<?

php Lecții / Lecția 8

Lecția 8 – Proceduri stocate

Proceduri
Funcții
Tipuri de parametri
Variabile
<?php Proceduri stocate

Proceduri stocate
Procedurile şi funcţiile reprezintă un set de
instrucţiuni stocate pe server în baza de date.
Procedurile şi funcţiile mai poartă numele de rutine.

O procedură poate să aibă mai multe valori returnate,

poate să întoarcă o tabelă în timp ce o funcţie
returnează o singură valoare (un scalar).

O funcţie trebuie să conţină neapărat o instrucţiune

RETURN prin care se precizează valoarea pe care
acea funcţie o returnează (întoarce).
<?php Proceduri stocate

Proceduri stocate
O funcţie poate fi folosită în expresii SQL, în timp ce o
procedură nu poate fi folosită în expresii SQL.

Funcţiile şi procedurile pot să primescă şi parametri.

O funcţie poate primi doar parametri de intrare, în timp
ce o procedură poate să primească parametri de
intrare, parametri de ieşire şi parametri de intrare-ieşire.

O procedură se apelează prin intermediul instrucţiunii

CALL în timp ce o funcţie se apelează prin numele ei.
<?php Tipuri de parametri

Tipuri de parametri:
- de intrare;
- de ieșire;
- de intrare/ieșire;

Procedurile pot primi parametrii din toate cele trei

tipuri existente (intrare, ieşire, intrare/ieşire), în timp ce
funcţiile primesc doar parametri de intrare.

Funcţiile returnează o singură valoare, deci ele nu au

parametri de ieşire.
<?php Variabile

Variabile. Tipuri de variabile

O variabilă reprezintă un identificator pentru o zonă de
memorie care îşi poate schimba valoarea.

În cadrul procedurilor stocate, în MySQL, avem 2 tipuri

de variabile:
- variabile de sesiune care sunt valabile pe întreaga
sesiune a unui utlizator;
- variabile locale care se definesc în interiorul unui
bloc de instrucţiuni şi sunt valabile doar acolo.
<?php Variabile

Variabile de tip sesiune

Variabilele de tip sesiune se declară folosind simbolul
@ înaintea numelui variabilei, deci forma este
@nume_variabilă.

Instrucţiunea prin care unei variabile i se atribuie

(setează) o valoare este următoarea:
SET @var1 := valoare;
<?php Variabile

Variabile de tip sesiune

Unei variabile i se poate atribui o valoare în cadrul unei
instrucţiuni SELECT:
SELECT @var1 := val1;

SELECT val2 INTO @var2; - reprezintă introducerea

unei valori extrase în cadrul instrucţiunii SELECT într-o
variabilă, deci, o asociere a unei valori.

SELECT val3, val4 INTO @var3, @var4; - reprezintă o

asociere de valori pentru mai multe variabile printr-o
singură instrucţiune SELECT.
<?php Variabile

Variabile locale
DECLARE var1 INT(3);
DECLARE var2 VARCHAR(50);

Cu o instrucţiune DECLARE se pot declara doar

variabile de acelaşi tip. Deci trebuie să folosim câte o
instrucţiune DECLARE pentru fiecare tip de variabile
(întregi, şir de caractere, etc.).
La declararea unei variabile se poate specifica şi o
valoare implicită pentru variabila respectivă. Pentru
acest lucru vom folosi cuvântul cheie DEFAULT. Dacă
nu se specifică o valoare implicită, atunci valoarea
implicită este NULL.
<?php Proceduri
Proceduri
CREATE PROCEDURE nume_procedură
(parametru1, parametru2, ...)
BEGIN
...
END;

Implicit, MySQL consideră că instrucțiunea curentă se

încheie atunci când se întâlnește caracterul (“;”).
Redefinirea temporară a operatorului de delimitare (“;”)
într-un altul se face folosind instrucțiunea DELIMITER.
delimiter //
...
//
delimiter ;
<?php Tipuri de parametri

Proceduri - Tipuri de parametri

Parametrii de intrare sunt parametrii care intră în
procedură; se definesc prin intermediul cuvântului
cheie IN (IN nume_parametru tip_parametru).
Parametrii de ieşire reprezintă valorile rezultate în urma
efectuării setului de instrucţiuni din cadrul procedurii;
se definesc prin intermediul cuvântului cheie OUT
(OUT nume_parametru tip_parametru).

Parametrii de intrare/ieşire reprezintă valori primite de

procedură, prelucrate şi apoi returnate; aceşti parametri
se definesc prin intermediul cuvântului cheie INOUT
(INOUT nume_parametru tip_parametru).
<?php Tipuri de parametri

Proceduri - Tipuri de parametri

În interiorul procedurilor se pot face doar operaţii din
Limbajul de Manipulare al Datelor (LMD).

Parametrii nu sunt obligatorii într-o procedură. Deci

putem avea şi proceduri care să nu primească nici un
parametru.

Ordinea în care apar paramterii, atunci când sunt mai

mulţi, nu contează. Important este faptul că pentru
fiecare parametru trebuie specificat tipul lui.
<?php Blocuri

Blocuri de instrucțiuni
Tot ceea ce se află între instrucţiunile BEGIN și END
reprezintă corpul procedurii.

În corpul principal al procedurii, delimitat prin BEGIN şi

END, putem avea alte blocuri delimitate prin BEGIN şi
END, deci blocuri imbricate.

Blocurile cuprinse între instrucţiunile BEGIN şi END pot

fi denumite folosind etichete (LABELS).
<?php Blocuri

Blocuri de instrucțiuni
bloc1: BEGIN
...
bloc2: BEGIN
...
END bloc2;
...
END bloc1;

Folosirea etichetelor pentru blocurile de instrucţiuni

este utilă atunci când avem blocuri imbricate în
interiorul unei proceduri.
<?php Proceduri

Proceduri
Variabile locale se declară după instrucţiunea BEGIN
cu ajutorul instrucţiunii DECLARE.

O procedură poate fi ştearsă prin instrucţiunea:

DROP PROCEDURE nume_procedură;

O procedură poate fi apelată prin instrucţiunea:

CALL nume_procedură();
<?php Funcții

Funcții
O funcţie MySQL se creează folosind următoarea
sintaxă:
CREATE FUNCTION nume_funcţie (param1,
param2, ...) RETURNS tip_valoare_returnată
BEGIN
...
RETURN ...;
END;

O funcţie primeşte doar parametri de intrare şi

returnează o valoare al cărei tip este specificat în
clauza RETURNS. Valoarea returnată trebuie
declarată în interiorul funcţiei ca o variabilă locală.
<?php Funcții

Funcții
În momentul în care se execută instrucţiunea
RETURN se iese din funcţie.

La parametrii unei funcţii nu se mai specifică tipul IN

pentru că toţi parametrii unei funcţii sunt de intrare.

O funcţie se apelează prin numele ei.