3.

CÂMPUL MAGNETIC

Inducţia magnetică în vid

În electrostatică şi electrocinetică s-au studiat aspectele câmpului electric.
Acum se vor studia aspectele câmpului magnetic. Cele două câmpuri electric şi
magnetic se condiţionează direct şi reciproc formând câmpul electromagnetic .
Experimental se constată că în lipsa unui tratament termomecanic şi la stare
electrostatică nulă, cristalele naturale de magnetită (Fe3O 4 ) au proprietatea că între
ele şi asupra corpurilor din fier, cobalt, nichel sau aliaje ale acestora, se exercită forţe
şi cupluri. În aceste condiţii se spune că sistemul format de cristalele de magnetită
este în stare de magnetizare şi că în regiunea din spaţiu, susceptibilă de a exercita în
ea asupra corpurilor forţe şi cupluri de această natură, există câmp magnetic.
Câmpul magnetic mai poate fi stabilit şi de conductoare parcurse de curent de
conducţie, de corpurile încărcate cu sarcini electrice aflate în mişcare şi de fluxul
electric variabil în timp.
Câmpul magnetic produs de substanţele magnetizate se numeşte câmp
magnetostatic (în acest regim mărimile de stare nu variază în timp şi nu au loc
transformări de energie).
Câmpul magnetic produs de curentul continuu ce trece prin conductoare, este
un câmp magnetic staţionar ( mărimile de stare nu variază în timp dar au loc
transformări de energie) Dacă curentul e variabil în timp (mărimile de stare variază în
timp), câmpului magnetic i se asociază inseparabil câmpul electric şi împreună se
condiţionează reciproc, alcătuind câmpul electromagnetic. Câmpul magnetic este
câmpul electromagnetic considerat din punctul de vedere al proprietăţilor lui
magnetice Fenomenul test pentru detectarea speciei de mărimi care caracterizează
câmpul magnetic în vid constă din exercitarea de forţe şi cupluri asupra corpurilor
încărcate cu sarcini electrice în mişcare , asupra corpurilor magnetizate, sau asupra
conductoarelor parcurse de curent electric de conducţie situate în câmp magnetic.
Practic acestea definesc sursele câmpului magnetic
Explorarea câmpului magnetic în vid se poate face fie cu ajutorul unui corp de
probă încărcat cu sarcină electric şi aflat în mişcare, fie cu ajutorul unui corp de
probă, constituit dintr-o buclă de curent.
Se consideră un corp de probă încărcat cu sarcină electrică, utilizat pentru
explorarea câmpului electric si un magnet permanent ce radiază in spaţiul
înconjurător câmp magnetic.. Menţinut imobil în câmp electric, asupra corpului de
probă se exercită numai forţa electrică. Punându-l în mişcare , se constată că asupra
lui se exercită o forţă suplimentară care depinde de sarcina electrică care-l încarcă şi
de viteza cu care se deplasează, în regiunea din spaţiu există câmp magnetic. Deci
acest corp de probă pus în mişcare este adecvat explorării câmpului magnetic. În plus
corpul de probă trebuie să nu fie magnetizat.
Vom explora câmpul magnetic invariabil în timp produs de un sistem de
corpuri magnetizate imobile sau de un sistem de conductoare parcurse de curent
64
Capitolul 3 Câmp magnetic

continuu, cu ajutorul unui mic corp de probă încărcat cu sarcina q (dar nemagnetizat)
care se deplasează cu viteza v.
Se măsoară forţa magnetică care acţionează asupra corpului de probă de
sarcină q şi viteză v, suplimentară faţă de forţa electrică. Se constată că forţa
magnetică depinde de sarcina corpului de probă q, de viteza lui v şi de poziţia în
câmp reperată de raza vectoare r .
F = F (q, v, r )
mq mq (3.1)
Experimental se constată că F acţionează perpendicular pe v şi este egală
mq

cu produsul vectorial dintre viteza v şi un vector axial depinzând numai de raza

vectoare r , notat cu B v (r ) :
F = qv  B (r )
mq v denumită forţa Lorentz (3.2)
Mărimea vectorială de stare a câmpului magnetic în vid B v (r ) se numeşte
inducţie magnetică în vid. Deoarece relaţia s-a determinat experimental, inducţia
F (max)
magnetică în vid este o mărime primitivă. B = mq
(3.3)
qv
v

Unitatea de măsură a lui B v corespunde vectorului câmp în care asupra

corpului de probă încărcat cu sarcina electrică de 1C având viteza de 1m/s în direcţia
în care forţa este maximă, acţionează o forţă magnetică egală cu 1N. În sistemul de
Nm Wb
unităţi S.I. unitatea inducţiei Bv se numeşte tesla [T]. B  = =T sau m 2 ;
A  m2
v

Nm
unde Wb =
A
3.1 SURSELE CÂMPULUI MAGNETIC
3.1.1 Sarcini in mişcare . Forţa Lorentz
Mişcarea purtătorilor de sarcină electrică faţă de reţeaua cristalină constituie
curent electric de conducţie. Forţa magnetică elementară care acţionează în câmp
magnetic de inducţie B , asupra sarcinii elementare dq aflată în mişcare cu viteza v
v

se calculează cu formula lui Lorentz: dF = dq  v  B .

mq v

Deci mişcarea purtătorilor de sarcină generează câmp magnetic. Inducţia

magnetică produsă de o sarcină q aflată in mişcare cu viteza v trebuie să contină in
expresie sursa câmpului qv , modul de transmitere al interacţiunii la distanţă şi
  0 qv  
r
direcţia de manifestare al câmpului relaţia de calcul fiind B = 4 r 2 x r .

3.1.2 Conductoare parcurse de curenţi electrici . Forţa Laplace

Presupunem un conductor încărcat cu sarcină electrică q , sarcina distribuită cu
densitatea de volum dq = ρ v  dV, ce se deplasează într-un câmp magnetic de inducţie
 65
Capitolul 3 Câmp magnetic
Bv . Asupra unui element infinitezimal din

conductorul aflat în mişcare cu viteza v
forţa elementară Lorentz este dF = ρ  v  dV  B .Ţinând cont de definiţia curentului
mq v v

dq dl
i= v=
electric dt ; şi a vitezei dt rezultă:
dl
d Fmi = dq  v  B v = idt   B v = id l  B v
(3.4)
dt
Curentul electric generat prin mişcarea în câmp magnetic a unui conductor
încărcat cu sarcină se numeşte curent de convecţie. Acest curent se deosebeşte de cel
de conducţie prin absenţa efectului Joule Lentz. Si-n acest caz inducţia magnetică ce
caracterizează câmpul magnetic trebuie să conţină in expresie sursa câmpului , modul
de transmitere al interacţiunii la distanţă şi direcţia de manifestare al câmpului

Să considerăm un conductor filiform

parcurs de curent de conducţie i
(fig.3.1) situat într-un câmp magnetic
de inducţie B . Din punct de vedere
v

al efectelor mecanice, forţei Lorentz

F mq
, îi corespunde forţa magnetică:
(care acţionează asupra conductorului
filiform Γ ). Asupra unei porţiuni
elementare de conductor, parcursă de
curentul i, şi situat perpendicular pe
liniile magnetic se exercită o forţă :

d Fmi = id s  B v ;
(3.5)
denumită forţă Laplace sau forţă
electromagnetică (interacţiunea dintre
curentul de conducţie

şi câmpul
magnetic). id s = element de curent
În principiu, introducerea mărimii primitive B se poate face cu ajutorul
v

oricăruia dintre curenţii electrici de convecţie i C sau de conducţie i.

