DGENERAL

Academia Română

ICTIONARUL
AL
LITERATURII
R OMANE

PR
Coperta: Mircia DUMITRESCU
Design grafic: Nicu ILIE
Tehnoredactare computerizată şi pregătire pentru tipar: Mihăiță STROE

Iconografia dicţionarului a folosit fotografii din fototecile Bibliotecii Academiei Române,

Muzeului Naţional al Literaturii Române, precum şi din fototeca Ion Cucu; de asemenea,
fotografii trimise de scriitori. Le mulţumim tuturor. Mulţumim în mod special dnei
Gabriela Dumitrescu, şef al serviciului Manuscrise–Carte rară al Academiei Române,
pentru ajutorul acordat.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Academia Română (Bucureşti)
    Dicţionarul general al literaturii române / Academia Română.-
Ed. a 2-a, rev. - Bucureşti : Editura Muzeul Literaturii Române, 2016-
8 vol.
    ISBN 978-973-167-380-6
    Vol. 6. : P-R. - 2020. - ISBN 278-606-555-295-1

82.09
DGENERAL
ICTIONARUL
AL
Academia Română

LITERATURII
OMANE
R
Ediţia a II­a revizuită
adăugită şi adusă la zi

Editura
Muzeul Literaturii Române
Bucureşti / 2020

PR
COORDONATOR GENERAL
Eugen SIMION

COORDONARE ȘI REVIZIE
Gabriela DANȚIȘ
Gabriela DRĂGOI
Teodora DUMITRU
Victor DURNEA
Laurențiu HANGANU
Mihai IOVĂNEL
Remus ZĂSTROIU
 Autori

A. C. Alexandra CIOCÂRLIE I. Pp. Ion POP

A. T. Andrei TERIAN I. R. Ilie RAD
A. Td. Adrian TUDURACHI I. S. Ion SIMUȚ
Al. G. Alex. GOLDIȘ I.-A. P. Ioan-Aurel POP
Al. S. Alexandru SĂNDULESCU Il. M. Ileana MIHĂILĂ
B. B.‑C. Bianca BURȚA‑CERNAT J. W. Joachim WITTSTOCK
B. C. Bogdan CREȚU L. Cş. Lucia CIREŞ
C. D. Crişu DASCĂLU L. H. Laurenţiu HANGANU
C. H. Constantin HÂRLAV
L. Td. Ligia TUDURACHI
C. M. B. Cristina Martha BALINTE
L. V. Leon VOLOVICI
C. T. Constantin TEODOROVICI
M. C. Mihai CIMPOI
Cs. B. Cosmin BORZA
Ct. C. Constantin CUBLEŞAN M. Dg. Mihail DOLGAN
D. B. Doru BURLACU M. I. Mihai IOVĂNEL
D. C. M. Dan C. MIHĂILESCU M. Pp. Mircea POPA
D. G. Dan GRIGORESCU M. P.-C. Mihaela PODOCEA-CONSTANTINESCU
D. Gr. Dorina GRĂSOIU M. S. Monica SPIRIDON
D. H. M. Dan Horia MAZILU M. W. Magda WÄCHTER
D. M. Dan MĂNUCĂ N. Bl. Nicolae BILEŢCHI
D. Mc. Dumitru MICU N. Br. Nicolae BÂRNA
D. Mn. Doris MIRONESCU N. F. Nicolae FLORESCU
D. V. Dumitru VLĂDUŢ N. M. Nicolae MECU
E.-E. T. Elena-Esther TACCIU N. S. Nicoleta SĂLCUDEANU
E. P. Eugen PAVEL O. K. OLOSZ Katalin
E. S. Eugen SIMION O. S. Oana SOARE
F. F. Florin FAIFER P. C. Paul CERNAT
G. B. Grigore BOSTAN
P. P. Petru POANTĂ
G. D. Gabriela DRĂGOI
R. D. Raluca DUNĂ
G. Dn. Gabriela DANŢIŞ
R. P. Rodica PANDELE
G. O. Gabriela OMĂT
Gh. C. Gheorghe CHIVU R. T. Răzvan THEODORESCU
Hr. C. Hristu CÂNDROVEANU R. Z. Remus ZĂSTROIU
I. C. Ion CIOCANU S. C. Stănuţa CREŢU
I. D. Iordan DATCU S. I. Stancu ILIN
I. H. Ion HANGIU S. V. Stan VELEA
I. I. Ion ISTRATE T. D. Teodora DUMITRU
I. M. Ioan MILEA V. D. Victor DURNEA
I. O. Ionel OPRIŞAN V. T. Valentin TAŞCU
 Au mai colaborat

A. Bn. Ana BANTOȘ L. Bc. Liliana BURLACU

A. G. Andrei GRIGOR L. Bd. Lucia BERDAN
A. Gţ. Anca GOŢIA L. C. Lucian CHIŞU
A.-M. B. Ana-Maria BREZULEANU L. Cr. Liliana COROBCA
A. Ml. Andrei MILCA L. T. Lucia TOADER
A. P. Augustin POP M. A. Manuela ANTON
A. S. Aurel SASU M. D. Marcel DUŢĂ
A. St. Alexandra SAFTA M. Dr. Magda DRAGU
Ad. S. Andrei SIMUȚ M. Ds. Mihai DASCAL
Al. F. Alexandru FARCAŞ M. In. Mariana IONESCU
Al. H. Alec. HANŢĂ M. Md. Mihaela MUDURE
Al. R. Alexandru RUJA M. M.-I. Marina MUREŞAN-IONESCU
C. Br. Carmen BRĂGARU M. Ş. Mihaela ŞCHIOPU
C. Bz. Constanţa BUZATU M. Vs. Marian VASILE
C. Cl. Călin CĂLIMAN Mr. M. Maricica MUNTEANU
C. Dt. Cristina DEUTSCH
N. Bc. Nicoleta BORCEA
C. Pp. Corina POPESCU
N. I. Nicolae ILIESCU
C. R. B. Constantina Raveca BULEU
N. Sr. Nicolae SARAMANDU
C. Tt. Călin TEUTIŞAN
O. I. Ofelia ICHIM
C. U. Cornel UNGUREANU
P. Ct. Petruş COSTEA
C. V. Cătălina VELCULESCU
R. V. Răzvan VONCU
E. I. Emanuela ILIE
E. M. Emil MOANGĂ R. Vn. Radu VANCU
E. O. Eugen ONU S. Is. Sabina ISPAS
F. M. Florin MIHĂILESCU S. I.-J. Sorina IANOVICI-JECZA
G. Bl. Gheorghe BULUŢĂ S. P. Sava PÂNZARU
I. B. Ion BÂRSAN Ş. A. Şerban AXINTE
I. Ct. Ioana COSTA Şt. C. Ştefan CAZIMIR
I. Dg. Irina DIGODI T. A. Tiberiu AVRAMESCU
I. Dr. Ioana DRĂGAN T. H. Tudor HĂNDĂBUŢ
I. H. C. Ion H. CIUBOTARU T. R. Tania RADU
I. L. Ion LĂZĂRESCU T. T. Teodor TIHAN
I. Ms. Ilie MOISE V.P. Virginia POPOVICI
I. Rt. Ion ROTARU V. P. S. Valeriu P. STANCU
I. Ş. Ion ŞEULEANU V. S. Vasile SPIRIDON
I. T. Ioana TĂMĂIAN Vs. C. Vasile CIOCANU
Il. C. Ileana CIOCÂRLIE *** În redacţie
 NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI

Dicționarul general al literaturii române (DGLR) este – atunci când nu există siglă –, paginaţia). Informațiile bio-
o lucrare de tip enciclopedic, care include următoa- bibliografice se opresc la sfârșitul anului 2012 (cu excepția
rele tipuri de articole: autor (scriitor, cronicar, autor de datelor care consemnează decesul autorului). Articolele
scrieri bisericești, folclorist, publicist, traducător, editor consacrate autorilor reprezentativi sunt însoțite de citate
ș.a.), scriere cultă anonimă sau cu paternitate contro- critice sau memorialistice semnificative. În cazul marilor
versată (text cu caracter religios, cronică istorică etc.), scriitori (dar nu şi pentru cei în viaţă) se adaugă un tabel
carte populară, specie folclorică, publicație periodică cronologic privind biografia şi opera lor. Celelalte tipuri de
(revistă literară sau culturală, gazetă cu rubrică sau pagină articole, cu excepția fișelor dedicate publicațiilor periodice,
literară), concept literar, curent literar, societate/asociaţie sunt, de regulă, însoțite de un capitol bibliografic în care se
literară sau culturală, instituție cu specific literar (uniune menționează edițiile ori sursele și de un capitol de repere
de consacrare sau profesională, institut de cercetare etc.). bibliografice.
Fiecare articol are caracter monografic. Dimensi­unile Corpul de articole al fiecărui volum este precedat de
unui articol corespund în general locului ocupat de autor, lista autorilor de articole, întocmită în ordinea alfabetică
publicație periodică etc. în ansamblul literaturii noastre. a inițialelor cu care aceștia semnează, de indicații pentru
Articolul dedicat autorilor are următoarea structură: titlul utilizarea DGLR (prezente în NOTA de faţă) și de o listă cu
articolului (nume și prenume, paranteză care conține even- abrevieri. Urmează BIBLIOGRAFIA, al­că­tuită din două
tualele schimbări de nume și date biografice limită) urmat capitole: A. ENCICLOPEDII, DIC­ ȚIONARE, ISTORII
de trei secțiuni – biografie, comentariul operei, bibliografie. LITERARE, MONOGRAFII, STUDII, EDI­ȚII; B. ARHIVE,
Secțiunile articolelor sunt corelate în funcție de ponderea PERIODICE, CULEGERI, ANTOLOGII. Volumele citate
activității autorului respectiv. În general, partea biografică frecvent sunt menționate într-o formă abreviată trans-
selectează elementele relevante pentru activitatea literară a parent, iar pentru publicațiile periodice, culegeri și anto-
unui autor (informații despre familie, studii, formație inte- logii s-au utilizat sigle formate din majuscule.
lectuală, debut, participare la cenacluri, prezența în publi- Au fost preluate și adaptate la specificul lucrării
cații periodice, pseudonime, colegi de generație, implicare normele lexicografice redactate de Corneliu Morariu
socială, premii, distincţii româneşti şi străine). Comentariul pentru Dicționarul literaturii române de la origini până
operei urmărește, de obicei cronologic, domeniile și la 1900.
genurile literare abordate de scriitor și se bazează pe o ***
medie a receptării critice, fără a exclude punctele de vedere Ediția a doua din Dicționarul general al literaturii
proprii ale semnatarului fișei. Secțiunea bibliografică este române, care va apărea în opt volume (față de cele șapte
compusă din două capitole. Primul, intitulat SCRIERI, ale celei dintâi, apărute între 2004 și 2009), prezintă,
înregistrează cronologic volumele originale, antume și pe lângă actualizarea și/sau rescrierea multor articole
postume, precum și principalele ediții; tot aici sunt incluse, inițiale, câteva sute de intrări noi. Acestea încearcă să
atunci când sunt relevante, traducerile din opera autoru- acopere atât absențele din prima ediție, cât și evoluțiile
lui în discuție și, selectiv, traducerile din scriitori străini și ulterioare ale literaturii și metaliteraturii române.
români efectuate de acesta. Nu au fost menționate lucrările Actualizările articolelor din ediția întâi ai căror
fără caracter literar sau cultural într-un sens apropiat lite- autori, din diverse cauze, nu au putut continua colabo-
rarului (de exemplu, cărți de matematică, medicină, drept rarea la DGLR au fost realizate, în cea mai mare parte,
etc.). Cel de-al doilea capitol, intitulat Repere bibliografice, în cadrul colectivului de coordonare și revizie, care își
înregistrează cronologic referințe din periodice (se indică asumă de altfel, din rațiuni de omogenizare stilistică și
autorul, titlul articolului, denumirea periodicului – în între- calitativ-cantitativă, versiunea finală a tuturor artico-
gime sau siglată –, anul calendaristic și numărul ori, în lelor. În funcție de alegerea celor care au participat la
unele cazuri, ziua și luna) și din volume (se indică autorul, această activitate, contribuția lor a fost marcată sau nu
titlul cărții – în întregime sau siglat –, locul și anul apariției prin dublarea semnăturii de la sfârșitul articolelor.
 ABREVIERI

BAR – Biblioteca Academiei Române

ed. – ediţie; ediţia
edit. – editor(~ului); editori(~lor)
f.a. – fără an de apariţie
fasc. – fasciculă(~e)
f.l. – fără localitate de apariţie
fragm. – fragment(~e); fragmentar
introd. – introducere
îngr. – (ediție, traducere) îngrijită de...
j. – judeţul
ms. – manuscris
ms.rom. – manuscris românesc
n. – născută
pref. – prefaţă
publ. – publicat de...
reed. – reeditat
republ. – republicat
sec. – secol(~e)
supl. – supliment
t. – tom(~uri)
tr. – traducere de...
trad. – traducător(~ului); traducători(~lor)
vol. – volum(~e)
 BIBLIOGRAFIE

