“Verbul de
Lumină”
Realizat de Tomuz Andreea
Florea Anastasia
INTRODUCERE
„Verbul de lumină” scris de Ion Hadârcă este un omagiu adus lui
Grigore Vieru, poetul care a transformat teme fundamentale—mama,
iubirea, copilăria și limba română—în repere esențiale ale liricii sale.
Textul subliniază impactul poeziei viereene asupra conștiinței
naționale și a literaturii, evidențiind simplitatea sa profundă și forța
mesianică. Comparată cu Prutul, poezia lui Vieru devine un simbol al
suferinței și speranței, reflectând identitatea și destinul unui întreg
popor.
Grigore Vieru (1935–2009) a fost un poet și scriitor
GRIGORE VIERU basarabean, considerat una dintre cele mai importante voci
ale literaturii române din Republica Moldova. Opera sa este
profund marcată de teme precum dragostea pentru mamă,
copilărie, limba română și identitatea națională.
A debutat editorial în 1957 cu volumul de poezii pentru copii
Alarma, iar ulterior a devenit cunoscut prin volumele Numele
tău (1968), Aproape (1974) și Taina care mă apără (1983).
Poezia sa se distinge prin simplitate, sensibilitate și o
puternică dimensiune spirituală, fiind influențată de lirica
eminesciană și de tradiția populară.
Grigore Vieru a fost un fervent susținător al limbii române
și al reîntregirii naționale, având un rol important în mișcarea
de renaștere culturală din Basarabia. Prin versurile sale, dar și
prin activitatea sa publică, a contribuit la conștientizarea
valorilor identitare și a unității românilor de pe ambele
maluri ale Prutului.
1. PARCURGE TEXTUL-CONSIDERAȚIE SCRIS DE ION HADÂRCĂ. VERIFICĂ-ȚI PROPRIA
INFORMAȚIE DESPRE POET ȘI CREAȚIA SA, PRECIZÂND URMĂTOARELE ASPECTE:
Fapte cunoscute: Informație nouă:
• Grigore Vieru este un poet basarabean important. • Prima micromonografie despre Grigore
• Temele esențiale din poezia sa sunt: mama, Vieru a fost „Mirajul copilăriei” (1968),
iubirea, copilăria, limba română. de Mihai Cimpoi.
• Poezia sa are o simplitate care ascunde profunzimi. • Grigore Vieru a alcătuit antologia „Cît
de frumoasă ești” (2004), închinată
Date pe care le consideri utile de reținut:
• Grigore Vieru consideră că poezia are o misiune mamei, iubirii și limbii române, ca un
mesianică, de apărare a identității naționale. gest reparatoriu față de cei ce și-au
• Afirmația sa: „Scriu nu pentru că sînt poet, ci pentru că am sacrificat tinerețea pe altarul Limbii
văzut în copilărie cum curgea Prutul. Cred că venea de
Române.
undeva din Cer”, arată legătura sa spirituală cu destinul
Basarabiei. • Poezia sa este comparată cu apele
• Poezia sa nu poate fi încadrată strict, având influențe Prutului, reflectând destinul său legat de
eminesciene, blagiană, bacoviană, lorchiană. Basarabia.
2. EXPLICĂ SENSUL CORELĂRII SINTAGMELOR „VÂRSTELE OMULUI -
VÂRSTELE NEAMULUI” PRIN EXEMPLE RELEVANTE DIN
BIOBIBLIOGRAFIA LUI GRIGORE VIERU.
Grigore Vieru leagă evoluția sa personală de destinul istoric al neamului său.
Copilăria marcată de suferință și lipsuri (război, ocupație) se reflectă în temele
poeziei sale. Vârstele omului (copilăria, maturitatea) sunt suprapuse peste vârstele
neamului (suferința colectivă, lupta pentru limba română, identitate națională).
De exemplu, antologia „Cît de frumoasă ești” este nu doar o declarație de dragoste,
ci și un omagiu adus limbii române și generațiilor care s-au sacrificat pentru ea.
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Cras arcu metus, feugiat
vitae ante ac, aliquet tempus ante. In euismod nibh eget lacinia imperdiet.
Maecenas tristique risus felis, ut ultrices lectus ultrices lobortis.
3. CUM ÎNȚELEGI AFIRMAȚIA CĂ POETUL GRIGORE
VIERU SE INSPIRĂ, ÎN CREAȚIA SA, DIN VALORILE
ESENȚIALE?
• Grigore Vieru crede în simplitatea și profunzimea
lucrurilor fundamentale: mama, iubirea, copilăria, limba
maternă. Acestea sunt pentru el pilonii spiritualității
românești, valori sacre care definesc identitatea națională și
personală. El nu caută teme sofisticate sau moderne, ci
revine constant la aceste valori esențiale, conferindu-le o
aură de sacralitate.