Din punct de vedere experimental se preferă curentul de conducţie, deoarece
este mai simplu de măsurat forţa magnetică asupra conductorului fix parcurs de
curent electric de conducţie, decât forţa Lorentz asupra firului în mişcare, încărcat cu
sarcină electrică. Inducţia magnetică fiind determinată de forţa de natură magnetică
ce acţionează asupra purtătorilor de sarcină aflaţi în mişcare se supune principiul
66
Capitolul 3 Câmp magnetic

superpoziţiei adică inducţia magnetică B stabilită într-un punct din vid de (n)
v

curenţi electrici i K este egală cu suma inducţiilor B v K , k=1,2,…n pe care le-ar

produce în acel punct fiecare dintre curenţii
3.1.3 Corpuri magnetizate
În afara de conductoarele parcurse de curent de conducţie si
corpurile încărcate cu sarcini electrice în mişcare, se mai pot exercita)
acţiuni ponderomotoare si asupra unor corpuri situate în câmp magnetic
dintre care cele mai importante materiale sunt cele feromagnetice. Materiale
din această clasă, cum este magnetita, chiar şi fără un tratament prealabil
produc câmp magnetic la fel ca sarcinile electrice în mişcare sau curentul
electric de conducţie. Alte materiale din aceeaşi clasă cum este fierul, oţelul,
nichelul, cobaltul şi aliaje ale acestora, aduse în prealabil câmp magnetic
exterior, după suprimarea acestuia produc câmp magnetic la fel ca magnetita.
În această stare ele se numesc magneţi permanenţi. Starea corpurilor care în
câmp magnetic sunt acţionate de forte şi cupluri suplimentare faţă de cele
condiţionate de starea lor electrocinetică, si de starea de încărcare cu sarcină
electrică în mişcare, se numeşte stare de magnetizare respectiv de polarizare
magnetică. Corpurile aflate în starea de magnetizare se numesc magnetizate
.În principiu, toate corpurile, -numai cele feromagnetice, - se pot magnetiza,
însă magnetizarea este extrem de redusă şi din acest motiv sunt practic
nemagnetice
Moment magnetic. Se consideră un câmp magnetic omogen de inducţie
B si se aduc într-un punct oarecare mici corpuri magnetizate, de exemplu
bucăţi mici de fier. Oricât de mici ar fi aceste corpuri ele nu pot fi
considerate puncte materiale, deoarece sunt acţionate de cupluri. Lăsate
liber să rotească în jurul axei lor de rotaţie, se constată că pentru o anumita
orientare a corpurilor în raport cu vectorul inducţie magnetică, cuplul se
anulează; dreapta trasată pe corpul aflat în echilibru stabil orientată în
sensul vectorului B , se numeşte axă de magnetizare. În orice poziţie s-ar
afla corpul, rotindu-1 în jurul axei sale de magnetizare de versor um cuplul
rămâne neschimbat, axa de rotaţie (axa cuplul) formează cu versorul um şi
vectorul B. un triedru drept în poziţia de cuplu maxim. Notând cu m funcţia
scalară care depinde numai de starea de magnetizare a corpului, - printr-o
analiză similară cu a stării polarizare electrică a unui mic corp dielectric-
cuplul are o expresie analoagă expresiei cuplului electric
  
C = mxB (3.6)
Mărimea vectorială m = mum care caracterizează starea de magnetizare a micului
corp magnetizat se numeşte moment magnetic. Deoarece momentul magnetic m, - la
fel ca cel electric, - s-a introdus exclusiv prin interpretarea datelor experimentale,
este o mărime primitivă. Din punctul de vedere al unităţii de măsură, momentul
magnetic este o mărime secundară. Dacă se compară din punct de vedere
dimensional formulele, rezultă că dimensiunea momentului magnetic este în sistemul
SI -amper metru pătrat (unitatea de moment magnetic Am2).
 67
Capitolul 3 Câmp magnetic

Magnetizaţie Prin fragmentarea macroscopică a unui corp magnetizat finit

(fig.3.2), fiecare fragment de volum V are un moment magnetic m. În acord cu
principiul localizării acţiunilor fizice, starea de magnetizare a unui corp finit se
caracterizează local prin mărimea vectorială egală cu densitatea de volum a
momentului magnetic, numită magnetizaţie m= M V .Momentul magnetic
rezultant m al corpului este egal cu integrala magnetizaţiei
 M efectuată pe volumul

V m = VMdV (3.7)
liniile vectorului M fiind situate în interiorul corpurilor.
m

m

V

M

V
Fig.3.2
O folie de grosime neglijabilă faţă de dimensiunile suprafeţei şi magnetizată
se numeşte foiţa magnetică. Mărimea vectorială egală cu densitatea de suprafaţă a
momentului magnetic se numeşte magnetizaţie de suprafaţă (superficială, respectiv
puterea foiţei magnetice) Ms 
 m
M s = lim
A (3.8)
Momentul magnetic rezultant m al corpului este egal cu integrala


magnetizaţiei superficiale Ms efectuată pe suprafaţa A. m = A s dA .
M
Magnetizaţiile M şi Ms sunt mărimi derivate, în raport cu dimensiunea curentului
electric în sistemul de unităţi SI, unitatea de magnetizaţie este amper pe-metru (A/m),
iar a magnetizaţiei superficiale este amperul (A).
Magnetizare temporară şi permanentă. Pentru majoritatea corpurilor, experienţa
pune în evidenţă o dependenţă mai mare sau mai mică a stării lor de magnetizare de
câmpul magnetic în care se găsesc situaţi. Corpurile al căror moment magnetic se
anulează după suprimarea câmpului magnetic în care au fost aduse se numesc cu
magnetizaţie temporară, iar mărimile care le caracterizează sunt momentul magnetic-
temporar mt ,magnetizaţia temporară Mt si magnetizaţia superficială-temporară Mst
Corpurile care prezintă o magnetizare chiar şi în lipsa unui câmp magnetic produs
din exteriorul lor, sau care aduse într-un câmp magnetic păstrează o magnetizare
după suprimarea câmpului excitator, se numesc cu magnetizaţie permanentă.
Mărimile care caracterizează starea lor de magnetizare sunt: momentul magnetic
permanent mp. magnetizaţia permanentă Mp şi magnetizaţia superficială permanentă
Map..În general momentul magnetic m al unui mic corp magnetizat este egal cu suma
dintre o componentă temporară mt şi o componenta permanentă mp m=mt(B)+mp
Separarea celor două componente e unică numai dacă termenul mp e independent de
B„ iar termenul mt( B) se anulează odată cu B. Relaţiei momentului magnetic total
68
Capitolul 3 Câmp magnetic
  