A. ENCICLOPEDII, DICŢIONARE, ISTORII LITERARE, Anghelescu, Creaţie = Adrian Anghelescu, Creaţie şi

MONOGRAFII, STUDII, CRITICĂ LITERARĂ, EDIŢII viaţă, Bucureşti, 1978
Anghelescu, Vedere = Adrian Anghelescu, Vedere dinspre
Acterian, Privilegiaţi = Arşavir Acterian, Privilegiaţi şi Eyub, Bucureşti, 1986
năpăstuiţi, pref. Mircea Zaciu, Iaşi, 1992 Anghelescu, Clasicii = Mircea Anghelescu, Clasicii noştri,
Aczél, Scriitori rom. Israel = Emanuel Aczél, Scriitori de Bucureşti, 1996
limba română din Israel. Generaţia contemporană, Anghelescu, Lectura = Mircea Anghelescu, Lectura
pref. Shaul Carmel, Bucureşti, 2003 operei, Bucureşti, 1986
Adam, Inelele = Ioan Adam, Inelele lui Saturn, Bucureşti, Anghelescu, Mistificțiuni = Mircea Anghelescu, Misti­ficțiu­ni.
1998 Falsuri, farse, apocrife, pastișe, pseudonime și alte
Adam, Planetariu = Ioan Adam, Planetariu, Bucureşti, mistificații în literatură, București, 2008
1984 Anghelescu, Preromant. rom. = Mircea Anghelescu, Pre-
Adamescu, Contribuţiune = Gh. Adamescu, Contribu- romantismul românesc, Bucureşti, 1971
ţiune la bibliografia românească, I–III, Bucureşti, Anghelescu, Scriitori = Mircea Anghelescu, Scriitori şi
1921–1928 curente, Bucureşti, 1982
Adamescu, Ist. lit. = Gh. Adamescu, Istoria literaturii Anghelescu, Textul = Mircea Anghelescu, Textul şi reali-
române, Bucureşti, 1913 tatea, Bucureşti, 1988
Aderca, Contribuţii = F. Aderca, Contribuţii critice, I–II, Antonescu, Scriitori = Nae Antonescu, Scriitori uitaţi,
îngr. şi pref. Margareta Feraru, Bucureşti, 1983–1988 Cluj-Napoca, 1980
Agache, Lit. rom. ţările vecine = Catinca Agache, Litera- Antonescu, Scriitori şi reviste = Nae Antonescu, Scriitori
tura română în ţările vecine. 1945–2000, Iaşi, 2005 şi reviste din perioada interbelică, Iaşi, 2001
Alboiu, Un poet = George Alboiu, Un poet printre critici, Apetri, Atitudini = Dumitru Apetri, Atitudini și opinii,
Bucureşti, 1979 Chișinău, 2010
Alexandrescu, Confesiuni = Matei Alexandrescu, Confesi- Apetroaie, Lit. rom. = Ion Apetroaie, Literatura română a
uni literare, Bucureşti, 1971 secolului al XX-lea, I, Iaşi, 1978
Alexiu, Ideografii = Lucian Alexiu, Ideografii lirice con- Apolzan, Aspecte = Mioara Apolzan, Aspecte de istorie
temporane, Timişoara, 1977 literară, Bucureşti, 1983
Al-George, Arhaic = Sergiu Al-George, Arhaic şi univer- Apolzan, Casa = Mioara Apolzan, Casa ficţiunii, Cluj-Na-
sal. India în conștiința culturală românească, Bucu- poca, 1979
reşti, 1981 Apostolescu, Infl. romant. = N. I. Apostolescu, L’Influence
Anania, Rotonda = Valeriu Anania, Rotonda plopilor aprinşi, des romantiques français sur la poésie roumaine,
Bucureşti, 1995 pref. Émile Faguet, Paris, 1909
Andriescu, Disocieri = Al. Andriescu, Disocieri, Iaşi, 1973 Ardeleanu, „A urî” = Virgil Ardeleanu, „A urî”... „A iubi”.
Andriescu, Relief = Al. Andriescu, Relief contemporan, Puncte de reper în proza actuală, Cluj, 1971
Iaşi, 1974 Ardeleanu, Însemnări = Virgil Ardeleanu, Însemnări
Andriescu, Stil = Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977 despre proză, Bucureşti, 1966
Andriescu, Studii = Al. Andriescu, Studii de filologie şi Ardeleanu, Menţiuni = Virgil Ardeleanu, Menţiuni,
istorie literară, Iaşi, 1997 Cluj-Napoca, 1978
Anestin, Schiţă = Ion Anestin, Schiţă pentru istoria tea- Ardeleanu, Opinii = Virgil Ardeleanu, Opinii. Prozatori şi
trului românesc, Bucureşti, 1938 critici, Cluj-Napoca, 1975
Anghel–Iosif, Portrete = D. Anghel, St. O. Iosif, Portrete, Ardeleanu, Proza = Virgil Ardeleanu, Proza poeţilor,
Bucureşti, 1910 Bucureşti, 1969
XII
Arghezi, Scrieri = Tudor Arghezi, Scrieri, vol. I–XXXIII, Bârlea, Ist. folc. = Ovidiu Bârlea, Istoria folcloristicii
Bucureşti, 1962–1983, vol. XXXIV–XXXVIII, îngr. româneşti, Bucureşti, 1974
Mitzura Arghezi, Bucureşti, 1985–1988, vol. XXXIX– Bârna, Comentarii = Nicolae Bârna, Comentarii critice,
XLVI, îngr. Mitzura Arghezi şi Traian Radu, cuvânt Bucureşti, 2001
de încheiere Eugen Simion, Bucureşti, 1994–2006 Bârna, Prozastice = Nicolae Bârna, Prozastice, București,
Baba, Compendiu = Ioan Baba, Compendiu bibliografic, 2004
Novi Sad, 1997 Bârna, Capșa–Corso = Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso,
Baconsky, Colocviu = A.E. Baconsky, Colocviu critic, ed. 2, București, 2005
Bucureşti, 1957 Bârsănescu, Medalioane = Ştefan Bârsănescu, Medali-
Baconsky, Poeţi = A.E. Baconsky, Poeţi şi poezie, Bucu- oane. Pentru o pedagogie a modelelor, Iaşi, 1983
reşti, 1963 Behring, Scriit. rom. exil = Eva Behring, Scriitori români
Baconsky, Marginalii = Leon Baconsky, Marginalii critice din exil. 1945–1989, tr. Tatiana Petrache şi Lucia
şi istorico-literare, Bucureşti, 1968 Nicolau, Bucureşti, 2001
Balacciu–Chiriacescu, Dicţionar = Jana Balacciu, Rodica Bejenaru, Dicţ. botoşănenilor = Ionel Bejenaru, Dicţiona-
Chiriacescu, Dicţionar de lingvişti şi filologi români, rul botoşănenilor, Iaşi, 1994
Bucureşti, 1978 Beke, Fără interpret = Beke György, Fără interpret. Con-
Balotă, Absurdul = Nicolae Balotă, Lupta cu absurdul, vorbiri cu 56 de scriitori despre relaţiile literare
Bucureşti, 1971 româno–maghiare, Bucureşti, 1972
Balotă, Arte = Nicolae Balotă, Arte poetice ale secolului Berca, Dicţ. scriit. bănăţeni = Olimpia Berca, Dicţionar al
XX, Bucureşti, 1976 scriitorilor bănăţeni (1940–1996), Timişoara, 1996
Balotă, Euphorion = Nicolae Balotă, Euphorion, Bucu- Bezviconi, Profiluri = Gheorghe Bezviconi, Profiluri de
reşti, 1969 ieri şi de azi, Bucureşti, 1943
Balotă, Ion = Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide, Bucu- Biberi, Eseuri = Ion Biberi, Ultime eseuri, Bucureşti, 1985
reşti, 1974 Biberi, Études = Ion Biberi, Études sur la littérature
Balotă, Labirint = Nicolae Balotă, Labirint, Bucureşti, roumaine contemporaine, Paris, 1937
1970 Biberi, Lumea = Ion Biberi, Lumea de azi, Iaşi, 1980
Balotă, Scriitori maghiari = Nicolae Balotă, Scriitori Bitte–Chiş–Sârbu, Dicţ. scriit. Caraş = Victoria I. Bitte,
maghiari din România. 1920–1980, Bucureşti, 1981 Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionarul scriitorilor
Balotă, Umanităţi = Nicolae Balotă, Umanităţi, Bucu- din Caraş-Severin, Reşiţa, 1998
reşti, 1973 Bodiu, Evadarea = Andrei Bodiu, Evadarea din vid. Studii
Balotă, Universul = Nicolae Balotă, Universul prozei, despre poezia românească de la sfârșitul secolului
Bucureşti, 1976 XX și începutul secolului XXI, Pitești, 2008
Baltag, Polemos = Nicolae Baltag, Polemos, Bucureşti, Bogdan, Scrieri = Ioan Bogdan, Scrieri alese, îngr. şi
1978
Baltazar, Evocări = Camil Baltazar, Evocări şi dialoguri introd. G. Mihăilă, Bucureşti, 1968
literare, Bucureşti, 1974 Bogdan-Duică, Ist. lit. = G. Bogdan-Duică, Istoria litera-
Barbu, O ist. = Eugen Barbu, O istorie polemică şi anto- turii române moderne. Întâii poeţi munteni, Cluj,
logică a literaturii române de la origini până în 1923
prezent, vol. I: Poezia contemporană, Bucureşti, Bogdan-Duică, Studii = G. Bogdan-Duică, Studii şi
1975 articole, îngr. şi pref. Dumitru Petrescu, Bucureşti,
Barbu, Opere = Ion Barbu, Opere, II, îngr. Mircea Colo- 1975
şenco, Bucureşti, 2000 Boldea, Vârstele = Iulian Boldea, Vârstele criticii, Pitești,
Barbu, Romanul = Marian Barbu, Romanul de mistere în 2005
literatura română, Craiova, 1981 Borbély, Cercul = Ştefan Borbély, Cercul de graţie, Piteşti,
Barbu, Momente = N. Barbu, Momente din istoria teatru- 2003
lui românesc, pref. Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1977 Borbély, Existența = Ștefan Borbély, Existența diafană,
Bădăuţă, Note = A. Bădăuţă, Note literare, Bucureşti, 1928 București, 2011
Băileşteanu, Abside = Fănuş Băileşteanu, Abside, Bucu- Borbély, Grădina = Ştefan Borbély, Grădina magistrului
reşti, 1979 Thomas, Bucureşti, 1995
Băileşteanu, Aorist = Fănuş Băileşteanu, Aorist, Bucu- Borbély, O carte = Ştefan Borbély, O carte pe săptămână,
reşti, 1988 Bucureşti, 2007
Băileşteanu, Refracţii = Fănuş Băileşteanu, Refracţii. Pro- Borbély, Xenograme = Ştefan Borbély, Xenograme,
zatori români contemporani, Bucureşti, 1980 Oradea, 1997
Bălan, Artă = Ion Dodu Bălan, Artă şi ideal, Bucureşti, Bote, Simbolismul = Lidia Bote, Simbolismul românesc,
1975 Bucureşti, 1966
Bălan, Condiţia = Ion Dodu Bălan, Condiţia creaţiei, Botez, Memorii = Demostene Botez, Memorii, I–II, Bucu-
Bucureşti, 1968 reşti, 1970–1973
Bălan, Ethos = Ion Dodu Bălan, Ethos şi cultură sau Botez, Figuri = Octav Botez, Figuri şi note istorico-lite-
Vocaţia tinereţii, Bucureşti, 1972 rare, Bucureşti, 1944
Bălan, Repere = Ion Dodu Bălan, Repere critice, Bucureşti, Botez, Pe marginea cărţilor = Octav Botez, Pe marginea
1988 cărţilor, Iaşi, 1923
Băncilă, Portrete = Vasile Băncilă, Portrete şi semnificaţii, Botez, Scrieri = Octav Botez, Scrieri, îngr. Ilie Dan, pref.
îngr. Ileana Băncilă, pref. Zoe Dumitrescu-Buşu- Zaharia Sângeorzan, Iaşi, 1977
lenga, Bucureşti, 1987 Boz, Anii = Lucian Boz, Anii literari ’30, Sydney, 1981
Bărbulescu, Comentarii = Simion Bărbulescu, Comenta- Boz, Cartea = Lucian Boz, Cartea cu poeţi, Bucureşti, 1935
rii critice, Bucureşti, 1969 Bradu, Poeţii = Ioan Bradu, Poeţii şi prozatorii bihoreni,
Bârlea, Efigii = Ovidiu Bârlea, Efigii, Bucureşti, 1987 Beiuş, 1948
 XIII
Braga, Destinul = Mircea Braga, Destinul unor structuri Burţa-Cernat, Fotografie = Bianca Burţa-Cernat, Fotogra-
literare, Cluj-Napoca, 1979 fie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină inter-
Braga, Ist. lit. = Mircea Braga, Istoria literară ca pretext, belică, Bucureşti, 2011
Cluj-Napoca, 1982 Busuioc, Scriitori ieşeni = Nicolae Busuioc, Florin
Braga, Sensul = Mircea Braga, Când sensul acoperă Busuioc, Scriitori şi publicişti ieşeni contemporani,
semnul, Bucureşti, 1985 ed. 2, Iaşi, 2002
Braga, Sincronism = Mircea Braga, Sincronism şi tradiţie, Busuioceanu, Figuri = Al. Busuioceanu, Figuri şi cărţi,
Cluj, 1972 Bucureşti, 1922
Braga, Tradiţie = Mircea Braga, Recursul la tradiţie. O Buteanu, Teatrul = [Aurel Buteanu], Teatrul românesc în
propunere hermeneutică, Cluj-Napoca, 1987 Ardeal şi Banat, Timişoara, [1944]
Brateş, Aspecte = Radu Brateş, Aspecte din viaţa Blajului, Caracostea, Scrieri = D. Caracostea, Scrieri alese, I–
Blaj, 1942 III, îngr. şi pref. Mircea Anghelescu, Bucureşti,
Brateş, Oameni = Radu Brateş, Oameni din Ardeal, Bucu- 1986–1992
reşti, 1973 Caragiale, Opere = I. L. Caragiale, Opere, vol. I–III, îngr.
Bratu, Cronici = Savin Bratu, Cronici, I–II, Bucureşti, 1957 Paul Zarifopol, Bucureşti, 1930–1932, vol. IV–VII,
– 1958 îngr. Şerban Cioculescu, Bucureşti, 1938–1942
Bratu, Ipoteze = Savin Bratu, Ipoteze şi ipostaze. Pentru o Caraion, Duelul = Ion Caraion, Duelul cu crinii, Bucu-
teorie a istoriei literare, Bucureşti, 1973 reşti, 1972
Bratu–Dumitrescu, Contemporanul = Savin Bratu, Zoe Caraion, Pălărierul = Ion Caraion, Pălărierul silabelor,
Dumitrescu, Contemporanul şi vremea lui, Bucu- Bucureşti, 1976
reşti, 1959 Caraion, Tristeţe = Ion Caraion, Tristeţe şi cărţi, Bucureşti,
Brădăţeanu, Comedia = Virgil Brădăţeanu, Comedia în 1995
dramaturgia românească, Bucureşti, 1970 Carandino, De la o zi = N. Carandino, De la o zi la alta, I,
Brădăţeanu, Drama = Virgil Brădăţeanu, Drama istorică Bucureşti, 1979
naţională (Perioada clasică), Bucureşti, 1966 Carianopol, Scriitori = Virgil Carianopol, Scriitori care
Brădăţeanu, Istoria = Virgil Brădăţeanu, Istoria literaturii au devenit amintiri, vol. I, Bucureşti, 1973, vol. II,
dramatice româneşti şi a artei spectacolului, I–III, Craiova, 1982
Bucureşti, 1966–1982 Cartojan, Cărţile pop. = Nicolae Cartojan, Cărţile
Brădăţeanu, Viziune = Virgil Brădăţeanu, Viziune şi populare în literatura românească, I–II, Bucureşti,
univers în noua dramaturgie românească, Bucu- 1929–1938
reşti, 1977 Cartojan, Ist. lit. = Nicolae Cartojan, Istoria literatu-
Breazu, Studii = Ion Breazu, Studii de literatură română rii române vechi, I–III, Bucureşti, 1940–1945; ed.
şi comparată, I–II, îngr. Mircea Curticeanu, Cluj, îngr. Rodica Rotaru şi Andrei Rusu, pref. Dan Horia
1970–1973
Buciu, Panorama = Marian Victor Buciu, Panorama Mazilu, Bucureşti, 1996
literaturii române în secolul XX, vol. I–III, Craiova, Călin, Clasici = Liviu Călin, Pornind de la clasici, Bucu-
2003–2010. reşti, 1957
Buculei, Prezenţe = Toader Buculei, Prezenţe brăilene în Călinescu, Biblioteci = Al. Călinescu, Biblioteci deschise,
spiritualitatea românească, Brăila, 1993 Bucureşti, 1986
Bucur, Istoriografia = Marin Bucur, Istoriografia literară Călinescu, Perspective = Al. Călinescu, Perspective critice,
românească de la origini până la G. Călinescu, Iaşi, 1978
Bucureşti, 1973 Călinescu, Cronici = G. Călinescu, Cronici literare şi
Bucur, Poezie = Marin Bucur, Poezie–destin–dramă, recenzii, I–II, îngr. Andrei Rusu şi Ion Bălu, Bucu-
Bucureşti, 1982 reşti, 1991–1992
Bucur, Poeţi optzecişti = Romulus Bucur, Poeţi optzecişti Călinescu, Gâlceava = G. Călinescu, Gâlceava înţeleptu-
(şi nu numai) în anii ’90, Piteşti, 2000 lui cu lumea. Pseudojurnal de moralist, I–II, îngr.
Bucuţa, Scrieri = Emanoil Bucuţa, Scrieri, I–II, îngr. Lucia Geo Şerban, Bucureşti, 1973–1974
Borş-Bucuţa şi Violeta Mihăilă, Bucureşti, introd. Călinescu, Ist. lit. (1941), Ist. lit. (1982) = G. Călinescu,
Perpessicius, 1971–1977 Istoria literaturii române de la origini până în
Budău, Bacăul lit. = Eugen Budău, Bacăul literar, Bacău, prezent, Bucureşti, 1941; ed. 2, îngr. și pref. Al. Piru,
2004 Bucureşti, 1982
Bugariu, Incursiuni = Voicu Bugariu, Incursiuni în litera- Călinescu, Literatura = G. Călinescu, Literatura nouă,
tura de azi, Bucureşti, 1971 îngr. şi pref. Al. Piru, Craiova, 1972
Bulgăr, Cultură = Gh. Bulgăr, Cultură şi limbaj, Bucu- Călinescu, Opere = G. Călinescu, Opere. Publicistica,
reşti, 1986 I–XII, coordonator Nicolae Mecu, introd. Eugen
Bulgăr, Problemele = Gh. Bulgăr, Problemele limbii Simion, Bucureşti, 2006–2012
literare în concepţia scriitorilor români, pref. Per- Călinescu, Principii = G. Călinescu, Principii de estetică,
pessicius, Bucureşti, 1966 îngr. şi postfaţă Al. Piru, Bucureşti, 1968
Burada, Ist. teatr. = Teodor T. Burada, Istoria teatrului în Călinescu, Scrisori = G. Călinescu, Scrisori şi documente,
Moldova, I–II, Iaşi, 1915–1922 îngr. N. Scurtu, pref. Al. Piru, Bucureşti, 1979
Burlacu, Critica = Alexandru Burlacu, Critica în labirint, Călinescu, Studii = G. Călinescu, Studii şi cercetări de
Chişinău, 1997 istorie literară, pref. Al. Piru, Bucureşti, 1966
Burlacu, Lit. rom. Basarabia = Alexandru Burlacu, Litera- Călinescu şi contemporanii = G. Călinescu şi contempo-
tura română din Basarabia. Anii ’20 – ’30, Chişinău, ranii săi (Corespondenţă primită), I–II, îngr. Nicolae
2002 Mecu, Bucureşti, 1984–1987.
Burlacu, Texistențe = Alexandru Burlacu, Texistențe, I–III, Călinescu, Ulysse = G. Călinescu, Ulysse, îngr. şi pref. Geo
Chișinău, 2007–2012 Şerban, Bucureşti, 1967
XIV
Călinescu, Universul = G. Călinescu, Universul poeziei, Chiţimia, Folclorişti = I. C. Chiţimia, Folclorişti şi folclo-
îngr. şi postfaţă Al. Piru, Bucureşti, 1971 ristică românească, Bucureşti, 1968
Călinescu, Aspecte = Matei Călinescu, Aspecte literare, Chiţimia, Probleme = I. C. Chiţimia, Probleme de bază ale
Bucureşti, 1965 literaturii române vechi, Bucureşti, 1972
Călinescu, Conceptul = Matei Călinescu, Conceptul Cimpoi, Alte disocieri = Mihai Cimpoi, Alte disocieri,
modern de poezie. De la romantism la avangardă, Chişinău, 1971
Bucureşti, 1972 Cimpoi, Critice = Mihai Cimpoi, Critice, I–IX, Craiova,
Călinescu, Eseuri = Matei Călinescu, Eseuri critice, Bucu- 2001–2011
reşti, 1967 Cimpoi, Disocieri = Mihai Cimpoi, Disocieri, Chişinău,
Călinescu, Eseuri lit. modernă = Matei Călinescu, Eseuri 1969
despre literatura modernă, Bucureşti, 1970 Cimpoi, Ist. lit. Basarabia = Mihai Cimpoi, O istorie
Călinescu, Fragmentarium = Matei Călinescu, Fragmen- deschisă a literaturii române din Basarabia, ed. 2,
tarium, Cluj, 1973 Chişinău, 1997
Căprariu, Jurnal = Al. Căprariu, Jurnal literar, Bucureşti, Ciobanu, Critica = Nicolae Ciobanu, Critica în primă
1967 instanţă, Bucureşti, 1974
Cărtărescu, Postmodernismul = Mircea Cărtărescu, Ciobanu, Imaginar = Nicolae Ciobanu, Între imaginar şi
Postmodernismul românesc, postfaţă Paul Cornea, fantastic în proza românească, Bucureşti, 1987
Bucureşti, 1999 Ciobanu, Incursiuni = Nicolae Ciobanu, Incursiuni
Cărturari braşoveni = Cărturari braşoveni (Sec. XV–XX). critice, Timişoara, 1975
Ghid biobibliografic, Braşov, 1972 Ciobanu, Însemne = Nicolae Ciobanu, Însemne ale
Cândroveanu, Alfabet = Hristu Cândroveanu, Alfabet modernităţii, I–II, Bucureşti, 1977–1979
liric, Bucureşti, 1974 Ciobanu, Nuvela = Nicolae Ciobanu, Nuvela şi povestirea
Cândroveanu, Aromânii = Hristu Cândroveanu, Aromâ­ contemporană, Bucureşti, 1967
nii ieri şi azi, Craiova, 1995 Ciobanu, Opera = Nicolae Ciobanu, Întâlnire cu opera,
Cândroveanu, Lit. rom. = Hristu Cândroveanu, Litera- Bucureşti, 1982
tura română pentru copii, Bucureşti, 1988 Ciobanu, Panoramic = Nicolae Ciobanu, Panoramic,
Cândroveanu, Poeţi = Hristu Cândroveanu, Poeţi şi Bucureşti, 1972
poezie, 1980 Ciobanu, Cultura = Ştefan Ciobanu, Cultura românească
Cândroveanu, Printre poeţi = Hristu Cândroveanu, în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău, 1923
Printre poeţi, Cluj-Napoca, 1983 Ciobanu, Ist. lit. = Ştefan Ciobanu, Istoria literaturii
Cernat, Avangarda = Paul Cernat, Avangarda românească române vechi, I, Bucureşti, 1947; ed. îngr. şi pref.
şi complexul periferiei: primul val, Bucureşti, 2007 Dan Horia Mazilu, Bucureşti, 1989
Cernat, Modernismul = Paul Cernat, Modernismul retro Ciobanu, Poporanismul = Valeriu Ciobanu, Poporanis-
în romanul românesc interbelic, Bucureşti, 2009
Cesereanu, Ipostaze = Domiţian Cesereanu, Ipostaze, mul. Geneză, evoluţie, ideologie, Bucureşti, 1946
Cluj, 1970 Ciocan, Incursiuni = Iulian Ciocan, Incursiuni în proza
Cesereanu, Permanenţe = Domiţian Cesereanu, Perma- basarabeană, Chișinău, 2004
nenţe ale criticii, Bucureşti, 1968 Ciocanu, Critică = Ion Ciocanu, Dreptul la critică,
Ceuca, Teatrologia = Justin Ceuca, Teatrologia româ- Chişinău, 1990
nească interbelică, Bucureşti, 1990 Ciocanu, Itinerar = Ion Ciocanu, Itinerar critic, Chişinău,
Cheie-Pantea, Palingeneza = Iosif Cheie-Pantea, Palinge- 1973
neza valorilor, Timişoara, 1982 Ciocanu, Lit. rom. = Ion Ciocanu, Literatura română con-
Chendi, Foiletoane = Ilarie Chendi, Foiletoane, ed. 2, temporană din Republica Moldova, Chişinău, 1998
Bucureşti, 1925 Ciocanu, Vase comunicante = Ion Ciocanu, Nevoia de
Chendi, Fragmente = Ilarie Chendi, Fragmente, Bucu- vase comunicante sau Cartea între scriitor și cititor,
reşti, 1905 Chișinău, 2006
Chendi, Impresii = Ilarie Chendi, Impresii, ed. 2, Bucu- Ciocârlie, Fals tratat = Corina Ciocârlie, Fals tratat de dis-
reşti, 1924 perare, Timişoara, 1995
Chendi, Pagini = Ilarie Chendi, Pagini de critică, îngr. şi Ciocârlie, Eseuri = Livius Ciocârlie, Eseuri critice, Timi-
introd. Vasile Netea, Bucureşti, 1969 şoara, 1983
Chendi, Schiţe = Ilarie Chendi, Schiţe de critică literară, Ciocârlie, Mari corespondenţe = Livius Ciocârlie, Mari
Bucureşti, 1924 corespondenţe, Bucureşti, 1981
Chendi, Scrieri = Ilarie Chendi, Scrieri, vol. I–IV, îngr. şi Cioculescu, Lecturi = Barbu Cioculescu, Lecturi de vară,
pref. Dumitru Bălăeţ, Bucureşti, 1988–1995, vol. lecturi de iarnă, I–II, Bucureşti, 2003–2004.
V–X, îngr. Dumitru Bălăeţ şi Ioan Spătan, Bucureşti, Cioculescu, Amintiri = Şerban Cioculescu, Amintiri,
2001–2007 Bucureşti, 1981
Chihaia, Mărturisiri = Pavel Chihaia, Mărturisiri din exil, Cioculescu, Aspecte = Şerban Cioculescu, Aspecte literare
Iaşi, 1994 contemporane (1932–1947), Bucureşti, 1972
Chinezu, Pagini = Ion Chinezu, Pagini de critică, îngr. şi Cioculescu, Itinerar = Şerban Cioculescu, Itinerar critic,
pref. I. Negoiţescu, Bucureşti, 1969 I–V, Bucureşti, 1973–1989
Chioaru, Noi developări = Dumitru Chioaru, Noi develo- Cioculescu, Poeţi = Şerban Cioculescu, Poeţi români,
pări în perspectivă, Cluj-Napoca, 2010 Bucureşti, 1982
Chioaru, Poetica = Dumitru Chioaru, Poetica temporali- Cioculescu, Prozatori = Şerban Cioculescu, Prozatori
tăţii, Cluj-Napoca, 2000 români. De la Mihail Kogălniceanu la Mihail Sado-
Chiorean–Kocziány–Niţu–Ploeşteanu, Profiluri = Ioan veanu, Bucureşti, 1977
Chiorean, Ladislau Kocziány, Valeriu Niţu, Grigore Cioculescu, Varietăţi = Şerban Cioculescu, Varietăţi
Ploeşteanu, Profiluri mureşene, Târgu Mureş, 1971 critice, Bucureşti, 1966
 XV
Cioculescu–Streinu–Vianu, Ist. lit. = Şerban Cioculescu, Cornea, Aproapele = Paul Cornea, Aproapele şi departele,
Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii Bucureşti, 1990
române moderne, ed. 2, Bucureşti, 1971 Cornea, Itinerar = Paul Cornea, Itinerar printre clasici,
Ciompec, Motivul = Gh. Ciompec, Motivul creaţiei în Bucureşti, 1984
literatura română, Bucureşti, 1979 Cornea, Oamenii = Paul Cornea, Oamenii începutului de
Ciopraga, Amfiteatru = Const. Ciopraga, Amfiteatru cu drum, Bucureşti, 1974
poeţi, Iaşi, 1995 Cornea, Originile = Paul Cornea, Originile romantismu-
Ciopraga, Efigii = Const. Ciopraga, Efigii în frescă. Poeți lui românesc, Bucureşti, 1972
ai acestui timp, București, 2008 Cornea, Regula = Paul Cornea, Regula jocului, Bucureşti, 1980
Ciopraga, Lit. rom. = Const. Ciopraga, Literatura română Cornea, Semnele = Paul Cornea, Semnele vremii, Bucu-
între 1900 și 1918, Iaşi, 1970 reşti, 1995
Ciopraga, Partituri = Const. Ciopraga, Partituri și voci. Cornea, Studii = Paul Cornea, Studii de literatură română
Poeți ai acestui timp, Iași, 2004 modernă, Bucureşti, 1962
Ciopraga, Personalitatea = Const. Ciopraga, Personalita- Cornea–Păcurariu, Ist. lit. = Paul Cornea şi D. Păcurariu,
tea literaturii române, Iaşi, 1973 Curs de istoria literaturii române moderne, Bucu-
Ciopraga, Portrete = Const. Ciopraga, Portrete şi reflecţii reşti, 1962
literare, Bucureşti, 1967 Cornel, Figuri = Theodor Cornel, Figuri contimporane
Ciopraga, Propilee = Const. Ciopraga, Propilee. Cărţi şi din România – Figures contemporaines de Roumanie
destine, Iaşi, 1984 (în colaborare), I–III, Bucureşti, 1909–[1914]
Ciopraga, Ulysse = Const. Ciopraga, Între Ulysse şi Don Cosco, Bunica = C. Cosco, Când era bunica fată, Bucu-
Quijote, Iaşi, 1978 rești, 1942
Ciorănescu, Lit. comp. = Alexandru Ciorănescu, Litera- Cosma, Geneza = Anton Cosma, Geneza romanului
tura comparată, Craiova, 1944 românesc, Bucureşti, 1985
Ciorănescu, Teatr. rom. = Alexandru Ciorănescu, Teatrul Cosma, Romanul = Anton Cosma, Romanul românesc
românesc în versuri şi izvoarele lui, Bucureşti, 1943 contemporan. 1945–1985, vol. I, Bucureşti, 1988,
Cistelecan, Al doilea top = Al. Cisteleacan, Al doilea top, vol. II, Cluj-Napoca, 1998
Braşov, 2004 Cosma, Bănăţeni = Aurel Cosma, Bănăţeni de altădată,
Cistelecan, Diacritice = Al. Cistelecan, Diacritice, vol. I, Timişoara, 1933
București, 2007, vol. II: Magna cum laude, Bucu- Costin, Viaţa = Lucian Costin, Din viaţa scriitorilor, I–II,
rești, 2012 Bucureşti, [1937]
Cistelecan, Poezie = Al. Cistelecan, Poezie şi livresc, Bucu- Coşovei, Pornind = Traian T. Coşovei, Pornind de la un
reşti, 1987 vers, Bucureşti, 1990
Cistelecan, Top ten = Al. Cistelecan, Top ten (recenzii Cotruş, Meditaţii = Ovidiu Cotruş, Meditaţii critice, îngr.
rapide), Cluj-Napoca, 2000 şi introd. Ştefan Aug. Doinaş, Bucureşti, 1983
Cocora, Privitor = Ion Cocora, Privitor ca la teatru, I–IV, Cozea, Prozatoare = Liana Cozea, Prozatoare ale literatu-
Cluj-Napoca, 1975–2003 rii române moderne, Oradea, 1994
Colesnic, Basarabia = Iurie Colesnic, Basarabia necunos- Craia, Feţele = Sultana Craia, Feţele oraşului, Bucureşti,
cută, I–IX, Chişinău, 1993–2012 1988
Comşa–Seiceanu, Dascălii = Nicolae Comşa, Teodor Craia, Orizontul = Sultana Craia, Orizontul rustic în lite-
Seiceanu, Dascălii Blajului. 1754–1948, Bucureşti, ratura română, Bucureşti, 1985
1994 Crainic, Memorii = Nichifor Crainic, Memorii, vol. I, îngr.
Condurache, Portret = Val Condurache, Portret al criticu- Nedic Lemnaru, pref. Alexandru Cojan, Bucureşti,
lui în tinereţe, Bucureşti, 1984 1991, vol. II, îngr. Alexandru Condeescu, Bucureşti,
Constantin, A doua carte = Ilie Constantin, A doua carte 1996
despre poeţi, Bucureşti, 1973 Crăciun, Cu garda = Gheorghe Crăciun, Cu garda
Constantin, Complicitatea = Ilie Constantin, Complici- deschisă, Iaşi, 1997
tatea fertilă (Poeţi români. 1950–1973), tr. Liliana şi Crăciun, Confesiuni = Victor Crăciun, Confesiuni sonore.
Valentin Atanasiu, Cluj-Napoca, 1994 O istorie a literaturii române la microfon, Bucureşti,
Constantin, Despre poeţi = Ilie Constantin, Despre poeţi, 1980
Bucureşti, 1971 Creţu, Constructori = Nicolae Creţu, Constructori ai
Constantin, Prozatori–critici = Ilie Constantin, Despre romanului, Bucureşti, 1982
prozatori şi critici, Cluj, 1973 Cristea, Arcadia = Dan Cristea, Arcadia imaginară,
Constantinescu, Studii = Emilian I. Constantinescu, Bucureşti, 1977
Studii literare, îngr. şi pref. Cristian Popescu, Cristea, Faptul = Dan Cristea, Faptul de a scrie, Bucu-
postfaţă Şerban Cioculescu, Cluj-Napoca, 1983 reşti, 1980
Constantinescu, Mişcarea = Pompiliu Constantinescu, Cristea, Un an = Dan Cristea, Un an de poezie, Bucureşti,
Mişcarea literară, Bucureşti, [1927] 1974
Constantinescu, Opere = Pompiliu Constantinescu, Cristea, Teleorman = Stan V. Cristea, Dicţionarul scriito-
Opere şi autori, Bucureşti, 1928 rilor şi publiciştilor teleormăneni, Alexandria, 2005
Constantinescu, Scrieri = Pompiliu Constantinescu, Cristea, Alianţe = Valeriu Cristea, Alianţe literare, Bucu-
Scrieri, I–VI, îngr. Constanţa Constantinescu, pref. reşti, 1977
Victor Felea, Bucureşti, 1967–1972 Cristea, A scrie = Valeriu Cristea, A scrie, a citi, Cluj-Na-
Corbea–Florescu, Biografii = Ileana Corbea, Nicolae poca, 1992
Florescu, Biografii posibile, vol. I–III, Bucureşti, Cristea, Domeniul = Valeriu Cristea, Domeniul criticii,
1973–1984 Bucureşti, 1975
Cornea, Alecsandrescu–Eminescu = Paul Cornea, De la Cristea, Fereastra = Valeriu Cristea, Fereastra criticului,
Alecsandrescu la Eminescu, Bucureşti, 1966 Bucureşti, 1987
XVI
Cristea, Interpretări = Valeriu Cristea, Interpretări critice, Curticăpeanu, Mişc. cult. = Vasile Curticăpeanu, Mişcarea
Bucureşti, 1970 culturală românească pentru Unirea din 1918,
Cristea, Modestie = Valeriu Cristea, Modestie şi orgoliu, Bucureşti, 1968
Bucureşti, 1984 Dafin, Figuri = Ioan Dafin, Figuri ieşene, I–IV, Iaşi, [1927];
Cristea-Enache, Bucureşti = Daniel Cristea-Enache, ed. 2, Iaşi, 1928
Bucureşti Far West, Bucureşti, 2005 Dafin, Iaşul = Ioan Dafin, Iaşul cultural şi social, I–II, Iaşi,
Cristea-Enache, Concert = Daniel Cristea-Enache, 1928–1929
Concert de deschidere, pref. C. Stănescu, Bucureşti, Damaschin, Cercul Literar = Dan Damaschin, Cercul
2001 Literar de la Sibiu/ Cluj. Deschidere spre europeism
Cristea-Enache, Timpuri noi = Daniel Cristea-Enache, și universalitate, Cluj-Napoca, 2009
Timpuri noi, București, 2009 Damian, Direcţii = S. Damian, Direcţii şi tendinţe în
Cristofor, Ţara Sfântă = Ion Cristofor, Scriitori din Ţara proza nouă, Bucureşti, 1963
Sfântă, I–III, Cluj-Napoca, 2000–2004 Damian, Intrarea = S. Damian, Intrarea în castel. Încer-
Crişan, Confesiuni = Constantin Crişan, Confesiuni esen- cări de analiză a prozei, Bucureşti, 1970
ţiale, Bucureşti, 1977 Damian, Mănuşa = S. Damian, Aruncând mănuşa, Bucu-
Crişan–Crăciun, Literatura = Constantin Crişan, Victor reşti, 1999
Crăciun, Literatura română în lume, pref. Pierre de Damian, Replici = S. Damian, Replici din burta lupului,
Boisdeffre, Bucureşti, 1969 Bucureşti, 1997
Crohmălniceanu, Al doilea suflu = Ov. S. Crohmălni- Dan, Contribuţii = Ilie Dan, Contribuţii, Bucureşti, 1978
ceanu, Al doilea suflu, Bucureşti, 1989 Dan, Proza = Sergiu Pavel Dan, Proza fantastică româ-
Crohmălniceanu, Amintiri = Ov. S. Crohmălniceanu, nească, Bucureşti, 1975
Amintiri deghizate, Bucureşti, 1994 Danțiș, Bucolica = Gabriela Danțiș, Poezia bucolică
Crohmălniceanu, Cinci prozatori = Ov. S. Crohmălni- românească, București, 2000
ceanu, Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, Dascal, Aventuri = Mihai Dascal, Aventuri în Țara Ima-
Bucureşti, 1984 nenței, București, 2003
Crohmălniceanu, Cronici = Ov. S. Crohmălniceanu, Dascal, Fascinaţia = Mihai Dascal, Fascinaţia exegezei.
Cronici literare. 1954–1956, Bucureşti, 1957 Exerciţii de hermeneutică literară, Bucureşti, 1998
Crohmălniceanu, Cronici şi articole = Ov. S. Crohmălni- Dascălu, Germanitatea = Bogdan Mihai Dascălu, Germa-
ceanu, Cronici şi articole, Bucureşti, 1953 nitatea și literele române, București, 2006
Crohmălniceanu, Evreii = Ov. S. Crohmălniceanu, Evreii Datcu, Dicţ. etnolog. = Iordan Datcu, Dicţionarul etnolo-
în mişcarea de avangardă românească, îngr. şi pref. gilor români, ed. 3, Bucureşti, 2006
Geo Şerban, Bucureşti, 2001 Datcu, Miscellanea = Iordan Datcu, Miscellanea ethnolo-
Crohmălniceanu, Literatura = Ov. S. Crohmălni- gica, București, 2010
ceanu, Literatura română între cele două războaie Datcu, Pagini = Iordan Datcu, Pagini de istorie literară şi
mondiale, vol. I–III, Bucureşti, 1972–1975; vol. I, ed. etnologie, Târgovişte, 2011
1, Bucureşti, 1967 Datcu, Repere = Iordan Datcu, Repere în etnologia româ-
Crohmălniceanu, Lit. rom. expr. = Ov. S. Crohmălni- nească, Bucureşti, 2002
ceanu, Literatura română şi expresionismul, Bucu- Davidescu, Aspecte = N. Davidescu, Aspecte şi direcţii
reşti, 1971 literare, îngr. şi pref. Margareta Feraru, Bucureşti,
Crohmălniceanu, Pâinea noastră = Ov. S. Crohmălni- 1975
ceanu, Pâinea noastră cea de toate zilele, Bucureşti, Dărăbuş–Popović, Lit. rom. Serbia = Carmen Dărăbuş,
1981 Virginia Popović, Literatura de limbă română din
Crohmălniceanu – Heitmann, Cercul Literar = Ov. S. Serbia şi antropologia culturală, Cluj-Napoca, Novi
Crohmălniceanu, Klaus Heitmann, Cercul Literar Sad, 2012
de la Sibiu şi influenţa catalitică a culturii germane, Demetrescu, Însemnări = Romulus Demetrescu, Însem-
Bucureşti, 2000 nări critice, îngr. Nae Antonescu şi Dimitrie Danciu,
Cronologia = Cronologia vieții literare românești. 1944– Cluj-Napoca, 1979
1964, I–X, coordonator Eugen Simion, București, Demetrescu, Profile = Traian Demetrescu, Profile literare,
2010–2012 Craiova, 1891
Cubleşan, Civic–etic = Constantin Cubleşan, Teatrul între Densusianu, Ist. lit. rom. = Ovid Densusianu, Istoria lite-
civic şi etic, Cluj-Napoca, 1983 raturii române, Bucureşti, 1898
Cubleşan, Miniaturi = Constantin Cubleşan, Miniaturi Densusianu, Lit. rom. = Ovid Densusianu, Literatura
critice, Bucureşti, 1969. română modernă, I–III, Bucureşti, 1920–1933
Cubleşan, Teatrul = Constantin Cubleşan, Teatrul. Istorie Densusianu, Opere = Ovid Densusianu, Opere, I–VI, îngr.
şi actualitate, Cluj-Napoca, 1979 Boris Cazacu, Valeriu Rusu, Ioan Şerb şi Florica
Culcer, Citind = Dan Culcer, Citind sau trăind literatura, Şerb, pref. Boris Cazacu, Bucureşti, 1968–1985
Cluj-Napoca, 1976 Diaconescu, Condiţia = Romulus Diaconescu, Condiţia
Culcer, Serii = Dan Culcer, Serii şi grupuri, Bucureşti, umană în dramaturgia postbelică, Craiova, 2001
1981 Diaconescu, Dramaturgi = Romulus Diaconescu, Dra-
Culianu, Studii rom. = Ioan Petru Culianu, Studii româ- maturgi români contemporani, Craiova, 1983
nești, I–II, îngr. Tereza Culianu-Petrescu, tr. Corina Diaconu, Feţele = Mircea A. Diaconu, Feţele poeziei, Iaşi,
Popescu, Dan Petrescu și Maria-Magdalena Anghe- 1999
lescu, Iași, 2006–2009 Diaconu, Instantanee = Mircea A. Diaconu, Instantanee
Curticăpeanu, Orizonturile = Doina Curticăpeanu, critice, Iaşi, 1998
Orizonturile vieţii în literatura veche românească Diaconu, Poezia = Mircea A. Diaconu, Poezia postmo-
(1520–1743), Bucureşti, 1975 dernă, Braşov, 2002
 XVII
Diaconu, Studii = Mircea A. Diaconu, Studii bucovinene, Doinaş, Lectura = Ştefan Aug. Doinaş, Lectura poeziei,
Iaşi, 2011 urmată de Tragic şi demonic, Bucureşti, 1980
Dicţ. analitic = Dicţionar analitic de opere literare româ- Doinaş, Măştile = Ştefan Aug. Doinaş, Măştile adevărului
neşti, I–IV, coordonator Ion Pop, Bucureşti, Cluj-Na- poetic, Bucureşti, 1992
poca, 1998–2003 Doinaş, Orfeu = Ştefan Aug. Doinaş, Orfeu şi tentaţia
