Oxizi - definiție și clasificare

  ♦ Definiţie

Oxizii sunt compuşi binari ai oxigenului cu alte elemente chimice, metale sau nemetale.

Exemple: CaO, K2O, ZnO, SO2, SO3, CO

Oxigenul se combină cu majoritatea elementelor chimice, formând oxizi, cu excepția unor elemente ca gazele: heliu, neon,
argon, kripton și fluor.

Fluorul este un caz aparte deoarece se formează legături între oxigen și acest element sub forma OF2, O2F2 și O4F2, însă datorită
caracterului electronegativ accentuat al fluorului, aceste combinații nu sunt numiți oxizi, ci fluoruri.

Termenul oxid provine din grecescul oxys=ascuțit, usturător, acru

♦ Formula generală a oxizilor este E2On, unde n este valenţa elementului E.

♦ Clasificare

După compoziţia lor oxizii pot fi clasificaţi în două categorii:

a. Oxizi de metal sau oxizi bazici, care în reacție cu apa formează baze - exemple: CuO, Al2O3, FeO, Fe2O3;

b. Oxizi de nemetal sau oxizi acizi, care în reacție cu apa formează acizi - exemple: CO2, NO2, NO, SO3, SO2.

Oxizi - denumire
  ♦ Denumirea oxizilor de metal

Oxizii metalelor cu o singură valenţă se denumesc după regula:

oxid + de + numele metalului

Dacă metalul din oxid are mai multe valenţe, atunci după numele acestuia se indică în paranteză şi valenţa acestuia,
cu cifre romane:
 oxid + de + numele metalului + (valenţa metalului).

În unele cazuri pentru denumirea oxizilor metalelor cu două valenţe indicarea valenţei se poate face prin folosirea
sufixului "-os" pentru valenţa inferioară, respectiv "-ic" pentru valenţa superioară.
Exemple:

Formula chimică Denumirea Formula chimică Denumirea

Na2O oxid de sodiu FeO oxid de fier (II) (oxid feros)
K2O oxid de potasiu Fe2O3 oxid de fier (III) (oxid feric)
CaO oxid de calciu PbO oxid de plumb (II)
Al2O3 oxid de aluminiu PbO2 oxid de plumb (IV)

 ♦ Denumirea oxizilor de nemetal

Deoarece majoritatea nemetalelor au mai multe valenţe faţă de oxigen, acestea pot genera mai mulţi oxizi.

Oxizii nemetalelor se denumesc după regula:

prefix pentru nr. atomilor de oxigen + oxid + de + numele nemetalului

 Prefixele folosite sunt:

Nr. atomi O 1 2 3 5 7
Prefix mono- di- tri- penta- hepta-

Exemple:

CO - monoxid de carbon; CO2 - dioxid de carbon; SO3 - trioxid de sulf; Cl2O5 - pentaoxid de clor;

Br2O7 - heptaoxid de brom.

 Dacă un nemetal formează mai mulţi oxizi cu acelaşi număr de atomi de oxigen în moleculă, atunci folosim regula:

prefix pentru nr. atomilor de oxigen + oxid + de + prefix pentru nr. atomilor de nemetal+ numele nemetalului

 Exemple:
N2O - monoxid de diazot;
NO - monoxid de azot.

Oxizi – stare naturală

Cea mai mare parte a scoarței Pământului este formată din oxizi. În această categorie, o pondere mare o au oxizii
metalici în stare de agregare solidă, restul oxizilor de nemetal au stare de agregare gazoasă. Oxizii de metal prezintă
culori diferite, pe când oxizii de nemetal sunt incolori. 

Unii oxizi metalici se găsesc în natură sub formă de minereuri din care se pot extrage metalele.

Exemple: Fe3O4, FeO etc.

 Oxidul de aluminiu se găseşte în minerale precum corindon, sau în pietre semipreţioase ca safir şi rubin.

 Dioxidul de sulf este un component al gazelor vulcanice, iar dioxidul de carbon se găseşte în apele carbogazoase şi
în atmosferă.

Dioxidul de siliciu (SiO2) este unul dintre cei mai răspândiți oxizi de pe suprafața Pământului. Ca majoritatea
oxizilor, are o structură polimerică.
 Oxizi - metode de obținere
 ♦ Reacţia de combinare a metalelor şi nemetalelor cu oxigenul

C + O2 → CO2↑ dioxid de carbon

2 C + O2 → 2 CO↑ monoxid de carbon
2 Mg + O2 → 2 MgO oxid de magneziu
P4 + 5 O2 → P4O10 pentaoxid de fosfor
3 Fe + 2 O2 → Fe3O4 oxid fero-feric

 ♦ Descompunerea unor compuşi (oxizi, acizi, baze, săruri)

4 CuO 2 Cu2O + O2↑ oxid de cupru (I)

H2CO3 → H2O + CO2↑ dioxid de carbon
Cu(OH)2 CuO + H2O↑ oxid de cupru (II)
CuCO3 CuO + CO2↑ oxid de cupru (II) și dioxid de carbon

 ♦ Reacția oxizilor inferiori cu oxigenul

2 CO + O2 → 2 CO2 ↑ dioxid de carbon

2 SO2 + O2 → 2 SO3 ↑ trioxid de sulf
 

Oxizi – Proprietăți fizice

 
♦ Stare de agregare

Oxizii metalici sunt la temperatură obişnuită substanţe solide albe (CaO, MgO, ZnO, Al2O3) sau colorate (CuO -
negru, Cu2O - cărămiziu, PbO - galben, Fe2O3 - roşu etc.)

