EPIFORĂ
Definiție
Epifora (gr. epiphorá = „punere la sfârșit”) este o figură de stil de nivel sintactic care
constă în repetarea unui segment sintactic la sfârșitul câtorva unități sintactice sau
metrice.
Atunci când repetarea cuvintelor se face la începutul prepozițiilor, figura de stil poartă numele
de anaforă.
Epiphora este un termen retoric pentru repetarea unui cuvânt sau a unei fraze la
sfârșitul clauzelor succesive. De asemenea, cunoscut sub numele de epistrofă. Contrast
cu anafora (retorica) .
Combinația dintre anafora și epiforă (adică repetarea cuvintelor sau expresiilor la începutul și
la sfârșitul clauzelor succesive) se numește simploce.
Exemplu: Casă am, bani am, sănătos sunt, nevastă căzută din cer am, de ce-aș
îmbătrâni? (E. Gârleanu)
Eu stau la covată și cânt.
Dar singură nu știu ce cânt. (G. Coșbuc – Fata morarului)
Astfel cântă sfâșiat
lângă mine vântul,
când la dreapta, când la stânga,
lângă mine vântul. (L. Blaga – Cântare vântului)
Dacă, de-acum, e târziu
Și ochii mei sunt seci –
Ajunge să-nțeleg…
Plecată ești, pe veci !