Proiect la Lb.

Romana
Carton

Clasa: VI A
Elev: Varzaru Darius Andrei

Proiect

1 din 4
 -Carton-
Se apropia ziua de naştere a lui Cam,iar tatăl său ar f vrut să ii ofere un cadou fumos. Însă
nemaiavând nimic de lucru, nici bani nu mai avea.
Este ziua lui Cam, iar tatal lui are doar 75 de centi. Acesta îi cumpara fiului sau o cutie din
carton goala de la un negustor de jucarii cu gandul sa mestereasca impreuna cu fiul sau ceva
dragut si frumos. „Cel mai jalnic cadou din istoria zilelor de nastere“, isi spune cu tristete
tatal lui Cam. Bineînțeles, un vânzător ambulant amabil, bătrânul Gideon, are pentru el o
cutie de carton exact la același preț. Folosindu-ți imaginația, ea poate deveni orice, dar lucrul
pe care tatăl nu-l știe este că figura de stil va fi transpusă în realitate. Desigur că el poate fi
considerat un alter-ego al scriitorului, mai ales după ce adăugăm și îndemnurile spre creație
pe care i le dă tatălui șomer: „Nu, asta nu-i doar o cutie! Aici sunt toate năzuințele
omeneștiînghesuite între patru pereți de celuloză gofrată!” (TenNapel 12) În momentul în
care tatăl, care afirmase „Nu există magie. Dacă vrem un om din carton trebuie să-l
construim!”.(TenNapel30)
Ajuns acasă, tatăl si Cam,fiul sau,deseneaza,decuperaza,lipesc si apoi picteaza, construind din
acel carton un Boxer “ campion mondial la box,categoria grea”. Mare le-a fost mirarea cand
au descoperit ca noua lor jucarie prinsese viata,transformandu-se intr-un prieten de
nadejde,pe care l-au numit Bill. In acea noapte cei doi descoperă cu uimire ca acel carton este
magic. Omul din carton a prins viață! Dimineta urmatoare, tatal, Cam si Billy ( omul din
carton) se distreaza, tund iarba si ies in parc. Prins in jocul lor, Cam si Tatal lui uita de
regulile impuse de negustorul de jucarii.
Regulile negustorului de jucarii sunt: cine cumpara acest carton trebuie sa inapoieze orice
bucatica nefolosita, iar a doua regula este ca acela care a primit carton sa nu mai ceara. Dar
mai mare decat mirarea lor a fost invidia lui Marcus,baiatul de bani gata al vecinilor,care
dupa ce a incercat sa il distruga pe Bill, a furat cartonul si secretul de fabricatie de la naivul
Cam, si si-a construit la randul sau o armata de monstri de carton,care mai de care mai
fiorosi,cu care planuia sa distruga totul in jur sau. Pentru ca Bill să poată fi salvat de la
moarte după ce își pierde picioarele în urma unei bătăi cu apă, tatăl lui Cam găsește o soluție
ingenioasă pentru a modela cele două reguli ale „magiei” amintite mai sus. Cu resturile
rămase în urma creării lui Bill, Mike confecționează un triunghi de carton peste care
desenează cuvântul „CREATOR” și un buton. La o singură apăsare a acestuia, cantități
nelimitate de carton sunt create din neant. Bill este salvat, iar Cam este liber să dea frâu unor
fantasme în care ajunge să-și recreeze din carton, în miniatură, cei doi părinți: tatăl șomer și

