Scribd
Încărcați
139 vizualizări1 pagină

Ion

Poezia descrie sentimentele de tristețe și melancolie ale eului liric față de trecerea ireversibilă a timpului, reprezentată prin florile veștede găsite într-un parc. Textul utilizează mijloace artistice precum epitete, personificări și repetiții pentru a transmite ideea că nimic nu rezistă schimbărilor aduse de trecerea timpului.

Încărcat de

74khqrtsff
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
139 vizualizări1 pagină

Ion

Poezia descrie sentimentele de tristețe și melancolie ale eului liric față de trecerea ireversibilă a timpului, reprezentată prin florile veștede găsite într-un parc. Textul utilizează mijloace artistice precum epitete, personificări și repetiții pentru a transmite ideea că nimic nu rezistă schimbărilor aduse de trecerea timpului.

Încărcat de

74khqrtsff
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Ideea poetică reprezintă mesajul central al textului, dezvăluie atitudinea

autorului față de tema abordată și relevă semnificația profundă pe care o


transmite opera cititorului, iar mijloacele artistice însumează totalitatea
elementelor arhitecturale cu finalitatea conturării mesajului expus.
Poezia ”În parc” de Șt. O. Iosif este un text liric în care se exprimă, în mod
direct, idei și sentimente de melancolie, de tristețe, în legătură cu transformarea
naturii.
Tema poeziei o constituie trecerea ireversibilă a timpului, așa cum reiese din
versul: ”Flori veștede, flori moarte, flori iubite”.
Discursul liric este unul confesiv, evidențiat prin formele verbale și
pronominale la persoana I: verbe la persoana I ”am găsit”, ”nu vreau”, pronume la
persoana I ”mi”, dar și adresativ prin folosirea persoanei a II-a în text: ”ați fost”, ”v-au
uitat” și prin prezența interogațiilor retorice, ca mărci ale subiectivității eului liric.
Punctele de suspensie, mărci ale subiectivității, au rolul de a accentua sentimentele
de tristețe ale eului liric, datorită efemerității condiției.
Sentimentele exprimate în text sunt de tristețe, de regret și de melancolie, iar
eul liric se află în ipostaza meditatorului și a observatorului, așa cum reiese din
versurile : ”Ce triste-mi stați acuma, și zdrobite!/ Nu vreau să plâng... O clipă-i visul
vieții...”
Textul poetic este caracterizat prin expresivitate care se deduce din faptul că
majoritatea cuvintelor sunt folosite cu sens conotativ în imagini artistice și figuri de
stil, având rolul de a accentua stările eului liric.
Astfel, prin prisma imaginii vizuale ”Am găsit pe banca solitară/ Din parc un
biet mănunchi de flori trecute...”, care are la bază epitetele ”solitară”, ”biet” și
”trecute”, se face trimitere la trecerea timpului, care a adus cu el schimbări profunde
în natură.
De asemenea, personificarea din ultima strofă ”Ce triste-mi stați acuma și
zdrobite!” amplifică sentimentele de tristețe și melancolie, dar și faptul că nimeni nu
rezistă transformărilor produse de trecerea timpului.
Ultimul vers ”Flori veștede, flori moarte, flori iubite!” creează atât o repetiție,
care devine motivul central al poeziei, cât și o metaforă a efemerului uman și a ideii
că totul este neiertător în viața fiecăruia.
Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a
exprima încărcătura afectivă și de a transmite elocvent faptul că trecerea ireversibilă
a timpului poate produce metamorfoze majore atât naturii, cât și omului, natura
aflându-se în concordanță cu spiritul uman.

S-ar putea să vă placă și