îi corespunde relaţii similare pentru magnetizaţiile M şi Ms.: M = M t (H ) + M pH
fiind intensitatea câmpului magnetic în corpuri. Pentru un magnet permanent situat
în câmp magnetic exterior slab, componenta temporară a momentului lui magnetic
este neglijabilă mt şi el e caracterizat numai de componenta permanentă mp. Un
magnet permanent având formă cilindrică cu axa de magnetizare longitudinală,
utilizat ca ac magnetic, introdus în câmp magnetic indică direcţia locală si sensul
inducţiei magnetice B, în câmpul magnetic terestru acul magnetic se orientează cu
extremităţile către polii magnetici geografici: extremitatea către polul nord geografic
se numeşte polul nord al acului. magnetic, respectiv cealaltă extremitate, polul
sud.În acest sens, porţiunile de pe suprafaţa corpurilor magnetizate în care liniile
magnetizaţiei M se termină, respectiv încep, sunt de polaritate nord, respectiv sud.
Forţa exercitată asupra unui mic corp magnetizat. Forţa magnetică Fm asupra
unui mic corp magnetizat de moment magnetic m situat în câmp magnetic staţionar
(fig3.3) şi local neomogen (neuniform) se stabileşte la fel ca forţa electrică F şi se
    
Fm = grad 
 m Bv 
obţine 

 (3.9)
Deoarece produsul scalar mB, creşte cu modulul vectorului forţa
magnetică Fm tinde să deplaseze corpul magnetizat spre regiunile unde câmpul
este mai intens. În câmp magnetic uniform, forţa Fm e nulă şi asupra corpului
se exercită numai cuplul Cm Dealtfel această împrejurare a permis introducerea
speciei de mărimi primitive,- moment magnetic, - exclusiv prin cuplul Cm care
acţionează corpul situat în câmp magnetic omogen.

I
m

B+dB F
m

Fig.3.3
Acţiunile ponderomotoare ale câmpului magnetic asupra unui mic corp
magnetizat imobil de moment magnetic m şi în stare electrocinetică nulă
consistă din :
— forţa magnetică Fm nenulă numai în câmp magnetic neomogen ;
—momentul rezultant Cm care conţine o componentă datorată forţei Fm şi o
        
componentă de forma C = r xF + mxB = r x ( mgrad ) B + mxB (3.10)
 69
Capitolul 3 Câmp magnetic

în care r este raza vectoare a punctului în care se găseşte corpul magnetizat în raport
cu originea referenţialului. Comparând expresiile cuplului magnetic cu cele
corespunzătoare din cazul câmpului electric se constata că în câmp magnetic nu
intervin termeni similari lui qE şi rxqE. Deoarece în natură nu se constata forţe
magnetice paralele şi proporţionale cu inducţia magnetică Bt, de forma q B, rezultă
că nu există sarcină magnetică (adevărată) qm, similară sarcinii electrice (adevărate)
q.
3.2 DETERMINAREA DISTRIBUŢIEI CÂMPULUI MAGNETIC.
3.2.1 Teoria lapaceană a câmpului magnetic staţionar
a) Câmp magnetic produs de conductoare parcurse de curent electric

.Experienţele lui Ampère Câmpul magnetic invariabil în timp

• Experienţele lui Ampère produs de corpuri magnetizate imobile şi
neînsoţit de transformări ale energiei numit
r câmp magnetostatic a fost studiat de Coulomb
în mod similar cu cel electrostatic. Măsurând
forţele magnetostatice între magneţii
permanenţi, Coulomb a stabilit formule
asemănătoare cu formulele forţelor
electrostaticeCâmpul magnetic determinat de
conductoarele parcurse de curent continuu
numit câmp magnetic staţionar a fost studiat
experimental de Biot şi Savart. Analiza
I1 teoretică a acestor experienţe a fost efectuată în
I2 principal de Laplace. Forţele care se exercită
asupra conductoarelor filiforme parcurse de
F21 curenţi electrici numite forţe electrodinamice au
fost experimentate de André-Marie Ampère.
Toate experienţele au fost efectuate în
aer, dar proprietăţile magnetice ale aerului fiind
asemănătoare cu cele ale vidului, ele pot fi
μ12 considerate efectuate în vid. Fie două
conductoare filiforme rectilinii dispuse paralel
în vid la o distanţă r mult mai mică decât
Fig.3.4 lungimea lor şi parcurse de curenţii continui I 1
şi I 2 (fig.3.4).

• Forţele Laplace F12 respectiv F21 care se exercită asupra unei porţiuni de
lungime l a firelor au următoarele proprietăţi: satisfac principiul acţiunii şi recţiunii.
Forţa F21 pe care o exercită primul fir asupra celui de-al doilea, este egală şi de semn
opus cu forţa F12 pe care o exercită cel de-al doilea fir asupra primului: F12 = - F21 .
• dacă firele sunt parcurse de curenţi în acelaşi sens,
forţele sunt de atracţie, iar dacă sunt de semne opuse, forţele sunt de respingere.
70
Capitolul 3 Câmp magnetic

• în valoare absolută, forţele sunt proporţionale cu

produsul curenţilor I1 şi I 2 , cu lungimea l şi invers proporţionale cu distanţa r :
 0 2I 1 I 2 l
F12 = F21 =
4 r

unde  0 este permeabilitatea vidului şi se referă la proprietăţile magnetice ale

vidului

μ I I l μ I Il
Expresia vectorială a forţelor este F12 = 2π  r μ 12 ; F21 = 2π  r μ 21 .
0 1 2 0 2 1
(3.11)
Ţinând seama de definiţia intensitatea curentului care prin două conductoare
filiforme infinit lungi situate paralel în vid la distanţa de 1m, produce o forţă egală cu
2  10 −7 N pe fiecare metru de lungime a conductoarelor), valoarea lui  0 se obţine
−7
luând: r = 1m, l =1m, I1 = I 2 = 1A, F = F = 2  10 N, 12 21 2  10 −7 N =
 0 1 A  1A
 1m rezultă  0 = 4  10 H
−7