2 din 4
mama decedată. Chiar dacă la Cam asistăm la un proces mai mult conștient al fantasmei,
Marcus, așa-zisul antagonist care va fura Creatorul de carton, va pierde controlul propriilor
dorințe. Spre deosebire de cum au fost creați Bill și micile figurine cu care Cam și-a exersat
capacitatea imaginativă, mai precis manual, Marcus alege (din comoditate și pragmatism) să
construiască o singură cutie mare din carton pe care va fi inscripționat: „FABRICĂ DE
CREATURI”. În momentul în care schița unui monstru este introdusă printr-un orificiu, din
gaura din lateral țâșnește, într-o secundă, reprezentarea, în mărime naturală. Mai apoi,
Marcus, vecinul celor doi, il pacaleste pe Cam si fura cartonul magic ramas, iar acesta
impreuna cu prietenul lui Ochi Roz lucrează toata noaptea la propria armata de oameni din
carton. Planul lui malefic scapa de sub control,iar razboiul izbucneste cat se poate de serios.
Ziua urmatoare, Marcus pierde controlul creaturilor monstroase nascute din imaginatia lui.
Acestea incep sa isi construiasca o intreaga lume de carton. Marcus le cere repede ajutorul lui
Cam si tatălui lui.
Impreuna acestia îi confrunta pe oamenii din carton si îi pun capat acestei povesti. Destul de
rapid, ceea ce se voia o armată de sclavi ajunge să dorească a-l mânca la propriu pe Marcus -
puștiul (metaforă pentru a te lăsa consumat de propriile fantasme) și chiar reușește să
construiască o mică lume subterană din carton al cărei rege este un Marcus (tot din carton) și
în care tații, bineînțeles, nu sunt permiși. Cu ajutorul lui Cam și al familiei sale, Marcus
reușește să supraviețuiască și ajunge să aibă o confruntare cu alter-egoul său din carton,
căruia îi mărturisește toate fricile legate de tată și de inadaptarea socială. Regele din carton
evoluează chiar spre un monolog metafizic:
„Eu sunt făcut din carton… dar așa e și zidul ăsta pe care stăm. Numai că eu pot să stau pe el
și să vorbesc. Pot să fac lucruri. Zidul nu poate face nimic. Asta înseamnă că sunt făcut din
ceva mai mult decât carton. Și partea aia care nu e doar carton e cea care mă face pe mine să
fiu eu. Dacă există un eu dincolo de materia din care sunt făcut… atunci mai suntem sclavii
materiei?” (TenNapel 238)
iar perspectiva unei lumi de carton care să o acopere pe cea a oamenilor e anulată de o
rachetă meteorologică ce cauzează o ploaie devastatoare pentru fantasmele lui Marcus, dar și
pentru Bill. Racheta fusese construită chiar de acesta, cu un nod în gât, anticipându-și propria
soartă. În fapt, după cum am menționat anterior, în romanul grafic de față nu avem „forțe ale
răului” în sensul clasic al sintagmei, ci doar personaje cu traume, ori aflate într-un impas
inter-relațional: Mike și Cam duc lipsa mamei decedate, iar primul nu i-a acceptat moartea
pentru a-și putea continua viața personală și nu are nici încrederea că e un tată bun, Ochi Roz
suferă de o afecțiune oculară care-l face mereu să poarte ochelari de soare, Tina nu poate
3 din 4
comunica emoțional cu Mike, între Marcus și tatăl său nu există reciprocitate rațională, iar
Bill își dorește să-și depășească condiția de ființă din carton. Finalul, precum în basmul
popular, are rol de acțiune reparatorie pentru majoritatea problemelor de mai sus, dar evoluția
lui Bill merită considerația noastră. Pe parcursul romanului acesta ajunge să studieze marile
cărți ale literaturii occidentale, să-și chestioneze propria condiție, să le ofere doze de
umanitate oamenilor din jurul său și să accepte sacrificiul de sine pentru a-și salva familia.
Acesta carte mi-a placut mult. Este interesanta, iar imaginile au fost amuzante. Imi place
sa citesc texte multimodale, pentru ca intr-adevar sunt lecturi usoare. Totodata, imaginile ma
ajuta sa intaleg mai bine textul.
In aceasta carte ,autorul ne arata silueta personajelor colorate pe un fundal negru.
In acesta povestire avem personaje cu traume : Mike si Cam duc lipsa mamei decedate.Ochi
Roz sufera de o afectiune oculara care il face mereu sa poarte ochelari de soare,Tina nu poate
comunica emotional cu Mike.
Bill doreste sa depaseasca conditia de fiinta de carton,Marcus si tatal sau nu se intelegeau
deloc.
Stilul autorului este unul destul de dinamic, in care de putine ori este surprinsa nemiscarea.

4 din 4