Dicţ. Banat = Dicţionar al scriitorilor din Banat, coordo- realului, Bucureşti, 1974
nator Alexandru Ruja, Timişoara, 2005 Doinaş, Poezie = Ştefan Aug. Doinaş, Poezie şi modă
Dicț. biografic = Dicționarul biografic al literaturii poetică, Bucureşti, 1972
române, I–II, coordonator Aurel Sasu, Pitești, 2006 Doinaş, Scriit. rom. = Ştefan Aug. Doinaş, Scriitori
Dicț. Chișinău = Dicționarul scriitorilor români din Basa- români, Bucureşti, 2000
rabia. 1812–2010, ed. 2, coordonator Valeriu Nazar, Dolgan, Crez = Mihail Dolgan, Crez şi măiestrie artistică,
Chișinău, 2010 Chişinău, 1982
Dicţ. Echinox = Dicţionar Echinox, coordonator Horea Dolgan, Poezia = Mihail Dolgan, Poezia contemporană,
Poenar, București, 2004 mod de existență în metaforă și idee, Chișinău, 2007
Dicţ. esenţial = Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, Dorcescu, Embleme = Eugen Dorcescu, Embleme ale rea-
coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi și lităţii, Bucureşti, 1978
Aurel Sasu, Bucureşti, 2000 Dorcescu, Metafora = Eugen Dorcescu, Metafora poetică,
Dicţ. lit. 1900 = Dicţionarul literaturii române de la Bucureşti, 1975
origini până la 1900, coordonatori Gabriela Drăgoi, Dragomirescu, Sămănătorism = Mihail Dragomirescu,
Florin Faifer, Dan Mănucă, Alexandru Teodorescu, Sămănătorism, poporanism, criticism, Bucureşti,
Leon Volovici și Remus Zăstroiu, Bucureşti, 1979 1934
Dicţ. scriit. rom. = Dicţionarul scriitorilor români, I–IV, Dragomirescu, Scrieri = Mihail Dragomirescu, Scrieri
coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi și critice şi estetice, îngr. Z. Ornea şi Gh. Stroia, introd.
Aurel Sasu, Bucureşti, 1995–2002 Z. Ornea, Bucureşti, 1969
Dima, Aspecte = Al. Dima, Aspecte şi atitudini ideologice, Drăgan, Ist. lit. = Gabriel Drăgan, Istoria literaturii
Turnu Severin, 1933 române, ed. 3, Bucureşti, 1943
Dima, Dezbateri = Al. Dima, Dezbateri critice, Bucureşti, Drăgan, Aproximaţii = Mihai Drăgan, Aproximaţii critice,
1977 Iaşi, 1970
Dima, Gândirea = Al. Dima, Gândirea românească în Drăgan, Clasici = Mihai Drăgan, Clasici şi moderni,
estetică, Sibiu, 1943 Bucureşti, 1987
Dima, Studii = Al. Dima, Studii de istorie a teoriei literare Drăgan, Lecturi = Mihai Drăgan, Lecturi posibile, Iaşi,
româneşti, Bucureşti, 1962 1978
Dima, Viziunea = Al. Dima, Viziunea cosmică în poezia Drăgan, Reacţii = Mihai Drăgan, Reacţii critice, Iaşi, 1973
românească, Iaşi, 1982 Drăganu, Hist. litt. = N. Drăganu, Histoire de la littérature
Dimisianu, Amintiri = Gabriel Dimisianu, Amintiri şi roumaine de Transylvanie dès origines à la fin du
portrete literare, Bucureşti, 2003 XVIII-e siècle, Bucureşti, 1938
Dimisianu, Fragmente = Gabriel Dimisianu, Fragmente Drouhet, Studii = Charles Drouhet, Studii de literatură
contemporane, Bucureşti, 2004 română şi comparată, Bucureşti, pref. Zoe Dumi-
Dimisianu, Lecturi = Gabriel Dimisianu, Lecturi libere, trescu-Buşulenga, 1983
Bucureşti, 1983 Dumitrescu-Buşulenga, Itinerarii = Zoe Dumitrescu-Bu-
Dimisianu, Lumea = Gabriel Dimisianu, Lumea criticu- şulenga, Itinerarii prin cultură, Bucureşti, 1982
lui, Bucureşti, 2000 Dumitrescu-Buşulenga, Valori = Zoe Dumitrescu-Buşu-
Dimisianu, Nouă prozatori = Gabriel Dimisianu, Nouă lenga, Valori şi echivalenţe umanistice, Bucureşti,
prozatori, Bucureşti, 1977 1973
Dimisianu, Oameni = Gabriel Dimisianu, Oameni şi Dumitriu, „Ambasadorii” = Dana Dumitriu, „Ambasado-
cărţi, Bucureşti, 2008 rii” sau Despre realismul psihologic, Bucureşti, 1976
Dimisianu, Opinii = Gabriel Dimisianu, Opinii literare, Dunăreanu–Apostoleanu–Corcheş, Scriit. Tomis = Ovidiu
Bucureşti, 1978 Dunăreanu, Corina Apostoleanu, Victor Corcheş,
Dimisianu, Prozatori = Gabriel Dimisianu, Prozatori de Scriitori de la Tomis. Catalog biobibliografic, Con-
azi, Bucureşti, 1970 stanţa, 1997
Dimisianu, Repere = Gabriel Dimisianu, Repere, Bucu- Durnea, Noi propuneri = Victor Durnea, Noi propuneri de
reşti, 1990 recurs, Iaşi, 2011
Dimisianu, Schiţe = Gabriel Dimisianu, Schiţe de critică, Durnea, Orizonturi = Victor Durnea, Orizonturi regăsite,
Bucureşti, 1966 Iaşi, 1999
Dimisianu, Subiecte = Gabriel Dimisianu, Subiecte, Durnea, Propuneri = Victor Durnea, Propuneri de recurs,
Bucureşti, 1987 Iaşi, 2011
Dimisianu, Valori = Gabriel Dimisianu, Valori actuale, Duţu, Cărţile = Alexandru Duţu, Cărţile de înţelepciune
Bucureşti, 1974 în cultura română, Bucureşti, 1972
Dimitriu, Ares = Daniel Dimitriu, Ares şi Eros, Iaşi, 1978 Duţu, Coordonate = Alexandru Duţu, Coordonate ale
Dimitriu, Singurătatea = Daniel Dimitriu, Singurătatea culturii româneşti în secolul al XVIII-lea, Bucureşti,
lecturii, Bucureşti, 1980 1968
Dobrescu, Foiletoane = Alexandru Dobrescu, Foiletoane, Duţu, Explorări = Alexandru Duţu, Explorări în istoria
vol. I, Bucureşti, 1979, vol. II–III, Iaşi, 1981–1984 literaturii române, Bucureşti, 1969
Dobrogeanu-Gherea, Opere = C. Dobrogeanu-Gherea, Duţu, Modele ­= Alexandru Duţu, Modele, imagini, prive-
Opere complete, I–VIII, Bucureşti, 1976–1983 lişti, Cluj-Napoca, 1979
Doinaş, Diogene = Ştefan Aug. Doinaş, Lampa lui Duţu, Sinteză = Alexandru Duţu, Sinteză şi originalitate
Diogene, Bucureşti, 1970 în cultura română (1650–1848), Bucureşti, 1972
XVIII
Duţu, Umaniştii = Alexandru Duţu, Umaniştii români şi Florescu, Întoarcerea = Nicolae Florescu, Întoarcerea
cultura europeană, Bucureşti, 1974 proscrişilor, Bucureşti, 1998
Eftimiu, Amintiri = Victor Eftimiu, Amintiri şi polemici, Florescu, Menirea = Nicolae Florescu, Menirea pribegilor,
Bucureşti, 1942 Bucureşti, 2003
Eftimiu, Portrete = Victor Eftimiu, Portrete şi amintiri, Florescu, Profitabila = Nicolae Florescu, Profitabila
Bucureşti, 1965 condiţie, Bucureşti, 1983
Eliade, Fragmentarium = Mircea Eliade, Fragmentarium, Fundoianu, Imagini = B. Fundoianu, Imagini şi cărţi,
Bucureşti, 1939 îngr. Virgil Teodorescu, tr. Sorin Mărculescu, introd.
Eliade, Împotriva = Mircea Eliade, Împotriva deznădej- Mircea Martin, Bucureşti, 1980
dii. Publicistica exilului, îngr. Mircea Handoca, pref. Gafiţa, Faţa lunii = Mihai Gafiţa, Faţa ascunsă a lunii.
Monica Spiridon, Bucureşti, 1992 Studii de istorie literară. Epoca 1870–1900, Bucu-
Eliade, Scrieri = Mircea Eliade, Scrieri de tinerețe, I–IV, reşti, 1974
îngr. Mircea Handoca, pref. Constantin Noica, Galaicu-Păun, Poezia = Emilian Galaicu-Păun, Poezia de
București, 1996–2008 după poezie. Ultimul deceniu, pref. Al. Cistelecan,
Eliade şi corespondenţii = Mircea Eliade şi coresponden- Chişinău, 1999
ţii săi, I–V, îngr. şi pref. Mircea Handoca, Bucureşti, Gáldi, Introducere = Ladislau Gáldi, Introducere în istoria
1993–2007 versului românesc, Bucureşti, 1971
Encicl. istoriografiei rom. = Enciclopedia istoriografiei Gaster, Lit. pop. = Moses Gaster, Literatura populară
româneşti, coordonator Ştefan Ştefănescu, Bucu- română, Bucureşti, 1883.
reşti, 1978 Gavril, Cercul Literar = Gabriela Gavril, De la „Manifest”
Encicl. rom. = Enciclopedia română, I–III, publ. C. Dia- la „Adio, Europa”. Cercul Literar de la Sibiu, Iaşi, 2003
conovici, Sibiu, 1898–1904 Gavrilov, Reflecţii = Anatol Gavrilov, Reflecţii asupra
Encycl. jud. = Encyclopaedia judaica, I–XVI, Ierusalim, romanului, Chişinău, 1984
1972–1978 George, Alte întâlniri = Alexandru George, Alte întâlniri,
Faifer, Cordonul = Florin Faifer, Cordonul de argint, pref. Bucureşti, 2000
Liviu Leonte, Iaşi, 1997 George, Alte reveniri = Alexandru George, Alte reveniri,
Faifer, Dramaturgia = Florin Faifer, Dramaturgia între restituiri, revizuiri, Bucureşti, 2003
clipă şi durată, Iaşi, 1983 George, Întâlniri = Alexandru George, Întâlniri, Bucu-
Faifer, Faldurile = Florin Faifer, Faldurile Mnemosynei, reşti, 1997
Iaşi, 1999 George, Litere = Alexandru George, Litere şi clipe, Târgo-
Faifer, Incursiuni = Florin Faifer, Incursiuni în istoria lite- vişte, 2007
raturii dramatice româneşti, ed. 3, Iaşi, 2010 George, Petreceri = Alexandru George, Petreceri cu gândul
Faifer, Pluta = Florin Faifer, Pluta de naufragiu, pref. Paul şi inducţii sentimentale, Bucureşti, 1986
George, Reveniri = Alexandru George, Reveniri, restituiri,
Cornea, Iaşi, 2002 revizuiri, Bucureşti, 1999
Faifer, Semnele = Florin Faifer, Semnele lui Hermes. George, Semne = Alexandru George, Semne şi repere,
Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real Bucureşti, 1971
şi imaginar, Bucureşti, 1993 George, Sfârşitul = Alexandru George, La sfârşitul lecturii,
Fanache, Întâlniri = V. Fanache, Întâlniri..., Cluj-Napoca, I–IV, Bucureşti, 1973–1993
1976 Georgescu, Încercări = Paul Georgescu, Încercări critice,
Fanache, Vârstele poeziei = V. Fanache, Eseuri despre I–II, Bucureşti, 1957–1958
vârstele poeziei, Bucureşti, 1990 Georgescu, Păreri = Paul Georgescu, Păreri literare,
Felea, Aspecte = Victor Felea, Aspecte ale poeziei de azi, Bucureşti, 1964
I–III, Cluj–Napoca, 1977–1984 Georgescu, Polivalenţa = Paul Georgescu, Polivalenţa
Felea, Dialoguri = Victor Felea, Dialoguri despre poezie, necesară, Bucureşti, 1967
Bucureşti, 1965 Georgescu, Printre cărţi = Paul Georgescu, Printre cărţi,
Felea, Poezie = Victor Felea, Poezie şi critică, Cluj, 1971 Bucureşti, 1973
Felea, Prezenţa = Victor Felea, Prezenţa criticii, Bucureşti, Georgescu, Volume = Paul Georgescu, Volume, Bucu-
1982 reşti, 1978
Felea, Reflexii = Victor Felea, Reflexii critice, Bucureşti, Georgescu, Ideile politice = Vlad Georgescu, Ideile politice
1968 şi iluminismul în Principatele Române. 1750–1831,
Felea, Secţiuni = Victor Felea, Secţiuni, Bucureşti, 1974 Bucureşti, 1972
Firan, Macedonski–Arghezi = Florea Firan, De la Mace- Gheorghiu, Reflexe = Mihai Dinu Gheorghiu, Reflexe con-
donski la Arghezi, pref. Ovidiu Papadima, Craiova, diţionate, Bucureşti, 1983
1975 Ghidirmic, Proza = Ovidiu Ghidirmic, Proza românească
Firan, Profiluri = Florea Firan, Profiluri şi structuri şi vocaţia originalităţii, Craiova, 1988
literare, I–II, pref. Liviu Călin, introd. Const. M. Ghiţulescu, Istoria = Mircea Ghiţulescu, Istoria drama-
Popa, Craiova, 1986–2003 turgiei române contemporane, Bucureşti, 2000
Flămând, Intimitatea = Dinu Flămând, Intimitatea Ghiţulescu, O panoramă = Mircea Ghiţulescu, O
textului, Bucureşti, 1985 panoramă a literaturii dramatice române contem-
Flora, Lit. rom. Voivodina = Radu Flora, Literatura porane, Cluj-Napoca, 1984
română din Voivodina. Panorama unui sfert de veac Giurescu, Contribuţiuni = Constantin Giurescu, Contri-
(1946–1970), Pančevo, 1971 buţiuni la studiul cronicilor muntene, Bucureşti,
Florescu, Aristarc = Nicolae Florescu, Înapoi la Aristarc, 1906
I–II, Bucureşti, 2009–2010 Giurescu, Noi contribuţiuni = Constantin Giurescu,
Florescu, Itinerarii = Nicolae Florescu, Itinerarii mirabile, Noi contribuţiuni la studiul cronicilor moldovene,
Bucureşti, 1991 Bucureşti, 1908
 XIX
Glodeanu, Dimensiuni = Gheorghe Glodeanu, Dimen- Holban, Literatura = Ioan Holban, Literatura subiectivă,
siuni ale romanului contemporan, Baia Mare, 1998 vol. I: Jurnalul intim. Autobiografia literară, Bucu-
Glodeanu, Incursiuni = Gheorghe Glodeanu, Incursiuni reşti, 1989
în literatura diasporei şi a disidenţei, Bucureşti, 1999 Holban, Portrete = Ioan Holban, Istoria literaturii române.
Glodeanu, Poetica = Gheorghe Glodeanu, Poetica roma- Portrete contemporane, I, Iaşi, 2003
nului românesc interbelic, Bucureşti, 1998 Holban, Profiluri = Ioan Holban, Profiluri epice contem-
Goga, Precursori = Octavian Goga, Precursori, Bucureşti, porane, Bucureşti, 1987
1930 Holban, Proza = Ioan Holban, Proza criticilor, Bucureşti,
Goldiș, Critica = Alex Goldiș, Critica în tranșee. De la rea- 1983
lismul socialist la autonomia esteticului, București, Holban, Salonul = Ioan Holban, Salonul refuzaţilor, Iaşi,
2011 1995
Gorcea, Nesomnul = Petru Mihai Gorcea, Nesomnul Horodincă, Structuri = Georgeta Horodincă, Structuri
capodoperelor, Bucureşti, 1977 libere, Bucureşti, 1970
Gorcea, Structură = Petru Mihai Gorcea, Structură şi mit Horodincă, Studii = Georgeta Horodincă, Studii literare,
în proza contemporană. Eseu despre destinul literar Bucureşti, 1978
al „generaţiei şaizeci”, Bucureşti, 1982 Hostiuc, Scriitori = Ștefan Hostiuc, Scriitori români din
Grigor, Moromete = Andrei Grigor, Căruţa lui Moromete, nordul Bucovinei, I, București, 2005
Bucureşti, 2001 Hrimiuc-Toporaş, Atelier = Gheorghe Hrimiuc‑Toporaş,
Grigurcu, A doua viaţă = Gheorghe Grigurcu, A doua Atelier de istorie literară, Iaşi, 1999
viaţă, Bucureşti, 1997 Husar, Întoarcerea = Al. Husar, Întoarcerea la literatură,
Grigurcu, Amurgul = Gheorghe Grigurcu, Amurgul Iaşi, 2000
idolilor, Bucureşti, 1999 Ianoşi, Romanul = Ion Ianoşi, Romanul monumental şi
Grigurcu, Critici = Gheorghe Grigurcu, Critici români de secolul XX, Bucureşti, 1963
azi, Bucureşti, 1981 Ibrăileanu, Note = G. Ibrăileanu, Note şi impresii, Iaşi,
Grigurcu, De la un critic = Gheorghe Grigurcu, De la un 1920
critic la altul, Iaşi, 2005 Ibrăileanu, Opere = G. Ibrăileanu, Opere, I–X, îngr. Rodica
Grigurcu, Eminescu–Labiş = Gheorghe Grigurcu, De la Rotaru şi Al. Piru, pref. Al. Piru, Bucureşti, 1974–1981
Mihai Eminescu la Nicolae Labiş, Bucureşti, 1989 Ibrăileanu, Scriitori = G. Ibrăileanu, Scriitori români şi
Grigurcu, Existenţa = Gheorghe Grigurcu, Existenţa străini, Bucureşti, 1968
poeziei, Bucureşti, 1986 Ibrăileanu, Scriit. şi curente = G. Ibrăileanu, Scriitori şi
Grigurcu, Idei = Gheorghe Grigurcu, Idei şi forme critice, curente, Iaşi, 1909
Bucureşti, 1973 Ibrăileanu, Spiritul = G. Ibrăileanu, Spiritul critic în
Grigurcu, Imposibila = Gheorghe Grigurcu, Imposibila cultura românească, Iaşi, 1909
neutralitate, Iaşi, 1998 Ibrăileanu, Studii = G. Ibrăileanu, Studii literare, Bucu-
Grigurcu, În pădurea = Gheorghe Grigurcu, În pădurea reşti, 1930
de metafore, Piteşti, 2003 Ideologia 1848 = George Em. Marica, Iosif Hajós, Călina
Grigurcu, Între critici = Gheorghe Grigurcu, Între critici, Mare, Constantin Rusu, Ideologia generaţiei române
Cluj-Napoca, 1983 de la 1848 din Transilvania, Bucureşti, 1968
Grigurcu, Peisaj = Gheorghe Grigurcu, Peisaj critic, Bucu- Ierunca, Dimpotrivă = Virgil Ierunca, Dimpotrivă, Bucu-
reşti, I–III, 1993–1999 reşti, 1994
Grigurcu, Poeţi = Gheorghe Grigurcu, Poeţi români de Ierunca, Româneşte = Virgil Ierunca, Româneşte, Bucu-
azi, Bucureşti, 1979 reşti, 1991
Grigurcu, Poezie = Gheorghe Grigurcu, Poezie română Ierunca, Semnul = Virgil Ierunca, Semnul mirării, Bucu-
contemporană, I–II, Iaşi, 2000 reşti, 1995
Grigurcu, Teritoriu = Gheorghe Grigurcu, Teritoriu liric, Ierunca, Subiect = Virgil Ierunca, Subiect şi predicat,
Bucureşti, 1972 Bucureşti, 1993
Guţan, Cercul Literar = Ilie Guţan, Cercul Literar de la Ilea, Mărturisirile = Ion Th. Ilea, Mărturisirile unui
Sibiu. Semnificație și destin, Sibiu, 1995 anonim, postfaţă Mihai Gafiţa, Bucureşti, 1974
Haneş, Scriitorii = Petre V. Haneş, Scriitorii basarabeni, Ilie, Dicţ. poeziei ieşene = Emanuela Ilie, Dicţionarul critic
ed. 2, Bucureşti, 1942 al poeziei ieşene contemporane, Iaşi, 2011
Haneş, Stud. cercet. = Petre V. Haneş, Studii şi cercetări, Iliescu, Poezia = Adriana Iliescu, Poezia simbolistă româ-
Bucureşti, 1928 nească, Bucureşti, 1985
Haneş, Studii = Petre V. Haneş, Studii de literatură Iliescu, Rev. lit. = Adriana Iliescu, Reviste literare la sfârşi-
română, Bucureşti, 1910 tul secolului al XIX-lea, Bucureşti, 1972
Haneş, Studii ist. lit. = Petre V. Haneş, Studii de istorie Indrieş, Polifonia = Alexandra Indrieş, Polifonia persoa-
literară, pref. Mihai Gafiţa, Bucureşti, 1970 nei, Timişoara, 1986
Hangiu, Dicţ. presei lit. = Ion Hangiu, Dicţionarul presei Indrieş, Dimensiuni = Elena Indrieş, Dimensiuni ale
literare româneşti (1790–2000), ed. 3, Bucureşti, poeziei române moderne, Bucureşti, 1989
2004 Ionescu, Palimpseste = Cornel Mihai Ionescu, Palimp-
Hinescu, Oamenii = Ana Hinescu, Arcadie Hinescu, seste, Bucureşti, 1979
Oamenii de ieri şi de azi ai Blajului. Mic dicţionar, Ionescu, Note = Eugen Ionescu, Note şi contranote, tr. Ion
Blaj, 1994 Pop, Bucureşti, 1992
Holban, Opere = Anton Holban, Opere, I–III, îngr. şi Ionescu, Nu = Eugen Ionescu, Nu, Bucureşti, 1934
introd. Elena Beram, Bucureşti, 1970–1975 Ionescu, Război = Eugen Ionescu, Război cu toată lumea.
Holban, Ist. lit. = Ioan Holban, Istoria literaturii române Publicistica românească, I–II, îngr. Mariana Vartic şi
contemporane, I–III, Iași, 2006. Aurel Sasu, Bucureşti, 1992
XX
Ionescu, Romanul = Gelu Ionescu, Romanul lecturii, Ivaşcu, Confruntări = G. Ivaşcu, Confruntări literare,
Bucureşti, 1976 I–III, Bucureşti, 1966–1988
Ionescu, Artă = Mariana Ionescu, Artă şi aspiraţie, Ivaşcu, Ist. lit. = G. Ivaşcu, Istoria literaturii române, I,
Cluj-Napoca, 1977 Bucureşti, 1969
Iorga, Ist. Bis. = Nicolae Iorga, Istoria Bisericii româneşti şi Kalustian, Simple note = L. Kalustian, Simple note, I–IV,
a vieţii religioase a românilor, I–II, Vălenii de Munte, Bucureşti, 1980–1985
1908–1909; ed. 2, I–II, București, 1928–1930 Lascu, Clasicii = Nicolae Lascu, Clasicii antici în
Iorga, Ist. lit. = Nicolae Iorga, Istoria literaturii româneşti, România, Cluj-Napoca, 1974
ed. 2, I–III, Bucureşti, 1925–1933 Laţia, Cărturari = Trandafir Laţia, Cărturari din Banat,
Iorga, Ist. lit. cont. = Nicolae Iorga, Istoria literaturii Bucureşti, 1939
româneşti contemporane, I–II, Bucureşti, 1934; ed. Laurenţiu, Eseuri = Dan Laurenţiu, Eseuri asupra stării
I–II, îngr. Rodica Rotaru, pref. Ion Rotaru, Bucureşti, de graţie, Bucureşti, 1976
1985–1986 Lazarovici, Dicţ. scriit. botoşăneni = Silvia Lazarovici,
Iorga, Ist. lit. relig. = Nicolae Iorga, Istoria literaturii reli- Dicţionarul scriitorilor botoşăneni. 1945–2000,
gioase a românilor până la 1688, Bucureşti, 1904 [Botoşani], 2000
Iorga, Ist. lit. XVIII = Nicolae Iorga, Istoria literaturii Lăudat, Ist. lit. = I. D. Lăudat, Istoria literaturii române
române în secolul al XVIII-lea, ed. 2, I–II, îngr. Barbu vechi, I–III, Bucureşti, 1962–1968
Theodorescu, Bucureşti, 1969 Lăzăreanu, Glose = Barbu Lăzăreanu, Glose şi comentarii
Iorga, Ist. lit. XIX = Nicolae Iorga, Istoria literaturii româ- de istoriografie literară, îngr. Ion Crişan şi George
neşti în veacul al XIX-lea – de la 1821 înainte, vol. Baiculescu, Bucureşti, 1958
I–II, Bucureşti, 1907–1908, vol. III, Vălenii de Munte, Lăzărescu, Prezenţe = George Lăzărescu, Prezenţe româ-
1909 neşti în Italia, Bucureşti, 1995
Iorga, Ist. presei = Nicolae Iorga, Istoria presei româneşti Lăzărescu, Romanul = Gheorghe Lăzărescu, Romanul de
de la primele începuturi până la 1916, Bucureşti, analiză psihologică în literatura română interbe-
1922 lică, Bucureşti, 1983
Iorga, Oameni = Nicolae Iorga, Oameni cari au fost, I–IV, Lefter, Critica = Ion Bogdan Lefter, Anii ’60–’90. Critica
Bucureşti, 1934–1939 literară, Piteşti, 2002
Iorga, O luptă = Nicolae Iorga, O luptă literară, I–II, Lefter, Flashback = Ion Bogdan Lefter, Flashback 1985:
Vălenii de Munte, 1914–1916; ed. I–II, îngr. Valeriu Începuturile „noii poezii”, Pitești, 2005
Râpeanu şi Sanda Râpeanu, pref. Valeriu Râpeanu, Lefter, Primii postmoderni = Ion Bogdan Lefter, Primii
Bucureşti, 1979 postmoderni: „Şcoala de la Târgovişte”, Piteşti, 2003
Iorga, Pagini = Nicolae Iorga, Pagini de tinereţe, I–II, îngr. Lefter, Scriit. rom. ’80–’90 = Ion Bogdan Lefter, Scriitori
şi pref. Barbu Theodorescu, Bucureşti, 1968 români din anii ’80–’90. Dicţionar biobibliografic, I–
Iorgulescu, Al doilea rond = Mircea Iorgulescu, Al doilea III, Piteşti–Braşov–Bucureşti–Cluj-Napoca, 2000–2001
rond, Bucureşti, 1976 Lefter, 5 poeţi = Ion Bogdan Lefter, 5 poeţi, Piteşti, 2003
Iorgulescu, Ceara = Mircea Iorgulescu, Ceara şi sigiliul, Leon, Umbre = Aurel Leon, Umbre, I–VI, Iaşi, 1970–1991
Bucureşti, 1982 Leonte, Prozatori = Liviu Leonte, Prozatori contempo-
Iorgulescu, Critică = Mircea Iorgulescu, Critică şi rani, I–II, Iaşi, 1984–1989
angajare, Bucureşti, 1981 Literatura = Literatura română. Dicţionar cronologic,
Iorgulescu, Firescul = Mircea Iorgulescu, Firescul ca coordonatori I. C. Chiţimia și Al. Dima, Bucureşti,
excepţie, Bucureşti, 1979 1979
Iorgulescu, Prezent = Mircea Iorgulescu, Prezent, Bucu- Lit. rom. cont. = Literatura română contemporană, vol. I:
reşti, 1985 Poezia, coordonator Marin Bucur, Bucureşti, 1980
Iorgulescu, Rondul = Mircea Iorgulescu, Rondul de Livescu, Scene = Cristian Livescu, Scene din viaţa imagi-
noapte, Bucureşti, 1974 nară, Bucureşti, 1982
Iorgulescu, Scriitori = Mircea Iorgulescu, Scriitori tineri Loghin, Ist. lit. Bucov. = C. Loghin, Istoria literaturii
contemporani, Bucureşti, 1978 române din Bucovina (1775–1918), în legătură cu
Iosifescu, De-a lungul = Silvian Iosifescu, De-a lungul evoluţia culturală şi politică, Cernăuţi, 1926
unui secol, Bucureşti, 1983 Lovinescu, Critice = E. Lovinescu, Critice, ed. definitivă,
Iosifescu, Drumuri = Silvian Iosifescu, Drumuri literare, I–VII, Bucureşti, 1925–1929
Bucureşti, 1957 Lovinescu, Ist. civ. rom. = E. Lovinescu, Istoria civilizaţiei
Iosifescu, Proză = Silvian Iosifescu, Proză şi luciditate, române moderne, I–III, Bucureşti, 1924–1925
Bucureşti, 1974 Lovinescu, Ist. lit. rom. cont. = E. Lovinescu, Istoria
Iovănel, Evreul = Mihai Iovănel, Evreul improbabil. Mihai literaturii române contemporane, I–VI, Bucu-
Sebastian: o monografie ideologică, București, 2012 reşti,1926–1929; Istoria literaturii române contem-
Ist. comp. Rom. = Istoria şi teoria comparatismului în porane. 1900–1937, Bucureşti, 1937
România, îngr. Al. Dima şi Ovidiu Papadima, Bucu- Lovinescu, Maiorescu post. = E. Lovinescu, T. Maiorescu
reşti, 1972 şi posteritatea lui critică, Bucureşti, 1943
Ist. filos. rom. = Istoria filosofiei româneşti, I–II, Bucureşti, Lovinescu, Memorii = E. Lovinescu, Memorii, vol. I,
1972–1980 Bucureşti, 1930, vol. II, Craiova, 1932, vol. III, Bucu-
Ist. lit. = Istoria literaturii române, Bucureşti, vol. I, ed. 1, reşti, 1937
1964, ed. 2, 1970, vol. II, 1968, vol. III, 1973 Lovinescu, Opere = E. Lovinescu, Opere, I–IX, îngr.
Ist. teatr. Rom. = Istoria teatrului în România, I–III, Bucu- Maria Simionescu şi Alexandru George, Bucureşti,
reşti, 1965–1973 1982–1992
Istrate, Barocul = Ion Istrate, Barocul literar românesc, Lovinescu, Portrete = E. Lovinescu, Portrete literare,
Bucureşti, 1982 Bucureşti, 1921
 XXI
Lovinescu, Sburătorul = E. Lovinescu, Sburătorul. Manolescu, Teme = Nicolae Manolescu, Teme, I–VII,
Agende literare, vol. I–VI, îngr. Monica Lovinescu, Bucureşti, 1971–1988
Gabriela Omăt, Alexandru George şi, de la vol. III, Manu, Eseu = Emil Manu, Eseu despre generaţia războiu-
Margareta Feraru, pref. Alexandru George, Bucu- lui, Bucureşti, 1978
reşti, 1993–2002 Manu, Reviste = Emil Manu, Reviste româneşti de poezie,
Lovinescu, Scrieri = E. Lovinescu, Scrieri, I–IX, îngr. şi Bucureşti, 1972
introd. Eugen Simion, Bucureşti, 1969–1982 Manu, Sensuri = Emil Manu, Sensuri moderne şi contem-
Lovinescu, Întrevederi = Monica Lovinescu, Întrevederi porane, Bucureşti, 1982
cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ştefan Lupaşcu şi Manu, Sinteze = Emil Manu, Sinteze şi antisinteze literare,
Grigore Cugler, Bucureşti, 1992 Cluj-Napoca, 1975
Lovinescu, Unde scurte = Monica Lovinescu, Unde scurte, Marcea, Atitudini = Pompiliu Marcea, Atitudini critice,
I–VI, Bucureşti, 1990–1996 Bucureşti, 1985
Lungu, Itinerar = Ion Lungu, Itinerar critic, Bucureşti, 1965 Marcea, Concordanţe = Pompiliu Marcea, Concordanţe şi
Lungu, Şcoala Ardeleană = Ion Lungu, Şcoala Ardeleană, controverse, Bucureşti, 1983
Bucureşti, 1978 Marcea, „Convorbiri” = Pompiliu Marcea, „Convorbiri
Lupaş, Cronicari = I. Lupaş, Cronicari şi istorici români literare” şi spiritul critic, Bucureşti, 1972
din Transilvania, I–II, Craiova, 1941 Marcea, Varietăţi = Pompiliu Marcea, Varietăţi literare,
Lupi, Storia = Gino Lupi, Storia della letteratura romena, Craiova, 1982
Firenze, 1955 Marcus, Paradigme = Solomon Marcus, Paradigme uni-
Lupi, Umorismo = Gino Lupi, Umorismo romeno, Milano, versale, Pitești, 2011
1939 Marino, Biografia = Adrian Marino, Biografia ideii de lite-
Macedonski, Opere = Alexandru Macedonski, Opere, I–IV, ratură, I–VI, Cluj-Napoca, 1991–2000
îngr. şi introd. Tudor Vianu, Bucureşti, 1939-1946 Marino, Dicţionar = Adrian Marino, Dicţionar de idei
Macrea, Contribuţii = Dimitrie Macrea, Contribuţii la literare, I, Bucureşti, 1973
istoria lingvisticii şi filologiei româneşti, Bucureşti, Marino, Hermeneutica = Adrian Marino, Hermeneutica
1978 ideii de literatură, Cluj-Napoca, 1987
Macrea, Lingvişti = Dimitrie Macrea, Lingvişti şi filologi Marino, Introducere = Adrian Marino, Introducere în
români, Bucureşti, 1959 critica literară, Bucureşti, 1968
Maftei, Personalităţi = Ionel Maftei, Personalităţi ieşene, Martin, Acolade = Aurel Martin, Acolade, Bucureşti, 1977
vol. I–VIII, Iaşi, 1972–2000, Ioan Timofte, Personali- Martin, Metonimii = Aurel Martin, Metonimii, Bucureşti,
tăţi ieşene, vol. IX–XII, Iași, 2001–2012 1974
Maiorescu, Critice = Titu Maiorescu, Critice, I–III, îngr. I. Martin, Paranteze = Aurel Martin, Paranteze, Bucureşti,
Rădulescu-Pogoneanu, Bucureşti, 1926–1930 1981
Maiorescu, Opere = Titu Maiorescu, Opere, I–IV, îngr. Martin, Poeţi = Aurel Martin, Poeţi contemporani, Bucu-
Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, reşti, I–II, 1967–1971
introd. Eugen Todoran, Bucureşti, 1978-1988 Martin, Dicţiunea = Mircea Martin, Dicţiunea ideilor,
Mancaş, Teatrul = Mircea Mancaş, Trecut şi prezent în Bucureşti, 1981
teatrul românesc, Bucureşti, 1979 Martin, Generaţie = Mircea Martin, Generaţie şi creaţie,
Manea, Contur = Norman Manea, Pe contur, Bucureşti, Bucureşti, 1969
1984 Martin, Identificări = Mircea Martin, Identificări, Bucu-
Manolescu, Enciclopedia = Florin Manolescu, Enciclo- reşti, 1977
pedia exilului literar românesc. 1945–1989, ed. 2, Martin, Singura critică = Mircea Martin, Singura critică,
Bucureşti, 2010 Bucureşti, 1986
Manolescu, Literatura SF = Florin Manolescu, Literatura Martinescu, Cronicari = D. Martinescu, Cronicari şi
SF, Bucureşti, 1980 cronici din ţările române, Bucureşti, 1967
Manolescu, Litere = Florin Manolescu, Litere în tranziţie, Martinescu, Umbre = Pericle Martinescu, Umbre pe
Bucureşti, 1998 pânza vremii, Bucureşti, 1985
Manolescu, Poezia = Florin Manolescu, Poezia criticilor, Massoff, Despre ei = Ioan Massoff, Despre ei şi despre alţii,
Bucureşti, 1971 Bucureşti, 1973
Manolescu, Benzile desenate = Ion Manolescu, Benzile Massoff, Teatr. rom. = Ioan Massoff, Teatrul românesc, I–VIII,
desenate și canonul postmodern, București, 2011 Bucureşti, 1961–1981
Manolescu, Arca = Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, Mazilu, Barocul = Dan Horia Mazilu, Barocul în litera-
I–III, Bucureşti, 1980–1983 tura română din secolul al XVII-lea, Bucureşti, 1976
Manolescu, Istoria = Nicolae Manolescu, Istoria critică a Mazilu, Lit. rom. = Dan Horia Mazilu, Literatura română
literaturii române, I, Bucureşti, 1990; Istoria critică în epoca Renaşterii, Bucureşti, 1984
a literaturii române. Cinci secole de literatură, Mazilu, Lit. rom. barocă = Dan Horia Mazilu, Literatura
Pitești, 2008 română barocă în context european, Bucureşti, 1996
Manolescu, Lecturi = Nicolae Manolescu, Lecturi infidele, Mazilu, Noi = Dan Horia Mazilu, Noi despre ceilalţi. Fals
Bucureşti, 1966 tratat de imagologie, Iaşi, 1999
Manolescu, Lista = Nicolae Manolescu, Literatura Mazilu, Noi printre ceilalţi = Dan Horia Mazilu, Noi
română postbelică. Lista lui Manolescu, I–III, printre ceilalţi sau Despre literatura peregrinilor,
Braşov, 2001 Bucureşti, 2003
Manolescu, Metamorfozele = Nicolae Manolescu, Mazilu, Proza = Dan Horia Mazilu, Proza oratorică în
Metamorfozele poeziei, Bucureşti, 1968 literatura română veche, I–II, Bucureşti, 1986–1987
Manolescu, Poeţi = Nicolae Manolescu, Poeţi romantici, Mazilu, Recitind = Dan Horia Mazilu, Recitind literatura
Bucureşti, 1999 română veche, I–III, Bucureşti, 1994–2000
XXII
Mazilu, Studii = Dan Horia Mazilu, Studii de literatură Mihăilescu, Lit. rom. postceauşism = Dan C. Mihăilescu,
română veche, Bucureşti, 2005 Literatura română în postceauşism, I–III, Iaşi,
Mazilu, Vocaţia = Dan Horia Mazilu, Vocaţia europeană a 2004–2007
literaturii române vechi, Bucureşti, 1991 Mihăilescu, Conceptul = Florin Mihăilescu, Concep-
Măciucă, Motive = Constantin Măciucă, Motive şi struc- tul de critică literară în România, I–II, Bucureşti,
turi dramatice, Bucureşti, 1986 1976–1979
Mănucă, Analogii = Dan Mănucă, Analogii. Constante ale Milea, Sub semnul = Ioan Milea, Sub semnul poeziei,
istoriei literare româneşti, Iaşi, 1995 Piteşti, 1999
Mănucă, Argumente = Dan Mănucă, Argumente de istorie Miller–Săndulescu, Evoluţia = Mărgărita Miller‑Verghi,
literară, Iaşi, 1978 Ecaterina Săndulescu, Evoluţia scrisului feminin în
Mănucă, Lectură = Dan Mănucă, Lectură şi interpretare. România, pref. E. Lovinescu, Bucureşti, 1935
Un model epic, Bucureşti, 1988 Mincu, Critice = Marin Mincu, Critice, Bucureşti, I–II,
Mănucă, Perspective = Dan Mănucă, Perspective critice, 1969–1971
Iaşi, 1998 Mincu, Eseu = Marin Mincu, Eseu despre textul poetic,
Mănucă, Principiile = Dan Mănucă, Principiile criticii Bucureşti, 1986
literare junimiste, Iaşi, 2000 Mincu, Poeticitate = Marin Mincu, Poeticitate româ-
Mănucă, Scriit. jun. = Dan Mănucă, Scriitori junimişti, nească postbelică, Constanţa, 2000
Iaşi, 1971 Mincu, Poezie = Marin Mincu, Poezie şi generaţie, Bucu-
Mărcuş, Thalia = Ştefan Mărcuş, Thalia română. Con- reşti, 1975
tribuţii la istoricul teatrului românesc din Ardeal, Mincu, Repere = Marin Mincu, Repere, Bucureşti, 1977
Banat şi părţile ungurene, postfaţă Petru Comar- Minea, Letopiseţele = Ilie Minea, Letopiseţele moldove-
nescu, Timişoara, 1945 neşti scrise slavoneşte, Iaşi, 1925
Mecu, Fapte–sens = Nicolae Mecu, Între fapte şi sens, Mioc, Curs = Simion Mioc, Curs de istoria literaturii
Bucureşti, 2004 române. 1900–1918, II, Timişoara, 1972
Metzulescu, Literile = Stelian Metzulescu, Literile în Ţara Mirodan, Dicţionar = Al. Mirodan, Dicţionar neconvenţio-
Banilor, I–II, pref. Paul I. Papadopol, Craiova, 1936 nal al scriitorilor evrei de limbă română, vol. I–II, Tel
Mică encicl. = Mică enciclopedie ilustrată a scriitorilor Aviv, 1986–1997, vol. III, Cfar Habad, 2008
din Republica Moldova, Bucureşti–Chişinău, 2005 Mîndra, Clasicism = V. Mîndra, Clasicism şi romantism în
Micu, Critici prozatori = Dumitru Micu, Critici prozatori, dramaturgia românească (1816–1918), Bucureşti, 1973
București, 2010 Mîndra, Incursiuni = V. Mîndra, Incursiuni în istoria
Micu, „Gândirea” = Dumitru Micu, „Gândirea” şi gân- dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil
dirismul, Bucureşti, 1975 Petrescu, Bucureşti, 1971
Micu, Ist. lit. = Dumitru Micu, Istoria literaturii române Mîndra, Ist. lit. dram. = V. Mîndra, Istoria literaturii dra-
de la creaţia populară la postmodernism, Bucureşti, matice româneşti, I, Bucureşti, 1985
2000 Mîndra, Jocul = V. Mîndra, Jocul situaţiilor dramatice,
Micu, În căutarea = Dumitru Micu, În căutarea autentici- Bucureşti, 1978
tăţii, I–II, Bucureşti, 1992–1994 Modola, Dramaturgia = Doina Modola, Dramaturgia
Micu, Început = Dumitru Micu, Început de secol. 1900– românească între 1900–1918, Cluj-Napoca, 1983
1916, Bucureşti, 1970 Morar, Avangarda rom. = Ovidiu Morar, Avangarda
Micu, Lecturi = Dumitru Micu, Lecturi şi păreri, Cluj-Na- românească în context european, Suceava, 2003
poca, 1978 Morar, Avatarurile = Ovidiu Morar, Avatarurile suprarea-
Micu, Limbaje = Dumitru Micu, Limbaje lirice contempo- lismului românesc, Bucureşti, 2003
rane, Bucureşti, 1988 Morar, Scriitori evrei = Ovidiu Morar, Scriitori evrei din
Micu, Literatura = Dumitru Micu, Literatura română la România, București, 2006
începutul secolului al XX-lea. 1900–1916, Bucureşti, Moraru, Obsesia = Cornel Moraru, Obsesia credibilităţii,
1964 Bucureşti, 1996
Micu, Mileniu = Dumitru Micu, Sfârșit și început de Moraru, Semnele = Cornel Moraru, Semnele realului,
mileniu, București, 2010 Bucureşti, 1981
Micu, Modernismul = Dumitru Micu, Modernismul Moraru, Textul = Cornel Moraru, Textul şi realitatea,
românesc, I–II, Bucureşti, 1984–1985 Bucureşti, 1984