2 1m m .
(3.12)
Combinând expresia forţei Laplace (3.5) cu relaţia obţinută din experienţele
Ampere (3.11) putem determina relaţia inducţiei magnetice într-un punct P situat la
distanţa r faţă de conductorul filiform: .
   oi    o i1 
dF = ids  B1 =
2    r . obţinând
e e (3.13)
2   r

ids

Be
φ

r F er

Fig.3.5
• Formula lui Biot – Savart – Laplace
Teoria câmpului magnetic staţionar în vid se elaborează pe baza experienţelor
lui Biot-Savart şi Ampère, a principiului acţiunii şi reacţiunii şi a superpoziţiei
efectelor.
Se consideră două conductoare rectilinii infinite ce formează între ele unghiul
2 , conductoare dispuse conform figurii 3.6.
Calculând inducţia magnetică in două puncte pe bisectoarea unghiului 2
rezultă
 71
Capitolul 3 Câmp magnetic
  I  I   I
B P1 = ( o + o )e  = o n
2  r 2  r r
 o I o I   I
respectiv BP2 = ( + )(−e  ) = − o n (3.14)
2  r 2  r r
Sistemul de conductoare este echivalent cu doua conductoare unghiulare ce
 oI    I 
produc inducţiile B Vi = (1 + cos  )n respectiv B Ve = 2    r (1 − cos )(−n ) unde
o

   2r
B = B Vi + B Ve

Fig.3.6
În concluzie inducţia magnetică în punctele ce aparţin bisectoarei exterioare a
  I 
unghiului 2 este B Ve = 2    r (1 − cos )n e
o
(3.15)
Inducţia magnetică în punctele ce aparţin bisectoarei exterioare poate fi
considerată ca produsă si de două conductoare de deschide  dispuse conform figurii
  I 
3.7 ,fiecare conductor producând inducţia B Ve = 4    r (1 − cos )n e
o

Fig.3.7
Considerând o creştere unghiulară d, inducţia produsă de un conductor
unghiular de deschidere  într-un punct ce aparţine bisectoarei exterioare este
72
Capitolul 3 Câmp magnetic
 o I 
BVe ( + d) = (1 − cos( + d))n e Utilizarea dezvoltării Taylor a funcţiei
4r
 (cos )
cos(  + d) = cos  + determină valoarea inducţiei produsă de creşterea

  I 
unghiulară a conductorului dB v = 4    r sin   d  n e
o
(3.16)
Relaţiile geometrice, între elementele de lungime si cele unghiulare , aplicate in
triunghiul figurii 3.8 permit determinarea relaţiei vectoriale a inducţiei magnetice
produsă de creşterea elementară
 
a lungimii conductorului parcurs de curent , relaţie
 
μ 0 I ds  R  o Id s R
de forma dB v = = x (3.17)
4π R 3 4 R 2 R

Fig.3.8
Câmpul magnetic produs de conductorul filiform (fig.3.9) parcurs de curentul
i, într-un punct oarecare din spaţiul înconjurător se determină prin integrarea relatiei
Biot-Savart-Laplace fiind egal cu suma contribuţiilor in punctul de calcul a
câmpurilor magnetice produse de porţiunile elementare ids,

μ 0 I ds  r
Bv = Γ . (3.18)
4π r3

Fig.3.9
Daca se consideră un conductor masiv parcurs de curentul I care se
repartizează cu densitatea de curent J (r ) inducţia magnetică d B stabilită de tubulv

elementar de curent dI = J  n  dA într-un punct P(r ) din vid se calculează cu relaţia:

 73
Capitolul 3 Câmp magnetic

μ 0 dI d s  r μ 0 (J  ndA ) d s  r
 

dB v =  3 =  3 .Pentru tubul de curent în care J || d s || dA , vectorii
4π r 4π r
 
J şi ds se pot substitui, iar dV = d s  dA ; prin urmare:
μ0 Je  r
B v (r ) = V dV (3.19)
4π r3
Pentru o pânză de curent de densitate Je pe o suprafaţă S rezultă în mod
μ J (r )  r
similar: Bv (r ) = 4 π S r 3 dA
0 e
(3.20)
Câmpul magnetic este caracterizat de mărimea inducţie magnetica notată B ,în
a cărei expresie de calcul intervine sursa câmpului , modul de transmitere la distanţă
a interacţiunii (1/r2) proprietăţile mediului  in care se transmite interacţiunea şi
sensul câmpului fată de poziţia sursei .
Cu ajutorul formulei lui Biot – Savart – Laplace, Grassmann a stabilit expresia
forţelor electrodinamice în regim staţionar între curenţi filiformi oarecare,
generalizând rezultatele obţinute de Ampère. Considerăm două fire conductoare
1 , 2 parcurse de curenţii I1 , I 2 . Inducţia magnetică în punctul P2 creată de I 1 :

B2 =
μ 0 I1 dl1  r12
Γ
1
4π 1
r123

d l1
P1 r12 2

I1 dl 2
P2
I2
Fig 3.10
Forţa care se exercită asupra conductorului 2 este
μ 0 I1 I 2 dl 2  (dl1  r12 )
F12 = I 2 Γ dl 2  B2 = Γ Γ .
2
4π 1 2
r123
Forţa electrodinamică este proporţională cu produsul curenţilor şi depinde de
poziţia relativă a conductoarelor . Spre exemplificare in figura 3.11 sunt redate forţele
electrodinamice exercitate intre doua conductoare cu secţiune finita dispuse pe cant
respectiv pe lat.
74
Capitolul 3 Câmp magnetic

a Inductia magnetica

[Link] electrodinamica

b) Calculul distribuţiei câmpului magnetic produs de corpurile

magnetizate.
b.1 Modelul amperian al corpurilor magnetizate
În regim staţionar unui corp magnetizat i se asociază o repartiţie fictivă de
curent electric, echivalentă atât din punctul de vedere al acţiunilor ponderomotoare
exercitate de un câmp magnetic din exterior, cit si din punctul de vedere al producerii
de câmp magnetic.
• Bucla elementară de curent. Acţiunile ponderomotoare asupra buclei de
curent,
o Vectorul arie al unei bucle. Un conductor filiform parcurs de curent im
formând o curbă închisă  de arie plană foarte mică (fig. 3.12, a) se numeşte buclă
elementară de curent sau spiră de probă. Pentru orice suprafaţă deschisă S care se
sprijină pe curba , se defineşte un vector arie A care depinde numai de forma
curbei  fiind un invariant al acesteia. Pentru calculul vectorului arie Ar se consideră
un punct arbitrar O şi fie r raza vectoare a elementului dr al curbei  (fig. 3.12, b).
Vectorul arie elementar dA al triunghiului format de elementul dr şi razele vectoare
 75
Capitolul 3 Câmp magnetic

ale extremităţilor acestuia, orientat în sensul asociat după regula burghiului drept
sensului curbei , are expresia:
1 
dA  = r  dr (3.21)
2
 1  
Integrând se obţine vectorul arie A  = 2  r  d r
A (3.22)
Expresia (3.22) este invariantă în raport cu punctul O; fie r 0 raza vectoare în raport cu
punctul O a unui punct oarecare O' şi r' raza vectoare a elementului dr = dr'. Vectorul
'
arie A  în raport cu punctul O', calculat cu formula (3.22) are expresia:
1 ' ' 1   1  1 
A ' =  r  d r =  ( r + r0 )  dr =  r  dr + r0   d r
2 2 2 2 

