Legea Nr. 547 din 25.12.
2003 Aistenței Sociale
DISPOZIŢII GENERALE
Noţiuni de bază
Asistența socială: Este o parte a sistemului național de protecție socială.
Statul și societatea civilă se angajează să prevină, să limiteze sau să înlăture
efectele negative ale unor evenimente care pot cauza marginalizare sau
excluziune socială.
Risc social: Este pericolul ca o persoană sau o familie să fie afectată de
consecințele negative ale pierderii potențialului lor fizic, ocupațional sau
social. Acestea pot include boala, accidentul, dizabilitatea, îmbătrânirea,
decesul, șomajul etc.
Asistent social: Este o persoană cu studii specializate în domeniu,
deținătoare a diplomei de licență sau de masterat, care oferă servicii sociale
persoanelor și familiilor aflate în dificultate.
Lucrător social: Este o persoană care a primit instruire specială în îngrijirea
la domiciliu și oferă aceste servicii.
Anchetă socială: Este un proces care constată situația materială și socială a
unei persoane sau familii care solicită asistență socială.
Persoană și familie defavorizată: Sunt persoane și familii socialmente
vulnerabile, care se confruntă cu dificultăți economice, educaționale sau
sociale.
Beneficiar de asistență socială: Este o persoană sau familie defavorizată
căreia i se acordă prestații și/sau servicii sociale.
Situație de dificultate: Este o stare în care o persoană are nevoie de
asistență socială din cauza pierderii independenței fizice, psihice sau
intelectuale.
Plasament familial: Este o formă de ocrotire a minorului care nu poate fi
îngrijit de părinți sau care se află într-o situație de risc.
Reintegrare socială: Este procesul de reabilitare a funcțiilor de bază ale unei
persoane sau familii, pentru a le permite să participe la viața socială.
Familie cu mulți copii: Este o familie care are 3 sau mai mulți copii.
Scopurile legii
Prezenta lege are drept scop determinarea principiilor şi obiectivelor
asistenţei sociale, stabilirea dreptului la asistenţă socială, prestaţiilor şi
serviciilor de asistenţă socială, beneficiarilor acestora, precum şi a
cerinţelor faţă de personalul din sistemul de asistenţă socială.
Principiile asistenţei sociale
Asistenţa socială se întemeiază pe următoarele principii:
a) recunoaşterea independenţei şi autonomiei personalităţii, respectarea
demnităţii umane;
b) universalitatea dreptului la asistenţă socială, garantarea accesibilităţii
acesteia;
c) solidaritatea socială;
d) flexibilitatea măsurilor de asistenţă socială, aducerea lor în
concordanţă cu necesităţile reale ale persoanei sau ale familiei aflate în
dificultate;
e) parteneriatul social ca mijloc de realizare şi evaluare a măsurilor de
asistenţă socială;
f) responsabilitatea personală a beneficiarului de asistenţă socială.
BENEFICIARII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Beneficiarii de asistenţă socială
De asistenţă socială beneficiază persoanele şi familiile care, din cauza unor
factori de natură economică, fizică, psihologică sau socială, nu au posibilitate
prin propriile capacităţi şi competenţe să prevină şi să depăşească situaţiile de
dificultate, şi anume:
a) copiii şi tinerii ale căror sănătate, dezvoltare şi integritate fizică, psihică sau
morală sînt prejudiciate în mediul în care locuiesc;
b) familiile care nu îşi îndeplinesc în mod corespunzător obligaţiile privind
îngrijirea, întreţinerea şi educarea copiilor;
c) familiile fără venituri sau cu venituri mici;
c1) familiile afectate de violenta intrafamilială;
d) persoanele fără familie, care nu pot gospodări singure, care necesită îngrijire
şi supraveghere sau sînt incapabile să facă faţă nevoilor sociomedicale;
f) familiile cu trei şi mai mulţi copii;
g) familiile monoparentale cu copii;
h) persoanele vîrstnice;
i) persoanele cu dizabilităţi;
j) alte persoane şi familii aflate în dificultate.