Micu, Romanul = Dumitru Micu, Romanul românesc Moraru, Ceremonia = Cristian Moraru, Ceremonia
contemporan, Bucureşti, 1959 textului, Bucureşti, 1985
Micu, Scriitori = Dumitru Micu, Scriitori, cărţi, reviste, Moraru–Velculescu, Bibliografia = Mihai Moraru, Cătălina
Bucureşti, 1980 Velculescu, Bibliografia analitică a literaturii române
Micu, Scurtă ist. = Dumitru Micu, Scurtă istorie a litera- vechi, vol. I: Cărţile populare laice, partea I–II, Bucu-
turii române, I–IV, Bucureşti, 1994–1997 reşti, 1976–1978
Micu–Manolescu, Literatura = Dumitru Micu, Nicolae Mugur, Profesiunea = Florin Mugur, Profesiunea de
Manolescu, Literatura română de azi. 1944–1964, scriitor, Bucureşti, 1979
Bucureşti, 1965 Munteano, Panorama = Basil Munteano, Panorama de la
Mihăescu, Timp = Valentin F. Mihăescu, Timp şi mod, littérature roumaine contemporaine, Paris, 1938
Bucureşti, 1983 Munteanu, Opera = Aurel Dragoş Munteanu, Opera şi
Mihăilă, Contribuţii = G. Mihăilă, Contribuţii la istoria destinul scriitorului, Bucureşti, 1972
culturii şi literaturii române vechi, Bucureşti, 1972 Munteanu, Românii–Ungaria = Cornel Munteanu,
Mihăilă, Scriitori = G. Mihăilă, Scriitori și filologi români Românii din Ungaria (1951–2008), vol. I, Jula, 2006,
(secolele XVI–XX), București, 2005 vol. II, Cluj-Napoca, 2009
Mihăilescu, Întrebările = Dan C. Mihăilescu, Întrebările Munteanu, Aristarc = George Munteanu, Sub semnul lui
poeziei, Bucureşti, 1988 Aristarc, Bucureşti, 1975
 XXIII
Munteanu, Atitudini = George Munteanu, Atitudini, Nicola, Valori = Traian Nicola, Valori spirituale tutovene.
Bucureşti, 1966 Biobibliografii, I–IV, Bârlad, 1999–2004
Munteanu, Jurnal = Romul Munteanu, Jurnal de cărţi, Nicolescu, Şc. Ardeleană = Aurel Nicolescu, Şcoala Arde-
I–VII, Bucureşti, 1973–1998 leană şi limba română, Bucureşti, 1971
Murăraşu, Ist. lit. = D. Murăraşu, Istoria literaturii Nicolescu, Contemporanul = G.C. Nicolescu, Curentul
române, ed. 4, Bucureşti, 1946 literar de la „Contemporanul”, Bucureşti, 1966
Muscalu, Dicţ. scriit. vrânceni = Florin Muscalu, Dicţi- Nicolescu, Buzău–Râmnicu Sărat = Valeriu Nicolescu,
onarul scriitorilor şi publiciştilor vrânceni. De la Buzău–Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de
origini până în anul 2000, Focşani, 1999 azi, vol. I (în colaborare cu Gheorghe Petcu), vol II,
Muşat, Strategiile = Carmen Muşat, Strategiile subversiu- partea 1-2, București, 2001.
nii, postfaţă Mircea Martin, Piteşti, 2002 Nicolescu, Starea = Vasile Nicolescu, Starea lirică, I–II,
Muthu, Balcanismul = Mircea Muthu, Balcanismul literar Bucureşti, 1975–1984
românesc, I–III, Cluj-Napoca, 2002; ed. Pitești, 2008 Niţescu, Atitudini = M. Niţescu, Atitudini critice, Bucu-
Muthu, Cântecul = Mircea Muthu, Cântecul lui Leonardo, reşti, 1983
Cluj-Napoca, 1995 Niţescu, Poeţi = M. Niţescu, Poeţi contemporani, Bucu-
Muthu, Lit. rom. = Mircea Muthu, Literatura română şi reşti, 1978
spiritul sud-est european, Bucureşti, 1976 Niţescu, Proletcultismul = M. Niţescu, Sub zodia prolet-
Muthu, Orientări = Mircea Muthu, Orientări critice, Cluj, cultismului. Dialectica puterii, îngr. M. Ciurdariu,
1972 Bucureşti, 1995
Muthu, Permanenţe = Mircea Muthu, Permanenţe Niţescu, Repere = M. Niţescu, Repere critice, Bucureşti,
literare româneşti din perspectivă comparată, Bucu- 1974
reşti, 1986 Niţescu, Scylla = M. Niţescu, Între Scylla şi Charybda,
Nedelcovici–Popescu–Protopopescu, Cartea = Viorica Bucureşti, 1972
Nedelcovici, Elvira Popescu, Constanţa Protopo- Noica, Istoricitate = Constantin Noica, Istoricitate şi eter-
pescu, Cartea românească în lume. 1945–1972, nitate. Repere pentru o istorie a culturii româneşti,
introd. Mihnea Gheorghiu, Bucureşti, 1975 îngr. şi introd. Mircea Handoca, Bucureşti, 1989
Negoiţescu, Alte însemnări = I. Negoiţescu, Alte însem- Noica, Publicistică = Constantin Noica, Publicistică,
nări critice, Bucureşti, 1980 I–III, îngr. Marin Diaconu, Bucureşti, 1994–2004
Negoiţescu, Analize = I. Negoiţescu, Analize şi sinteze, Oarcăsu, Destine = Ion Oarcăsu, Destine şi valori,
Bucureşti, 1976 Cluj‑Napoca, 1974
Negoiţescu, Engrame = I. Negoiţescu, Engrame, Bucu- Oarcăsu, Oglinzi = Ion Oarcăsu, Oglinzi paralele, Bucu-
reşti, 1975 reşti, 1967
Negoiţescu, Ist. lit. = I. Negoiţescu, Istoria literaturii Oarcăsu, Opinii = Ion Oarcăsu, Opinii despre poezie,
române, I, Bucureşti, 1991 Bucureşti, 1965
Negoiţescu, Însemnări = I. Negoiţescu, Însemnări critice, Odangiu, Romanul = Marian Odangiu, Romanul politic,
Cluj, 1970 Timişoara, 1984
Negoiţescu, Lampa = I. Negoiţescu, Lampa lui Aladin, Omăt, Modernismul = Gabriela Omăt, Modernismul
Bucureşti, 1971 literar românesc în date (1880–2000) şi texte (1880-
Negoiţescu, Scriitori = I. Negoiţescu, Scriitori moderni, 1949), I–II, București, 2008
Bucureşti, 1966 Onu, Critica = Liviu Onu, Critica textuală şi editarea lite-
Negoiţescu, Scriitori contemporani = I. Negoiţescu, Scri- raturii române vechi, Bucureşti, 1973
itori contemporani, îngr. Dan Damaschin, Cluj-Na- Oprea, Faţa = Al. Oprea, Faţa nevăzută a literaturii,
poca, 1994 Bucureşti, 1980
Negrici, Expresivitatea = Eugen Negrici, Expresivitatea Oprea, Incidenţe = Al. Oprea, Incidenţe critice, Bucureşti,
involuntară, Bucureşti, 1977 1975
Negrici, Figura = Eugen Negrici, Figura spiritului creator, Oprea, Mişcarea = Al. Oprea, Mişcarea prozei, Bucureşti,
Bucureşti, 1978 1967
Negrici, Imanenţa = Eugen Negrici, Imanenţa literaturii, Oprea, 5 prozatori = Al. Oprea, 5 prozatori iluştri, 5
Bucureşti, 1981 procese literare, Bucureşti, 1971
Negrici, Introducere = Eugen Negrici, Introducere în Oprea, Opera = Nicolae Oprea, Opera şi autorul, Piteşti,
poezia contemporană, Bucureşti, 1985 2001
Negrici, Comunism = Eugen Negrici, Literatura română Oprea, Provinciile = Nicolae Oprea, Provinciile imagi-
sub comunism, vol. II: Proza, Bucureşti, 2002, vol. I: nare, Piteşti, 1993
Poezia, Bucureşti, 2003 Oprea, Timpul = Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Na-
Negrilă, Dicţ. scriit. arădeni = Iulian Negrilă, Dicţionarul poca, 2002
scriitorilor arădeni de azi, Arad, 1997 Oprescu, Scriitori = Horia Oprescu, Scriitori în lumina
Negrilă, Însemnări = Iulian Negrilă, Însemnări despre documentelor, Bucureşti, 1968
scriitori, Timișoara, 1987 Opriş, Reviste = Tudor Opriş, Reviste literare ale elevilor.
Negrilă, Scriitori = Iulian Negrilă, Scriitori tribunişti din 1834–1974. Istoria presei şcolare româneşti, Bucu-
perioada arădeană, Timişoara, 1983 reşti, 1977
Negruzzi, Junimea = Iacob Negruzzi, Amintiri din Opriş, 500 debuturi = Tudor Opriş, 500 debuturi literare,
„Junimea”, Bucureşti, 1921 Galaţi, 1991
Nemoianu, Utilul = Virgil Nemoianu, Utilul şi plăcutul, Opriţă, Anticipaţia = Mircea Opriţă, Anticipaţia româ-
Bucureşti, 1973 nească, ed. 2, Bucureşti, 2003
Netea, Maior–Goga = Vasile Netea, De la Petru Maior la Opriță, Cronici = Mircea Opriță, Cronici de familie,
Octavian Goga, Bucureşti, 1944 Cluj-Napoca, 2008
XXIV
Opriță, Istoria = Mircea Opriţă, Istoria anticipaţiei româ- Papu, Clasicii = Edgar Papu, Din clasicii noştri. Contribu-
neşti, Iaşi, 2007 ţie la ideea unui protocronism românesc, Bucureşti,
Ornea, Actualitatea = Z. Ornea, Actualitatea clasicilor, 1977
Bucureşti, 1985 Papu, Despre stiluri = Edgar Papu, Despre stiluri, Bucu-
Ornea, Comentarii = Z. Ornea, Comentarii, Bucureşti, reşti, 1986
1981 Papu, Lumini = Edgar Papu, Lumini perene. Retrospecţii
Ornea, Confluenţe = Z. Ornea, Confluenţe, Bucureşti, asupra unor clasici români, Bucureşti, 1989
1976 Papu, Luminile = Edgar Papu, Din luminile veacului,
Ornea, Contemporanul = Z. Ornea, Curentul cultural de Bucureşti, 1967
la „Contemporanul”, Bucureşti, 1977 Papu, Motive = Edgar Papu, Motive literare româneşti,
Ornea, Interpretări = Z. Ornea, Interpretări, Bucureşti, Bucureşti, 1983
1988 Papu, Scriitori-filosofi = Edgar Papu, Scriitori-filosofi în
Ornea, Înţelesuri = Z. Ornea, Înţelesuri. Medalioane de cultura română, Craiova, 1994
istorie literară, Bucureşti, 1994 Pascu, Ist. lit. = Giorge Pascu, Istoria literaturii române
Ornea, Junimea = Z. Ornea, Junimea şi junimismul, din secolul XVIII, I–III, Bucureşti, Iaşi, 1924 – 1927
Bucureşti, 1975 Pavel, Arheologia = Eugen Pavel, Arheologia textului,
Ornea, Medalioane = Z. Ornea, Medalioane, Iaşi, 1997 Cluj-Napoca, 2012
Ornea, Medalioane ist. lit. = Z. Ornea, Medalioane de Păcurariu, Clas. rom. = D. Păcurariu, Clasicismul
istorie literară (1999–2001), îngr. Tiberiu Avramescu, românesc, Bucureşti, 1971
București, 2004 Păcurariu, Scriitori = D. Păcurariu, Scriitori şi direcţii
Ornea, Portrete = Z. Ornea, Portrete, Bucureşti, 1999 literare, I–II, Bucureşti, 1981–1984
Ornea, Tradiţionalism = Z. Ornea, Tradiţionalism şi Păcurariu, Teme = D. Păcurariu, Teme, motive, mituri şi
modernitate în deceniul al treilea, Bucureşti, 1980 metamorfoza lor, Bucureşti, 1990
Oțoiu, Proza = Adrian Oțoiu, Proza generaţiei ’80. Strate- Păcurariu, Dicţ. teolog. = Mircea Păcurariu, Dicţionarul
gii transgresive, I–II, Piteşti, 2000–2003 teologilor români, Bucureşti, 1996
Paleologu, Alchimia = Alexandru Paleologu, Alchimia Păcurariu, Ist. Bis. = Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii
existenţei, Bucureşti, 1983 Ortodoxe Române, I–III, Bucureşti, 1991–1994
Paleologu, Bunul simţ = Alexandru Paleologu, Bunul Pârvulescu, Alfabetul = Ioana Pârvulescu, Alfabetul
simţ ca paradox, Bucureşti, 1972 doamnelor. De la Doamna B. la Doamna T., Bucu-
Paleologu, Ipoteze = Alexandru Paleologu, Ipoteze de reşti, 1999
lucru, Bucureşti, 1980 Pecie, Romancierul = Ion Pecie, Romancierul în faţa
Paleologu, Simţul practic = Alexandru Paleologu, Simţul oglinzii, Bucureşti, 1989
practic, Bucureşti, 1974 Perian, A doua tradiţie = Gheorghe Perian, A doua
Paleologu, Spiritul = Alexandru Paleologu, Spiritul şi tradiţie. Poezia naivă românească de la origini până
litera, Bucureşti, 1970 la Anton Pann, Cluj-Napoca, 2003
Pamfil, Spaţialitate = Alina Pamfil, Spaţialitate şi tempo- Perian, Pagini = Gheorghe Perian, Pagini de critică şi de
ralitate. Eseuri despre romanul românesc interbelic, istorie literară, Târgu Mureş, 1998
Cluj-Napoca, 1993 Perian, Scriitori = Gheorghe Perian, Scriitori români
Panaitescu, Contribuţii = P.P. Panaitescu, Contribuţii la postmoderni, Bucureşti, 1996
istoria culturii româneşti, îngr. Silvia Panaitescu, Perpessicius, Alte menţiuni = Perpessicius, Alte menţiuni
pref. Dan Zamfirescu, Bucureşti, 1971 de istoriografie literară şi folclor, I–III, Bucureşti,
Panaitescu, Începuturile = P.P. Panaitescu, Începuturile şi 1961–1967
biruinţa scrisului în limba română, Bucureşti, 1965 Perpessicius, Jurnal = Perpessicius, Jurnal de lector com-
Panu, Junimea = G. Panu, Amintiri de la Junimea din Iaşi, pletat cu Eminesciana, Bucureşti, 1944
I–II, Bucureşti, 1943; ed. I–II, îngr. şi pref. Z. Ornea, Perpessicius, Lecturi = Perpessicius, Lecturi intermitente,
Bucureşti, 1971 Cluj, 1971
Papadima, Creatorii = Ovidiu Papadima, Creatorii şi Perpessicius, Menţiuni = Perpessicius, Menţiuni critice,
lumea lor, Bucureşti, 1943 I–V, Bucureşti, 1928–1946
Papadima, Ipostaze = Ovidiu Papadima, Ipostaze ale ilu- Perpessicius, Menţiuni ist. = Perpessicius, Menţiuni de
minismului românesc, Bucureşti, 1975 istoriografie literară şi folclor (1948–1956), Bucu-
Papadima, Scriitorii = Ovidiu Papadima, Scriitorii şi înţe- reşti, 1957
lesurile vieţii, Bucureşti, 1971 Perpessicius, Opere = Perpessicius, Opere, vol. I–IV, Bucu-
Papahagi, Critica = Marian Papahagi, Critica de atelier, reşti, 1966–1971, vol. V–XII, îngr. Dumitru D. Panai-
Bucureşti, 1983 tescu, Bucureşti, 1972–1983
Papahagi, Cumpănă = Marian Papahagi, Cumpănă şi Pervain, Studii = Iosif Pervain, Studii de literatură
semn, Bucureşti, 1990 română, Cluj, 1971
Papahagi, Eros = Marian Papahagi, Eros şi utopie, Bucu- Petraş, Cărţile = Irina Petraş, Cărţile deceniului 10,
reşti, 1980 Cluj-Napoca, 2003
Papahagi, Exerciţii = Marian Papahagi, Exerciţii de Petraş, Lit. rom. = Irina Petraş, Literatura română con-
lectură, Cluj-Napoca, 1976 temporană, Bucureşti, 1994
Papahagi, Fragmente = Marian Papahagi, Fragmente Petraş, Panorama = Irina Petraş, Panorama criticii
despre critică, Cluj-Napoca, 1994 literare româneşti. 1950–2000, Cluj-Napoca, 2001
Papahagi, Interpretări = Marian Papahagi, Interpretări pe Petraşcu, Figuri = Nicolae Petraşcu, Figuri literare con-
teme date, Cluj-Napoca, 1995 timpurane, Bucureşti, 1893
Papu, Apolo = Edgar Papu, Apolo sau Ontologia clasicis- Petraşcu, Icoane = Nicolae Petraşcu, Icoane de lumină, I–
mului, Bucureşti, 1985 IV, Bucureşti, 1935–1941
 XXV
Petraşcu, Scriitori = Nicolae Petraşcu, Scriitori români Poantă, Cercul Literar = Petru Poantă, Cercul Literar de la
contimporani, Bucureşti, 1898 Sibiu. Introducere în fenomenul originar, Cluj-Na-
Petrescu, Teze = Camil Petrescu, Teze şi antiteze, Bucu- poca, 1997
reşti, 1936 Poantă, Dicţ. poeţi = Petru Poantă, Dicţionar de poeţi.
Petrescu, Configuraţii = Ioana Em. Petrescu, Configura- Clujul contemporan, Cluj-Napoca, 1998
ţii, Cluj-Napoca, 1981 Poantă, Modalităţi = Petru Poantă, Modalităţi lirice con-
Petrescu, Eminescu = Ioana Em. Petrescu, Eminescu și temporane, Cluj, 1973
mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca, 1989 Poantă, Radiografii = Petru Poantă, Radiografii, I–II,
Petrescu, Studii = Ioana Em. Petrescu, Studii de literatură Cluj-Napoca, 1978–1983
română și comparată, Cluj-Napoca, 2005 Poantă, Scriitori = Petru Poantă, Scriitori contemporani.
Petrescu, Realitate = Liviu Petrescu, Realitate şi romanesc, Radiografii, Cluj-Napoca, 1994
Bucureşti, 1969 Podoleanu, 60 scriitori = S. Podoleanu, 60 scriitori români
Petrescu, Romanul = Liviu Petrescu, Romanul condiţiei de origină evreească, I–II, Bucureşti, [1935–1936]
umane, Bucureşti, 1979 Pop, Mărturia = Augustin Z. N. Pop, Mărturia documen-
Petrescu, Scriitori = Liviu Petrescu, Scriitori români şi telor de la vechile tiparniţe româneşti la Nicolae
străini, Cluj, 1973 Labiş, Bucureşti, 1985
Petrescu, Studii transilvane = Liviu Petrescu, Studii tran- Pop, Avangarda = Ion Pop, Avangarda în literatura
silvane. Coduri etice şi estetice la scriitori transilvă- română, Bucureşti, 1990
neni, Bucureşti, 1997 Pop, Avangardismul = Ion Pop, Avangardismul poetic
Petrescu, Vârstele = Liviu Petrescu, Vârstele romanului, românesc, Bucureşti, 1969
Bucureşti, 1992 Pop, Jocul = Ion Pop, Jocul poeziei, Bucureşti, 1985
Petrescu–Paraschiva, Dicţ. lit. Dâmboviţa = Victor Pop, Lecturi = Ion Pop, Lecturi fragmentare, Bucureşti,
Petrescu, Serghie Paraschiva, Dicţionar de litera- 1983
tură al judeţului Dâmboviţa. 1508–1998, Târgovişte, Pop, Pagini = Ion Pop, Pagini transparente, Cluj-Napoca,
1999 1997
Petreu, Jocurile = Marta Petreu, Jocurile manierismului Pop, Poezia = Ion Pop, Poezia unei generaţii, Cluj, 1973
logic, Bucureşti, 1995 Pop, Recapitulări = Ion Pop, Recapitulări, Cluj-Napoca,
Petreu, Teze = Marta Petreu, Teze neterminate, Bucureşti, 1995
1991 Pop, Transcrieri = Ion Pop, Transcrieri, Cluj-Napoca, 1976
Petria, Vâlcea = Petre Petria, Vâlcea. Oameni de ştiinţă, Pop, Viaţă = Ion Pop, Viaţă şi texte, Cluj-Napoca, 2001
cultură şi artă. Dicţionar, Râmnicu Vâlcea, 1997 Pop, Vocile poeziei = Ion Pop, „Echinox”. Vocile poeziei,
Petroveanu, Pagini = Mihail Petroveanu, Pagini critice, Cluj-Napoca, 2008
Bucureşti, 1958 Pop, Conspect = Vasile Gr. Pop, Conspect asupra literaturei
Petroveanu, Profiluri = Mihail Petroveanu, Profiluri lirice
contemporane, Bucureşti, 1963 române şi literaţilor ei de la început şi până astăzi,
Petroveanu, Studii = Mihail Petroveanu, Studii literare, în ordine cronologică, I–II, Bucureşti, 1875–1876
Bucureşti, 1966 Popa, Clasici = Const. M. Popa, Clasici și contemporani,
Petroveanu, Traiectorii = Mihail Petroveanu, Traiectorii Craiova, 1987
lirice, Bucureşti, 1974 Popa, Comicologia = Marian Popa, Comicologia, Bucu-
Philippide, Consideraţii = Alexandru Philippide, Consi- reşti, 1975
deraţii confortabile, I–II, Bucureşti, 1970–1972 Popa, Competenţă = Marian Popa, Competenţă şi perfor-
Philippide, Scrieri = Alexandru Philippide, Scrieri, I–IV, manţă, Bucureşti, 1982
Bucureşti, 1976–1978 Popa, Dicţ. lit. = Marian Popa, Dicţionar de literatură
Pillat, Itinerarii = Dinu Pillat, Itinerarii istorico-literare, română contemporană, Bucureşti, 1971; ed. 2,
îngr. şi pref. George Muntean, Bucureşti, 1978 Bucureşti, 1977
Pillat, Mozaic = Dinu Pillat, Mozaic istorico-literar. Secolul Popa, Forma = Marian Popa, Forma ca deformare, Bucu-
XX. Bucureşti, 1969 reşti, 1975
Pillat, Tradiţie = Ion Pillat, Tradiţie şi literatură, Bucu- Popa, Ist. lit. = Marian Popa, Istoria literaturii române de
reşti, 1943 azi pe mâine, I–II, Bucureşti, 2009
Piru, Analize = Al. Piru, Analize şi sinteze critice, Craiova, Popa, Modele = Marian Popa, Modele şi exemple, Bucu-
1973 reşti, 1971
Piru, Critici = Al. Piru, Critici şi metode, Bucureşti, 1989 Popa, Convergenţe = Mircea Popa, Convergenţe europene,
Piru, Debuturi = Al. Piru, Debuturi, Bucureşti, 1981 Oradea, 1995
Piru, Discursul = Al. Piru, Discursul critic, Bucureşti, 1987 Popa, De la est = Mircea Popa, De la est spre vest, Cluj-Na-
Piru, Ist. lit. = Al. Piru, Istoria literaturii române, I–II, poca, 2010
Bucureşti, 1970; Istoria literaturii române de la înce- Popa, De la iluminism = Mircea Popa, De la iluminism la
puturi până azi, Bucureşti, 1981 paşoptism, Cluj-Napoca, 2004
Piru, Panorama = Al. Piru, Panorama deceniului literar Popa, Estuar = Mircea Popa, Estuar, Bucureşti, 1995
românesc 1940–1950, Bucureşti, 1968 Popa, Inserţii = Mircea Popa, Inserţii, Cluj-Napoca, 2003
Piru, Permanenţe = Al. Piru, Permanenţe româneşti, Popa, Pagini = Mircea Popa, Pagini bihorene, Oradea,
Bucureşti, 1978 2003
Piru, Poezia = Al. Piru, Poezia românească contempo- Popa, Penumbre = Mircea Popa, Penumbre, Cluj-Napoca,
rană. 1950–1975, I–II, Bucureşti, 1975 2004
Piru, Reflexe = Al. Piru, Reflexe şi interferenţe, Craiova, Popa, Prezențe = Mircea Popa, Prezențe literare, Cluj-Na-
1974 poca, 2011
Piru, Valori = Al. Piru, Valori clasice, Bucureşti, 1978 Popa, Reîntoarcerea = Mircea Popa, Reîntoarcerea la
Piru, Varia = Al. Piru, Varia, I–II, Bucureşti, 1972–1973 Ithaca, Bucureşti, 1998
XXVI
Popa, Semnul Franţei = Mircea Popa, Sub semnul Franţei, Raicu, Structuri = Lucian Raicu, Structuri literare, Bucu-
Cluj-Napoca, 2006 reşti, 1973
Popa, Spaţii = Mircea Popa, Spaţii literare, Cluj-Napoca, Ralea, Scrieri = Mihai Ralea, Scrieri, vol. I–III, îngr. şi pref.
1974 N. Tertulian, Bucureşti, 1972–1981, vol. IV–VII, îngr.
Popa, Tectonica = Mircea Popa, Tectonica genurilor şi pref. Florin Mihăilescu, Bucureşti, 1988–1989
literare, Bucureşti, 1980 Raşcu, Amintiri = I. M. Raşcu, Amintiri şi medalioane
Popa, Uleiul = Mircea Popa, Uleiul din candelă, Blaj, 2009 literare, Bucureşti, 1967.
Popa, Lit. rom. Voivodina = Ştefan N. Popa, O istorie a Razba, Personalităţi hunedorene = Maria Razba, Perso-
literaturii române din Voivodina, Pancevo, 1997 nalităţi hunedorene (sec. XV–XX). Dicţionar, Deva,
Popescu, Teatrul = Marian Popescu, Teatrul ca literatură, 2000
Bucureşti, 1987 Răduică, Calendare = Georgeta Răduică, Nicolin Răduică,
Popescu, Cărţi = Titu Popescu, Cărţi cu ieşire la mare. Calendare şi almanahuri româneşti. 1731–1918.
Critica, memorialistica, literatura de călătorie, Dicţionar bibliografic, Bucureşti, 1981
Cluj-Napoca, 1980 Răduică, Dicţ. presei = Georgeta Răduică, Nicolin
Popovici, Cercetări = D. Popovici, Cercetări de literatură Răduică, Dicţionarul presei româneşti. 1731–1918,
română, Sibiu, 1944 Bucureşti, 1995
Popovici, La Littérature = D. Popovici, La Littérature
Rău, Efigii = Aurel Rău, Efigii, Bucureşti, 1989
roumaine à l’époque des Lumières, Sibiu, 1945
Popovici, Romant. rom. = D. Popovici, Romantismul Râpeanu, Cultură = Valeriu Râpeanu, Cultură şi istorie,
românesc (1829–1840), îngr. Ioana Em. Petrescu, I–III, Bucureşti, 1979–1989
cuvânt înainte Tudor Vianu, pref. Dan Simonescu, Râpeanu, Interferenţe = Valeriu Râpeanu, Interferenţe
Bucureşti, 1969 spirituale, Bucureşti, 1970
Popovici, Studii = D. Popovici, Studii literare, I–VI, îngr. Râpeanu, Memoria = Valeriu Râpeanu, Memoria şi feţele
Ioana Em. Petrescu, postfaţă Aurel Martin, Cluj, timpului, Bucureşti, 1983
1972–1989 Râpeanu, Noi = Valeriu Râpeanu, Noi şi cei dinaintea
Popovici, Eu, personajul = Vasile Popovici, Eu, persona- noastră, Bucureşti, 1966.
jul, Bucureşti, 1988 Râpeanu, Pe drumurile = Valeriu Râpeanu, Pe drumurile
Popovici, Lumea = Vasile Popovici, Lumea personajului, tradiţiei, Cluj, 1973
Bucureşti, 1997 Râpeanu, Scriitori = Valeriu Râpeanu, Scriitori dintre cele
Prangati, Dicţ. oamenilor din Neamţ = Constantin două războaie mondiale, Bucureşti, 1986
Prangati, Dicţionarul oamenilor de seamă din Rebreanu, Opere = Liviu Rebreanu, Opere, vol. I–III,
judeţul Neamţ. De la Grigore Ureche până în zilele îngr. Niculae Gheran şi Nicolae Liu, introd. Al. Piru,
noastre, Piatra Neamţ, 1999 Bucureşti, 1968, vol. IV–XXIII, îngr. Niculae Gheran,
Predescu, Encicl. = Lucian Predescu, Enciclopedia „Cuge- 1970–2005
tarea”, Bucureşti, 1940 Regman, Cărţi = Cornel Regman, Cărţi, autori, tendinţe,
Prelipceanu, Dialoguri = Nicolae Prelipceanu, Dialoguri Bucureşti, 1967
fără Platon, Cluj-Napoca, 1976 Regman, Colocvial = Cornel Regman, Colocvial, Bucu-
Profiluri = Profiluri literare, îngr. Raisa Suveică şi Simion reşti, 1976
Cibotaru, Chişinău, 1972 Regman, Confluenţe = Cornel Regman, Confluenţe
Protopopescu, Romanul = Al. Protopopescu, Romanul literare, Bucureşti, 1966
psihologic românesc, Bucureşti, 1978 Regman, Cronicari = Cornel Regman, Cică nişte croni-
Protopopescu, Volumul = Al. Protopopescu, Volumul şi cari…, Bucureşti, 1970
esenţa, Bucureşti, 1972. Regman, De la imperfect = Cornel Regman, De la imper-
Puşcariu, Călare = Sextil Puşcariu, Călare pe două veacuri. fect la mai puţin ca perfect, Bucureşti, 1987
Amintiri din tinereţe (1895–1906), Bucureşti, 1968 Regman, Dinspre Cercul Literar = Cornel Regman,
Puşcariu, Cinci ani = Sextil Puşcariu, Cinci ani de mişcare Dinspre „Cercul Literar” spre „optzecişti”, Bucureşti,
literară (1902–1906), Bucureşti, 1909 1997
Puşcariu, Ist. lit. = Sextil Puşcariu, Istoria literaturii Regman, Explorări = Cornel Regman, Explorări în actua-
române. Epoca veche, ed. 2, Sibiu, 1930 litatea imediată, Bucureşti, 1978
Rachieru, Poeţi Basarabia = Adrian Dinu Rachieru, Poeţi
Regman, Noi explorări = Cornel Regman, Noi explorări
din Basarabia, București – Chișinău, 2010
Rachieru, Poeţi Bucovina = Adrian Dinu Rachieru, Poeţi critice, Bucureşti, 1982
din Bucovina, Timişoara, 1996 Regman, Nu numai = Cornel Regman, Nu numai despre
Radian, Portrete = Sanda Radian, Portrete feminine în critici, Bucureşti, 1990
romanul românesc interbelic, Bucureşti, 1986 Regman, Selecţie = Cornel Regman, Selecţie din selecţie,
Radu, Pagini = Olimpia Radu, Pagini de critică, îngr. şi Bucureşti, 1972
pref. Marian Papahagi, Cluj-Napoca, 1988 Regman, Ultime explorări = Cornel Regman, Ultime
Raicu, Calea de acces = Lucian Raicu, Calea de acces, explorări critice, Bucureşti, 2000
Bucureşti, 1982 Robu, Science-fiction = Cornel Robu, Scriitori români de
Raicu, Contemporani = Lucian Raicu, Printre contempo- science-fiction, Cluj-Napoca, 2008
rani, Bucureşti, 1980 Românii = Românii în ştiinţa şi cultura occidentală,
Raicu, Critica = Lucian Raicu, Critica – formă de viaţă, Davis (SUA), 1992
Bucureşti, 1976 Rom. magy. ir. lex. = Romániai magyar irodalmi lexikon,
Raicu, Fragmente = Lucian Raicu, Fragmente de timp, I–III, îngr. Balogh Edgar, Bucureşti, 1981–1994
Bucureşti, 1984 Rosetti, Dicţ. cont. = Dimitrie R. Rosetti, Dicţionarul con-
Raicu, Practica scrisului = Lucian Raicu, Practica scrisu- timporanilor din România (1800–1898), Bucureşti,
lui şi experienţa lecturii, Bucureşti, 1978 1898
 XXVII
Rosetti–Cazacu–Onu, Ist. lb. lit. = Al. Rosetti, Boris Săndulescu, Memorialişti = Al. Săndulescu, Memorialişti
Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, români, Bucureşti, 2003
vol. I, ed. 2, Bucureşti, 1971 Săndulescu, Pagini = Al. Săndulescu, Pagini de istorie
Roşu, Dicţ. lit. Iugoslavia = Costa Roşu, Dicţionarul lite- literară, Bucureşti, 1966
raturii române din Iugoslavia, Novi Sad, 1989 Săndulescu, Portrete = Al. Săndulescu, Portrete şi analize
Roşu, Personalităţi Voivodina = Costa Roşu, Personali- literare, Bucureşti, 1982
tăţi româneşti din Voivodina (1734–2004), Pančevo, Sângeorzan, Anotimpurile = Zaharia Sângeorzan, Ano-
2004 timpurile criticii, Bucureşti, 1983
Rotaru, O ist. = Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, Sângeorzan, Conversaţii = Zaharia Sângeorzan, Conver-
I–III, Bucureşti, 1971–1987; ed. I–VI, Galaţi, Bucu- saţii critice, Cluj-Napoca, 1980
reşti, 1994–2001 Sân-Giorgiu, Cercetări = Ion Sân-Giorgiu, Cercetări
Rotaru, Valori = Ion Rotaru, Valori expresive în literatura critice, I, Bucureşti, 1923
română veche, I–II, Bucureşti, 1976–1983 Scarlat, Ist. poeziei = Mircea Scarlat, Istoria poeziei româ-
Ruja, Parte = Alexandru Ruja, Parte din întreg, I–II, Timi- neşti, I–IV, Bucureşti, 1982–1990
şoara, 1994–1999 Scrisori – Camil Petrescu = Scrisori către Camil Petrescu,
Ruja, Prin ani = Alexandru Ruja, Printre cărţi – prin ani, I–II, îngr. şi pref. Florica Ichim, Bucureşti, 1981
Timişoara, 2009 Scrisori – Densusianu = Scrisori către Ovid Densusianu,
Ruja, Printre cărţi = Alexandru Ruja, Printre cărţi, Timi- I–IV, Bucureşti, 1979–1989
şoara, 2006 Scrisori – Ibrăileanu = Scrisori către G. Ibrăileanu, I–IV,
Ruja, Valori = Alexandru Ruja, Valori lirice actuale, Timi- îngr. Mihai Bordeianu, Grigore Botez, Viorica Botez,
şoara, 1979 Ion Lăzărescu, Dan Mănucă şi Al. Teodorescu, pref.
Russo, Studii istorice = Demostene Russo, Studii istorice Al. Dima şi N. I. Popa, Bucureşti, 1966–1973
greco–române, I–II, îngr. Constantin C. Giurescu, Scriitori rom. – lit. străine = Scriitori români şi/în literatu-
Ariadna Camariano şi Nestor Camariano, Bucureşti, rile străine, coordonator Alexandru Ruja, Timişoara,
1939 2010
Rusu, Membrii Academiei = Dorina N. Rusu, Membrii Scurtu, Cercetări = Nicolae Scurtu, Cercetări literare. Scri-
Academiei Române 1866–2003. Dicţionar, ed. 3, itori dâmbovițeni, I–III, Târgoviște, 2007–2010
pref. Eugen Simion, Bucureşti, 2003 Scurtu, Contribuții = Nicolae Scurtu, Contribuții de
Rusu, Eminescu–Blaga = Liviu Rusu, De la Eminescu la istorie literară, I–II, pref. Ilie Rad și Mircea Popa,
Lucian Blaga şi alte studii literare şi estetice, Bucu- București, 2011–2012.
reşti, 1981 Sebastian, Eseuri = Mihail Sebastian, Eseuri. Cronici.
Rusu, Utopica = M. N. Rusu, Utopica, Bucureşti, 1969 Memorial, îngr. şi pref. Cornelia Ştefănescu, Bucu-
Sadoveanu, Scrieri = Ion Marin Sadoveanu, Scrieri, I–VIII, reşti, 1972
îngr. şi introd. I. Oprişan, Bucureşti, 1969 –1985
Sadoveanu, Cărţi = Izabela Sadoveanu, Cărţi şi idei, I–II, Sebastian, Jurnal = Mihail Sebastian, Jurnal de epocă,
îngr. şi pref. Margareta Feraru, Bucureşti, 2001 îngr. şi introd. Cornelia Ştefănescu, Bucureşti, 2002
Sadoveanu, Opere = Mihail Sadoveanu, Opere, I–XXII, Seche, Schiţă = Mircea Seche, Schiţă de istorie a lexico-
Bucureşti, 1954–1973 grafiei române, I–II, Bucureşti, 1966–1969
Sanielevici, Cercetări = H. Sanielevici, Cercetări critice şi Sevastos, Amintiri = Mihail Sevastos, Amintiri de la
filosofice, îngr. Z. Ornea și Cornelia Botez, introd. Z. „Viaţa românească”, Bucureşti, 1966
Ornea, Bucureşti, 1968 Silvestru, Jurnal = Valentin Silvestru, Jurnal de drum al
Sanielevici, Încercări = H. Sanielevici, Încercări critice, unui critic teatral (1944–1984), I, Bucureşti, 1992
pref. C. Rădulescu-Motru, Bucureşti, 1903 Silvestru, Un deceniu = Valentin Silvestru, Un deceniu
Sanielevici, Noi studii = H. Sanielevici, Noi studii critice, teatral, Bucureşti, 1984
Bucureşti, 1920 Simion, Dimineaţa = Eugen Simion, Dimineaţa poeţilor,
Sanielevici, Poporanismul = H. Sanielevici, Poporanis- Bucureşti, 1980
mul reacţionar, Bucureşti, 1921 Simion, Ficţiunea = Eugen Simion, Ficţiunea jurnalului
Sasu, Dicţ. scriit. SUA = Aurel Sasu, Dicţionarul scriitori- intim, I–III, Bucureşti, 2001
lor români din Statele Unite şi Canada, Bucureşti, Simion, Fragmente = Eugen Simion, Fragmente critice,
2001 vol. I–II, Craiova, 1997–1998, vol. III–VI, Bucureşti,
Sasu, În căutarea = Aurel Sasu, În căutarea formei, 1999–2009; vol. I, ed. 2, Bucureşti, 1998
Cluj-Napoca, 1979 Simion, Genurile = Eugen Simion, Genurile biograficului,
Sasu, Progresii = Aurel Sasu, Progresii, Cluj, 1972 Bucureşti, 2002; ed. I–II, Bucureşti, 2008
Sasu, Retorica = Aurel Sasu, Retorica literară românească, Simion, Întoarcerea autorului = Eugen Simion, Întoar-
Bucureşti, 1976 cerea autorului. Eseuri despre relaţia creator–operă,
Satco, Encicl. Bucovinei = Emil Satco, Enciclopedia Buco- Bucureşti, 1981; ed. 2, Bucureşti, 1993
vinei, I–II, Suceava, 2004 Simion, Mercuţio = Eugen Simion, Moartea lui Mercuţio,
Satco–Pânzar, Dicţionar = Emil Satco, Ioan Pânzar, Dicţi- Bucureşti, 1993
onar de literatură. Bucovina, Suceava, 1993 Simion, Orientări = Eugen Simion, Orientări în literatura
Săndulescu, Citind = Al. Săndulescu, Citind, recitind…, contemporană, Bucureşti, 1965
Bucureşti, 1973 Simion, Scriitori = Eugen Simion, Scriitori români de azi,
Săndulescu, Constelaţii = Al. Săndulescu, Constelaţii I–IV, Bucureşti, 1974–1989; vol. I, ed. 2, Bucureşti,
literare, Bucureşti, 1998 1978
Săndulescu, Continuităţi = Al. Săndulescu, Continuităţi, Simion, Sfidarea = Eugen Simion, Sfidarea retoricii.
Bucureşti, 1976 Jurnal german, Bucureşti, 1985
Săndulescu, Lit. epistolară = Al. Săndulescu, Literatura Simuţ, Arena = Ion Simuţ, Arena actualităţii. Confidențe,
epistolară, Bucureşti, 1972 Iaşi, 2000
XXVIII
Simuţ, Critica = Ion Simuţ, Critica de tranziţie, Cluj-Na- Stolnicu, Printre scriitori = Simion Stolnicu, Printre scrii-
poca, 1996 tori şi artişti, îngr. şi pref. Simion Bărbulescu, Bucu-
Simuţ, Diferenţa = Ion Simuţ, Diferenţa specifică, reşti, 1988
Cluj-Napoca, 1982 Straje, Dicţ. pseud. = Mihail Straje, Dicţionar de pseudo-
Simuţ, Incursiuni = Ion Simuţ, Incursiuni în literatura nime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime
actuală, Oradea, 1994 ale scriitorilor şi publiciştilor români, Bucureşti,
Simuţ, Reabilitarea = Ion Simuţ, Reabilitarea ficţiunii, 1973
Bucureşti, 2004 Streinu, Clasicii = Vladimir Streinu, Clasicii noştri, Bucu-
Simuţ, Revizuiri = Ion Simuţ, Revizuiri, I, Bucureşti, 1995 reşti, 1969
Simuţ, Vămile = Ion Simuţ, Vămile posterităţii, Bucureşti, Streinu, Pagini = Vladimir Streinu, Pagini de critică
2012 literară, vol. I–II, Bucureşti, 1968, vol. III–V, îngr.
Solomon, Dialog = Dumitru Solomon, Dialog interior, George Muntean, Bucureşti, 1974–1977
Bucureşti, 1987 Streinu, Versificaţia = Vladimir Streinu, Versificaţia
Sorescu, Bibliotecă = Marin Sorescu, Bibliotecă de poezie modernă, Bucureşti, 1966
românească, îngr. Mihaela Constantinescu şi Sturdza, Familiile = Familiile boierești din Moldova și
Virginia Sorescu, Bucureşti, 1997 Țara Românească, I–II, coordonator Mihai Dim.
Sturdza, București, 2004–2011
Sorescu, Teoria sferelor = Marin Sorescu, Teoria sferelor
Suceveanu, Emisferele = Arcadie Suceveanu, Emisferele
de influenţă, Bucureşti, 1969 de Magdeburg, Chișinău, 2005
Sorescu, Uşor cu pianul = Marin Sorescu, Uşor cu pianul Suchianu, Aspecte = D. I. Suchianu, Aspecte literare,
pe scări, Bucureşti, 1985 Bucureşti, 1928
Sorescu, Interpretări = Roxana Sorescu, Interpretări, Suciu, Lit. băn. = I. D. Suciu, Literatura bănăţeană de la
Bucureşti, 1979 început până la Unire (1582–1918), Timişoara, 1940
Sorescu, Liricul = Roxana Sorescu, Liricul şi tragicul, Suţu, Iaşii = Rudolf Suţu, Iaşii de odinioară, I–II, Iaşi,
Bucureşti, 1983 1923–1928
Sorescu, Lumea = Roxana Sorescu, Lumea, repovestită, Şchiau, Cărturari = Octavian Şchiau, Cărturari şi cărţi în
Bucureşti, 2000 spaţiul românesc medieval, Cluj-Napoca, 1978
Sorianu, Contrapunct = Vlad Sorianu, Contrapunct critic, Şerban, Exegeze = Geo Şerban, Exegeze, Bucureşti, 1968
Iaşi, 1971 Şerban, Ispita = Geo Şerban, Ispita istoriei, Bucureşti,
Sorianu, Glose = Vlad Sorianu, Glose critice, Bucureşti, 1980