O ro
O’

r r’

dA

Fig.3.12 idr


 dr = 0
(3.23) rezultă A  = A  , prin urmare vectorul arie este independent
'
Deoarece 
de alegerea punctului O.
o Acţiunile ponderomotoare în câmp magnetic uniform. Forţa magnetică
Fmb asupra buclei de curent(fig.3.13) , se calculează cu formula (3.5) şi se obţine:
Fmb = i m  dr '  B v = i m ( dr ' )  B v (3.24)
Ţinând seama de relaţia (3.23) rezultă că în câmp magnetic asupra unei bucle de
curent de formă oarecare, forţa magnetică e nulă: Fmh=0 (3.25)
În raport cu un punct oarecare O, cuplul elementar dCb al forţei elementare

dFm = idr '  B v , are expresia:

dC b = r  dFm = i m r  (drx ' B v ) = i m dr ' (B v r ) − i m B v (rdr ' )
          

(3.26)
( )
 
şi integrând se obţine: C b
= i m  B v
 '
r d r − i m  B v
( rdr )
 '
(3.27)
 

Ultimul termen din membrul al doilea al relaţiei (3.27)pus sub forma

1 
i m  B v (rdr ' ) = i m B v  d r 2  se anulează fiind integrala curbilinie a unei diferenţiale
  2 
totale exacte d(r2/2).( r şi dr sunt perpendiculari deci produsul scalar e nul)
Ţinând seama de formulele
76
Capitolul 3 Câmp magnetic
   
 (Br )d r =  (Br ) xdA ,
 S

grad (B v r ) = (B v grad )r + (r grad )B v + B v  rot r + r  rot B v


        
(3.28)
în care vectorul Bv este constant, expresia cuplului Cb se transformă astfel,

( )

( )
         
C b = i m  B v r d r ' = i m  dA  grad B v r = i m  dA  B v = i m   dA  B v deoarece
 S S  S  
    
 dA = A  rezultă C b = i m A   B v (3.29)
S

Fig.3.13
Mărimea vectorială egală cu produsul intensităţii curentului i m prin vectorul arie AΓ,
al unei bucle de curent se numeşte moment magnetic al buclei elementare de curent,
prescurtare de curent, prescurtat momentul buclei, sau moment amperian mb
mb = imAΓ (3.30)
Cu această notaţie, relaţia (3.29) capătă forma
 

C =m B b b v (3.31)
o Acţiuni ponderomotoare în câmp magnetic neuniform. Lucrul mecanic
elementar dLm efectuat prin deplasarea elementară ds a buclei de curent sub acţiunea
forţei magnetice Fmb (3.5) are expresia
 
   
dL m = Fmb d s = i m d s  d r  B v = i m  rot (B v  d s )dA
 
 
(3.32)
  
Ţinând seama de relaţia rot(B v  ds ) = (ds grad )B v − ds div B v şi deoarece
  

div B v = 0 relaţia (3.32) se transformă astfel, 

S
  
    

S
   
dL m = i m  (ds grad )B v dA =~ (ds grad )B v  i m dA = (ds grad )B v m b = ds grad m b B v

( ) în
care mărimea care se derivează este inducţia magnetica . Identificând factorii care
multiplică scalar elementul ds în relaţiile (3.32) şi (3.32 a), se obţine expresia forţei
magnetice Fmb care se exercită asupra buclei de curent în câmp magnetic neuniform:
     

F = grad   m B 

m
 
v
(3.33)
b.2 Echivalenţa dintre un mic corp magnetizat şi o buclă de curent.
Comparând relaţiile (3.6) şi (3.7) cu relaţiile (3.31) şi (3.33) se constată o analogie
între acţiunile ponderomotoare exercitate de un câmp magnetic exterior asupra unui
mic corp magnetizat şi asupra unei bucle de curent. Din corespondenţa acestor relaţii,
 77
Capitolul 3 Câmp magnetic

urmează că în regim staţionar un mic corp magnetizat de moment m şi o buclă de

curent de moment mb (fig.3.14) sunt echivalente

dacă e satisfăcută condiţia
 
m = lim i A = m m  b (3.33 a)
În acest fel echivalenţa există atât din punctul de vedere al forţelor şi momentelor pe
care le exercită asupra lor un câmp magnetic exterior, cât şi din punct de vedere al
câmpului magnetic pe care 1-ar produce fiecare din ele în vid. Demonstraţia primei
părţi a acestei echivalenţe este următoarea: se aduc succesiv în acelaşi punct în care
vectorul inducţie magnetică este Bv, un mic corp magnetizat de moment m, şi apoi o
buclă elementară de curent de moment mb; forţele
  
Fm = grad    
 

 şi F = grad  m B  sunt egale, respectiv cuplurile C = m  B , şi

 m Bv 

mb b v
m v
  
C = m  B , sunt egale, dacă e satisfăcută relaţia (3.33a). Partea a doua a
mb b v

echivalenţei, referitor la câmpul magnetic produs se demonstrează la fel ca în cazul

micului corp polarizat electric şi al dipolului electric

Fig.3.14
Echivalenţa dintre corpurile finite magnetizate şi sisteme de bucle de curent,
întrucât un mic corp magnetizat poate fi înlocuit cu o buclă de curent (fig. 3.10, a),
fiecărei porţiuni elementare a unui corp finit magnetizat, i se poate substitui un sistem
de bucle de curent parcurse de curenţi, numiţi amperieni sau moleculari .
Unui fragment de corp de forma unei prisme având baza ΔA' şi înălţimea Δs' cu
magnetizaţia M orientată normal pe ΔA' (fig. 3.15) cu momentul magnetic elementar
Δm (3.7),
( ) (
  