Oxizii nemetalici pot fi substanţe solide (P4O10), lichide (SO3) sau gazoase (CO, CO2, SO2, NO2).

 ♦ Punctele de topire ale oxizilor metalici sunt foarte ridicate (Al2O3 +2045 oC, MgO +2800 oC), iar cele ale
oxizilor nemetalici sunt scăzute.

♦ Solubilitatea în apă a oxizilor este scăzută. Unii oxizi reacţionează cu apa.

Oxizi - Proprietăți chimice

Ionul de oxigen O2- (ionul oxid) nu poate fi găsit în stare liberă în natură, ci numai sub formă de combinații cu
cationii din săruri.

 ♦ Reacţii ale oxizilor metalici

 Reacţia cu apa

Oxizii metalelor din grupele 1 şi 2 reacţionează cu apa cu formare de baze.

Aceşti oxizi se mai numesc şi oxizi bazici.

Na2O + H2O → 2 NaOH hidroxid de sodiu

MgO + H2O → Mg(OH)2 hidroxid de magneziu

 Reacţia cu acizii

Unii oxizi metalici reacţionează cu acizii după schema generală:

oxid bazic + acid → sare + apă

CuO + 2 HCl → CuCl2 + H2O  

MgO + H2SO4 → MgSO4 + H2O  
Al2O3 + 6 HCl → 2 AlCl3 + 3 H2O  

Oxizii metalici care reacţionează şi cu apa şi cu acizii sunt consideraţi oxizi bazici, iar cei care reacţionează cu
acizii dar nu reacţionează cu apa sunt consideraţi oxizi amfoteri.
În chimie, un compus chimic amfoter este o moleculă sau un ion care reacționează atât cu acizii, cât și cu bazele.
Multe metale (precum cupru, zinc, staniu, plumb, aluminiu și beriliu) formează oxizi sau hidroxizi amfoteri,
precum oxidul de aluminiu Al2O3 sau hidroxidul de zinc Zn(OH)2.

Oxizii amfoteri sunt cei ai: Zn, Pb, Al, Sn, Ga, In, Ti, etc.

Oxidul de zinc (ZnO) reacționează cu acizii (se obține sulfat de zinc) și cu bazele (se obține tetrahidroxozincat (II)
de sodiu):

● Mediu acid: ZnO + H2SO4 → ZnSO4 + H2O

● Mediu bazic: ZnO + 2 NaOH + H2O → Na2[Zn(OH)4]

Acest comportament chimic al oxidului de zinc este folositor pentru separarea diferiților cationi, precum zinc (II)
de mangan (II), care nu reacționează cu bazele.

 Reacţia de descompunere

Unii oxizi se pot descompune la temperatură în metal şi oxigen sau oxid inferior şi oxigen:

2 HgO 2 Hg + O2↑  
4 CuO 2 Cu2O + O2↑  

 ♦ Reacţii ale oxizilor nemetalici

 Reacţia cu apa

Oxizii nemetalici reacţionează cu apa cu formare de oxoacizi. Aceşti oxizi se mai numesc şi oxizi acizi.

CO2 + H2O → H2CO3 acid carbonic

SO3 + H2O → H2SO4 acid sulfuric
N2O5 + H2O → 2 HNO3 acid azotic

 Reacţia cu bazele solubile

Oxizii acizi pot reacţiona cu bazele solubile după schema generală:

oxid acid + bază → sare + apă

SO3 + Ca(OH)2 → CaSO4 + H2O  

CO2 + 2 NaOH → Na2CO3 + H2O  
 Reacţia cu oxigenul

Oxizii nemetalelor cu valenţă inferioară se pot oxida la oxizi superiori prin reacţia cu oxigenul:

2 CO + O2 → 2 CO2↑  
2 NO + O2 → 2 NO2↑  
2 SO2 + O2 → 2 SO3↑  

 ♦ Alte reacţii ale oxizilor

Reacţia cu agenţii reducători

Fe2O3+ 3 CO→ 2 Fe + 3 CO2↑ obținerea fierului în furnal

Fe2O3+ 2 Al → 2 Fe + Al2O3 aluminotermia
2 CuO+ C → 2 Cu + CO2↑ obținerea termometalurgică a cuprului
CO2+ C → 2 CO↑  

Oxizi - utilizări
Oxizii metalici sunt folosiţi ca pigmenţi, pietre semiprețioase (safir, topaz, smarald, rubin, ametist), în industria
sticlei, a porţelanului, sau în construcţii.
Mulţi oxizi se folosesc drept reactivi chimici, precum şi pentru obţinerea altor substanţe chimice.

Dioxidul de sulf are acţiune fungicidă și antimicrobiană, se foloseşte ca decolorant pentru fibre textile, ca
dezinfectant. În stare lichefiată se întrebuinţează ca solvent selectiv la rafinarea petrolului și ca substanţă criogenă.

Dioxidul de carbon se foloseşte la obţinerea băuturilor carbogazoase.

Dioxidul de siliciu sub forma de nisip, este utilizat la obţinerea materialelor de construcţii (mortar,ciment,beton), a
sticlei de cuarţ, în industria optică, metalurgie.
Oxidul de aluminiu - din circa 95 % din bauxita exploatată se obține aluminiu, cantități mai mici sunt folosite la
producerea produselor chimice ce conțin aluminiu, în producerea abrazivelor și materialelor rezistente la foc.
Oxidul de calciu - acesta este folosit în agricultură pentru a neutraliza solurile acide în care nu mai cresc plante.
Acest oxid aduce solul la aciditatea normală și în acest fel ajută plantele să crească din nou.