1968 Şiadbei, Cercetări = I. Şiadbei, Cercetări asupra cronicelor
Sorohan, Introducere = Elvira Sorohan, Introducere în moldovene, Iaşi, 1939
istoria literaturii române, Iaşi, 1997 Şiulea, Retori = Ciprian Şiulea, Retori, simulacre, impos-
Soviany, Apocaliptica = Octavian Soviany, Apocaliptica turi, Bucureşti, 2003
textului, Bucureşti, 2008 Şleahtiţchi, Cerc = Maria Şleahtiţchi, Cerc deschis. Litera-
Soviany, Cinci decenii = Octavian Soviany, Cinci decenii tura română din Basarabia în postcomunism, Iaşi,
de experimentalism, I–II, Bucureşti, 2011 2007
Soviany, Textualism = Octavian Soviany, Textualism, post- Ştefănescu, Dialog = Alex. Ştefănescu, Dialog în biblio-
modernism, apocaliptic, I–II, Constanţa, 2000–2001 tecă, Bucureşti, 1984
Spiridon, Aparenţa = Monica Spiridon, Despre „aparenţa” Ştefănescu, Istoria = Alex. Ştefănescu, Istoria literaturii
şi „realitatea” literaturii, Bucureşti, 1984 române contemporane. 1941–2000, Bucureşti, 2005
Spiridon, Apărarea = Monica Spiridon, Apărarea şi ilus- Ştefănescu, Jurnal = Alex. Ştefănescu, Jurnal de critic,
trarea criticii, Bucureşti, 1996 Bucureşti, 1980
Spiridon, Interpretarea = Monica Spiridon, Interpretarea Ştefănescu, Preludiu = Alex. Ştefănescu, Preludiu, Bucu-
fără frontiere, Cluj-Napoca, 1998 reşti, 1977
Spiridon, Melancolia = Monica Spiridon, Melancolia des- Ştefănescu, Prim-plan = Alex. Ştefănescu, Prim–plan,
cendenţei, Bucureşti, 1989 Bucureşti, 1987
Spiridon, Cuprinderi = Vasile Spiridon, Cuprinderi, Ştefănescu, Momente = Cornelia Ştefănescu, Momente
Bucureşti, 1993 ale romanului, Bucureşti, 1973
Şuluţiu, Scriitori = Octav Şuluţiu, Scriitori şi cărţi, îngr. şi
Stănescu, Cronici = C. Stănescu, Cronici literare, 1971
pref. Nicolae Florescu, Bucureşti, 1974
Stănescu, Jurnal = C. Stănescu, Jurnal de lectură, I–III, Tacciu, Romant. rom. = Elena Tacciu, Romantismul
Bucureşti, 1978–1988 românesc, I–III, Bucureşti, 1982–1987
Stănescu, Poeţi şi critici = C. Stănescu, Poeţi şi critici, Tanco, Dicţ. lit. Bistriţa = Teodor Tanco, Dicţionar literar
Bucureşti, 1972 (1639–1997) al judeţului Bistriţa-Năsăud. Autori–
Steinhardt, Critică = N. Steinhardt, Critică la persoana publicaţii–societăţi, Cluj-Napoca, 1998
întâi, Cluj-Napoca, 1983 Tartler, Melopoetica = Grete Tartler, Melopoetica, Bucu-
Steinhardt, Incertitudini = N. Steinhardt, Incertitudini reşti, 1984
literare, Cluj-Napoca, 1980 Taşcu, Incidenţe = Valentin Taşcu, Incidenţe, Cluj-Na-
Steinhardt, Între viaţă = N. Steinhardt, Între viaţă şi cărţi, poca, 1975
Bucureşti, 1976 Taşcu, Poezia = Valentin Taşcu, Poezia poeziei de azi, Iaşi,
Steinhardt, Monologul = N. Steinhardt, Monologul poli- 1985
fonic, Cluj-Napoca, 1991 Teodorescu-Branişte, Presă şi lit. = T. Teodorescu-Bra-
Stere, Scrieri = C. Stere, Scrieri, îngr. şi introd. Z. Ornea, nişte, Între presă şi literatură, I–II, Bucureşti, 1989
Bucureşti, 1979 Teodorescu–Sadoveanu, Amintiri = Ion Teodorescu,
Stoica, Caligrafie = Petre Stoica, Caligrafie şi culori, Izabela Sadoveanu, Amintiri (Din lumea umbrelor.
Bucureşti, 1984 Sufletul altor generaţii), îngr. Aristiţa Avramescu
 XXIX
şi Tiberiu Avramescu, introd. Tiberiu Avramescu, Ţepelea, Rememorări = Gabriel Ţepelea, Rememorări
Bucureşti, 1980 de istorie, literatură şi cultură naţională, Bucureşti,
Terian, A cincea esență = Andrei Terian, G. Călinescu. A 1994
cincea esență, București, 2009 Ţepelea, Studii = Gabriel Ţepelea, Studii de istorie şi
Tertulian, Eseuri = N. Tertulian, Eseuri, Bucureşti, 1968 limbă literară, Bucureşti, 1970
Theodorescu, Ist. bibl. = Barbu Theodorescu, Istoria Ţepelea–Bulgăr, Momente = G. Ţepelea, Gh. Bulgăr,
bibliografiei române, ed. 2, Bucureşti, 1972 Momente din evoluţia limbii române literare, Bucu-
Tihan, Apropierea = Teodor Tihan, Apropierea de reşti, 1973
imaginar, Cluj-Napoca, 1988 Ţeposu, Istoria = Radu G. Ţeposu, Istoria tragică &
Tihan, Umanităţi = Teodor Tihan, Umanităţi şi valori, grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Bucu-
Cluj-Napoca, 2000 reşti, 1993
Titel, Cehov = Sorin Titel, În căutarea lui Cehov şi alte Ţeposu, Viaţa = Radu G. Ţeposu, Viaţa şi opiniile perso-
eseuri, Bucureşti, 1984 najelor, Bucureşti, 1983
Titel, Pasiunea = Sorin Titel, Pasiunea lecturii, Timişoara, Ţirioi, Premise = Nicolae Ţirioi, Premise literare, Timi-
1976 şoara, 1976
Todor, Confluenţe = Avram P. Todor, Confluenţe literare Ulici, Confort Procust = Laurenţiu Ulici, Confort Procust,
româno–maghiare, îngr. şi pref. Dávid Gyula, Bucu- Bucureşti, 1983
reşti, 1983 Ulici, Lit. rom. = Laurenţiu Ulici, Literatura română con-
Todoran, Secţiuni = Eugen Todoran, Secţiuni literare, temporană, vol. I: Promoţia ’70, Bucureşti, 1995
Timişoara, 1973 Ulici, Prima verba = Laurenţiu Ulici, Prima verba, vol.
Tomescu, Calendarele = Mircea Tomescu, Calendarele I–II, Bucureşti, 1975–1978, vol. III, Timişoara, 1991,
româneşti. 1733–1830, Bucureşti, 1957 vol. IV, îngr. Aurelia Ulici, pref. Eugen Negrici,
Tomescu, Ist. cărţii rom. = Mircea Tomescu, Istoria cărţii postfaţă Ioan Es. Pop, Bucureşti, 2004
româneşti. De la începuturi până la 1918, Bucureşti, Ulici, Recurs = Laurenţiu Ulici, Recurs, Bucureşti, 1971
1968 Ungheanu, Arhipelag = Mihai Ungheanu, Arhipelag de
Tomuş, Carnet = Mircea Tomuş, Carnet critic, Bucureşti, semne, Bucureşti, 1975
1969 Ungheanu, Fiii = Mihai Ungheanu, Fiii risipitori (Noi şi
Tomuş, Istorie = Mircea Tomuş, Istorie literară şi poezie, secolul XIX), Bucureşti, 1988
Timişoara, 1974 Ungheanu, Lecturi = Mihai Ungheanu, Lecturi şi rocade,
Tomuş, Mişcarea = Mircea Tomuş, Mişcarea literară, Bucureşti, 1978
Bucureşti, 1981 Ungheanu, Pădurea = Mihai Ungheanu, Pădurea de sim-
Tomuş, Răsfrângeri = Mircea Tomuş, Răsfrângeri, Cluj, boluri, Bucureşti, 1973
Ungheanu, Scriitorii = Mihai Ungheanu, Scriitorii de la
1973
miezul nopţii, Galaţi, 1996
Tomuş, Romanul = Mircea Tomuş, Romanul romanului Ungureanu, Contextul = Cornel Ungureanu, Contextul
românesc, I–II, Bucureşti, 1999 – 2000 operei, Bucureşti, 1978
Tomuş, 15 poeţi = Mircea Tomuş, Cincisprezece poeţi, Ungureanu, Geografia lit. = Cornel Ungureanu, Geogra-
Bucureşti, 1968 fia literaturii române, azi, vol. I: Muntenia, Piteşti,
Trandafir, Dinamica = Constantin Trandafir, Dinamica 2003, vol. IV: Banatul, Piteşti, 2005
valorilor literare, Bucureşti, 1983 Ungureanu, Imediata = Cornel Ungureanu, Imediata
Trifu, Cronica = Constanţa Trifu, Cronica dramatică şi noastră apropiere, I–II, Timişoara, 1980–1990
începuturile teatrului românesc, Bucureşti, 1970 Ungureanu, Istoria secretă = Cornel Ungureanu, Istoria
Trifu, Presa = Constanţa Trifu, Presa umoristică de secretă a literaturii române, Braşov, 2007
altădată, I–II, Bucureşti, 1974–1980 Ungureanu, La umbra cărţilor = Cornel Ungureanu, La
Trivale, Cronici = Ion Trivale, Cronici literare, îngr. şi pref. umbra cărţilor în floare, Timişoara, 1975
Margareta Feraru, Bucureşti, 1971 Ungureanu, La vest = Cornel Ungureanu, La vest de Eden.
Tuchilă, Cetăţile = Costin Tuchilă, Cetăţile poeziei, Bucu- O introducere în literatura exilului, I–II, Timişoara,
reşti, 1983 1995–2000
Tuchilă, Privirea = Costin Tuchilă, Privirea şi cadrul, Ungureanu, Mitteleuropa = Cornel Ungureanu, Mitteleu-
Bucureşti, 1988 ropa periferiilor, Iaşi, 2002
Tudor, Pretexte = Eugenia Tudor, Pretexte critice, Bucu- Ungureanu, Proza rom. = Cornel Ungureanu, Proza
reşti, 1973 românească de azi, I, Bucureşti, 1985
Tudor, Mişcarea = Iorgu Tudor, Mişcarea cultural-soci- Ungureanu, Proză = Cornel Ungureanu, Proză şi reflexi-
ală în Basarabia după Unire. 1918–1944, Bucureşti, vitate, Bucureşti, 1977.
1976 Urechia, Ist. şc. = V. A. Urechia, Istoria şcoalelor de la
Tudor-Anton, Ipostaze = Eugenia Tudor-Anton, Ipostaze 1800–1864, I–IV, Bucureşti, 1892–1901
ale prozei, Bucureşti, 1977 Uricariu, Ecorşeuri = Doina Uricariu, Ecorşeuri, Bucu-
Tupan, Scenarii = Ana-Maria Tupan, Scenarii şi limbaje reşti, 1989
poetice, Bucureşti, 1989 Ursu, Memorialistica = G.G. Ursu, Memorialistica în
Ţârcovnicu, Contribuţii = V. Ţârcovnicu, Contribuţii la opera cronicarilor, Bucureşti, 1972
istoria învăţământului românesc din Banat (1780– Ursu, Alte contribuții = N. A. Ursu, Alte contribuții de
1918), Bucureşti, 1970 istoria culturii românești, Iași, 2012
Ţepelea, Amintiri = Gabriel Ţepelea, Amintiri şi evocări, Ursu, Contribuţii ist. culturii = N. A. Ursu, Contribuţii la
Bucureşti, 1994 istoria culturii românești, Iaşi, 2002
Ţepelea, Opţiuni = Gabriel Ţepelea, Opţiuni şi retrospec- Ursu, Contribuții ist. lit. = N. A. Ursu, Contribuții la
tive, Bucureşti, 1989 istoria literaturii române, Iași, 1997
XXX
Ursu, Contribuţii sec. XVII = N. A. Ursu, Contribuţii la Vitner, Semnele = Ion Vitner, Semnele romanului, Bucu-
istoria culturii româneşti în secolul al XVII-lea, Iaşi, reşti, 1971
2003 Vlad, Analiză–sinteză = Ion Vlad, Între analiză şi sinteză,
Vaida, Mitologii = Mircea Vaida, Mitologii critice, Bucu- Cluj, 1970
reşti, 1978 Vlad, Convergenţe = Ion Vlad, Convergenţe. Concepte şi
Vakulovski, Portret = Mihail Vakulovski, Portret de grup alternative ale lecturii, Cluj, 1972
cu generația „optzeci”. Poezia, București, 2010 Vlad, Descoperirea = Ion Vlad, Descoperirea operei, Cluj,
Valea, Oameni = Lucian Valea, Oameni pe care i-am iubit, 1970
Iași, 1977 Vlad, Lect. prozei = Ion Vlad, Lectura prozei, Bucureşti,
Valmarin, Studii = Luiza Valmarin, Studii de literatură 1991
română modernă şi comparată, Bucureşti, 1987 Vlad, Lectura = Ion Vlad, Lectura – un eveniment al
Vartic, Modelul = Ion Vartic, Modelul şi oglinda, Bucu- cunoaşterii, Bucureşti, 1977
reşti, 1982 Vlad, Lectura rom. = Ion Vlad, Lectura romanului,
Vartic, Spectacol = Ion Vartic, Spectacol interior, Cluj-Na- Cluj-Napoca, 1983
poca, 1977 Vlad, Lecturi = Ion Vlad, Lecturi constructive, Bucureşti, 1975
Vasile, Lumea = Geo Vasile, Lumea în optzeci de cărți, Vlad, Orizonturile = Ion Vlad, Orizonturile lecturii,
București, 2003 Cluj-Napoca, 2007
Vasile, Mărci = Geo Vasile, Poezie română contemporană. Vlad, Povestirea = Ion Vlad, Povestirea. Destinul unei
Mărci stilistice, Iași, 2010 structuri epice, Bucureşti, 1972
Vasile, Poezia = Geo Vasile, Poezia română între milenii. Vodă-Căpuşan, Accente = Maria Vodă-Căpuşan, Accente,
Dicţionar de autori, Cluj-Napoca, 2002 Cluj-Napoca, 1991
Vasile, Proza = Geo Vasile, Proza românească între Vodă-Căpuşan, Teatru = Maria Vodă-Căpuşan, Teatru şi
milenii. Dicţionar de autori, Bucureşti, 2001 actualitate, Bucureşti, 1984
Vasile, Conceptul = Marian Vasile, Conceptul de origina- Voica, Etape = Adrian Voica, Etape în afirmarea sonetului
litate în critica literară românească, București, 1988 românesc, Iaşi, 1996
Vârgolici, Comentarii = Teodor Vârgolici, Comentarii Voncu, Secvenţe = Răzvan Voncu, Secvenţe literare con-
literare, Bucureşti, 1971 temporane, I–II, Bucureşti, 2001–2002
Vârgolici, Începuturile = Teodor Vârgolici, Începuturile Vrabie, Folcloristica = Gh. Vrabie, Folcloristica română,
romanului românesc, Bucureşti, 1963 Bucureşti, 1968
Vârgolici, Portrete = Teodor Vârgolici, Portrete şi analize Vrabie, Gândirismul = Gh. Vrabie, Gândirismul, Bucu-
literare, Bucureşti, 2001 reşti, 1940
Vârgolici, Retrospective = Teodor Vârgolici, Retrospective Vuia, Studii = Romulus Vuia, Studii de etnografie şi
literare, Bucureşti, 1970 folclor, I, îngr. Mihai Pop şi Ioan Şerb, pref. Mihai
Vârgolici, Scriitori = Teodor Vârgolici, Scriitori şi opere,
Bucureşti, 1978 Pop, Bucureşti, 1975
Velculescu, Scriere = Cătălina Velculescu, Între scriere şi Vulcan, Panteonul = Iosif Vulcan, Panteonul român,
oralitate, Bucureşti, 1988 Pesta, 1869
Velea, Interferenţe = Stan Velea, Interferenţe literare Vulturescu, Cultură = George Vulturescu, Cultură şi lite-
româno–polone, Bucureşti, 1989 ratură în ţinuturile Sătmarului. Dicţionar. 1700–
Velea, Paralelisme = Stan Velea, Paralelisme şi retrospec- 2000, Satu Mare, 2000
tive literare, Bucureşti, 1974 Zaciu, Alte lecturi = Mircea Zaciu, Alte lecturi şi alte zile,
Velea, Plămada = Stan Velea, Plămada cărţilor, Bucu- Bucureşti, 1978
reşti, 1997 Zaciu, Bivuac = Mircea Zaciu, Bivuac, Cluj-Napoca, 1974
Velea, Universalişti = Stan Velea, Universalişti şi compa- Zaciu, Clasici = Mircea Zaciu, Clasici şi contemporani,
ratişti români contemporani, Bucureşti, 1996 Bucureşti, 1994
Vianu, Arta = Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, I–II, Zaciu, Colaje = Mircea Zaciu, Colaje, Cluj, 1972
îngr. şi pref. Geo Şerban, Bucureşti, 1966 Zaciu, Cu cărţile = Mircea Zaciu, Cu cărţile pe masă,
Vianu, Figuri = Tudor Vianu, Figuri şi forme literare, Bucureşti, 1981
Bucureşti, 1946 Zaciu, Departe = Mircea Zaciu, Departe / aproape, Bucu-
Vianu, Opere = Tudor Vianu, Opere, I–XIV, îngr. Sorin Ale- reşti, 1998
xandrescu, Matei Călinescu, Gelu Ionescu, Cornelia Zaciu, Glose = Mircea Zaciu, Glose, Cluj, 1970
Botez, George Gană şi Vlad Alexandrescu, prefeţe şi Zaciu, Lancea = Mircea Zaciu, Lancea lui Ahile, Bucu-
postfeţe Gelu Ionescu, Sorin Alexandrescu şi George reşti, 1980
Gană, Bucureşti, 1971–1990 Zaciu, Lecturi = Mircea Zaciu, Lecturi şi zile, Bucureşti,
Vianu, Scriitori români = Tudor Vianu, Scriitori români, 1975
I–III, îngr. Cornelia Botez, pref. Pompiliu Marcea, Zaciu, Masca = Mircea Zaciu, Masca geniului, Bucureşti,
Bucureşti, 1970 1967
Vianu, Studii = Tudor Vianu, Studii de literatură română, Zaciu, Ordinea = Mircea Zaciu, Ordinea şi aventura, Cluj,
Bucureşti, 1965 1973
Vintilescu, Istoria = Virgil Vintilescu, Istoria literaturii Zaciu, Viaticum = Mircea Zaciu, Viaticum, Bucureşti,
române, vol. II: Epoca modernă, Timișoara, 2011, 1983
vol. III: Epoca „Junimii”, Timișoara, 2008 Zaciu, O scenă, Transilvania = Mircea Zaciu, Ca o imensă
Vintilescu, Secvenţe = Virgil Vintilescu, Secvenţe literare. scenă, Transilvania …, Bucureşti, 1996
Repere literare bănăţene (1880–1917), Timişoara, Zaharia-Filipaş, Retorică = Elena Zaharia-Filipaş,
1987 Retorică şi semnificaţie, Bucureşti, 1993
Vişan, Semnături = Constantin Vişan, Semnături în con- Zaharia-Filipaş, Studii = Elena Zaharia-Filipaş, Studii de
temporaneitate, Bucureşti, 1986 literatură feminină, Bucureşti, 2004
 XXXI
Zalis, Aspecte = H. Zalis, Aspecte şi structuri neoroman- AMI = Arborele memoriei. Antologia poeţilor de limbă
tice, Bucureşti, 1971; română din Israel, îngr. Radu Cârneci, pref. Roxana
Zalis, Estetica = H. Zalis, Estetica imperfecţiei. Contribu- Sorescu, Bucureşti, 1997
ţii la studiul naturalismului românesc, Timişoara, ANB = „Analele Banatului”, Timișoara, 1928 ș.u.
1979 AO = „Arhivele Olteniei”, Craiova, 1922 ș.u.
Zalis, Scriitori = H. Zalis, Scriitori pelerini, Bucureşti, APF = „Apostrof”, Cluj-Napoca, 1990 ș.u.
1973 ARG = „Argeş”, Piteşti, 1966 ș.u.
Zalis, Tensiuni = H. Zalis, Tensiuni lirice contemporane, ASO = Antologia scriitorilor ocazionali, îngr. E. Lovi-
Bucureşti, 1975 nescu, București, 1941
Zalis, Valori= H. Zalis, Valori de referință în critica și AST = „Astra”, Braşov, 1966 ș.u.
istoria literară românească, București, 1991 ATN = „Ateneu”, Bacău, 1964 ș.u.
Zamfir, Cealaltă faţă = Mihai Zamfir, Cealaltă faţă a AUB = „Revista Universităţii «C. I. Parhon»”, Bucureşti,
prozei, Bucureşti, 1988; ed. Bucureşti, 2006 1952 ș.u.; din 1956 „Analele Universităţii Bucureşti”
Zamfir, Panorama = Mihai Zamfir, Scurtă istorie. AUC = „Analele Universităţii din Craiova”, Craiova, 1972
Panorama alternativă a literaturii române, I, Bucu- ș.u.
reşti–Iaşi, 2012 AUI = „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza» din
Zamfir, Poemul = Mihai Zamfir, Poemul românesc în Iaşi”, Iaşi, 1955 ș.u.
AUT = „Analele Universităţii din Timişoara”, Timişoara,
proză, Bucureşti, 1981
1956 ș.u.; din 2000 „Analele Universității de Vest din
Zamfir, Proza poetică = Mihai Zamfir, Proza poetică
Timișoara”
românească în secolul al XIX-lea, Bucureşti, 1971
BOR = „Biserica Ortodoxă Română”, Bucureşti, 1874 ș.u.
Zamfir, Secolul = Mihai Zamfir, Din secolul romantic, BRLR = Bibliografia relațiilor literaturii române cu lite-
Bucureşti, 1989 raturile străine în periodice. 1859–1918, I–III, Bucu-
Zamfirescu, Istorie = Dan Zamfirescu, Istorie şi cultură, rești, 1980–1985; Bibliografia relațiilor literaturii
I–II, Bucureşti, 2003 române cu literaturile străine în periodice. 1919–
Zamfirescu, Studii = Dan Zamfirescu, Studii şi articole de 1944, I–X, București, 1997–2009
literatură română veche, Bucureşti, 1967 BRM = Bibliografia românească modernă (1831–1918),
Zamfirescu, Căutarea = Vasile Dem. Zamfirescu, În I–IV, Bucureşti, 1984–1996
căutarea sinelui, Bucureşti, 1994 BRV = Bibliografia românească veche. 1508–1830, I–IV,
Zarifopol, Eseuri = Paul Zarifopol, Eseuri, I–II, îngr. Al. întocmită de Ioan Bianu, Nerva Hodoş şi Dan Simo-
Săndulescu şi Radu Săndulescu, pref. Al. Săndu- nescu, Bucureşti, 1903–1944
lescu, Bucureşti, 1988 BSS = „Buletinul Societății Scriitorilor Români”, Bucu-
Zarifopol, Pagini = Paul Zarifopol, Pagini de critică, îngr. rești, 1916 ș.u.
şi postfaţă Al. Săndulescu, Bucureşti, 1984 BUC = „Buletinul cărții”, București, 1923 ș.u.
Zarifopol, Pentru arta lit. = Paul Zarifopol, Pentru arta BVS = „Buna Vestire”, București, 1837 ș.u.
literară, I–II, îngr. şi introd. Al. Săndulescu, Bucu- CAP = „Capitala”, Bucureşti, 1936 ș.u.
reşti, 1971 CC = „Caiete critice”, Bucureşti, 1982 ș.u.
CEL = „Cercetări literare”, Bucureşti, 1934 ș.u.
B. ARHIVE, PERIODICE, CULEGERI, ANTOLOGII CF = „Contrafort”, Chișinău, 1994 ș.u.
CFL = „Cercetări folclorice”, Bucureşti, 1947.
AA = „Ardealul”, Bucureşti, 1941 ș.u. CGM = „Cuget moldovenesc”, Bălţi, Iaşi, 1932 ș.u.
AAF = „Anuarul Arhivei de Folclor”, Cluj, 1932 ş. u; din CHRM = Chrestomaţie română, I–II, îngr. M. Gaster,
1980 „Anuarul de folclor”; din 1991 „Anuarul Arhivei Leipzig–Bucureşti, 1891
de Folclor” CI = „Cercetări istorice”, Iaşi, 1925 ș.u.
AAR = „Analele Societăţii Academice Române”, Bucureşti, CIL = Contribuţii de istoria limbii române literare în
1867 ș.u.; din 1879 „Analele Academiei Române” secolul al XIX-lea, I–III, publ. Tudor Vianu, Bucu-
AC = „Academica”, Bucureşti, 1990 ș.u. reşti, 1956–1962
ADLTR = Arhiva Dicţionarului literaturii române. 1900– CL = „Convorbiri literare”, Iaşi, Bucureşti, 1867 ș.u.; Iaşi,
1950, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, 1970 ș.u.
Iaşi CLG = „Cercetări de lingvistică”, Cluj, 1956 ș.u.
ADV = „Adevărul”, Bucureşti, 1888 ș.u.; 1990 ș.u. CLI = „Cuvântul liber”, București, 1919 ș.u.
ADZ = „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien”, CLT = „Cultura”, Bucureşti, 2004 ș.u.
București, 1993 ș.u. CML = „Curentul magazin”, Bucureşti, 1939 ș.u.; din
AFT = „Amfiteatru”, Bucureşti, 1966 ș.u. 1940 „Curentul magazin literar”; din 1941 „Curentul
AIN = „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, Cluj, literar”
1921 ș.u. CN = „Contimporanul”, București, 1922 ș.u.
AIX = „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.D. CNP = „Contrapunct”, Bucureşti, 1990 ș.u.
Xenopol»”, Iaşi, 1964 ș.u. CNT = „Contemporanul”, Bucureşti, 1946 ș.u.; din 1990
ALA = „Adevărul literar şi artistic”, Bucureşti, 1920 ș.u.; „Contemporanul – Ideea europeană”
1990 ș.u. CPL = Cărţile populare în literatura românească, I–II,
ALIL = „Studii şi cercetări ştiinţifice”, filologie, Iaşi, 1950 îngr. şi introd. I. C. Chiţimia şi Dan Simonescu,
ș.u.; din 1965 „Anuar de lingvistică şi istorie literară” Bucureşti, 1963
ALR = Saşa Pană, Antologia literaturii române de avan- CPV = Cronici şi povestiri româneşti versificate (sec. XVII–
gardă, pref. Matei Călinescu, Bucureşti, 1969 XVIII), îngr. şi introd. Dan Simonescu, Bucureşti,
AMET = „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, 1967
Cluj, 1958 ș.u. CRC = „Cronica”, Iaşi, 1966 ș.u.
XXXII
CRE = „Curentul”, Bucureşti, 1928 ș.u. GR = „Gând românesc”, Cluj, 1933 ș.u.
CREL = „Cahiers roumains d’études littéraires”, Bucu- GT = „Gazeta de Transilvania”, Braşov, 1938 ș.u.
reşti, 1973 ș.u. HT = „A Hét”, Bucureşti, 1970 ș.u.
CTC = „Cele trei Crişuri”, Oradea, Bucureşti, 1920; IB = Lui Ion Bianu. Amintire, București, 1916
Oradea, 1990 ș.u. IGZ = „Igaz Szó”, Târgu Mureş, 1953 ș.u.
CU = „Cuvântul”, Bucureşti, 1924 ş. u; București, 1990 ș.u. IIŞ = „Însemnări ieşene”, Iaşi, 1936 ș.u.; 2004 ș.u.
CVC = „Convorbiri”, Bucureşti, 1907; din 1908 „Convor- IL = „Iaşul literar”, Iaşi, 1955 ș.u.
biri critice” JL = „Jurnalul literar”, Iaşi, 1939; Bucureşti, 1947 ș.u.; 1990 ș.u.
CZ = „Cosinzeana”, Orăştie, 1911 ș.u. KOR = „Korunk”, Cluj, 1926 ș.u.; 1957 ș.u.
D = „Datina”, Turnu Severin, 1920 ș.u. KR = „Karpatenrundschau”, Brașov, 1958 ș.u.
DAA = „Dacia”, București, 1941 ș.u. L = „Literatorul”, Bucureşti, 1880 ș.u.; 1991 ș.u.
DCL = Documente literare, I–II, îngr. Gh. Cardaş, Bucu- LA = „Literatura şi arta”, Chişinău, 1977 ș.u.
reşti, 1971–1973 LAI = „Litere, arte & idei”, supliment al ziarului „Cotidia-
DCM = Documente, vol. I, îngr. Gh. Ungureanu, D. nul”, Bucureşti, 1991 ș.u.
Ivănescu şi Virginia Isac, Bucureşti, 1973, vol. II: LAR = „Literatură şi artă română”, Bucureşti, 1896 ș.u.
Documente din arhive ieşene, Bucureşti, 1976 LCF = „Luceafărul”, Bucureşti, 1958 ș.u.; din 2009 „Lucea-
DCS = De ce scrieţi? Anchete literare din anii ’30, îngr. fărul de dimineață”
Gheorghe Hrimiuc-Toporaş şi Victor Durnea, pref. LL = „Limbă şi literatură”, Bucureşti, 1955 ș.u.
Victor Durnea, Iaşi, 1999 LR = „Limba română”, Bucureşti, 1952 ș.u.
DEP = „Dreptatea”, Bucureşti, 1927 ș.u.; 1944 ș.u.; 1990 LRC = „Limba română”, Chișinău, 1991 ș.u.
ș.u. LRM = Literatura română medievală, coordonator şi
DFC = De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de soci- pref. Dan Horia Mazilu, Bucureşti, 2003
ologie a romanului românesc, introd. Paul Cornea, LRP = Literatura română postbelică. Integrări, valori-
Bucureşti, 1982 ficări, reconsiderări, coordonator Mihail Dolgan,
DIF = Din istoria filosofiei în România, I–III, București, Chişinău, 1998
1955–1960 LRV = Literatura română veche (1402–1647), I–II, îngr.
DIPR = Din istoria pedagogiei românești, I–IV, București, şi introd. G. Mihăilă şi Dan Zamfirescu, Bucureşti,
1956–1960 1971
DL = „Dacia literară”, Iaşi, 1840; 1990 ș.u. LU = „Luceafărul”, Budapesta, Sibiu, Bucureşti, 1902 ș.u.;
DM = „Dilema”, București, 1993 ș.u.; din 2004 „Dilema Sibiu, 1941 ș.u.
veche” LUP = „Lupta”, Iași, București, 1884 ș.u.
DML = Documente şi manuscrise literare, vol. I–II, publ. Paul LUT = „Lupta”, București, 1921 ș.u.
Cornea şi Elena Piru, pref. Al. Dima, Bucureşti, 1967– MA = „Mitropolia Ardealului”, Sibiu, 1956 ș.u.
1969, vol. III, publ. Paul Cornea, Elena Piru, Roxana MB = „Mitropolia Banatului”, Timişoara, 1951 ș.u.
Sorescu, introd. Paul Cornea, Bucureşti, 1976, vol. IV–V, MCF = „Memoriile Comisiei de Folclor”, Bucureşti, 1987
publ. Paul Cornea, Andrei Nestorescu, Petre Costi- ș.u.
nescu, pref. Paul Cornea, Bucureşti, 1981–1986, vol. VI, ME = „Buletinul «Mihai Eminescu»”, Cernăuți, Piatra
publ. şi pref. Andrei Nestorescu, Bucureşti, 1993 Neamț, Râmnicu Vâlcea, 1930 ș.u.
DMN = „Dimineaţa”, Bucureşti, 1904 ș.u. MLI = „Minerva literară ilustrată”, București, 1909 ș.u.
DMT = „Dilemateca”, București, 2006 ș.u. MM = „Mitropolia Moldovei”, Iaşi, 1925 ș.u.
DR = „Dacoromania”, Cluj, 1920 ș.u.; Cluj–Napoca, 1994 ș.u. MMN = „Meşterul Manole”, Bucureşti, 1939 ș.u.
DRI = Aurel Sasu, Mariana Vartic, Dramaturgia româ- MO = „Mitropolia Olteniei”, Râmnicu Vâlcea, 1950 ș.u.
nească în interviuri, I–V, Bucureşti, 1995–1997 MOM = „Le Moment”, Bucureşti, 1935 ș.u.
DRO = „Dacoromania”, Freiburg, 1973 ș.u. MOT = „Momentul”, București, 1945 ș.u.
E = „Euphorion”, Sibiu, 1990 ș.u. MS = „Manuscriptum”, Bucureşti, 1970 ș.u.
ECD = „Echidistanţe”, Iaşi, 1991 ș.u. NL = „Neue Literatur”, Timișoara–București, 1956 ș.u.
ECH = „Echinox”, Cluj, 1969 ș.u. NRL = „Neamul românesc literar”, Vălenii de Munte, 1908 ș.u.
EL = „Előre”, Bucureşti, 1953 ș.u. NRR = „Noua revistă română”, Bucureşti, 1900 ș.u.
F = „Familia”, Pesta, Oradea, 1865 ș.u.; Oradea, 1926 ș.u.; NW = „Neuer Weg”, București, 1949 ș.u. (din 1993 supli-
1934 ș.u.; 1944 ș.u.; 1965 ș.u. ment al ziarului „Allgemeine Deutsche Zeitung für
FCI = „Facla literară”, Bucureşti, 1923 ș.u. Rumänien”)
FCL = „Facla”, Bucureşti, 1910 ș.u. NYRK = „Nyelv-és Irodalomtudományi közlomények”,
FDZ = „Foaia diecezană”, Caransebeș, 1886 ș.u. Cluj, 1957 ș.u.
FF = „Făt-Frumos”, Cernăuți, Suceava, Râmnicu Vâlcea, O = „Scrisul bănăţean”, Timişoara, 1949 ș.u.; din 1964
1926 ș.u. „Orizont”
FK = „Filológiay Közlöny”, Cluj, 1961 ș.u. OC = „Observator cultural”, Bucureşti, 2000 ș.u.
FLC = „Flacăra”, Bucureşti, 1948 ș.u. ORT = „Orizont”, Bucureşti, 1944 ș.u.; în 1947 „Revista
FLR = „Flacăra”, Bucureşti, 1911 ș.u. literară”
FMIL = „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, Brașov, PAU = Poeţii şi prozatorii Ardealului până la Unire (1800–
1838 ș.u. 1918), îngr. şi introd. Gh. Cardaş, Bucureşti, 1936
FON = „Foaia noastră”, Budapesta, 1957 ș.u. PBU = Poeţii şi prozatorii Basarabiei până la Unire (1812–
FRZ = „Frize”, Brașov, 1934 ș.u. 1918), îngr. şi introd. Gh. Cardaş, Bucureşti, 1937
G = „Gândirea”, Cluj, Bucureşti, 1921 ș.u. PE = „Presa”, București, 1939 ș.u.
GBV = „Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1918 ș.u.; București, PIL = „Prietenii istoriei literare”, Bucureşti, 1931 ș.u.
Cernăuți, 1994 ș.u. PL = „Preocupări literare”, Bucureşti, 1936 ș.u.
GL = „Gazeta literară”, Bucureşti, 1954 ș.u. PLI = „Pagini literare”, Turda, 1934 ș.u.
 XXXIII
PND = Primii noştri dramaturgi, îngr. Al. Niculescu, SCIA = „Studii şi cercetări de istoria artei”, Bucureşti,
introd. Florin Tornea, Bucureşti, 1960 1954 ș.u.
POS = Poeţi de la „Sămănătorul”, îngr. Petru Homo- SCL = „Studii şi cercetări lingvistice”, Bucureşti, 1950 ș.u.
ceanul, pref. Al. Piru, Bucureşti, 1978 SDC = „Suplimentul de cultură”, Iași, 2004
PPR = Publicațiile periodice românești, introd. Ioan SDIR = Studii și documente cu privire la istoria români-
Bianu, t. I–IV, București, 1913–2003, t. V, partea 1–2, lor, I–XXV, publ. N. Iorga, București, 1901–1913
București, 2009–2012 SDL = Studii şi documente literare, vol. I, publ. I. E.
PRA = Marin Mincu, Poezia română actuală, I–III, Con- Torouţiu şi Gh. Cardaş, vol. II–XIII, publ. I. E.
stanţa, 1998–1999 Torouţiu, Bucureşti, 1931–1946
PRL = „Propilee literare”, 1926 ș.u. SDM = „Societatea de mâine”, Bucureşti, 1924 ș.u.
PRP = Constantin Abăluţă, Poezia română după prolet- SE = „Seara”, București, 1937 ș.u.
cultism, vol.I–II, cuvânt înainte Eugen Negrici, pref. SI = „Studii italiene”, Bucureşti, 1934 ș.u.
edit., Constanţa, 2000 SIL = Studii de istorie a literaturii române. De la C.
PRR = Pionierii romanului românesc, îngr. şi pref. Şt. A. Rosetti la G. Călinescu, coordonator Ovidiu
Cazimir, Bucureşti, 1962 Papadima, Bucureşti, 1968
PRS = „Presa”, Craiova, 1930 ș.u.; din 1934 „Presa Olteniei” SILF = „Studii de istorie literară şi folclor”, Cluj, 1951 ș.u.
PRV = „Porunca vremii”, București, 1932 ș.u. SILL = Studii de istoria limbii române literare. Secolul
PSS = „Poesis”, Satu Mare, 1990 ș.u. XIX, I–II, Bucureşti, 1969
R = „Ramuri”, Craiova, 1905 ș.u.; 1964 ș.u. SL = „Studii literare”, Cluj, Sibiu, 1942 ș.u.
RA = „Revista arhivelor”, Bucureşti, 1924 ș.u. SLAST = „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tinere-
RAZ = „Raza literară”, București, 1932 ș.u. tului»„, Bucureşti, 1981 ș.u.
RC = „Revista clasică”, Bucureşti, 1910 ș.u. SLC = Studii de literatură comparată, Bucureşti, 1968
RCM = „Revista cultului mozaic”, Bucureşti, 1956 ș.u.; SLF = Studii de limbă literară şi filologie, I–III, Bucureşti,
din 1995 „Realitatea evreiască” 1969–1974
RCR = „Revista Cercului Literar”, Sibiu, 1945. SLS = Studii de limbă şi stil, îngr. G. I. Tohăneanu şi Sergiu
REF = „Revista de folclor”, Bucureşti, 1956 ș.u.; din 1964 Drincu, Timişoara, 1968
„Revista de etnografie şi folclor” SLU = „Studii de literatură universală”, Bucureşti, 1956 ș.u.
REVR = „Revue roumaine”, Bucureşti, 1946 ș.u. SPM = „Săptămâna culturală a Capitalei”, Bucureşti,
RFR = „Revista Fundaţiilor Regale”, Bucureşti, 1934 ș.u. 1962 ș.u.
RI = „Revista istorică”, Vălenii de Munte, Bucureşti, Iaşi, SPS = Studii de poetică şi stilistică, îngr. Tudor Vianu, Al.
1915 ș.u. Rosetti şi Mihai Pop, Bucureşti, 1966
RIAF = „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie”, ST = „Steaua”, Cluj, 1954 ș.u.
Bucureşti, 1882 ș.u. STD = „Studii. Revistă de istorie”, Bucureşti, 1948 ș.u.; din
RIR = „Revista istorică română”, Bucureşti, 1931 ș.u. 1974 „Revista de istorie”
RITL = „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, STRS = Structuri tematice şi retorico-stilistice în roman-
Bucureşti, 1952 ș.u.; din 1964 „Revista de istorie şi tismul românesc (1830–1870), îngr. şi introd. Paul
teorie literară” Cornea, Bucureşti, 1976
RL = „România literară”, Bucureşti, 1968 ș.u. SUB = „Buletinul Universităţilor «V. Babeş» şi «Bolyai»„,
RLRO = Reviste literare româneşti din ultimele decenii ale Cluj, 1956 ș.u.; din 1959 „Studia Universitatis
secolului al XIX-lea, îngr. Ovidiu Papadima, Bucu- «Babeş–Bolyai»„
reşti, 1974 SV = „Südostdeutsche Vierteljahresblätter”, München,
RLSL = „Limba şi literatura moldovenească”, Chişinău, 1958 1958 ș.u.
ș.u.; din 1989 „Revista de lingvistică şi ştiinţă literară”; SXX = „Secolul 20”, Bucureşti, 1957 ș.u.; din 2000 „Secolul 21”
din 2009 „Philologia” SZ = „Südostdeutsche Zeitung”, München, 1945 ș.u.
RMB = „România liberă”, Bucureşti, 1943 ș.u. T = „Transilvania”, Braşov, Sibiu, 1868 ș.u.; Sibiu, 1972 ș.u.
RML = „România literară”, Bucureşti, 1939 ș.u. TBR = „Tribuna României”, Bucureşti, 1972 ș.u.
RMZ = „Revista muzeelor”, Bucureşti, 1964 ș.u. TF = Temelii folclorice și orizont european în literatura
RP = „Rampa”, Bucureşti, 1911 ș.u.; din 1915 „Rampa română, îngr. Ovidiu Papadima, București, 1971
nouă ilustrată” TIA = „Tribuna”, Cluj, Braşov, 1937 ș.u.
RR = „Revista română”, Iaşi, 1995 ș.u. TIL = „Timpul”, Bucureşti, 1937 ș.u.
RRI = Aurel Sasu, Mariana Vartic, Romanul românesc în TM = „Timpul”, București, 1876 ș.u.
interviuri, vol. I–IV, Bucureşti, 1985–1991 TMS = „Tomis”, Constanţa, 1966 ș.u.
RSE = „Revue des études sud-est européennes”, Bucu- TP = „Timpul”, Iaşi, 1990 ș.u.
reşti, 1963 ș.u. TR = „Tribuna”, Sibiu, 1884 ș.u.; Cluj, 1957 ș.u.
RSL = „Romanoslavica”, Bucureşti, 1953 ș.u. TTR = „Teatrul”, Bucureşti, 1956 ș.u.; din 1990 „Teatrul azi”
RVM = „Revista vremii”, Galați, 1934 ș.u. ȚA = „Țara noastră”, Sibiu, Cluj, 1907 ș.u.
RVS = „Revista scriitoarei”, Bucureşti, 1926 ș.u.; din 1929 U = „Universul”, București, 1884 ș.u.
„Revista scriitoarelor şi scriitorilor români” UR = „Unirea”, Blaj, 1891 ș.u.; Alba Iulia, 1968 ș.u.
RVTR = Reviste literare româneşti din secolul al XIX-lea, UTK = „Utunk”, Cluj, 1946 ș.u.
îngr. şi pref. Paul Cornea, Bucureşti, 1970 UVPA = Un veac de poezie aromână, îngr. Hristu Cândro-
RVVR = „Revista vremii”, București, 1921 ș.u. veanu şi Kira Iorgoveanu, introd. Hristu Cândro-
SBR = „Sburătorul”, Bucureşti, 1919 ș.u. veanu, Bucureşti, 1985
SBZ =„Siebenbürgische Zeitung”, München, 1950 ș.u. UVR = „Universul literar”, Bucureşti, 1888 ș.u.
SC = „Studii clasice”, Bucureşti, 1959 ș.u. VAA = „Viaţa”, Bucureşti, 1941 ș.u.
SCB = „Studii şi cercetări de bibliologie”, Bucureşti, 1955 ș.u. VAN = „Vieaţa nouă”, Bucureşti, 1905 ș.u.
SCD = „Studii şi cercetări de documentare şi bibliologie”, VBA = „Viaţa Basarabiei”, Bucureşti, 1932 ș.u.; Chişinău,
Bucureşti, 1964 ș.u. 2002 ș.u.
VK = „Volk und Kultur”, București, 1956–1993 VSD = De la Varlaam la Sadoveanu (Studii despre limba şi
VL = „Viaţa literară”, Bucureşti, 1926 ș.u. stilul scriitorilor), Bucureşti, 1958
VLT = „Viaţa literară”, Bucureşti, 1906; din 1907 „Viaţa VST = „Viaţa studenţească”, Bucureşti, 1956 ș.u.
literară şi artistică” VTRA = „Vatra”, Târgu Mureş, 1971 ș.u.
VR = „Viaţa românească”, Iaşi, 1906 ș.u.; Bucureşti, 1930 ZGR = „Zeitschrift der Germanisten Rumäniens”, Bucu-
ș.u.; 1948 ș.u. rești, 1992 ș.u.
VRA = „Vremea”, Bucureşti, 1928 ș.u. ZSL = „Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde”,
VRP = „Versuri”, „Versuri şi proză”, Iaşi, 1911 ș.u. Gundelsheim, 1978 ș.u.
VS = „Vestul”, Timişoara, 1930 ș.u.
DGENERAL
Academia Română