)
     
m = Mv ' = M A' s ' = Ms ' A' ; M  A'
i se asociază bucla de curent, de arie ΔA' şi curent amperian elementar Δi m, cu
momentul buclei
Δmb = Δim ΔA'.
Identificând expresiile momentelor magnetice Δm şi Δmb rezultă relaţia dintre
curentul elementar Δim repartizat pe suprafaţa laterală a prismei şi magnetizaţia M,
Δim = MΔs', respectiv la limită,
dim = Mds'. (3.34)
În regim staţionar, orice corp magnetizat poate fi înlocuit din punctul de vedere
al câmpului magnetic produs, cu o repartiţie fictivă de curent amperian, încât fiecărei
prisme elementare de lungime ds', i se asociază o buclă elementară al cărei curent
amperian dim este egal cu Mds'.
78
Capitolul 3 Câmp magnetic

Fig.3.15
În cazul unei foiţe magnetizată uniform., buclele elementare echivalente
elementelor
 '
de arie dA ale foiţei având momentul magne-

tic m = Ms A = M s A ; M s  A au acelaşi curent amperian im şi momentul lor
' '

magnetic elementar Δmb este dat de relaţia, 


mb = im A'
prin urmare
im = M s (3.35)
o Densităţile curentului amperian. Fie SΓ o suprafaţă deschisă trasată în
interiorul unui corp magnetizat (fig. 3.16). Se fragmentează corpul in prisme
elementare ale căror muchii Δs' sunt tangente curbei Γ. În acest fel, fiecărei prisme îi
corespunde curentul amperian elementar dim dat de relaţia (3.34). Integrând, se obţine
intensitatea curentului amperian prin suprafaţa SΓ egală cu circulaţia magnetizaţiei M
în lungul curbei Γ,  
imS  =  Mds '

(3.36)
Transformând integrala de linie într-o integrală
 de suprafaţă,
 se obţine
 
ims =  rot Mn dA' = J n dA'
s s
m
(3.37)
adică densitatea curentului amperian Jm este egală cu rotorul magnetizaţiei M
Jm = rot M. (3.37)
în corpurile magnetizate omogen (M = const.), vectorul Jm == 0. Relaţia (3.37) este
valabilă numai în domeniile în care magnetizaţia M este funcţie continuă de punct.
Fie Sd o suprafaţă de discontinuitate a magnetizaţiei, care separă domeniile l şi 2 în
care magnetizaţiile M1 şi M2 sunt funcţii continue (fig. 3.16, b), în punctele situate pe
suprafaţa Sa curenţii amperieni se repartizează sub forma unei pânze de curent
amperian
 şi în relaţia (3.37)
 în locul rotorului de volum intervine rotorul superficial
J lm = rots M = n12  (M 2 − M1 )

(3.38)
în care Jlm este densitatea pânzei de curent amperian.

Fig 3.16
 79
Capitolul 3 Câmp magnetic

La suprafaţa de separaţie a unui corp magnetizat, magnetizaţia în vidul din

exteriorul acestuia fiind

nulă,
 
vectorul Jlm are expresia
J lm = M  n (3.39)
n fiind versorul orientat din interiorul corpului spre vid.
Observaţii. Intensitatea curentului amperian şi densităţile lui sunt mărimi derivate şi
unităţile lor de măsură sunt aceleaşi cu ale curentului de conducţie şi densităţilor
acestuia. Curentul amperian defineşte o stare electrocinetică asociată stării de
magnetizare din punctul de vedere al producerii câmpului magnetic staţionar în vidul
din exteriorul corpurilor magnetizate. Starea electrocinetică este însă fictivă, nefiind
însoţită de efectele specifice stării electrocinetice a conductoarelor : dezvoltare de
căldură, efecte chimice etc.
Relaţii de calcul aplicate curentului de conducţie sunt valabile şi pentru corpul
magnetizat , după inlocuirea acestuia cu modelul amperian

Aceste relaţii sunt :


μ 0 J m (r )  r μ 0 i m ds  r
B v (r ) =  dV =  r3
4π V r3 4π G
 
 μ 0 i m ds  r  μ 0  r 
Bv n =
4π G
 r 3 n = 4π  i m d s ( r 3 xn)
 
  μ0 r   μ0  r 
Bn =
4π
 i m rot ( 3 xn)dA =
r 4π
 (n) 3 i m dA
r
  0  
r   0  r 
Bn =
4
 im rot ( 3 xn )dA =
r 4
 (n ) 3 im dA
r
cu m=imdA relaţia devine
 0    
mr 0 mr 3 − 3r r (mr )
B= ( 3 ) = Fig 3.17
4 r 4 r6

3.2.2 Teorema fundamentală a câmpului magnetic

A Integrala de linie a câmpului magnetic
A1 Intensitatea câmpului magnetic în vid
Circulaţia câmpului magnetic similar celei electrice se defineşte prin mărimea
derivată numită intensitate câmp magnetic .Mărimea vectorială H v definită de
raportul dintre inducţia magnetică în vid B v şi permeabilitatea vidului  0 se numeşte
intensitatea câmpului magnetic în vid conform relaţiei
Bv
Hv = (3.40)
μ0
Conform legii Biot – Savart –Laplace, intensitatea câmpului magnetic în vid,
produsă de un element de curent i d s , dintr-un conductor filiform, la distanţa r faţă

1 id s  r
de conductor este : dH v =  iar intensitatea produsă de conductorul
4π r 3
80
Capitolul 3 Câmp magnetic

filiform închis parcurs de curentul I este suma contribuţiilor elementare:

i

ds  r Bv 
N
H 0  = = NA  m = A .
Hv = Γ r 3
4π cu unitatea de măsură in SI
0  2
m
A
A.2. Tensiunea magnetică şi magnetomotoare
Tensiunea magnetică este o mărime derivată importantă atât teoretic referitor la
determinarea naturii câmpului magnetic, cât şi aplicativ, fiind o mărime măsurabilă.
Se numeşte tensiune magnetică, cu simbolul Vm în regimuri statice şi staţionare şi
12

u m în regim variabil, mărimea scalară egală cu integrala de linie a produselor scalare

12

dintre intensitatea câmpului magnetic şi elementul de lungime d l între punctele P1

2

şi P2 ale curbei Γ: u m12 =  H v  dl

1

(3.41)
Sensul de integrare se numeşte sens de referinţă al tensiunii magnetice de la P1 la
P2 .
Integrala de linie a intensităţii câmpului magnetic efectuată pe o curbă închisă
Γ se numeşte tensiune magnetomotoare u m : 

u m Γ = ΓH v  d l (3.42)
o Tensiunea magnetică în câmpul unei spire parcurse de curent
Fie C o curbă deschisă de formă oarecare între punctele P1 şi P2 în câmpul
magnetic al unei spire Γ parcursă de curentul electric I:

Tensiunea magnetică se calculează

cu relaţia : u m12 = 1(C ) H v  dl1 ;
2

I d l2  r
unde H v = 4π Γ r 3 ; :