4. RECITĂ O POEZIE, ÎN CARE SE PROMOVEAZĂ O VALOARE PE
CARE O CONSIDERI SEMNIFICATIVĂ PENTRU ACTUALITATE.
În limba ta
“În limba ta” Ţi-e dor de mama,
de Grigore Vieru Şi vinul e mai vin, Valoare promovată:
Şi prânzul e mai prânz.
În aceeaşi limbă Şi doar în limba ta limba maternă,
Poţi râde singur,
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă Şi doar în limba ta
identitatea culturală.
Râde un pământ, Te poţi opri din plâns.
Ci doar în limba ta Iar când nu poţi
Durerea poţi s-o mângâi, Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Iar bucuria
Şi nici cânta,
S-o preschimbi în cânt.
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.
“Legământ “
de Grigore Vieru
Lui Mihai Eminescu
Ştiu: cândva, la miez de noapte, S-o lăsaţi aşa deschisă,
Ori la răsărit de Soare, Ca băiatul meu ori fata
Stinge-mi-s-or ochii mie Să citească mai departe
Tot deasupra cărţii Sale. Ce n-a dovedit nici tata.
Am s-ajung atunce, poate, Iar de n-au s-auză dânşii
La mijlocul ei aproape. Al străvechii slove bucium,
Ci să nu închideţi cartea Aşezaţi-mi-o ca pernă
Ca pe recile-mi pleoape. Cu toţi codrii ei în zbucium.
COMENTAREA POEZIEI “ÎN LIMBA TA” DE GRIGORE VIERU
Poezia “În limba ta” de Grigore Vieru Titlul
Titlul În limba ta este o formulă concisă, dar expresivă, care
este un elogiu adus limbii materne, pune accentul pe ideea centrală a poeziei: unicitatea și
văzută ca element fundamental al valoarea limbii materne. Repetiția acestei sintagme pe
parcursul textului accentuează ideea că limba natală este un
identității naționale și spirituale. Printr-
spațiu sacru, în care omul își trăiește cele mai profunde
un ton liric și profund emoțional, sentimente.
poetul subliniază legătura indisolubilă Tema
dintre om și limba sa, aceasta fiind Tema centrală a poeziei este importanța limbii materne ca
element esențial al identității individuale și colective. Grigore
mijlocul prin care își exprimă atât Vieru evidențiază faptul că limba natală nu este doar un mijloc de
bucuriile, cât și suferințele. comunicare, ci și un spațiu afectiv și spiritual în care se exprimă
cele mai profunde trăiri ale ființei umane.
Prin intermediul poeziei, autorul subliniază că limba este
legătura dintre om și rădăcinile sale, fiind strâns legată de
sentimente fundamentale precum dorul, suferința, bucuria sau
tăcerea. În plus, limba maternă este prezentată ca un refugiu
sufletesc, singurul în care se poate exprima autentic iubirea față
de părinți, patrie și tradiție.
SIMBOLURI ȘI MOTIVE
Simboluri: Motive literare:
• Limba – simbol al identității, al • Motivul limbii materne – tema centrală a
poeziei, care arată importanța limbii în definirea
apartenenței și al continuității
ființei umane.
culturale. • Motivul plânsului și al râsului – exprimă
• Pământul – simbol al originii, al dualitatea existenței umane, arătând că toate
rădăcinilor și al legăturii profunde trăirile se exprimă cel mai autentic în limba
cu patria. natală.
• Mama – simbol al iubirii, al • Motivul tăcerii – în finalul poeziei, tăcerea în
propria limbă sugerează un moment de profundă
începutului și al căldurii sufletești.
introspecție sau resemnare, dar și o ultimă formă
de comuniune cu patria și universul.
Figuri de stil
În poezia “În limba ta” de Grigore Vieru, putem
identifica mai multe figuri de stil care contribuie
la profunzimea și expresivitatea mesajului. Două
dintre acestea sunt: 2. Repetiția:
• Exemplu: „Și doar în limba ta”
1. Metafora: • Această expresie este repetată de mai
• Exemplu: „Durerea poți s-o mângâi” multe ori în poezie, subliniind unicitatea și
• Această metaforă sugerează că limba maternă importanța limbii materne în viața fiecărui
are un rol terapeutic, că prin intermediul ei omul
individ. Repetiția accentuează ideea că
își poate alina suferința. “Mângâierea” durerii nu
trăirile autentice, fie ele de bucurie sau
este un act fizic, ci simbolic, referindu-se la
capacitatea cuvintelor de a aduce alinare și tristețe, sunt cel mai profund resimțite în
consolare. propria limbă.