ICTIONARUL
AL
LITERATURII
R OMANE

P
PADINA, Viorel (pseudonim al lui Viorel Abălaru; clipea în lumină becher; arunca scânteiuri pe hat
29.X.1950, Gura Padinii, j. Olt), poet. Provine dintr-o de la alior împărat. Soarele ce era mititel dar eu am
familie de pescari, ca fiu al Paulinei (n. Grecu) și al omis bre că el e şi soarele singurel; că şi stelele din
lui Ștefan Abălaru. Urmează școala generală în loca- empireu au fiere şi fantă rea şi influenţează cu ea.
litatea natală și Liceul Teoretic din Corabia, după O fină rază volialină a parvenit ave să-mi vină; dar
care studiază dreptul la Universitatea din București, eu am tăiat-o pe loc pe lumină înainte ca ea să te
finalizând în 1979. Primește repartiție, ca jurist, la atingă şi scânteiele au început să ningă. Ce mă fac
Consiliul Unic Agroindustrial de Stat și Cooperatist scânceam febril rotindu-mi paloşu copil; roşeaţa
în Izbiceni, județul Olt. În 1980 redactează Apel către iute se răspândea pe şaua rece ce-i carnea ta iar
Europa, un text violent anticomunist, destinat expe- lumina se făcuse fuioare şi ca lâna mirositoare”
dierii la Conferința pentru Securitate și Cooperare în (La alior). Însă originalitatea frapantă a lui P. are
Europa de la Madrid, interceptat însă de Securitate. numeroase coordonate: filonul exotizării balca-
Peripețiile vor fi relatate în broșura Urmărit de Secu- nizante în cheie Anton Pann–Ion Barbu coexistă
ritate (Povestea lui Ave) (1991). Debutează publicis- cu imaginarul limbii de lemn socialiste, herme-
tic în 1974, în „Amfiteatru”, cu un eseu despre Ion tismul ocult cu deriva suprarealistă controlată. În
Barbu. În 1982 câștigă concursul de debut al Editu- poeme intră neologisme și imaginar science-fic-
rii Cartea Românească pentru volumul de versuri tion laolaltă cu grecisme din literatura pașoptistă
Poemul de oțel. Cum apariția cărții este blocată, în sau cu ecouri din Caragiale, simboluri biblice apo-
1987 P. dă în judecată Editura Cartea Românească caliptice, aluzii la basme sau refrene din cultura
pentru nepublicarea volumului, caz unic în Româ- de consum a ceaușismului târziu (prima secțiune
nia comunistă. Debutează finalmente în 1991. A fost se numește de altfel Muzică populară), deliruri
membru al Cenaclului de Luni și al Cenaclului Amfi- numerologice în care improvizația à la Nichita
teatru. Rămânând autorul unui singur volum de Stănescu se întâlnește cu fixația pentru statistică
versuri editat convențional, desfășoară o amplă și a comunismului (Istoria unui om în cifre), linii de
foarte ofensivă activitate de comentator pe internet, dialog și narațiuni grotesc-fantastice. Şah moale,
folosind semnăturile AVP, The A..., micul burghez de pildă, este, după cum s-a remarcat, o prelucrare
ș.a., pe forumurile unor ziare, pe propriile bloguri ekfrastică după un tablou de Salvador Dalí: „Văd o
sau în rețelele de socializare. De asemenea, a publi- tablă de şah moale, caldă, din figurile căreia moi,
cat online, pe blogul său, amplul „poem cosmogo- plăpânde, curg lacrimi moi, foarte blânde. Un faun
nic” Planeta Ou. În 2008 a primit Marele Premiu al moale înfăşurat în coarne mugeşte molatec la o
Festivalului „Virgil Mazilescu”. margine. Nebunu tablei moale se repede şi frânge
Într-o cronică despre volumul întârziat al lui P. capu faunului, îl rupe şi-l aruncă regelui moale,
Nicolae Manolescu făcea câteva remarci neobiș- care îl aruncă în turn, care se înmoaie şi atunci din
nuit de entuziaste: „una din extrem de rarele cărți tabăra ailaltă calu cel moale îşi înfige copita moale
în care se întrevede geniul poetic. Apărută în 1982, în ţeasta moale a decapitatului şi o duce şi o suge”.
ea l-ar fi situat pe Viorel Padina alături de Mircea SCRIERI: Poemul de oțel, București, 1991; Urmărit de
Cărtărescu, neîndoielnic poetul generației ’80, la Securitate (Povestea lui Ave), pref. Gabriel Eliescu, Cara-
fel cum Nichita Stănescu a fost poetul generației cal, 1991.
’60”. Se poate adăuga că poetul a avut ghinionul de Repere bibliografice: Cezar Ivănescu, Viorel Padina,
a pierde întâietatea și în raport cu Cristian Popescu, LCF, 1983, 19 noiembrie; Mircea Bârsilă, [Viorel
poetul paradigmatic al anilor ’90, care a debutat – Padina], „Calende”, 1992, 4, R, 2010, 11; Nicolae Mano-
în urma unor compromisuri cu cenzura – în 1988. lescu, Soarta unei cărți, RL, 1993, 4; Claudiu Constanti-
Așa cum există numeroase fire care-l leagă pe P. de nescu, Ironia și infernul, RL, 1993, 4; Nicolae Coande,
Viorel Padina – un „Tractatus” poeticesc al vremii noas-
Cărtărescu (privirea realității ca tot cosmologic,
tre, CLT, 2009, 15; Vakulovski, Portret, 418–423. M.I.
de pildă, dezvoltată în Planeta Ou), există nume-
roase legături și cu poezia lui Cristian Popescu,
începând cu forma prozastică a poeziei, cu obsesia PAGINI ALESE, revistă apărută la București, săp-
pentru I.L. Caragiale și cu predilecția pentru pre- tămânal, între 14 martie 1902 și 16 februarie
lucrarea referințelor culturale sub formă de kitsch: 1903. Publicație din constelația „Literatorului”,
„Ţiu minte: tu dormeai iar soarele se trezise în cer P.a. continuă, „reînsuflețită și reformată”, „Revista
Pagini Dicționarul general al literaturii române 4
modernă”, ceea ce este evidențiat și de numerota-
rea noului periodic. În lipsa unei casete redacțio-
nale, se menționează că revista apare sub îngriji-
rea lui H. Coșoi. Articolul-program (Prima vorbă)
deplânge, cu accente patetice, starea culturală a
țării, căci „nici un curent trainic nu s-a creat la noi,
nici o operă, nici o școală artistică nu s-a impus”. La
câteva numere distanță, articolul de fond Cum s-ar
putea crea o mișcare literară afirmă: „Dintre scrii-
torii generației care ne-au precedat și mai trăiesc
încă, singurul care și-a ținut cu prisosință făgădu-
iala a fost I.L. Caragiale”. Întrebarea „Cine va marca
epoca pe care vom putea să o numim a doua după
aceea care a apus odată cu viața lui Eminescu”
rămâne deschisă, iar concluzia este că „ne aflăm
încă în faza de tranziție”. Pe de altă parte, se remarcă
dispersarea forțelor gazetărești, așa încât „avem un
cititor de fiecare revistă” și se susține necesitatea
unei publicații literare puternice, având drept scop
crearea unei mișcări literare autentice. Dezidera-
tul este ilustrat cu exemplul revistei „Literatorul”,
pentru care „literatura devenise o funcție socială
în stat”. Cu această conștiință a misiunii ei, redac-
ția analizează viața literară și culturală, propune
discuții „libere și contradictorii” pe teme precum
romanul românesc, curentele literare, literatura
națională. Pornind de la existența romanului ca o
specie complexă, se consideră că acesta nu are o
tradiție în literatura autohtonă, că „autorii roma-
nelor noastre se resimt prea mult de influențe stră-
ine”, iar operele lor „pornesc din întuneric și pier ca … muzica au farmec, dovedesc artă” și reprezintă
în umbră”. Sunt inițiate anchete referitoare și la „cea dintâi notă decadentă din literatura română”),
alte chestiuni culturale de actualitate: Pe ce căi ar Cartea de aur de Al. Macedonski („singura operă de
trebui să se îndrume literatura noastră pentru ca ea reală valoare literară apărută în vremile din urmă”,
să poată deveni accesibilă și utilă tuturor claselor o lucrare „titanică prin realismul ei”, purtând
sociale (8/1902). La scurt timp după apariția săp- „haina somptuoasă a limbii române moderne”).
tămânalului se lansează Biblioteca „Pagini aurii”, În P.a. apar Al. Macedonski (nuvela Cămătarul), I.
reunind trimestrial în volum „tot ce se va produce Al. Brătescu-Voinești (schița Întâmplare), Cincinat
mai de preț ca literatură inedită în sfera tinerilor Pavelescu (versuri). După ce dăduse, sub pseudo-
scriitori români”, în cuprinsul primului tom fiind nim, cronici în „Revista modernă”, Mihail Sado-
anunțat și un roman al lui Mihail Sadoveanu, Frații veanu este prezent și aici: în primele șase numere
Potcoavă. De asemenea, alături de ediția de lux pe îi apar, în serial, capitole din romanul Frații Pot-
hârtie satinată, revista este scoasă și în ediție popu- coavă, semnate M. S. Cobuz, apoi nuvelele Ivan-
lară. Rubricile obișnuite sunt „Figuri literare” (sunt ciu Leul, Printre gene, În amurg, Pribegii, iscălite
portretizați Haralamb G. Lecca, D. Nanu, A. Steu- M. Sadoveanu-Cobuz, Regretul și Hanul boului, cu
erman-Rodion, G. Tutoveanu), „Note de călătorie”, semnătura M. Sadoveanu sau Mihail Sadoveanu.
unde scrie Radu D. Rosetti, „Revista revistelor” și Sunt publicate și versuri de Al. Gherghel, Enric
„Ştiri literare și artistice”. Sub titlul generic „Opere Furtună, I. Stătescu-Naia, Virgiliu N. Cișman, Ion
noi” se fac scurte comentarii despre Fecioara în alb Petrovici, A. Mândru, Corneliu Moldovanu, D. Kar-
de Ştefan Petică (versurile „sonore ca … visul, albe nabatt, Mihai Codreanu, schițe, nuvele și povestiri
5 Dicționarul general al literaturii române Pagini

de Gh. Silvan, N. N. Beldiceanu, H. Coșoi, Ion Cio- alături de nuvela Admiratorul a lui Leon Donici.
cârlan, Nae D. Ţăranu, Ioan P. Manolescu, G. Rigo Tot aici este publicată traducerea în limba rusă a
(Gr. Grigoriu), D. Teleor ș.a. Apar scurte articole poeziei lui St. O. Iosif Unei domnișoare. Theodor
despre Henrik Ibsen, Lev Tolstoi, Émile Zola, Hein- Inculeț îl prezintă pe poetul Fotie N. Langada.
rich Heine și traduceri din A. P. Cehov, Alphonse Revista mai conține versuri de Pan Halippa, Alla
Daudet, Henry de Forge, Henry Wadsworth Long- Razu, Ion Buzdugan, poezie și proză de Nicolae
fellow, Octave Mirbeau, Maxim Gorki, François Spătaru, texte de G. Tutoveanu, L.T. Boga, precum
Coppée, Edgar Allan Poe. Pe parcursul câtorva și o pagină închinată lui Alexie Mateevici. I.Dg.
numere redacția polemizează cu „Sămănătorul”.
Astfel, la rubrica „Revista revistelor”, un articol PAGINI BASARABENE, publicație apărută la Chi-
nesemnat afirmă că „Sămănătorul” „a venit în șinău, lunar, din ianuarie până în decembrie
lumea aceasta cu năzuințe înalte, cu trâmbițări 1936, având subtitlul „Revistă literară și de cultură
zgomotoase, cu gesturi și cu îmbrânciri ciudate, generală”. L.T. Boga este director, ca redactor figu-
[…] cu pompoasa făgăduință că va tăia brazdă rează George Dorul Dumitrescu, redactor pentru
nouă în țară”, dar „naționalismul umfla, ca droj- București fiind Mihail Straje. La ultimul număr lui
dia, frazele cronicărești ale iluștrilor sămănători”. George Dorul Dumitrescu i se alătură Augustin Z.
După ce sesizează „lipsa cumplită de colaboratori”, N. Pop. Redactorii nu se încumetă să vină cu un
articolul atacă dur: „Oricât de conștiincioși suntem program pe termen lung, ci doar cu o profesiune
față de meritele vechilor poeți Vlahuță și Coșbuc, de credință. Cu prudență, ei își propun să reali-
nu putem ascunde faptul că ei nu ne mai inspiră zeze o publicație „cu caracter mai mult informativ,
astăzi nici o încredere”. Ilarie Chendi răspunde care înregistrează faptul literar, indiferent de pro-
prompt acestor acuzații, ceea ce atrage o nouă veniența lui” și care va cuprinde „întreaga mișcare
ripostă (Întâmpinare „Sămănătorului”) și o nouă literară”. Un gând este totuși limpede exprimat:
pledoarie pro domo: P.a. este „cea mai modernă îndreptățirea la afirmare a cuvântului românesc în
revistă literară”, „lipsită cu totul de orice spirit de Basarabia, necesitatea de a fi curmată aici starea
sectarism sau de coterie”, promotoare a tinerelor de inferioritate a graiului românesc. Încă înainte
talente și a luptei lor „cu prejudiții înrădăcinate de apariția revistei, în „Viața Basarabiei” se afirma
și cu scriitori oficiali”. Câteva numere mai târziu că P.b. avea să se bazeze pe scriitori „cu domiciliul
este salutată retragerea lui George Coșbuc și a lui la Capșa” și că redactorul venise la Chișinău mânat
Al. Vlahuță de la conducerea „Sămănătorului”. Il.C. doar de ambiția de a-și asigura un titlu de glorie.
Era un atac de pe poziția unui regionalism îngust.
PAGINI BASARABENE, periodic apărut la Chi- Realitățile basarabene, literare, culturale, istorice
șinău în lunile mai și iunie 1931, ca supliment al își găsesc o abordare prioritară în P.b. Sunt evocați
revistei „Poetul”. Publică versuri și proză în limbile Leon Donici (în articole semnate de Demostene
română și rusă. Este redactat de Iorgu Tudor, Alla Botez, George Dorul Dumitrescu ș.a.), Constan-
Razu, Theodor Inculeț, V. Adiasevici, ca organ al tin Stere (însemnări de Tr. Georgescu, Al. M. Nicu
cenaclului condus de Iorgu Tudor. Gruparea este (fratele lui Sergiu Matei Nica)), în timp ce Vasile
alcătuită, în afara celor care figurează ca redactori, Ţepordei și George Dorul Dumitrescu se opresc
din Ion Buzdugan, Sergiu Cujbă, Ştefan Bulat, Eca- asupra lui Alexie Mateevici, I. Negrescu scrie
terina Cerchez, Vasile Luțcan, Gheorghe V. Madan, despre Olga Nacu. Proza este ilustrată de B. Jordan,
Nicolae Spătaru, Al. Terziman. Revista își propune Leon Donici, Titus Hotnog, Gib I. Mihăescu, D.
„să fie pusă în slujba literaturii și artei pentru a Iov (un fragment de roman), I. Laurențiu (Lau-
trezi spre activitate mai rodnică mânuitorii con- rențiu Fulga), Lucia Demetrius, Jul Giurgea, Isaiia
deiului” din Basarabia, scopul cenaclului pe care Răcăciuni, Anton Holban, Sandu Teleajen, Tr.
îl reprezenta fiind „apropierea și înfrățirea între Georgescu, Mihail Spiridonică, Al. O. Teodoreanu,
publiciști, slujitorii și prietenii artei și scrisului, Carol Ardeleanu. Interesante amintiri de „sub
sprijinirea revistelor etc.”. P.b. are o orientare regi- stăpânirea rusească” dă „un basarabean” a cărui
onalistă pronunțată, ca și alte publicații conduse identitate nu este divulgată. În aceeași compo-
sau redactate de Iorgu Tudor. În primul număr nență eclectică, inegală, sunt publicate versuri de
se include grupajul Amintiri despre Leon Donici, Matei Alexandrescu, Tina Arbore, Gh. Banu, Dem.
Pagini Dicționarul general al literaturii române 6
Bassarabeanu, Vlaicu Bârna, Radu Boureanu, Ion PAGINI CULTURALE, revistă apărută la Sighetu
Buzdugan, Ion Calboreanu, Virgil Carianopol, Vla- Marmației, lunar, din mai 1926 până în iulie 1929,
dimir Cavarnali, Al. Călinescu, Vladimir Corbasca, sub redacția lui Vasile Terente. Articolul-program,
N. Costenco, Sergiu Cujbă, George Dorul Dumi- semnat de redactor, anunță doar noua prezență
trescu, D. Florea-Rariște, G. Gregorian, Radu Gyr, în peisajul publicistic, în timp ce în Renașterea
D. Iov, Magda Isanos, Bogdan Istru, Vasile Luțcan, unei categorii etico-sociale: idealismul (2–3/1926)
Ion Aurel Manolescu, Ion Minulescu, Teodor Marin Dragnea circumscrie mult mai precis ide-
Nencev, Sergiu Matei Nica, Ion Ojog, Ion Pillat, Ion alurile revistei: „Din punct de vedere literar vom
Pogan, C. Salcia, Octav Sargețiu, Teodor Scarlat, merge pe cărările luminoase ale înaintașilor. Căci
Iacob Slavov, Al. T. Stamatiad, Cezar T. Stoika, C.I. noi luăm de model în avântul nostru cărturăresc
Şiclovanu, Viorel [Octav] Şuluțiu, Nuși Tulliu, Iulian pe Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Cerna, Duiliu
Vesper, Al. Voitin, E. Ar. Zaharia. Revista acordă o Zamfirescu etc. Suntem tradiționaliști ca doc-
pagină debutanților: George Meniuc, Eugen Secri- trină estetică, fiindcă considerăm tradiționalis-
eru, Narcisa Negrescu, Leon Şeptițchi. Două gru- mul ca pe o categorie literară salvatoare”. Rubrici:
paje rețin atenția: Scriitori români pentru durerea „Încrustări”, „Memento”(știri culturale), „Reviste
Basarabiei (în numărul 2), alcătuit din articole bucureștene”, „Revistele clujene”, „Aprecieri”. P.c.
semnate de Tudor Arghezi, Emanoil Bucuța, Mihail cultivă o poezie minoră, de un patetism desuet,
Sadoveanu, I. A. Bassarabescu, Mircea Eliade, V. lipsită de vibrație autentică. Se publică proză de
Voiculescu, Ion Pillat și Al. Donescu, include ape- Gh. Brăescu, I. Agârbiceanu, Aurel Decei. Cronica
luri patetice de ajutorare urgentă a fraților de peste literară este semnată de V. I. Bergheanu. În arti-
colul Pe cărări drepte Marin Dragnea aduce elogii
Prut, aprig loviți de secetă; Toamne și podgorii
poporanismului și sămănătorismului, dezavuând
românești (în numărul 9), precedat de o tabletă
energic modernismul („nu putem accepta exagera-
a lui Tudor Arghezi, Lumina de toamnă, și conți-
țiile noului curent”). Apar traduceri din Jókai Mór,
nând un florilegiu din poezia lui M. Eminescu, N.
Ady Endre, Edgar Allan Poe. Mai colaborează V.
Iorga, Al. Macedonski, Cincinat Pavelescu, Adrian
Ilea, Ion Chelcea, Angelo Stătescu, N. Batzaria. N.S.
Maniu, D. Anghel, Ion Buzdugan, Tudor Arghezi,
Ion Pillat, Lucian Blaga, Elena Farago, St. O. Iosif,
PAGINI DUNĂRENE, publicație apărută la Galați,
G. Topîrceanu, Al. O. Teodoreanu, Volbură Poia-
anual, în 1955, 1956 și 1960. Este o culegere din
nă‑Năsturaș, Nichifor Crainic, Virgil Gheorghiu, lucrările cenaclului literar „13 iunie 1916”. Redac-
N. Crevedia, L. T. Boga, D. Iacobescu, D. Iov, Radu tori: Manole Brazdeș, Stan Păun. Puternic marcată
Gyr, I. Minulescu, G. Bacovia, Marcel Romanescu, de dogmele epocii, P.d. își trasează coordonatele
B. Frunte, George Dumitrescu, Bogdan Istru, Al. ideologice între „devotamentul față de patrie” și
A. Philippide, Demostene Botez, Nirvana Runcu „neîmpăcata ură față de toți acei ce vor să frâneze
(Veronica Russo), Radu Boureanu, Zaharia Stancu, drumul nostru spre pace și belșug” (Cuvânt îna-
Codin Negulescu. Revista nu și-a putut asigura inte). Rubrici: „Traduceri”, „Scenarii”, „Primii pași”,
colaborarea unui critic literar de autoritate. O sin- „Folclor” „Evocări”, „Medalioane”, „Documente,
gură dată figurează aici semnătura lui Perpessicius. amintiri”, „Oameni și cărți”, „Opinii”, „Note”.
Ocazional semnează cronici literare George Iancu Publică poezie Mihu Dragomir, Camil Baltazar,
Ghidu și N. Crevedia. Credincioasă promisiunii de Stan Păun, Ion Eremia, Lucia Şerbu, iar proză sem-
a informa, P.b. a cultivat o serie de rubrici: „Cro- nează Traian Coșovei, Mircea Ionescu, Dimitrie
nica măruntă”, „Cărți”, „Cronica lunară”, „Cărți noi”, Pascu, Nicolae Maftei ș.a. Contribuții de istorie și
„Note”, „Reviste basarabene”. Mihail Sadoveanu istorie literară dau Paul Păltănea, D. Şoitu ș.a. N.S.
nota în „Însemnări ieșene”: „Revista are o bună și
curată înfățișare, suntem bucuroși s-o recoman- PAGINI LIBERE, publicație apărută la Galați, săp-
dăm cititorilor”, iar Mircea Eliade, în „Vremea”, tămânal, între 1 iulie și 1 noiembrie 1908, apoi la
scria între altele: „A apărut al doilea număr din Ploiești în octombrie 1921, cu subtitlul „Revistă
această miraculoasă revistă de cultură. Miracu- literară și științifică săptămânală”, și la București,
loasă, prin numărul mare de colaboratori și prin lunar, din octombrie 1925 până în mai 1926. A. Gălă-
excelentele condiții grafice în care se tipărește”. I.D. țeanu este redactor în 1921 și în 1925–1926. Barbu
7 Dicționarul general al literaturii române Pagini

Nemțeanu precizează din primul număr direcția

modernistă a publicației și, atacând „Revista celor-
lalți”, afirmă: „Nu vom zice deci: «Aprindeți torțele
să luminăm prezentul literar». Nu vom zice că «am
pornit cu târnăcoapele ca să zdrobim arta veche,
pentru a închipui una nouă!» Vom spune: «Aprin-
deți torțele și dați foc revistei care își propune o
astfel de cruciadă»”. În consecință, se afirmă că
P.l. „se prezintă cu o atitudine cu totul modernă”,
căci „orice fel de artă va găsi ospitalitate în paginile
libere ale revistei noastre. Singura condiție este ca
lucrările să aibă un substrat de realitate sufletească
și arta să fie artă” (Deslușiri, 2/1908). Publică poezie
Enric Furtună, Barbu Nemțeanu ș.a., proză sem-
nează Leon Feraru. Se includ în sumar însemnări și
eseuri: V. Lateș (Omul de știință și filosoful, Intuiție.
Cuceririle psihiatriei), N. D. Cocea (Spre arta vii-
toare, Trecutul, Prezentul, Viitorul). Se publică sau
se reproduc traduceri din Goethe (Elegii romane),
Schiller (Scufundătorul, Pompei și Herculanum),
Oscar Wilde (Theoretikos), A. P. Cehov (Ssst!...).
Seria editată la Galați are un supliment, apărut
săptămânal din 20 iulie 1908 până în 19 octom-
brie 1908, tipărit inițial ca anexă gratuită, apoi ca
foaie independentă, sub titlul „Lira”; directorul,
Sal. Schein, e menționat abia în numărul 22–23. Cu
o structură de magazin, destinat îndeosebi diver-
tismentului, suplimentul conține încercări literare
ale unor diletanți. În ultima serie a P.l. problemele P.l. o publicație deschisă, adică ferită de exclusi-
economice și mai ales sociale predomină. În numă- vism, și anunță că are garanția colaborării celor
rul 4–5/1925 lui Panait Istrati i se publică însem- mai cunoscuți scriitori. Şi totuși, o idee directoare
nările intitulate Ştefan al nostru, consacrate lui rezultă din bogatul și variatul material beletristic
Ştefan Gheorghiu, lider al mișcării socialiste. P.Ct. și critic. Sunt prezenți scriitori care, în anii prece-
denți, puteau fi întâlniți în paginile unor reviste ca
PAGINI LITERARE, revistă apărută la București, „Vatra”, „Vieața” sau „Povestea vorbei”, iar literatura
săptămânal, între 21 ianuarie 1899 și 30 aprilie publicată mărturisește același interes pentru viața
1900. Poetul Artur Stavri s-a ocupat de întreaga omului simplu, pentru obiceiurile, tradițiile și pre-
muncă redacțională până la numărul 25, din 10 ocupările lui. La P.l. încercările de modernizare, de
decembrie 1899, când i se alătură Ion Gorun. Au înnoire a expresiei artistice, excepție făcând atrac-
apărut cincizeci și patru de numere, exceptând ția către parnasianism a lui Artur Stavri, nu au găsit
perioada 24 iunie – 3 octombrie 1899, când apa- înțelegere; bunăoară, s-a respins colaborarea lui
riția a fost suspendată, probabil din cauza unor Ion Minulescu (i se răspunde la „Poșta redacției”:
dificultăți materiale. P.l. nu a fost o revistă „de „Nirvan, Slabe; Nirvan, În van; I.M. Nirvan, Tot nu;
program”, ci o publicație prin care se încerca o I.M. Nirvan, Versuri, Dar nu poezie”), și chiar aceea
concentrare a scriitorilor, indiferent de opțiuni a lui Panait Cerna. Când se împlineau zece ani de
politice sau de crezuri artistice. Articolul editorial la moartea lui Ion Creangă revista retipărește Popa
din primul număr semnalează tendința unei părți Duhu. Nu cu mult înainte apăruse și o traducere a
a criticii literare de a exagera cauzele și efectele lui M. Eminescu din Mark Twain, intitulată Obsesi-
unei așa-zise „crize” a literaturii române. Același une. I.L. Caragiale, care s-a numărat, ca și Al. Vla-
editorial subliniază intenția redacției de a face din huță, printre colaboratori, trimite câteva dintre
Pagini Dicționarul general al literaturii române 8
cronicile sale teatrale (Eleonora Duse – Mounet schițe, nuvele, versuri originale și traduceri (De
Sully ș.a.). În coloanele periodicului e adeseori prin streini, La pândă, Necredinciosul, Cântece de
întâlnit cu versuri originale sau cu traduceri G. primăvară și multe altele), pe care le semnează
Coșbuc (Murind, Apoi vezi, Pastel), alături de care Cobuz și M.S. Cobuz. R.Z.
mai sunt prezenți St. O. Iosif, D. Anghel, O. Carp,
D. Nanu, Artur Stavri, Raul Stavri, Ana Ciupagea, PAGINI LITERARE, revistă apărută la Arad, bilu-
H.G. Lecca, D. Teleor, I. Gorun, Radu D. Rosetti, nar, între 1 martie și 28 iunie 1916, sub conducerea
Cincinat Pavelescu, Andrei Naum, Petre Liciu. Din unui comitet, avându-l ca redactor pe Victor Stan-
versurile postume ale lui N. Beldiceanu au apărut ciu. Este o publicație literară de orientare tradițio-
Neguri și Doina ochilor albaștri. D. Anghel traduce nală, editată în excelente condiții grafice, cu interes
din Lenau, Uhland, Lermontov, Rückert, Heine, pentru domeniul cultural, artistic, filosofic și știin-
Gautier și Verhaeren, St. O. Iosif din Lenau, Heine țific, ceea ce îi conferă o înfățișare de jurnal enci-
și Longfellow, iar C. Xeni tălmăcește din Bürger, clopedic, fiind și singura revistă literară transilvă-
din Heine și câteva anacreontice. În P.l. se tipăresc neană din anii Primului Război Mondial. Condițiile
pentru prima dată versuri din ciclul În grădină al neprielnice muncii intelectuale în timpul războiu-
lui D. Anghel și traduceri din poezia populară spa- lui duc la destrămarea grupării din jurul publicației
niolă, italiană, maghiară etc. ale aceluiași, Cântec și și, odată cu aceasta, la încetarea apariției ei. P.l. a
Romanță de St. O. Iosif, anecdotele lui Petre Liciu. fost întemeiată la inițiativa lui Ioan Lupaș, cu spri-
Proza ilustrează mai bine decât versurile orienta- jinul lui Vasile Goldiș, care îi fixează și orientarea
rea tradiționalistă și populară a revistei. V.A. Ure- prin scrisoarea-program publicată în ziarul „Româ-
chia dă schițe memorialistice, Ion Gorun, Euge- nul” din 23 decembrie 1915. În articolul-program
niu P. Botez (Jean Bart), Şt. Basarabeanu (Victor al P.l., intitulat Chemare și semnat de Al. Ciura, se
Crăsescu), Constanța Hodoș, Artur Gorovei, Ioan arată că războiul, cu atâtea victime printre intelec-
Adam și Virgil Cioflec scriu schițe și nuvele cu o tuali, a smuls din mâinile românilor transilvăneni
tematică predominant socială și rurală. Septimiu drapelul pe care scria „literatura și cultura popo-
Sever Secula, Emil D. Fagure, V. Scânteie, Laura rului român”. Al. Ciura pledează pentru strânge-
Vampa, V. Leonescu și D. Anghel (nuvela Din rea rândurilor scriitorilor și accentuează intenția
partea răposatului) încearcă să descrie frământă- reflectării suferințelor românilor transilvăneni,
rile intelectualului izolat într-un mediu burghez atât ale celor trimiși pe front, cât și ale celor rămași
ostil sau indiferent. Un umor ușor, chiar superfi- acasă. Capitolul care ilustrează cel mai bine ideile
cial, caracterizează schițele lui George Ranetti sau din program este proza, cu deosebire schița, poves-
pe acelea ale lui Alceu Urechia, ca și numeroasele tirea și nuvela. Contribuția cea mai importantă o
transpuneri din literatura umoristică franceză. aduce Ion Agârbiceanu, al cărui nume este întâlnit
De un bun nivel literar sunt articolele, variate ca aproape în fiecare număr (Acasă, Griji multe, Două
tematică (artă, politică, viață socială), aparținând scrisori, Vinerea Patimilor ș.a.). Lui i se adaugă Al.
Sofiei Nădejde, lui I. Găvănescul, Al. Vlahuță, I. Ciura (Scrisoarea din urmă), Mihail Gașpar (Pastel,
Teodorescu, George Ranetti. Tot aici și-a publicat Singur), Emil Isac (La cârciuma lui Moș Pătru), dar
H. Sanielevici studiile referitoare la curentele lite- și câțiva condeieri rămași necunoscuți (I. Furtună,
rare ale sfârșitului de secol (naturalism, simbolism Marioara Văleanu, Tomiță Ciprian, Toma Cocișiu).
etc.), precum și altele în care discută relațiile dintre Se publică două lucrări cu caracter memorialistic:
morală și literatură, dintre frumos și util. Ion Gorun Horia Petra-Petrescu, „Domnul Moldovănuț”, evo-
este și autorul unor bune cronici dramatice, în care care a lui Ioan Micu Moldovanu, și O rectificare și o
comentează spectacolele Teatrului Național din propunere, închinată lui Jan Urban Jarník și împre-
București (Piesele originale, Teatrul nostru. Artistele jurărilor în care acesta a dat curs cunoașterii cultu-
ș.a.). El se ocupă și de literatura populară, sublini- rii române. Colaborează cu poezie socială, în spi-
indu-i rolul în formarea literaturii culte și influența ritul ideilor din program, Andrei Bârseanu, Teodor
asupra unor scriitori ca Alecsandri, Eminescu și Murășanu, Ioan N. Broșu. Semnează versuri de
Coșbuc. La P.l. Mihail Sadoveanu a fost întâmpinat iubire, mai mult convenționale, Aron Cotruș,
cu căldură. Începând cu numărul din 4 februa- Teodor Murășanu, Ovidiu Hulea, I.U. Soricu, Maria
rie 1899, el devine un colaborator consecvent, cu S. Pallade. Orientarea spre actualitatea imediată
9 Dicționarul general al literaturii române Pagini