Înlocuind expresia intensităţii câmpului in definiţia tensiuniiFig 3.18

magnetice se obţine :
I dl 2  r I 2 I 2 I
u m12 = 1    (Ω 1 − Ω 2 ) sau
2
dl1 =− dl1 gradΩ = − dΩ =
(C ) 4π Γ
r 3
4π 1( C )
4π 1( C )
4π
I 2 I 2 I I
u m12 = Vm1 − Vm2 u m12 = − 1( C )
gradΩ  dl1 = − 1( C )
dΩ = − (Ω 2 − Ω 1 ) = (Ω 1 − Ω 2 )
4π 4π 4π 4π
(3.43)
I
Dacă P2 →  , potentialul magnetic nul V → 0  u = V = 4  m2 12 m12 1

Dacă P1 se consideră punct curent şi P2 punct de referinţă potenţialul magnetic în

punctul P este: Vm p = Vm 0 − P0 H v  dl
P
(3.44)
A 3 Teorema lui Ampère
 81
Capitolul 3 Câmp magnetic

Fie o spiră parcursă de curentul I şi o curbă închisă Γe de formă oarecare trasată

prin vid şi care nu înlănţuie curba Γ parcursă de curent.(curbe neconexe) Tensiunea
magnetomotoare se determină cu relaţiile
I dl  r I I
Um = 
Γe
H v  d l1 =
4π
 Γe
d l1 Γ
r 3
=−
4π
Γe
d l1  gradΩ = −  dΩ = 0
4π Γ e
U m P , P = U m1 − U m ; I I
unde: U = 1 ; U m = 
4 4
m1

la limită: P → P1  U P = U P1  U m = 0
Tensiunea magnetomotoare în lungul unei curbe închise Γ e de formă oarecare trasată
prin vid şi care nu înlănţuie conductoare parcurse de curent electric este identic nulă:
U m Γ = Γ H v  dl = 0 (3.45)
e

Din această relaţie rezultă: H v = − gradVm Ţinând seama de faptul că rotgradV=0:prin

identificare deducem rotH = 0 . v

Fie o curbă ΓI care înlănţuie spira parcursă de I(curbe conexe) . Sensul de

referinţă al curbei ΓI este asociat sensului curentului din spiră.
Tensiunea magnetomotoare: Um Γi = Γi Hv  dl = ABC Hv  dl + CDA Hv  dl

ABC
H v  dl =
I
4π

Ω Γ ( A ) − Ω Γ (C ) =
I
4π

 2π =
I
2
CDA H v  dl = CDA (− gradU m )  dl = CDA (− dU m ) = −U m
A
C


CDA
H v  dl = −
I
4π
ΩΓ A
C
=−
I
4π

Ω Γ ( A ) − Ω Γ (C ) == −
I
4π

(− 2π ) = I
2

Tensiunea magnetomagnetică în lungul unei curbe închise de formă oarecare

este egală cu intensitatea curentului pe care-l înlănţuie.
U m Γ = Γ H v  dl = I . (3.46)
i i

Γi

(Γ)
I

Fig 3.19
82
Capitolul 3 Câmp magnetic

 
dar B v =  0 H v ceea ce conduce la Γi B v  dl = μ 0 I . Dacă curba ΓI înconjoară mai
multe conductoare parcurse de curenţi, aplicâd principiul superpoziţiei se obţine:
Γi
H v  dl = I SΓ Dacă Γ înlănţuie spirile unei bobine cu N spire:
i

Γ H v  d l = NI =  θ (3.47)
Enunţul teoremei lui Ampère: Integrala de linie pe o curbă închisă a intensităţii
câmpului magnetic în vid este egală cu suma algebrică a curenţilor înlănţuiţi de Γ i.
Curenţii se consideră pozitivi când sensul în care ei înlănţuiţi de Γi se asociază după
regula burghiului drept cu sensul în care se face integrala.

B. Integrala de suprafaţă a câmpului magnetic Fluxul magnetic în vid

Fluxul magnetic la fel ca şi tensiunea magnetică este o mărime derivată

importantă atât pentru caracterizarea câmpului magnetic, cât şi pentru definirea unor
mărimi derivate.
Se numeşte flux magnetic, mărimea scalară egală cu integrala de suprafaţă a
produsului scalar dintre inducţia magnetică şi elementul de suprafaţă, cu simbolul
 S dacă suprafaţa este deschisă S şi   dacă suprafaţa este închisă ,


 S =  B v  n  dA
S


; . (3.48)

Fig.3.20
Sensul de referinţă corespunde sensului versorului n dacă suprafaţa este
închisă  sau sensului versorului elementului de suprafaţă dA asociat sensului curbei
 dacă suprafaţa este deschisă S.
B.1 Teorema fluxului magnetic în vid
Se consideră un circuit filiform parcurs de I şi care produce un câmp magnetic
μ I dl  r
a cărui inducţie într-un punct P este: n B v = 4π Γ r 3 Aplicând acestei relaţii
0

formula integrală

a divergenţei, rezultă:
 
 μ0I d l r μ0I   r 
divB v =
4π Γ
 div r 3 = 4 π Γdiv d l  r 3  .
 r r r
Deoarece div dl  r 3  = r 3  rotdl − dl  rot r 3
 83
Capitolul 3 Câmp magnetic
r  
1   1
şi rotdl=0, rot r 3 = rot − grad r  = −rotgrad r  = 0 , rezultă:
div Bv = 0. (3.49)
Această relaţie constituie forma locală a teoremei fluxului magnetic în vid.
Dacă se calculează divergenţa inducţiei magnetice stabilită de curentul electric
repartizat în conductoare masive sau sub forma pânzei de curent, se obâine acelaşi
rezultat.
Aplicând teorema divergenţei (Gauss) fluxului magnetic printr-o suprafaţă
închisă oarecare  şi ţinând seama de faptul că divBv = 0, se obţine:
 =  Bv  n  dA = V divBv  dV = 0.

