0, atunci f (x) ≥ x, ∀x ∈ [a, c] şi f (x) ≤ x, ∀x ∈ [c, b].
Cum f (α) = a ≤ α, deducem că α ∈ [c, b] şi analog β ∈ [a, c]. În particular α ≥ c ≥ β,
deci α > β. (3p)
Analizând analog funcţia h cu rădăcina unică d ne rezultă că α < β, contradicţie.(1p)
Problema 3. (autor: Cristi Săvescu)
(a) Fie a ∈ R, a ≥ 0. Daţi exemplu de o funcţie f : R → R care nu are proprietatea
lui Darboux pe niciun interval I ⊂ R şi pentru care lim |f (x)| = |f (0)| = a.
x→0

(b) Fie f : R → R o funcţie pentru care limita lim |f (x)| există şi este finită, care are
x→0
proprietatea lui Darboux pe fiecare dintre intervalele (−1, 0) şi (0, 1). Demonstraţi
că f admite limite laterale ı̂n 0.
Soluţie:
(a) Considerăm funcţia fa definită prin

x + a x ∈ Q,
fa (x) =
a x ∈ R \ Q.

Evident că lim |fa (x)| = a = f (0) = |f (0)|. (1p)

x→0

Imaginea prin f a oricărui interval (x, y) este {a} ∪ (x + a, y + a) ∩ Q, ceea ce este

o mulţime numărabilă, deci nu poate fi interval. Atunci f nu are proprietatea lui
Darboux pe niciun interval (x, y). (1p)
Acest punct din barem nu se acordă unei demonstraţii limtate la cazul a > 0 sau
pentru cazul a = 0 doar intervalelor ce nu ı̂l conţin pe 0
(b) Dacă lim |f (x)| = |f (0)| = 0, atunci evident că f (0) = lim f (x) = lim f (x) = 0,
x→0 x→0 x→0
x<0 x>0
deci f este continuă ı̂n 0. (1p).
Mai departe, avem cazul lim |f (x)| = |f (0)| = a > 0. Demonstrăm prin reducere
x→0
la absurd că f are limită laterală la dreapta ı̂n 0, pentru limita laterală la stânga
procedeul fiind analog.
Presupunem că f nu are limită laterală la dreapta ı̂n 0. Atunci, există şirurile cu
termeni pozitivi şi subunitari (an )n≥0 şi (bn )n≥0 , descrescătoare şi convergente la 0,
pentru care lim f (an ) = a şi lim f (bn ) = −a. (2p)
n→∞ n→∞

Atunci pentru orice n ≥ 2 există termenii ak , bp ∈ (0, n1 ). Cum ı̂nsă

f (ak ) = a > 0 > −a = f (bp )

şi f are proprietatea lui Darboux pe (ak , bp ) ⊂ (0, n1 ) ⊂ (0, 1), putem spune că există
dn ∈ (ak , bp ) ⊂ (0, n1 ) pentru care f (dn ) = 0. Atunci lim dn = 0 şi lim |f (dn )| = 0,
n→∞ n→∞
ceea ce contrazice lim |f (x)| = a > 0. (2p)
x→0