explică faptul că nu sunt republicate scrieri mai lui B. Constant la un roman al lui Gib I. Mihăescu,
vechi, exceptând Pipelea Gâscariul de Ioan Barac, Brațul Andromedei). În articolul O floare disgrați-
text socotit inedit. Din același motiv P.l. nu acordă ată (1/1930) Aureliu I. Lupescu motivează scăderea
o atenție deosebită nici traducerilor. Totuși, Teodor gustului cititorului pentru poezia contemporană
Murășanu oferă o versiune a poeziei Clopotul prin „intelectualizarea” excesivă în defavoarea
scufundat de Uhland, Ovidiu Hulea traduce din „tonalității afective” și prin „mocirla materialismu-
Menhert Kiss, iar Al. Ciura dă fragmente din piesa lui feroce”, instaurată și ca o consecință a războiului.
Pactul de sânge de János Galambos. În secțiunea a În sumar intră pagini de proză și poezie semnate de
doua a publicației, cu titlul general „Cronica”, sunt Grigore Patriciu, Gh. Ion, Al. Bistrițeanu ș.a. A.-M.B.
inserate materiale din domenii variate: studii, bio-
grafii, știință popularizată, dări de seamă, recenzii, PAGINI LITERARE, revistă apărută la Turda, inițial
bibliografii, însemnări. „Cronica literară”, susținută bilunar, apoi lunar, între 15 mai 1934 și decembrie
îndeosebi de Al. Ciura și de Ion Clopoțel, se ocupă 1943. Este o publicație cu caracter eclectic, descin-
de cărți cu ecou în presa vremii și de ediții din scri- zând din nucleul revistei „Abecedar”, editată în
itori români. Ioan Georgescu, în Ce fel de literatură 1933–1934 la Brad și Turda. Redactor: Teodor Mură-
dorim noi!, revine asupra dezideratului conform șanu. De la 15 ianuarie 1936 este condusă de un
căruia la baza literaturii culte trebuie să stea creația comitet de redacție alcătuit din V. Beneș, Teodor
populară; importante pentru intențiile redactorilor Murășanu, Romulus Demetrescu, Grigore Popa,
sunt, de aceea, culegerile de literatură populară Yvonne Rossignon, Mihai Beniuc. Așa cum reiese
sau versurile compuse pe tipare populare. Paginile din articolele inaugurale semnate de Teodor Mură-
culturale cuprind comentarii privind mișcarea de șanu și Grigore Popa, P.l. se dorește o expresie a
idei, situația școlilor românești din Transilvania și tinerei generații ardelene, tinzând să se identifice
Banat, precum și studii de istorie, filologie și filo- cu aspirațiile culturale ale întregii tinerimi române
sofie. Ioan Georgescu publică eseul Idei despre cul- și să se deosebească de alte publicații prin prospeți-
tură, iar I. Mateiu semnează o seamă de articole mea și vigoarea idealurilor sale, ce au putut căpăta
referitoare la învățământ. La rubrica „Istorie” figu- relief doar pe fundalul României întregite. Ambiția
rează câteva studii de Ioan Lupaș, precum mono- redactorilor este să depășească provincialismul,
grafia Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mure- orizontul restrâns al unor reviste transilvănene,
șanu. N. Drăganu trimite, pentru rubrica „Filolo- să-și racordeze interesul și să-și impună receptarea
gie”, studii de literatură veche și note etimologice. dincolo de lanțul Carpaților. În articolul-program
De remarcat că Lucian Blaga susține rubrica „Filo- În loc de „Cuvânt înainte” Teodor Murășanu scrie că
sofie”, în care publică patru eseuri, unele interpre- primăvara culturii românești va fi adusă de „noua
tări privind miturile și mai multe cugetări și afo- promoție de intelectuali și visători din toate provin-
risme. Al. S. Iorga se ocupă de artele plastice (Arta ciile tinerei noastre țări” și anunță „partea sa de ate-
și războiul), însoțindu-și textele cu picturi proprii lier la poemul culturii și spiritualității românești”.
sau cu reproduceri din artiști celebri. Cronica ști- Dezavuează „clișeele vechi, primite de-a gata”, con-
ințifică este asigurată de Victor Stanciu, Alexandru trapunându-le elanul creației neobediente față de
Borza, Gavril Todică, Savin Evuțian ș.a. Revista tipare obosite, totuși fără să ignore tradiția. Cu tot
are și o serie de rubrici – „Însemnări”, „Bibliogra- impulsul înnoirii, revista dorește să păstreze un
fie”, „Răspunsuri”, „Poșta redacției” – destinate echilibru între tradiție și aspirațiile firești ale tinere-
informării cititorilor și susținerii debutanților. D.V. ții creatoare, deoarece „prea multe lucruri nobile și
utile au fost declarate «pur și simplu» desuete; prea
PAGINI LITERARE, publicație lunară apărută la multe înnoiri nejustificate au fost decretate exi-
Turnu Severin în 14 iulie și în august 1930, cu sub- gențe; prea multe simple nimicuri au fost găsite
titlul „Revistă artistică – literară – socială”, redactor importante...!”. Preocupat de aceeași problemă a
fiind B. Constant. Partea de critică literară are în generației – subiect ce face carieră în perioada
atenție atât literatura română clasică (Ion Gher- interbelică –, Grigore Popa, în articolul Peisaj arde-
ghinescu, Două prăznuiri: 40 de ani de la moartea lean, publicat tot în cel dintâi număr, depistează în
lui V. Alecsandri, Cinci ani de la moartea lui Ioan istoria culturală recentă trei generații care ar ilustra
Slavici), cât și literatura contemporană (cronica „multiplicitatea de fețe ale Ardealului cultural de
Pagini Dicționarul general al literaturii române 10
azi”. Prima generație, cea antebelică, iluminată de
angajarea în înfăptuirea idealului național, rămă-
sese – în viziunea autorului – la mentalitatea de
dinainte de război, cantonată într-un militantism
steril. Cea de-a doua, care „și-a făcut studiile ime-
diat după război” și s-a format „în beatitudinea
marei biruinți, în plenitudinea burselor și a posturi-
lor vacante”, este definită, fără menajamente, ca
fiind „generația drumului invers” sau generația
„junelui suficient”. Cea din urmă, care își începea
studiile universitare în preajma anului 1927, este
considerată – nu fără subiectivism – „cea mai înzes-
trată și mai bine pregătită, crescută într-o atmo-
sferă mai elevată, prilejuită de schimbarea epocală
de perspectivă”; nu mai este o generație ardeleană,
ci, perfect adaptată, a devenit românească, identifi-
cându-se „cu întreaga tinerime română de azi”.
Autorul remarcă și faptul că această ultimă genera-
ție, deși cu „fața întoarsă spre Europa, spre Occi-
dent”, știe să valorifice în aceeași măsură și filonul
autohton: „nici o generație de la cea junimistă n-a
ajuns la o îmbinare mai fericită a celor două ele-
mente, decât tânăra generație românească”.
Rubrica permanentă „Cronici” cuprinde secțiunile
„Cărți”, „Reviste”, „Însemnări”, „A.B.C.”, reunind
recenzii și comentarii despre unele evenimente
culturale. Rubricile „Am primit la redacție” și „Bibli-
ografie” inserează bogate liste cu ultimele apariții
editoriale. Poezia publicată în revistă oferă imagi- programul revistei în privința deschiderii spre ino-
nea caleidoscopică a unor programe estetice care vație, menținându-se într-o specificitate ardele-
merg de la lirica tradiționalistă, de sorginte gân- nească ce reia întru totul teme predilecte înainte de
diristă, reprezentată de V. Voiculescu (Colind uitat), Unire. Subiectul favorit rămâne, în mare măsură,
Vintilă Horia (Vals trist), Mircea Streinul (Moartea satul transilvan cu valorile sale etice. Din această
copacului), Radu Gyr (La o margine de tinerețe) și proză, situată mult sub valoarea poeziei publicate
Ion Pillat (cu versuri preluate din volumul în curs în revistă, se disting paginile scrise de Pavel Dan,
de apariție Ţărm pierdut), până la lirica marcată de consistentele scrieri ale lui Ion Agârbiceanu (În
influențele expresionismului german, ilustrată de cabinetul medical, Cu mocănița), Victor Papilian
poemele foarte tânărului Ştefan Baciu. Tot aici se (Tragic, Ajutor), Mircea Streinul (La margine, frag-
manifestă și doi viitori exponenți ai Cercului Literar ment din romanul Lupta împotriva visului). Proză
de la Sibiu: Radu Stanca (Fantezie) și Ştefan Aug. mai dau Ionel Neamtzu, Olga Caba, Gabriel Pamfil,
Doinaș (Stea tristă de aur, Intermezzo). Mai publică N. Ladmiss-Andreescu, Ion Codrin, Octavian
versuri Emil Giurgiuca, Vlaicu Bârna, Virgil Cari- Ruleanu, Paul Constant. Teatrul este mai puțin
anopol, Mihai Beniuc, autori ce pendulează încă reprezentat: Zaharia Bârsan, Ion Sân-Giorgiu, Nico-
între expresia tradițională și o atitudine marcată de lae Mârza. În schimb, studiile și eseurile, prezente
un pregnant prozaism „militant”. Versuri mai sem- din abundență în P.l., vădesc pluralitatea punctelor
nează Emil Isac, Olga Caba, Al. Husar, George Popa, de vedere în evaluarea fenomenului cultural româ-
C.S. Anderco, Traian Chelariu, D. Gherghinescu-Va- nesc, cuprinzând o arie de investigare amplă, de la
nia, E. Ar. Zaharia, Yvonne Rossignon, G. Barbul, perspectiva tradiționalist-transilvană la cea marxi-
Radu Brateș, Grigore Popa, Teodor Murășanu, Livia zantă. Unul dintre cei mai activi condeieri este Gri-
Rebreanu-Hulea ș.a. Proza nu reușește să respecte gore Popa, care continuă să‑și dezvolte ideile din
11 Dicționarul general al literaturii române Pagini

primul număr în articole ca Fenomenul românesc Demetrescu reușește să nu fie nici obedient, nici
din Ardeal. El percepe Transilvania ca pe o zonă de convențional în judecățile sale. El remarcă două
interculturalitate ce îi conferă specificitate în con- primejdii care ar pândi romanul: subiectele erotice
textul întregii țări, combătând totodată transilva- și problematica socială ce tinde să îl asfixieze, trans-
nismul profesat de înaintași, deoarece îl consideră formându-l într-un schelet ideologizat, lipsit de
o limitare a orizontului cultural. Totuși, nu ignoră viață. Bine primite sunt romanele Apostol de Cezar
importanța plaiului ca simbol spațial. Foarte agre- Petrescu, Pentru un petec de negreață de N.D. Cocea.
siv, eseistul reclamă nevoia de împrospătare și înti- O lucrare a lui Ion Breazu, Viața literară românească
nerire a publicațiilor transilvănene de felul „Gându- în Ardealul de după Unire, este aspru criticată
lui românesc”, criticându-l în termeni foarte duri pe pentru că, fără a se apropia de adâncimile peisaju-
redactorul-șef al acesteia: „Scutură-ți revista de lui spiritual avut în atenție, face prea mult caz de
zgură, domnule Chinezu, adu în ea alt aer, mai ardelenitate. Traduceri realizează Pimen Constanti-
multă supleță de spirit, fă-o să pară rai proaspăt nescu, Teodor Murășanu (care folosește și pseudo-
înflorit, ca să mă pot încălzi la văpaia gândului nimul Silviu Bardeș), Emil Gulian, Radu D. Moldo-
dumitale!”. La antipod, în P.l. poate fi întâlnit un vanu. N.S.
Mihai Beniuc încă ezitant, dar deja angajat pe calea
militantismului marxist. Discursul său se remarcă PAGINI LITERARE, revistă apărută la Puești-Tu-
printr-un ton excesiv, mesianic, ambiționând să tova în septembrie 1934, sub conducerea lui
lanseze „viziunea fascinantă a Timpului ce vine”. În Lazăr Beneș. Adresându-se îndeosebi cititorilor
articolul Exigențele timpului (1/1936) el vorbește din satele Moldovei, publicația își propune să
despre o Europă senilă, „cu oasele în putrefacție” și stimuleze interesul pentru lectură, considerând
stabilește – în virtutea unei judecăți simplificatoare că „literatura curată presară în adâncul conști-
– două caractere pregnante ale culturii occidentale: inței noastre un echilibru moral”, cum afirmă
o „profundă lipsă de idealism” ce generează, în Dimitrie Danciu în articolul Şcoala și literatura
roman, o epică „fără subiect, fără anecdotă și fără (1/1934). În același sens scriu M. Balaban (Arta
eroi” (Marcel Proust, James Joyce, Thomas Mann), de a citi) și M. Nicolescu (Cartea). Deși este
unde amănuntele penibile ale vieții de toate zilele recomandată mai ales literatura clasicilor, sunt
invadează spațiul creației, iar pe de altă parte, „lipsa incluse în sumar și versuri de Sașa Pană: Moarte
de participare a maselor la bunurile culturale”. Se naturală din volumul Călătorie cu funicularul,
poate observa, astfel, toleranța ideologică și eclec- în curs de apariție la editura revistei „unu”. Proza
tismul acestui periodic în paginile căruia își găsesc este reprezentată de un fragment din romanul
loc atât gândirea rarefiată a unor veleitari, cât și Toria de Ticu Răducanu și de schița Păcatul...
ideile mișcate de fior metafizic ale lui Lucian Blaga de L. Valereanu. Informații despre viața lite-
(Despre personanță, fragment din primul volum al rară a momentului se dau în notele lui Cosma
Trilogiei culturii, aflat sub tipar). Publică aici și Damian (Activitatea artistică-literară la +50º
tânărul Emil Cioran, animat încă de un naționalism Celsius. Aspectul estival al Iașului), în însemnă-
pătimaș (Lupta cu timpul, Schimbarea la față). rile lui Ioasaf Baltazar (Dobrogea literară) și ale
Eseuri mai dau Bucur Ţincu, Stelian Constan- lui E.Ar. Zaharia (Arboroasa literară). A.-M.B.
tin-Stelian, V. Beneș, I. I. Russu, Olga Caba, Octav
Şuluțiu. Un articol cu valoare de diagnostic, Ten- PAGINI LITERARE, revistă apărută la Tel Aviv din
dințe actuale în literatura noastră (6–8/1936), decembrie 1959. Subintitulată „Publicație lunară
semnat de Romulus Demetrescu, oferă un tablou editată de Asociația Culturală «Eliezer Steinbarg»”,
destul de exact al momentului cultural. Bazându-se P.l. este editată în limbile română, idiș și ivrit.
pe o anchetă inițiată în rândul scriitorilor de Edi- Redactor responsabil este M. Scherman, adminis-
tura Ciornei, autorul comentează răspunsurile tratori – Paul Schwartz, P. Haimovici și L. Falick.
celor intervievați (Cezar Petrescu, Mircea Eliade, Pornind de la ideea că operele de artă, literatură,
Ion Călugăru ș.a.) și, înarmat cu asemenea argu- știință produse de evreii din România constituie
mente de autoritate, combate „conformismul și o parte a patrimoniului statului Israel, colec-
nostru literar” ce se sprijină pe imitație și modă. tivul de conducere al revistei își propune „să le
Principal recenzent al revistei, Romulus prezinte și să le popularizeze”, ocupându-se în
Pagini Dicționarul general al literaturii române 12
paralel de aspectele vieții literare și artistice din reproduc crochiuri ale artiștilor bucureșteni Ştefan
noul stat, „fără a neglija bogatul tezaur al clasici- Constantinescu și Cristian Zamfirescu. D.B.
lor evrei de pretutindeni”. P.l. publică îndeosebi
fabulele lui Eliezer Steinbarg (câte una în fiecare PAGINI LITERARE, publicație apărută la Câm-
număr) și articole despre el, pagini din scrierile pina, lunar, din martie 2001 până în decembrie
unor personalități ale vieții evreiești (Iacob Groper, 2002, ca supliment al cotidianului „Oglinda Câm-
Isac Horovitz, Iacob Fichman), profiluri dedicate pinei”. Redactor‑șef este Ion Şovăilă, care asigură
unor figuri marcante de origine evreiască (Moses și prezentarea grafică, iar în componența redacției
Gaster, Horia Carp), știri culturale ș.a. O deosebită se află Cristian Tudor, Andrei Nedelcu, Alexan-
atenție i se acordă lui Enric Furtună, care colabo- drina Minculescu și Ion Prahovițeanu. Din august
rează intens cu poezii în română sau cu traduceri 2001, cu Florin Frățilă editor și cu aceeași echipă
din idiș în română. În 1961, la împlinirea a opt- redacțională, P.l. este girată de Mirror Interpress
zeci de ani, lui Enric Furtună îi dedică un amplu SRL Câmpina, cu sprijinul Primăriei, Consiliului
și elogios portret Dan Mayersohn. Deși de un Municipal Câmpina și al Asociației Mutuale AMUS
patriotism ușor exaltat în limbaj, P.l. e, în genere, France–Roumanie. Din mai–iunie 2002 ca secretar
corectă în privința istoriei și a culturii române. Cu de redacție figurează Serghie Bucur și ca redactori
o excepție: afirmația că în timpul războiului, din Cristian Tudor și Alexandrina Minculescu. Struc-
cei 850000 de evrei câți trăiau în România, „au dis- turat pe rubrici – „Restituiri”, „Interviu”, „Eseu”,
părut 425 000 (jumătate din ei)”. Alți colaboratori: „Cronica literară”, „Lecturi”, „Memorialistică”, „Dia-
Efraim Aizicovici, Israel Weinberg, S.I. Agnon, Lipa grame”, „Accent”, „Jurnal”, „Bibliografie”, „Calendar
Catz, Idov Cohen, Zeev Ben-Chaim, Henry Doru, prahovean”, „Revista revistelor” –, periodicul are
H. Leyvik, B.H. Cohen, Moshe L. Klein, Ben Mor-
colaboratori îndeosebi dintre scriitorii și publiciș-
dehai, Ițic Mangher, W. Magazinik, Sergiu Moran,
tii care trăiesc în spațiul prahovean: Constantin
Hava Novak, Ella Carp, Itzhak Korn, Yehouda
Trandafir, Christian Crăciun, Simion Bărbulescu,
Ariel, Iacob Fish, Dan Zaharia, David Pinski. I.O.
Marta Bărbulescu, Mihai Apostol, Ioan Vintilă-Fin-
tiș, Gherasim Rusu Togan, Victor Sterom, Octavian
PAGINI LITERARE, revistă apărută la Făgăraș din
Onea, Nicolae-Cristian Oprescu, Bogdan Stoicescu,
ianuarie pînă în aprilie 1990. Colectivul redacțio-
Mihaela Cojocaru, Florin Dochia. Sunt prezenți,
nal este alcătuit din Doru Burlacu, Caius Dobrescu,
de asemenea, cei originari din zonă sau având
Petru M. Haș, Cornel Teulea. Fără a avea un program
explicit, publicația își propune să dinamizeze ener- afinități cu aceasta: Adrian Voica, Al. Săndulescu,
giile artistice locale. Semnează versuri Mircea Ivă- Ion Roșioru, Al. Cristian Miloș, Mircea Coloșenco,
nescu (Poem intitulat Ana), Petru M. Haș, Florentin Stancu Ilin ș.a., care semnează proză, poezie,
Pițu (sub pseudonimul Andrei Vremir) și Alexandru eseuri, comentarii critice, studii de istorie lite-
Mușina. Alături de prozele scurte ale lui Petru M. rară, memorialistică, traduceri și cronici diverse.
Haș și Gavril Pinte, revista găzduiește, în foileton, Revista reia, programatic, articole din publicistica
un roman inedit al lui Paul Goma, În cerc. Secțiunea lui I.L. Caragiale, Al. Vlahuță, Şerban Cioculescu,
rezervată teatrului este ilustrată de o piesă a dra- Geo Bogza, Nichita Stănescu, Petru Creția, Gheor-
maturgului făgărășean Cornel Teulea. Editorialele ghe Tomozei. Rețin atenția documentele de istorie
aparțin lui Caius Dobrescu, iar Doru Burlacu ține literară – corespondență inedită I.A. Basarabescu,
cronica literară. Tot acesta oferă un eseu despre Al. Tudor-Miu, pagini autobiografice și versuri
„neașezarea” țării în opera lui Grigore Ureche, în inedite de Marin Sorescu, o însemnare necunos-
vreme ce A.I. Brumaru scrie un eseu intitulat Mihai cută a lui N. Iorga. Utile pentru editori și pentru
Eminescu. Loc românesc și locuire românească. istoricii literari sunt bibliografia consacrată lui
Traducerile aparțin lui Florentin Pițu (din Samuel Al. Tudor-Miu (alcătuită de Cristian Tudor), fișele
Beckett, Aleksandr Soljenițîn), Petru M. Haș (poeți biobibliografice Stelian Constantin-Stelian (redac-
francezi contemporani) și Mircea Ivănescu (din tate de Ion Şovăilă), precum și studiile dedicate lui
John Berryman). Revista mizează și pe o inspi- Tudor-Miu și lui Geo Bogza tot de Ion Şovăilă, un
rată cultivare a citatelor reprezentative. Ilustrațiile pasionat scotocitor al arhivelor câmpinene. C.H.
13 Dicționarul general al literaturii române Paisie

PAGINI MOLDOVENE, revistă apărută la Iași, înscrie în 1735 în ciclul clasic al seminarului din
bilunar, între 5 aprilie 1932 și 20 martie 1933, cu cadrul Academiei Teologice din Kiev, înființată de
subtitlul „Literatură – critică – informație”. Nu Petru Movilă. Tânărul învățăcel își consolidează
se precizează componența redacției. În artico- formația cărturărească prin lecturi teologice și edi-
lul-program, după ce se deplânge starea culturii, ficare morală, ca un adevărat „teodidact”, după
reproșându-i-se statului că „a tăiat mișcării lite- mărturisirea sa, mai întâi în lăcașul de la Pecer-
rare orice sprijin”, se exprimă năzuința de a duce skaia Lavra și la mănăstirea Bratski, apoi, din 1742,
mai departe firul unei tradiții culturale pentru în diferite centre isihaste din Ţara Românească.
care și „în vremuri mai aprige înaintașii au făcut Între 1746 și 1763 se află la Muntele Athos, unde
mari și grele sacrificii individuale”. Deși refuză, devine ieromonah și reușește să coaguleze o obște
în principiu, „orice idee de regionalism”, revista solidă de călugări ucraineni, ruși și români. Peri-
nu a reușit totuși să îl depășească în fapt. Litera- plul de îndrumător spiritual continuă odată cu sta-
tura publicată aici aparține în mare măsură unor bilirea sa în Moldova, însoțit de 64 de monahi, când
autori locali. Astfel, spațiul rezervat poeziei îi poposește, în 1763, la mănăstirea Dragomirna, iar
revine aproape exclusiv lui George Lesnea, care din 1775 la Secu, pentru ca din 1779 sa ajungă sta-
contribuie cu versuri aproape număr de număr. Cu rețul mănăstirii Neamț. Obștea din jurul său s-a
proză colaborează Aurel Lambrino, Adrian Pascu, extins tot mai mult, creându-se nuclee puternice
Enric Furtună (un fragment din romanul Meletie de viață duhovnicească, propice dezvoltării tradu-
jidovul) și Sandu Teleajen (secvențe din romanul cerilor patristice și filocalice, precum și a scrierilor
Umbră și vis), acesta din urmă fiind și semnatarul de mistică ortodoxă.
scenetei Buzunarul cuconului Todiriță. Dacă, în Cel care a rămas în posteritate sub numele de P.
afara unor recenzii și note incluse în rubrica inti- de la Neamț, canonizat de bisericile rusă și română,
tulată „Cărțile”, critica literară este cvasiabsentă, este creatorul unui curent inconfundabil de renaș-
în schimb P.m. găzduiește câteva comentarii ese- tere spirituală, paisianismul, o mișcare care și-a
istice pe teme filosofice sau de ideologie socială. pus amprenta asupra întregii arii de cultură post-
Se publică traduceri din Serghei Esenin (poemul bizantine sud-est și est europene timp de peste un
Cățeaua, în versiunea lui George Lesnea), Gio- veac. Rezonanța demersului cărturăresc al starețu-
vanni Papini (Gog), Frédéric Mistral (Mirèio) și lui, decisiv pentru „învierea spiritului bisericesc”
interviuri cu Ionel Teodoreanu, Ştefan Ciubotărașu (N. Iorga), este surprinsă în prefața lui Dositei din
ș.a. Alți colaboratori: Em. Serghie, Şt. Dimitrescu, primul volum al Vieții sfinților, tipărit la Iași în 1807,
Const. Argeșanu, N. Ţațomir, Titus Hotnog. I.M. unde se preciza că „nu numai Sfințiia Sa să sâr­­guia
întru tălmăcirea cuvântului lui Dumnezeu, ci și pre
uceni­­cii săi au pus, pre unii adecă să prescrie, iară
pre alții să înveațe gra­­matica și alte învățături eli-
nești, ca să poată a tălmăci cuvin­te­­le și învățăturile
Sfinților Părinți, care lucru s-au și făcut”. Acea stare
de emulație paisiană este evocată și de mitropo-
PAISIE, starețul litul Veniamin Costache în cea de-a doua prefață,
(21.XII.1722, Poltava, către cititori, pe care o semnează în volumul con-
Ucraina – 15.XI.1794, sacrat lunii septembrie. Climatul creat i-a stimulat
Mănăstirea Neamț), pe ucenicii lui P., ceea ce a condus la constituirea
scriitor bisericesc, în mănăstirile de la Dragomirna, Secu și Neamț a
traducător. unei autentice „școli româ­nești de traducători” (N.
A. Ursu), care a reunit monahi proveniți atât din
Pe numele său de botez Petru, va primi, ca rasofor, Moldova, cât și din Ţara Românească și din Tran-
numele de Platon, iar, ulterior, la Athos, ca schimo- silvania. Fac parte din acest laborator, între alții,
nah, pe cel de P. Era fiul protopopului Ioan Velici- Macarie dascălul, autorul unei gramatici și a unui
kovski și al Irinei (n. Mandenko), care mai târziu, în lexicon, apoi ieromonahii Ilarion, Gherontie, Cli-
monahie, își va lua numele de Iuliana. După ce ment, Isaac și Iosif, ierodiaconii Ştefan și Grigorie,
urmează școala din Poltava, viitorul monah se care au transpus și copiat în limba română diferite
Paisie Dicționarul general al literaturii române 14
scrieri patristice, hagiografice sau polemice din prin unicitatea sa, se situează autobiografia stare-
greacă sau din slavonă, au perfectat vechi traduceri țului (editată în 1918 și în 1996), un veritabil jurnal
prin confruntare cu originalele, multe fiind publi- de inițiere monahală, conceput din convingerea
cate ulterior în tipografiile din București, Râmnic, că „orice lucru nepredat scrisului trece cu totul
Iași și de la mănăstirea Neamț. Date semnificative desăvârșit în uitare”. Sunt reconstituite detaliat,
despre acești traducători devotați sunt cuprinse și cu o dezarmantă sinceritate, suișurile și coborâ-
în scurta biografie a mentorului, scrisă ca apendice șurile unei ființe dăruite, câteva capitole tematice
de Grigorie Dascălul, viitor mitropolit și totodată fiind relevante: Îndrăgostit de liturghia în limba
ucenic la școala paisiană, la cartea, postumă, Adu- română, Renunță la studiile teologice, Povestire
nare a cuvintelor ce­lor pentru ascultare a lui P., apă- despre mama mea, Vedenia mamei, O întâmplare
rută la mănăstirea Neamț în 1817. Este prima operă neprevăzută, Așteptare dezamăgită.
a cărturarului editată în limba română la inițiativa SCRIERI, TRADUCERI: Adunare a cuvintelor celor pentru
lui Veniamin Costache, sub îngrijirea egumenului ascultare. Şi viiața cuviosului părintelui nostru starețului
Silvestru, un florilegiu de tip paterical însoțit de Paisie, împreună cu oarecare din trimiterile Sfinției Sale,
câteva epistole („trimiteri”) duhovnicești. Cea mai Mănăstirea Neamțul, 1817; ed. (Cuvinte despre ascul-
importantă lucrare a lui P., căreia acesta i-a dedicat tare), îngr. Virgil Cândea, București, 1997; Autobiografia
mulți ani, este traducerea Filocaliei din greacă în starețului Paisie Velicicovschi, îngr. Ştefan Berechet, Iași,
slavo­no-rusă, un text de referință al spiritualității 1918; Dobrotoliubie. La Philocalie slavonne de Païssy
panortodoxe, editat între 1793 și1798 la Moscova. Velitchkovsky. (ed. anastatică a ed. princeps, Moscova,
1793), îngr. și pref. Dan Zamfirescu, București, 1990;
De altfel, multe dintre traducerile sale din scrie-
Autobiografia și Viețile unui stareț, urmate de Așezăminte
rile lui Grigorie Sinaitul, Calist Catafigiotul, Maca-
și alte texte, tr. Elena Lința, îngr. Ioan I. Ică jr., introd. Elia
rie Egipteanul, Isaac Sirul, Ioan Damaschin, Ioan Citterio, Sibiu, 1996; ed. 2, Sibiu, 2002; Crinii țărinei sau
Scărarul ș.a. au fost copiate și difuzate în lumea Flori preafrumoase, Orhei, 1995; Crinii țarinii. Pagini filo-
slavonă, unele fiind tipărite. Aproximativ 300 de calice, București, 1996; ed. Sibiu, 2009; Cuvinte și scrisori
manuscrise au fost transcrise în epoca sa, dintre duhovnicești, I–II, tr., îngr. Valentina Pelin, pref. și post-
care 40 îi sunt atribuite. În această ambianță nu față Virgil Cândea, Chișinău, 1998–1999; ed. 2, Iași, 2010;
este întâmplător că una dintre primele culegeri Viața, minunile și acatistul, Vânători, 2004; Viața și aca-
filocalice în limba română va fi realizată în 1769 tistul sfântului cuvios Paisie de la Neamț, București, 2012.
la Dragomirna, după cum o atestă o însemnare a Repere bibliografice: Platon schimonah, Viiața prea-
monahului Rafail (BAR, ms. rom. 2597), la care se cuviosului părintelui nostru starețului Paisie, Mănăs-
adaugă o altă traducere voluminoasă din 1800 de tirea Neamțul, 1836; ed. îngr. George Racoveanu, Râm-
la Neamț (BAR, ms. rom. 1455), efectuată după nicu Vâlcea, 1934; Iorga, Ist. lit. XVIII (1901), II, 390–393;
Filocalia greacă publicată la Veneția în 1782. Dintre N. Iorga, Mănăstirea Neamțului. Viață călugărească și
muncă pentru cultură, Vălenii de Munte, 1912; Dumitru
editările paisiene actuale e de consemnat o antolo-
Furtună, Ucenicii starețului Paisie în mănăstirile Cer-
gie de „pagini filocalice”, Crinii țarinii (1996), care nica și Căldărușani, București, 1927; ed. București, 2002;
cuprinde o suită de „cuvinte” ascetice, traduceri Iorga, Ist. Bis. (1930), II, 175–188; Serghie Cetvericov,
românești realizate după originalele slavone ale Paisie, starețul Mănăstirii Neamțului din Moldova. Viața,
starețului. Altă culegere, Cuvinte și scrisori duhov- învățătura și influența lui asupra Bisericii Ortodoxe, tr.
nicești (I–II, 1998–1999), adună traduceri paisiene Nicodim Munteanu, Mănăstirea Neamț, 1933; ed. Bucu-
mai vechi și mai noi, o selecție edificatoare de rești, 2010; Eugen Procopan, Paisie Velicikovski. Schiță
omilii îndrumătoare (între care se disting Alcătuire istorică despre viața și opera sa, „Revista Societății Isto-
despre rugăciunea minții și Adeverire pentru rugă- rico-Arheologice Bisericești din Chișinău”, 1933; George
ciunea minții), urmate de „așezăminte” ale vieții Racoveanu, Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul
sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea,
de obște monahală și corespondență cu discipoli
1935; Adunare a cuvintelor celor pentru ascultare și Viața
sau confrați, într-un efort de conturare a profilu-
starețului Paisie de la Neamț, BRV, III, 178–181; Ilarion V.
lui complex al lui P. Biografii dense ale cărturarului Felea, Paisie și paisianismul, Cluj, 1940; Paul Mihail, Tra-
au mai scris, în prima jumătate a secolului al XIX- duceri patristice ale starețului Paisie, MO, 1972, 3–4; Paul
lea, Mitrofan schimonahul, Vitalie monahul, Isaac Mihail, Schitul Poiana Mărului – un centru ortodox căr-
dascălul și Platon schimonahul, care recompun turăresc, în Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților,
portretul lui spiritual și moral. Dar, deasupra lor, coordonator Antonie Plămădeală, Buzău, 1983, 354–384;
15 Dicționarul general al literaturii române Paiu
Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura Enescu” din Iași, unde în 2000 e avansat profesor.
noastră, Craiova, 1984; Paul Mihail, Cuviosul stareț Paisie Mai fusese, în 1992–1995, conferențiar asociat la
de la Neamț, în Sfinți români și apărători ai legii strămo- Universitatea Ecologică „Mihail Kogălniceanu”.
șești, coordonator Nestor Vornicescu, București, 1987,
După debutul din 1959, cu versuri, în „Iașul literar”,
483–495; Dan Zamfirescu, O carte fundamentală a cul-
turii române, București, 1991; Paul Mihail, Slujba sfân-
P. optează pentru publicistica teatrală, semnătura
tului cuviosului Paisie de la Neamțu (după manuscrisul lui putând fi întâlnită în „Cronica”, „Convorbiri lite-
aflat la Muntele Athos în schitul Sf. Ilie, împreună cu por- rare”, „Flacăra Iașului”, „Teatrul”, „Ateneu”, „Româ-
tretul său), București, 1993; Valentina Pelin, La Corres- nia literară”, „Contemporanul”, „Familia”, „Orizont”,
pondance du staretz Paisie du Monastère de Neamțu (I), „Teatrul azi”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”,
RSE, 1993, 3–4; Valentina Pelin, The Correspondence of „Monitorul”, „Timpul”, „Dacia literară”, „Scena” ș.a.
Abbot Paisie from Neamts (II–III), RSE, 1994, 1–4; N. A. A publicat două atrăgătoare cărticele pentru copii,
Ursu, Şcoala de traducători români din obștea starețu- Un arici pogonici, trei pitici și-un licurici (1972) și
lui Paisie de la mănăstirile Dragomirna, Secu și Neamț,
O‑ntâmplare de mirare (1981), scenariul radiofo-
„Teologie și viață”, 1994, 11–12; Păcurariu, Dicț. teolog.,
318–319; Paisianismul – un moment românesc în isto-
nic Dănilă Prepeleac fiindu-i imprimat, în 1984,
ria spiritualității europene, îngr. Dan Zamfirescu, Bucu- pe un disc Electrecord. Foarte legat de Studioul
rești, 1996; Românii în reînnoirea isihastă, îngr. Virgil de Radio Iași, unde și-a trăit anii cei mai plini, P. a
Cândea, Iași, 1997; Viața cuviosului Paisie de la Neamț, realizat timp de două decenii emisiunile de critică
îngr. Ioan Ivan, Iași, 1997; Viața cuviosului Paisie de la teatrală și teatru radiofonic, pentru care a scris și a
Neamț. Manuscris românesc inedit, îngr. Eugen Drăgoi, regizat peste o sută douăzeci și cinci de adaptări și
Galați, 2002; Ursu, Contribuții ist. culturii, 145–184; dramatizări. I s-au jucat pe diferite scene din țară
Cristian Antonescu, Sfântul Paisie Velicicovski – teolo- scenariul pentru un Spectacol Topîrceanu (reu-
gie patristică și povățuire duhovnicească, „Studii teolo-
nind Balada amintirii și Minunile Sfântului Sisoe,
gice”, 2012, 3; Nicoleta‑Ginevra Baciu, Autobiografia lui
Paisie Velicikovski, o poetică a devenirii, Iași, 2012. E.P.
cu un „epilog” original), Dănilă Prepeleac, după
Ion Creangă, Întoarcerea din pustiu, pe motive din
scrierile lui Antoine de Saint–Exupéry, Baltagul,
PAIU, Constantin (5.III.1936, Iași), critic de teatru, după romanul lui Mihail Sadoveanu. Este coautor
autor de dramatizări, istoric literar. Este fiul Zoiței la volumele Şcoala ieșeană de teatru. Fișe de isto-
(n. Luca) și al lui Constantin Paiu, ceferist. Parcur- rie (2000, cu reveniri în 2005 și 2010), Învățătură
gând ciclul secundar la o școală de elită, Liceul și credință. 145 de ani de învățământ modern la
Internat din urbea natală, P. îl va absolvi în 1953. Iași (2005). Antologia Despre teatru: însemnări și
Anul următor își începe studenția la Facultatea de digresii (1991) strânge laolaltă cronici și articole
Filologie–Istorie a Universității ieșene. O carieră îndeobște trecute cu vederea ale lui G. Topîrceanu.
cu destule zigzaguri îl așteaptă după încheierea Operând cu siguranță și discernământ, slujindu‑se
studiilor, prima experiență importantă fiind aceea de nedezmințita lui minuție, P. scoate la iveală
de ziarist. Redactor-colaborator la foaia băcăuană câteva însemnări și note necunoscute ale „mete-
„Steagul roșu” (1958–1959), în aceeași perioadă oricului cronicar dramatic”. Pentru Dicționarul
colaborează asiduu la emisiunile Studioului de general al literaturii române (I–IV, 2005; Premiul
Radio ieșean. În 1965 se angajează aici ca redactor „B. P. Hasdeu” al Academiei Române) a redactat o
(ajungând șef de secție), după ce între 1959 și 1962 seamă de articole, între care se disting cele despre
lucrase ca muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldo- Valeriu Braniște, N. Carandino, G. Ciprian, Mihai
vei, iar în anii 1962–1965 se înscrisese, ca asistent, Codreanu, Costache Conachi, Al. Kirițescu, Ion
pe traiectoria unei promițătoare cariere universi- Luca. Identificând ipostazele esențiale ale fiecă-
tare, brusc întreruptă prin decizie proprie. În 1985, rui autor, el își construiește microsintezele într-o
după desființarea postului local de Radio-Televizi- manieră bine strunită, care însă nu îl împiedică să
une, este trimis în cercetare, în cadrul sectorului de exploateze, discret, pitorescul unor figuri și al unor
istorie literară al Centrului de Lingvistică, Istorie scrieri.
Literară și Folclor (Institutul de Filologie Română Un cronicar temeinic și judicios, de o netăgădu-
„A. Philippide”). O nouă schimbare de destin profe- ită probitate, se arată a fi P. în Confidențe la arle-
sional se produce în octombrie 1997, când accede chin (1985) și în Dintele vremii (2003), care reflectă
în corpul didactic al Universității de Arte „George evoluția de la consemnarea riguroasă a unor
Pal Dicționarul general al literaturii române 16
„întâmplări scenice” la comentariul de argumen- și a discerne. Înaintând printre diferite „repere”
tație complexă, întotdeauna logic, măsurat, vădind și „constante”, el scoate în față posturi mai puțin
un ochi sigur în detectarea valorii netrucate. Cri- cunoscute ale lui Liviu Rebreanu – cronicarul dra-
ticul discută pertinent spectacolele susținute de matic, dramaturgul, directorul de teatru; se adaugă,
teatrele din Moldova în intervalele 1974–1982 și în secvențe de abundentă informație, traducătorul
1985–2001, fără să se aprindă în entuziasme fără și scenaristul de film. În Repere în teatrul antic grec
frâu ori să aibă voluptatea crudă a desființării. Cu și latin (2000), ca și în Introducere în teatrul Renaș-
echilibrul său greu de clătinat, se ține departe și de terii (2000), inițial cursuri universitare, „parada”
„cumsecădenia” înfășurată în lunecoase echivocuri marilor creații din Antichitate și din Renaștere
și de trufia oglindirii de sine. Competența omului e abordată dintr-un unghi de înțelegere, pe cât
de teatru pus pe „confidențe” nonsubiective se posibil, neîndatorat opiniilor unor specialiști, prin
clădește pe o impecabilă seriozitate. Emoția, com- urmare ferit de „certitudini anticipate”. Preocupat
ponentă a comunicării „la arlechin”, este mereu să identifice „ideile-reper”, „dominantele ideatice
supusă unei lucidități ce contează deopotrivă pe și artistice”, teatrologul propune, de câte ori are
fermitate și franchețe. Receptiv, cu o anume cir- ocazia, „piste de lectură” în perspectiva unor spec-
cumspecție la nou, cronicarul salută abordarea tacole care să valorifice înțelesurile perene. Scrise
îndrăzneață a unor piese clasice, dar, polemizând accesibil și atractiv, comentariile din aceste cursuri
virtual cu „superesteții”, respinge experimentele au un timbru personal și o anume culoare a expu-
aiurea, „năzdrăvăniile”, „ereziile” născătoare de nerii, cucerind prin neascunsa plăcere de a povesti.
„avortoni scenici”. Nu se împacă defel cu „săritu- SCRIERI: Un arici pogonici, trei pitici și-un licurici, Iași,
rile peste cal” ale „mimetismului fals novator”, în 1972; O-ntâmplare de mirare, Iași, 1981; Confidențe la
care extravaganțele celor ce „se dau în priveliște” arlechin, Iași, 1985; Rebreanu, omul de teatru, Iași, 1995;
conțin riscul denaturării, ca și, în forme ilar-no- Repere în teatrul antic grec și latin, Iași, 2000; Introdu-
vice, pe acela al prăvălirii în elucubrație. Mai puțin cere în teatrul Renașterii, Iași, 2000; Dintele vremii, Iași,
în largul lui când e să teoretizeze, P. își dirijează 2003; Învățătură și credință. 145 de ani de învățământ
modern la Iași (în colaborare), Iași, 2005; Şcoala ieșeană
exigențele, cu o pedală de constantă comprehensi-
de teatru – istorie și actualitate (în colaborare), coordo-
une (cu incidentale înțepeniri în rigiditate), asupra nator Anca‑Maria Rusu, Iași, 2005; ed. 2, Iași, 2010. Anto‑
procesului de „translare”, de „eșafodare” a textului logii: G. Topîrceanu, Despre teatru: însemnări și digresii,
dramatic pe scenă, acest „spațiu al semnificațiilor pref. edit., Iași, 1991.
esențiale”. El își exprimă cumpătat și bucuria de a Repere bibliografice: Al. I. Friduș, Viziuni complemen-
fi asistat la un „festin” de performanțe (regizorale, tare, CRC, 1985, 32; Cristina Dumitrescu, „Confidențe
scenografice, actoricești) care par menite să reziste la arlechin”, RL, 1985, 39; Dumitru Chirilă, „Confidențe
„dintelui vremii” (cum va fi titlul unui volum de la arlechin”, F, 1986, 1; Ion Toboșaru, Consemnări, III,
publicistică teatrală apărut în 2003), cum și insa- București, 1987, 171–174; Florin Faifer, [Constantin
tisfacția de a fi fost martor la căderea unei piese. Paiu], DL, 1996, 23, CL, 2003, 2; Dan Mănucă, Un studiu
„Sub semnul celor două măști îngemănate”, con- exhaustiv, CL, 1996, 4; Ştefan Oprea, Chipuri și măști,
Iași, 1996, 190–192; Busuioc, Scriitori ieșeni, 312–313;
sacră, în articole nu lipsite de vibrație sufletească,
Oltița Cântec, „Dintele vremii”, CRC, 2004, 2; Sorina
pagini de prețuire unor directori de scenă, unor Bălănescu, Leacul de neuitare, DL, 2004, 53; Carmen
confrați și, mai ales, actorului, „omul-mască” prin Mihalache, Un critic nepărtinitor, ATN, 2005, 5. F.F.
harul căruia se săvârșește miracolul de sub lumina
rampei. În lumea nu rareori narcisiacă, fermecător PAL, Maria (16.XI.1948, Botești, j. Neamț), poetă.
sau iritant cabotină, câteodată coruptibilă a criticii Este fiică a Cătălinei (n. Pal) și a lui Carmil Pal,
dramatice, P. s-a impus prin integritatea demer- funcționar. Urmează liceul la Roman, absolvit în
sului, a cărui miză evidentă este adevărul. Teza 1967, și Facultatea de Istorie–Filosofie, secția psi-
de doctorat Rebreanu, omul de teatru, publicată, hopedagogie specială, secundar limba și litera-
cu reajustări, în 1995 (Premiul Secției Române a tura română, a Universității „Babeș–Bolyai” din
Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru), nu Cluj-Napoca (1970–1974). Profesoară și directoare
iese, în fond, din sfera preocupărilor lui de‑o viață. (1990–1998) la Liceul pentru Deficienți de Vedere
Istoricul literar își reconfirmă precizia și acuratețea din Cluj-Napoca, din 1992 este cadru didactic
reflexelor interpretative, felul meticulos de a cerne asociat la Facultatea de Psihologie și Ştiințele
17 Dicționarul general al literaturii române Palade