 (3.50)
Această relaţie reprezintă forma integrală a teoremei fluxului magnetic în vid şi
se enunţă astfel: fluxul magnetic prin orice suprafaţă închisă  trasată în vid este nul.
Observaţii
• Din anularea divergenţei inducţiei magnetice rezultă că nu există sarcini
magnetice similare celor electrice;
• Nu există puncte într-o regiune cu câmp magnetic în care converg sau
diverg liniile de câmp. Rezultă că liniile de câmp magnetic sunt linii închise. Inducţia
magnetică în vid este un câmp de vectori solenoidal.
În S.I. unitatea de flux magnetic este numită Weber (Wb) şi este egală cu fluxul
magnetic printr-o suprafaţă plană de un metru pătrat, transversală pe inducţia
magnetică omogenă de un Tesla.
B.2 Potenţialul magnetic vector
Deoarece divrotA = 0 şi fiindcă divB = 0 , rezultă că inducţia magnetică
v v

este rotorul unui vector A . Astfel B = rotA

v v v

(3.51)
unde A = numit potenţial magnetic vector în vid.
v

μ I dl  r
În cazul unui conductor filiform: B v (r ) = 4π Γ r 3
0

dl r r 1 dl
dar: r 3 = − r 3  dl = grad r  dl = rot r
μ0I dl  r μ 0 I dl 
şi deci: B v (r ) =  =  4π  r 
Γ 3
rot Γ
4π r  
analog: rezultă - potenţialul magnetic vector în vid al unui conductor filiform
μ0I dl
Av =  r . 4π Γ (3.52)
Pentru o înţelegere mai profundă a noţiunilor introduse si-n special a noţiunii
de potenţial vector pentru un conductor parcurs de curentul continuu I, conductor
dispus după axa Oz şi de rază r0., s-a determinat, prin simulare numerică in PDEase,
potenţialul magnetic vector ce satisface ecuaţia 3.51, potenţial ce are direcţia axei
Oz si distribuţia in planul xOy conform figurii c ,inducţia magnetică calculată cu
relaţia 3.51, ce are orientarea conform figurii b şi valoarea modulului inducţiei
magnetice in raport cu distanţa măsurată din axa conductorului conform figurii 3.21 a
84
Capitolul 3 Câmp magnetic

a. Modulul inductiei magnetice

b. Vectorul inductie c Potentialul magnetic

Fig.3.21

c. Potenţialul magnetic vector

Fig.3.11

C Câmpul magnetic în corpuri

În vid câmpul magnetic s-a studiat măsurând forţa care se exercită asupra unui
mic corp de probă în mişcare încărcat cu sarcină electrică, sau cuplul care acţionează
o buclă elementară de curent .Din punctul de vedere al naturii câmpului de vectori ,în
 85
Capitolul 3 Câmp magnetic

conformitate cu teorema fundamentală a câmpurilor de vectori ,inducţia magnetică în

vid BV este unic determinată în fiecare punct din domeniul V  mărginit de suprafaţa
, dacă se cunosc în formulare integrală sau globală: tensiunile magnetomotoare um
în lungul oricărei curbe închise  şi fluxurile magnetice  prin orice suprafaţă
închisă  care se pot trasa în câmp ,
 
u mΓ =  H  d l ; Φ Σ =  B  n  dA . (3.53)
Γ Ξ

respectiv în formulare diferenţială sau locală .

• rotorul intensităţii câmpului magnetic în vid , rot H şi divergenţa
inducţiei magnetice în vid B, în fiecare punct din domeniul V,
 
 H  d l   B  n  dA
rotH = u 
lim 
n
; divB = lim 
(3.54)
A → 0
A 
V → 0
V
la care se adaugă condiţiile pe frontieră  ,cunoscute fie prin componenta normală a
inducţiei magnetice în vid ,fie prin componenta tangenţială a intensităţii câmpului
magnetic în vid :  
     
B | = n (n  B ) | ; H | = n  (H  n ) |
  t  (3.55) 

Să considerăm o spiră parcursă de curentul I in interiorul căreia se află un

material cu magnetizaţie M . In conformitate cu modelul amperian al corpurilor
magnetizate corpul feromagnetic poate fi echivalat cu un solenoid parcurs de curent
amperian cu densitatea Jm calculabilă cu relaţia Jm =rotM , direcţia acesteia fiind dată
de relaţia Jm=nvxM
Circulaţia
 
inducţiei magnetice pe conturul Γ este
 '
 B  d l =  o ( NI +i mS  ) i mS 
=
unde I –curentul bobinei iar mS  d l curentul
i M 

  
amperian. In forma locală aceeaşi relaţie conduce la rotB =  o ( J + rotM) ,
relaţie
  
echivalentă cu rot(B − o M) = J . Întrucât intensitatea câmpului magnetic este
independentă de proprietăţile mediului rezultă că si circulaţia acesteia pe orice curbă
închisă este independentă de proprietăţile mediului. Pentru ca tensiunea
magnetomotoare in lungul oricărei curbe trebuie să fie aceeaşi(curentul I) , se
introduce,

mărimea intensitate a câmpului magnetic în corpuri prin relaţia
 B 
H= −M
o
Teorema fundamentală a câmpurilor de vectori pentru câmpul magnetic se
enunţă astfel :câmpul magnetic caracterizat de perechea de mărimi B şi H este
complet determinat dacă se cunosc :rot H şi div B în fiecare punct din domeniul Vşi
dacă în fiecare punct de pe frontiera  se cunoaşte fie componenta normală a
inducției Bn ,fie componenta tangențială a intensității Ht.
Teorema lui Ampere în corpuri .
Fie o curbă închisă trasată în interiorul corpului şi fie C canalul vid ,extrem
de subţire care conţine curba ,din care s-a scos materialul .În fiecare punct din canal
componentele tangenţiale
 
ale vectorilor
 
Hvfşi H fiind egale ,rezultă :
u mΓ =  H vf  d l =  H  d l = i SΓ = θ SΓ
Γ Γ
(3.75)
86
Capitolul 3 Câmp magnetic

Aceasta este forma integrală a teoremei lui Ampere în regim staţionar sau
cvasistaţionar în corpuri imobile : integrala curbilinie a intensităţii câmpului magnetic
H , egală cu tensiunea magnetomotoare în lungul unei curbe închise  trasată integral
în corp ,în parte în corp şi în parte în vid ,sau integral în vid ,este egală cu intensitatea
curentului electric de conducţie iS prin orice suprafaţă S.   
Aplicând teorema lui Stokes relaţiei S
u m =
S
 rotH  dA =
rezultă  J  dA

J= rot H forma locală a teoremei Ampere in corpuri : într-un conductor parcurs de

curent , rotorul intensităţii câmpului magnetic este egal cu densitatea curentului
electric de conducţie
Teorema fluxului în corpuri.
Fie S () o suprafaţă deschisă (închisă)trasată în corp şi fie IS (I) interstiţiul vid
extrem de îngust care conţine suprafaţa şi din care s-a scos materialul .În fiecare
 
 S  =  B vf  n  dA =  B  n  dA
punct din interstiţiu Bvfn = Bn şi deci S S ,
   
  =  B vf  n  dA =  B  n  dA = 0
 
(3.76)
aplicând teorema divergenţei


 =  B vf  n  dA =  divB  dV = 0 
 V
, rezultă divB = 0 (3.77)
Pentru două conductoare parcurse de curent electric plasate la distanţa d intre
care se află un mediu feromagnetic cu permeabilitatea relativă r= 2000 , intr-un
plan perpendicular pe conductoare mărimile vectoriale ale câmpului magnetic au
următoarea distribuţie
 87
Capitolul 3 Câmp magnetic