5. PROPUNE PROPRIA INTERPRETARE A POEZIEI
“ÎN LIMBA TA”
“Limba mea”
Poezia exprimă legătura profundă
dintre om și limba sa maternă, văzută În limba mea, cuvântul cântă,
Se-mbracă-n dor și se dezmiardă,
ca un spațiu al trăirilor autentice. E leagăn blând, e vânt ce-alintă,
Limba nu este doar un mijloc de E vis ce-n inimă tresaltă.
comunicare, ci și un refugiu al
În limba mea mă nasc și mor,
emoțiilor—în ea se nasc bucuriile, Cu ea-mi rostesc întâia oară
durerile, tăcerile și chiar identitatea. Și tot cu ea, când mi-e ușor,
Îmi pun tăcerile pe seară.
Indiferent de circumstanțe, limba
rămâne o constantă a existenței, până Când plâng, în ea îmi plâng durerea,
Când râd, în ea râd mai curat,
și în tăcere. Iar când m-apasă-n piept tăcerea,
Tot limba mea mi-e de păcat.
Și dacă-ntr-o zi n-aș mai spune
Nici „mamă”, nici „pământ”, nici „stea”,
Aș tăcea blând, fără suspine,
Dar tot în limba mea.
Comentariul Poeziei
“Legământ”
In poezia „Legămînt” eroul liric întreține un Titlul
adevărat cult al cărții lui Eminescu, sub Titlul poeziei ar putea fi ceva precum
constelația spirituală a cărui iși recunoaște „Moștenirea strămoșească” sau „Păstrarea
statutul plenipotențiar de poet: ”Știu: cîndva, tradițiilor”. Aceste reflect[ ideea centrală a
la miez de noapte, / Ori la răsărit de Soare,/ poeziei, aceea de a lăsa ceva valoros pentru
Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra căriții urmași, de a transmite tradițiile și învățăturile
Sale”. Sintagmele ”răsărit de Soare” și ”miez din trecut către generațiile viitoare.
de nopate” sugerează efortul neintrerupt al Tematica
marelui peot M. Eminescu de cugetare și Poezia abordează tema moștenirii culturale și
trăire completă. Sintagma ” Stinge-mi-s-or a transmiterii valorilor naționale prin cuvântul
ochii mie” sugerează viața, iar ”cartea Sa” scris. Versurile sugerează că autorul nu a
simbolizează viziune, creație artistică, cod de reușit să ducă la bun sfârșit o misiune, dar
legi și norme etice. speră că urmașii săi vor continua acest drum.
Motivele Literare Motivul părinți copii - „ Că băiatul meu ori
fata” sunt esențiale, deoarece ele pun în
evidență nu doar legătura de sânge dintre
1. Motivul mortții inevitabile
părinți și copii, ci și transmiterea unui ideal
2. motivul generațiilor - ”Ca băiatul meu ori
cultural și spiritual. Autorul își exprimă dorința
fata/ Să citească mai departe” ca urmașii săi să continue ceea ce el nu a
3. motivul testametnului reușit să ducă la bun sfârșit. Este vorba despre
4. motivul părinți-copii ”Ca băiatul meu ori un ideal neterminat, o muncă a cărei finalitate
fata/ Să citească mai departe/ ce n-a reușit nu a fost atinsă, dar care se lasă „deschisă”
nici tata” pentru ca copiii să o poată completa.
5. motivul codrului ”Așezați-mi-o ca pernă/ Prin această imagine, se naște o relație de
Cu toți codrii ei in zbucium” continuitate între trecut și viitor, în care
părinții, chiar și atunci când nu reușesc să
Laitmotivul este ”cartea” (cărții sale; mijlocul înfăptuiască tot ce și-au propus, își pun
speranțele în copii.
ei; s-o lăsați deschisă; așezați-mi-o).
Simboluri:
„Codrii în zbucium” – Acest simbol reprezintă natura, rădăcinile culturale și tradițiile poporului, dar
și tensiunile sau luptele pentru a le păstra. „Zbuciumul” sugerează agitația și provocările, dar și
vitalitatea și necesitatea de a lupta pentru menținerea acestei moșteniri.
„Deschisă” – Deschiderea simbolizează nu doar o invitație la continuare, dar și posibilitatea unei
dezvoltări viitoare, lăsând loc pentru completări și înțelegerea mai profundă a ceea ce a fost
transmis.
„Perna” – Perna reprezintă confortul și odihna, dar în contextul acestei poezii, simbolizează un
refugiu spiritual, un loc în care tradițiile și cultura pot fi păstrate cu respect și siguranță. Este un loc
sacru unde autorul își pune speranțele pentru perpetuarea învățăturilor sale.
„Bucium” – Buciumul este un simbol al comunicării și al tradiției orale, un instrument care, în multe
culturi, este folosit pentru a transmite mesaje de mare importanță. Așadar, simbolizează legătura
între trecut și prezent, dintre strămoși și urmași.
Figuri de stil
Metafora: Antiteză:
„Stinge-mi-s-or ochii mie tot deasupra „Ca pe recile-mi pleoape.” – Se pune în
cărţii Sale.” – Metafora sugerează contrast „cartea” cu „recile pleoape”, în
sfârșitul vieții, în care moartea autorului care pleoapele se închid odată cu
va veni în timp ce rămâne legat de opera moartea, dar cartea rămâne deschisă,
lui Eminescu, o „carte” care va continua un simbol al continuității.
să trăiască.
Repititia: Personificare:
„S-o lăsaţi aşa deschisă” – Repetarea „Codrii ei în zbucium” – Codrii sunt
acestei fraze subliniază dorința personificați, fiind descriși ca fiind în
autorului ca opera să rămână deschisă „zbucium”, sugerând o stare de agitație
și accesibilă pentru următoarele și viață continuă, ca simbol al tradiției
generații. care rămâne activă și vie.
Comentarea Figurii de Stil
Metafora „stinge-mi-s-or ochii mie” sugerează sfârșitul vieții, o tranziție inevitabilă spre moarte. Ochii,
simbol al percepției și al cunoașterii, se închid odată cu moartea autorului, semn că viața se încheie,
dar ideea de continuitate nu dispare.
Partea „tot deasupra cărţii Sale” face referire la opera lui Mihai Eminescu, considerată un simbol al
culturii românești. Așadar, această metaforă subliniază că moartea nu va pune capăt influenței operei,
ci ea va continua să trăiască. Cartea, în acest context, devine un simbol al nemuririi literare, iar faptul că
„ochii se sting deasupra cărții Sale” sugerează că autorul își va încheia viața, dar va rămâne permanent
legat de moștenirea culturală pe care o lasă.
Astfel, metafora exprimă legătura indestructibilă dintre viața autorului și opera sa, dar și ideea că
moartea nu înseamnă sfârșitul influenței unui creator de cultură. În ciuda morții fizice, opera continuă
să trăiască, să inspire și să fie citită, perpetuându-se în generațiile viitoare.
PROPUNE PROPRIA INTERPRETARE A POEZIEI “LEGĂMÂNT”
Poezia vorbește despre moștenirea „Moștenirea deschisă”
culturală și continuitatea valorilor din Când zorii se-ntorc și lumina se stinge,
trecut. Poetul anticipează propria În fața cărții, voi închide privirea,
Dar nu va sfârși al meu drum din dorință,
moarte, dar își dorește ca opera lui
Căci în paginile Sale, voi trăi mereu, în tăcere.
Eminescu și tradițiile să fie păstrate de
urmași. Se subliniază importanța ca Să nu închideți cartea, lăsați-o deschisă,
copiii să continue ceea ce nu a reușit Pentru băiatul meu ori fata mea,
să ducă la capăt autorul, păstrând Ei vor citi mai departe ce n-am putut spune,
Și vor păstra în viață ce n-am reușit.
astfel legătura dintre timpuri și
generații. Așezați-o pe perna codrilor în zbucium,
Unde memoria va trăi neîncetat,
Iar dacă nu vor auzi sunetul vechi,
Vor învăța din paginile ce rămân.
6. REPREZENTARE GRAFICĂ A TEMEI PROPUSE.
Diagrama reprezentativă organizează elementele esențiale ale
poeziei lui Grigore Vieru în patru categorii principale:
1. Valorile esențiale – Include mama, iubirea, copilăria și limba
română, teme centrale în poezia sa, care reflectă identitatea, tradiția
și sensibilitatea umană.
2. Corelări – Reprezintă vârstele omului (copilăria, maturitatea) și
vârstele neamului (suferințele istorice ale Basarabiei), subliniind
legătura dintre destinul individual și cel colectiv.
3. Dimensiuni stilistice – Include simplitatea aparentă, dar cu
profunzime filozofică, și influențele literare (Eminescu, Blaga,
Bacovia), care dau poeziei o încărcătură artistică și simbolică aparte.
4. Funcția poeziei – Subliniază rolul poeziei lui Vieru în rezistența
culturală și conservarea identității naționale, mai ales în contextul
istoric și social al Basarabiei.
U Z I I P R O
C L P R
O N I
I
C Grigore Vieru este un poet al esențialului,
care și-a transformat biografia personală în
poezie și istorie. Poezia sa, de o simplitate
emoționantă, reușește să atingă marile teme
ale existenței și să vorbească, deopotrivă,
despre destinul individului și al neamului.
Actualitatea lui constă tocmai în această
întoarcere la valori autentice și în mesajul
său de rezistență prin cultură și limbă.
MULȚUMESC
PENTRU
ATENȚIE!