Educației a Universității clujene, Catedra de psi- cenușii, pref. Adrian Popescu, Cluj-Napoca, 2002; 50 de
hopedagogie specială. Publică versuri începând poeme, Cluj-Napoca, 2002; Ore de umbră, pref. Gheor-
din 1967, în revista „Şcoala nouă” a liceului din ghe Grigurcu, Cluj-Napoca, 2004; Dincolo, Cluj-Napoca,
2005; Măști de opal, Cluj-Napoca, 2006; O carte răsfoită de
Roman, apoi în suplimentul „Condeie nemțene”
vânt, Cluj-Napoca, 2008; Cu lumina în palme, pref. Irina
al ziarului „Ceahlăul” din Piatra Neamț. Între acest Petraș, Cluj-Napoca, 2009; Cărări spre niciunde, Cluj-Na-
moment și anul 1999, când îi apare prima plachetă, poca, 2010; Recviem, Cluj-Napoca, 2011. Ediții: Memo-
Nesomnul metaforei, se întinde un lung interval de ria exilului românesc. Scrisori din arhiva Chiriachița și
tăcere, curmat brusc de editarea unui mare număr Traian Popescu, pref. Ion Cristofor, Cluj-Napoca, 2002 (în
de volume, uneori grupate câte două în același an. colaborare cu Ion Cristofor); Ion Caraion, Scrisori către
În 2004 și în 2012 a fost distinsă cu Premiul Filialei Nicolas Catanoy, pref. Ion Cristofor, Cluj-Napoca, 2003.
Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Repere bibliografice: Lucian Strochi, O ingenuă – Maria
Critica a vorbit, în încercarea de a defini ceea Pal, „Asachi”, 2000, 133; Ion Cristofor, [Maria Pal], TR,
ce scrie P., atât despre „o poezie de notație” (Con- 2001, 5–6, „Cetatea culturală” (Cluj-Napoca), 2001, 10;
stantin Cubleșan), cât și despre „suprarealismul Florin Rogojan, „Străpuns de negăsire”, ST, 2001, 7–8; Ele-
na-Esther Tacciu, [Maria Pal], „Minimum” (Israel), 2002,
de fond al autoarei”, stând sub semnul lui Gellu
187, 2003, 192, 2004, 206; Marian Barbu, Trăind printre
Naum (Adrian Popescu), ori despre legături cu cărți, II, Petroșani, 2002, 70–75; Viorel Mureșan, „Din-
„lumea necuvintelor” lui Nichita Stănescu, câtă colo”, PSS, 2005, 8–9; Mircea A. Diaconu, Atelierele poeziei,
vreme, în volumul Străpuns de negăsire (2000), București, 2005, 241–243; Viorel Mureșan, Substantive la
unele afinități „sunt ușor decelabile” (Ion Cristo- plural sau Textul care se scrie în văzduh, PSS, 2009, 221–
for). Un fapt rămâne însă incontestabil, și anume 223; Irina Petraș, „Cu lumina în palme”, CNT, 2009, 9. I.I.
că, după un debut lipsit de relief și fără consecințe
vreme îndelungată, P. intră în actualitatea literară PALADE, Rodica (23.II.1952, Roșiori de Vede),
cu o lirică bine articulată sub aspect stilistic. Pul- prozatoare, jurnalistă. Este fiica Georgetei Floroiu
siunile aparent dezordonate ale unui imaginar (n. Dumitrescu), învățătoare, și a lui Constantin
fastuos sub aspect metaforic problematizează, de Floroiu, profesor. Învață mai întâi în orașul natal
pildă, înțelesurile sentimentului de libertate: „În (1959–1969), urmează ultimele clase de liceu la
crepuscul/ trenul tuturor negațiilor gonea/ cu o București (1969–1971) și va absolvi Facultatea de
viteză nebună/ într‑o stație uitată/ în altă vârstă/ Filologie a Universității bucureștene (1977) cu
cu plase de pietre în mâini/ urci în vagonul înțesat/ teza Simbolistica apei în poezia lui Lucian Blaga.
cu gândurile tale albastre/ vuind precum furtunoa- Funcționează ca profesoară la Slobozia, apoi ca
sele oceane”. Poemele din volumele ulterioare se bibliotecară la Institutul Politehnic din București
înscriu cuminți „din dorința de ordine și de bună (1979–1989). Din 1990 devine redactor-șef adjunct
rânduială” – spune în 2009 Irina Petraș – în struc- la revista „22”. Fără să fi frecventat vreun cenaclu,
tura astfel definită, provizorie numai în aparență. P. este solidară în intenții și în declarații cu grupul
Poeta consemnează cu grijă reificarea unor pulsații optzecist. Detectată de criticul Lucian Raicu de la
afective fără de care lumea nu își dovedește con- „România literară”, P. nu va debuta direct la revista
sistența, căci ea nu mai e formată din obiecte, ci bucureșteană, unde cenzura funcționa mai strict,
din sensuri cu o corporalitate proprie, de cele mai ci la „Tomis” în 1979. Prima carte, romanul Iarna,
multe ori agresivă. Experiența lăuntrică devine vietățile, îi apare la Cartea Românească în 1987.
astfel hotărâtoare, așa cum observă Gheorghe Gri- Mai colaborează cu eseuri, articole și proză la „Tri-
gurcu comentând volumul Ore de umbră (2004), ca buna”, „Amfiteatru”, „Contrapunct”, „Vatra”, „Obser-
întemeiere și ca experiență personalizată „în care vator cultural” ș.a. În 1990 beneficiază de o bursă
asumarea morală a lirismului are loc cu o tăioasă oferită de Fondation pour une Entraide Intellectu-
franchețe”. elle Européenne și efectuează un stagiu de docu-
mentare la Paris. Este membră a Grupului pentru
SCRIERI: Nesomnul metaforei, postfață Gheorghe A.M.
Ciobanu, Piatra Neamț, 1999; Cuibul flăcărilor, pref. Dialog Social.
Mircea Petean, Cluj-Napoca, 2000; Străpuns de negăsire, Primit entuziast de critici și distins cu Premiul
postfață Ion Cristofor, Cluj-Napoca, 2000; Tristeți nim- Uniunii Scriitorilor, romanul Iarna, vietățile se
bate, postfață Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 2001; remarcă printr-o tăietură băiețească. Nimic din
Între două bătăi de secundă, Cluj-Napoca, 2001; Măsura scrisul economicos, sobru practicat de P. nu se
Palaghiu Dicționarul general al literaturii române 18
înscrie pe linia literaturii feminine și cu atât mai PALAGHIU, Mircea (22.VI.1932, Andrieșeni, j. Iași
puțin feministe. Textul este aproape naturalist în – 1.X.1978, București), prozator. Este fiul Emiliei și
notație, cu o matură stăpânire a monologului inte- al lui Mihai Palaghiu, preot. Absolvent al unei școli
rior și a fluxului psihic. Dacă există o posibilitate tehnice de drumuri și poduri la Iași, termină Facul-
de afiliere a acestei rețete la proza contemporană, tatea de Filologie la București, în 1960. Funcțio-
atunci este vorba de scrisul Gabrielei Adameșteanu nează ca profesor în satul Homorâciu, județul Pra-
(printr-o fericită întâmplare, redactorul cărții). hova. Primele schițe îi apar în „Neuer Weg” (1960).
Decesul unui pensionar oarecare – un banal Ale- După mărturia târzie a lui Dieter Schlesak, din pri-
xandru Ionescu – și circumstanțele rituale ale unei cina prozelor sale satirice devine indezirabil pentru
înmormântări de provincie îi prilejuiesc autoa- regim, este arestat și suferă o condamnare de șapte
rei o incursiune în mediul amniotic al unei faune ani. Marcat de această experiență, se sinucide.
umane memorabile. Trei bătrâne – Berenice, Paula Prozator pe deplin stăpân pe procedeele comice,
și Veronica – reconstituie din fragmente incoe- P. izbutește să creeze o foarte personală „saga”
rente de memorie destinul lor, pe al altora și soarta umoristică. În Orbit de prea multă dragoste (1972),
unei lumi declasate. Monologul interior și discur- prima sa carte, personajele sunt membrii familiei
sul indirect liber – unelte clasicizate ale romanu- Mirmidon: capul familiei, personaj-narator în mai
lui modern – sunt mânuite cu dexteritate pentru a multe proze, Florentina, soția sa, Marius, fiul cel
compune profilurile celor trei Parce în mizerie, care mare. Lor li se vor adăuga în cărțile următoare Ale-
nu prezic destinele, ci doar și le reamintesc, defor- xandru și Constantin, băieții mai mici. Zece texte
mat și haotic, una dintre ele fiind chiar amnezică și independente alcătuiesc o carte inedită, vădind un
o mitomană cu veleități literare. Ca și alți prozatori parodist superior. Calitățile și defectele protago-
optzeciști, P. are o ureche bine exersată: radiogra- niștilor sunt dozate cu abilitate. Într-o urbe unde
fiile diverselor medii și grupuri sociale se bazează stereotipiile, conclavurile „intelectuale” sunt esen-
în mare parte pe înregistrarea de înaltă finețe a țiale, aerul savant al motivațiilor înconjoară întâm-
limbajului. Stilul este matur, polisat, într-un mod plări banale sau, în chipul cel mai firesc, situații
care îi pune în valoare muchiile aspre, iar tehnica neverosimile, cu valoare simbolică. Spre exemplu,
descriptivă și cruzimea observației sunt cu totul membrii familiei Mirmidon și vecinii lor se întrec
inedite la un prozator debutant. În fine, activitatea în construirea, pe acoperișul caselor, a câte unui
jurnalistică desfășurată de P., înscrisă cu fidelitate turn cât mai impozant. În proza titulară din Eram
în sumarele revistei „22”, se concretizează predilect fericit în noaptea cu lună (1974) comicul ia naștere
atât în interviuri, unele reunite în 1999 în volumul din întorsăturile neașteptate pe care autorul știe să
Fața nevăzută a lucrurilor (1990–1999), cât și în le dea unor împrejurări cărora logica receptorului
articole de fond. Temele supuse analizei cuprind o le prevede un alt traseu. Venind să ceară niște bani
arie substanțială, în primul rând de interes politi- unui prieten pe care îl salvase odată de la moarte
co‑social, dar și cultural. Jurnalista știe să dezvolte și fiind informat de soția acestuia despre iminența
incisiv, dar și obiectiv, subiecte de actualitate: pro- unui refuz, Mirmidon începe – sub „pretextul”
cesul comunismului, rolul intelectualității în socie- de a-și ajuta prietenul să scape de grija bunurilor
tatea civilă, trecutul și viitorul monarhiei în Româ- sale materiale – să îi încarce într-un camion toate
nia, relația Bisericii Ortodoxe cu Biserica Catolică obiectele de valoare. În momentul în care stăpânul
casei năvălește înăuntru – o nouă întorsătură în
ș.a.
atitudinea personajului – tâlharul pare bucuros de
SCRIERI: Iarna, vietățile, București, 1987; Fața nevăzută
reîntâlnire, dar se trezește bătut și fugărit de fostul
a lucrurilor (1990–1999), Cluj-Napoca, 1999.
amic și de consătenii acestuia. Romanul Sublima
Repere bibliografice: Ion Vlad, Un nou și autentic proza-
Sora Camelia (1975) este în același timp o utopie
tor, TR, 1988, 11; Val Condurache, Planeta cărții, CL, 1988,
și un imn dedicat frumuseții sufletului omenesc,
5; Cornel Ungureanu, Prozatori tineri, O, 1988, 36; Doina
Jela, Lecția de virtuozitate, TMS, 1988, 10; Simion, Scrii- căci abia în finalul narațiunii se înțelege că poves-
tori, IV, 719–723; Petraș, Lit. rom., 93–95; Lovinescu, Unde tea de dragoste a lui Marius Mirmidon, profesor în
scurte, V, 85–90; Alexandru Vlad, Lecția de memorialistică, satul Măgura, cu învățătoarea Sora Camelia este
VTRA, 2000, 2; Cornel Moraru, Sacrificiul pentru adevăr și doar rodul fanteziei celui dintâi. În Arhipelagul Ale-
credință, VTRA, 2000, 2; Dicț. scriit. rom., III, 554–555. M.S. xandru (1976) scriitorul dovedește resurse pentru
19 Dicționarul general al literaturii române Paleologu

romanul dedicat adolescenților, urmărind proce- Constantin Noica. Vreme de cinci ani P. îl frecven-
sul dificil al trecerii de la copilărie la maturitate în tează cu asiduitate pe filosof, transformând peri-
condițiile dezbinării familiale și ale nefericirilor oada de retragere din viața publică într-un timp al
provocate de contactul cu mediul în care protago- uceniciei intelectuale și al lecturilor esențiale.
nistul trăiește. O revenire la stilistica fantezistă și Beneficiind de un decret de grațiere după Confe-
la comicul amar se produce în La revedere, Cassi- rința de la Geneva (1955), reintră în legalitate și, în
opeea! (1980), scriere romanescă apărută postum. decembrie 1956, este angajat la Institutul de Istoria
SCRIERI: Orbit de prea multă dragoste, București, 1972; Artei al Academiei, secția de artă medievală (bizan-
Eram fericit în noaptea cu lună, București, 1974; Sublima tină). Arestat la 9 septembrie 1959, este condamnat
Sora Camelia, București, 1975; Arhipelagul Alexandru, în lotul „Noica–Pillat” la paisprezece ani de muncă
București, 1976; Petrecere la Mirmidon, București, 1979; silnică pentru „crima de uneltire contra ordinii
La revedere, Cassiopeea!, București, 1980. sociale” sub mai multe capete de acuzație privi-
Repere bibliografice: George Muntean, „Orbit de prea toare la delicte „intelectuale” de punere în circula-
multă dragoste”, RL, 1972, 36; Florin Faifer, „Eram ție a unor texte interzise. Înainte de grațierea din
fericit în noaptea cu lună”, CRC, 1974, 13; Valentin F. iunie 1964, semnează un acord de colaborare cu
Mihăescu, [Mircea Palaghiu], LCF, 1976, 17, 1977, 6;
Securitatea. Reintegrat pentru scurtă vreme în
Titel, Pasiunea, 162–164; Florin Mugur, Un basm pentru
oameni mari, „Scânteia tineretului”, 1977, 8764; Dicț. Institutul de Istoria Artei (secția de teatru), este
scriit. rom., III, 555–557; Dumitru Matală, Destinul angajat ca secretar literar al Teatrului „Constantin
unei stele căzătoare, „Oglinda literară”, 2008, 84. Al.F. I. Nottara” în 1967 și apoi ca redactor la Editura
Cartea Românească (1970–1976). Pentru că s-a
numărat printre semnatarii „scrisorii celor șapte”,
de solidarizare cu protestul poetului Mircea
Dinescu, în primăvara lui 1989 i se ridică dreptul de
a publica. După decembrie 1989 are o scurtă cari-
eră politică, fiind numit de noua putere ambasador
în Franța, funcție deținută din februarie până la
„mineriada” din iunie 1990. A fost senator de Argeș
PALEOLOGU, al Partidului Alianței Civice (1992–1996) și senator
Alexandru al Partidului Național Liberal (1996–2004). Debu-
(14.III.1919, București tează în 1931 în „Vlăstarul”, revista liceului „Spiru
– 1.IX.2005, București), Haret”, și în presa centrală cu cronică plastică în
eseist, critic literar. „Universul literar” (1938). Înainte de intrarea în
clandestinitate mai publică în „Gândirea” și în
Este fiul Elenei (n. Vidrașcu) și al lui Mihail Paleo- „Lumină și culoare”. După 1965 colaborează la
logu, avocat. Descendent al unei importante fami- „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”,
lii de juriști bucureșteni, urmează cursurile Liceu- „Viața românească”, „Secolul 20”, „Convorbiri lite-
lui „Spiru Haret”, face studii de drept, absolvite în rare”, „Argeș”, „Contemporanul”, „Studii și cercetări
1943 și, între 1948 și 1950, studii de regie și teatro- de istoria artei”, „Revue roumaine d’histoire de
logie la Institutul de Teatru. În timpul războiului l’art” ș.a. Debutează editorial în 1970 cu volumul
este elev și mai apoi instructor la Şcoala de Ofițeri de studii și eseuri Spiritul și litera. A fost distins cu
de Rezervă de Cavalerie de la Sibiu. După 23 august Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cartea de debut,
1944 funcționează ca referent în Comisia Română precum și pentru volumele Treptele lumii sau Calea
pentru Aplicarea Armistițiului (1944–1945) și ca către sine a lui Mihail Sadoveanu (1978) și Alchimia
atașat de legație în cadrul Ministerului Afacerilor existenței (1983), iar în 2000 Fundația Națională
Externe (1946–1947). Pentru o scurtă perioadă face pentru Știință și Arte i-a acordat Premiul pentru
practică de asistent de regie la Teatrul Național și la Excelență în Cultura Românească.
Teatrul Armatei din București. Din 1950 intră în Aproape în aceeași măsură în care elaborează o
clandestinitate, ascunzându-se, sub un nume fals, reflecție P. creează un personaj, iar opera sa con-
inițial în București, în cele din urmă ajungând la tează cam tot atât prin ideile pe care le vehiculează
Câmpulung Muscel, unde îl întâlnește pe și prin persoana pe care o proiectează în spațiul
Paleologu Dicționarul general al literaturii române 20
salon și a ceremonialului de societate în climatul
imund al închisorilor comuniste. În același spirit,
scriitorul va evita absolutizarea angajamentelor
politice, mărturisind cu cochetărie oscilații
extreme de la dreapta la stânga, după cum se va
sustrage cu pudoare elanului constructiv, justifi-
când practicarea tuturor activităților de pe poziția
diletantului. Undeva avea să se caracterizeze drept
„omul care, în mod negrăbit și fără să se apuce să
muncească ostentativ, contemplă și vede” (Breviar
pentru păstrarea clipelor, 2005). Dincolo de atașa-
mentul mărturisit pentru marile opere ale umani-
tății, de lecturile din autori consacrați și de obsesia
pentru genii, P. rămâne prin vocație un hermeneut
Alexandru Paleologu, D.R. Popescu și Eugen Jebeleanu al cotidianului, capabil să evoce cu neobosită pasi-
une biografii de anonimi, încărcându-și memoria
public. Devenit unul dintre cei mai importanți prodigioasă cu un inventar de fapte anodine.
exponenți ai intelectualității după 1989, scriitorul „Transmutarea banalului în excepțional”, formulă
nu s-a definit atât prin fermitatea opțiunilor ideo- pe care o împrumută de la Goethe, orientează
logice, cât printr-o conduită. Spre deosebire de întreaga sa creație și justifică interesul pentru filo-
Monica Lovinescu sau de Paul Goma, nu antico- sofia realităților minore, a vieții casnice sau a obiș-
munismul inflexibil îl caracterizează pe P., ci o deli- nuințelor triviale ale existenței, ca rațiune ultimă a
berată și stilizată detașare. Cel care a fost numit unei morale practice. „Există fără îndoială o «artă
„ultimul dandy din România” și-a construit margi- de a trăi»; există creație și geniu în planul acesta, în
nalitatea ca un semn distinctiv, făcând din precari- care nenumărate împliniri au rămas și rămân
tatea și inconsistența carierei sale profesionale sau «capodopere necunoscute»”, avea să noteze în
din amatorismul acțiunilor sale politice o formă Alchimia existenței. Notele de călătorie în Italia,
căutată de excentricitate. Poza aristocratică, pe luate cu prilejul primei sale ieșiri în străinătate în
care a afișat-o cu insistență în ieșirile publice după timpul comunismului (Bunul simț ca paradox,
1989, nu reflectă nostalgia după o epocă revolută, 1972), dezvăluie, în același timp cu plictiseala în
nici inadaptarea la o societate proletară, ci o gesti- fața abundenței sufocante a obiectelor de artă, o
culație în contrast voit cu contextul: probabil că în curiozitate vie pentru diversitatea și pitorescul
alte vremuri ar fi jucat noblețea prin teatralizare ca existențelor insignifiante: „O să intru, bineînțeles,
Macedonski sau prin ficțiune ca Mateiu I. Cara- prin muzee; dar mă interesează mai ales strada și
giale; în decorul societății comuniste a vrut să peisajul uman (de altfel probabil că acesta va
pozeze ca aristocrat în zeghe sau în salopetă. În rămâne pentru mine compus din chelneri, taxatori
miezul moralei sale se găsește o atitudine pe care el de autobuz, vânzători de «aranciata» și coca-cola,
o numește, cu o expresie împrumutată de la Nie- negustorese din piață, tutungii, plus trecătorii)”.
tzsche, „patos al distanței” și pe care o proiectează Această preocupare pentru gândirea formelor
în „politețe”, în „bun simț” sau în idealul civilizației banale ale existenței în modernitate îl apropie de
bizantine. Ea implică o „artă de a trăi” în baza unui Charles Baudelaire, de Walter Benjamin sau chiar
principiu al delicateței, care recomandă nu atât de perspectiva lui Pier Paolo Pasolini, cu care a fost
moderarea, cât o nesfârșită mediere analitică, până contemporan. Scriitorul e interesat de aspectele
la suprimarea oricărei reacții imediate, mono- tehnice ale vieții, de relația ființei cu lucrurile sau
crome, în raport direct cu gravitatea situației: să nu de problematizarea modurilor de locuire a spațiilor
suferi în condiții de opresiune, să nu te dezguști în urbane, pe care adesea le raportează la permanen-
mizerie, să râzi în circumstanțe tragice. Nu întâm- țele, explicite sau implicite, ale civilizației euro-
plător, P. este autorul unor evocări ale experienței pene. Probabil că P. ar fi putut fi un critic al forme-
carcerale care relatează – desigur, printr-o antifrază lor de viață contemporane dacă spiritul ludic și o
intenționată – impunerea ritualurilor vieții de anume derobare deliberată nu l-ar fi făcut să evite
21 Dicționarul general al literaturii române Paleologu

orice prelungire riscantă a reflecției. Mediul natu- aplicarea unor scenarii ezoterice asupra textelor
ral al acestei „arte de a trăi” îl constituie formele literare nu au în cazul lui P. o relevanță metodolo-
facile ale conversației publice: interviuri, cărți de gică, ci contribuie la degajarea unor ipostaze ale
confesiuni, dialoguri, risipite cu generozitate și ființei umane. Acesta e sensul reflecției pe margi-
nonșalanță în publicistica postrevoluționară și – nea operei lui Mihail Sadoveanu, singurul autor
fapt rar – la fel de interesante și de semnificative ca căruia criticul i-a dedicat o monografie (Treptele
și studiile sau eseurile gândite îndelung. Notabil e lumii sau Calea către sine a lui Mihail Sadoveanu).
dialogul cu Stelian Tănase, Sfidarea memoriei, înre- Abordând doar trei proze, Creanga de aur, Balta-
gistrat între aprilie 1988 și octombrie 1989, dar gul și Ochi de urs, P. propune o reconstituire a unui
publicat abia în 1996, după căderea regimului tota- sofisticat traseu inițiatic (ipoteză contestată tole-
litar, în care P. mărturisește colaborarea cu Securi- rant de comentatori), pe care îl privește ca semn al
tatea, oferind un document unic în literatura unui „model suprem al civilizației”. Organizarea
memorialistică românească prin accentele dosto- existenței în funcție de mituri ancestrale devine
ievskiene ale confesiunii. Primul său volum, Spiri- astfel atestare a unui rafinament al conduitelor
tul și litera (1970), subintitulat prin aluzie la eseul individuale, un mod de a-și trăi viața în funcție de
lui Alexandru Odobescu „încercări de pseudocri- o disciplină superioară și în raport cu o tradiție
tică”, evocă deja în introducere rezervele față de subtilă – un fel de „eleganță” antropologică. În
rigoarea dicției critice și de fapt față de mizele ciuda circulației de care s-au bucurat reflecțiile
înguste ale actului critic. În mod previzibil, inter- sale literare, meritul scriitorului nu stă în calitatea
pretările datorează puțin doxei estetizante a sau originalitatea interpretărilor, ci mai degrabă în
momentului, literatura fiind pentru P. mai degrabă perspectivele transversale pe care le-a implicat în
un spațiu al valorilor sociale sau umane de ordin percepția textelor. P. rămâne exemplar prin
general. Unul din studiile cele mai vechi ale scriito-
rului, Societatea românească, spiritul public și tea-
trul între 1849–1878, amintește prin titlu și prin
metodă de maniera lui G. Ibrăileanu de a mobiliza
operele literare într-o vastă analiză socială, folo-
sind referințele desprinse de textele de ficțiune în
descifrarea unei realități imateriale a „spiritului
public”. În raport cu autorii, P. se comportă ca un
amator care își marchează preferințele prin frec-
ventarea aproape exclusivă a câtorva: Camil
Petrescu, I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Eugen
Ionescu ș.a. Analizele se sprijină pe integrarea
valorilor literare în tradiții culturale majore, văzute
ca tipare ideale ce ordonează la un nivel de profun-
zime structura operelor literare. Așa este, de pildă,
„amorul pasiune” în opera lui Camil Petrescu,
urmărit de critic prin modelul cavaleresc al iubirii
până la sursele medievale ale catharismului. În
acest sens, interesul pentru dimensiunea metafi-
zică (dacă operele literare „implică în substanța și
contextul lor sensuri filosofice, decriptarea aces-
tora le sporește imens cuprinderea și eficiența este-
tică”, subliniază comentându-l pe Sadoveanu) nu
reprezintă o exigență dogmatică de raportare a lite-
raturii la filosofie, ci o modalitate de situare a unor
imagini fundamentale ale umanității în scrierile
literare. Aproprierea instrumentelor arhetipologiei,
identificarea narațiunilor mitice fundamentale sau
Paleologu-Matta Dicționarul general al literaturii române 22
atitudinea sa intelectuală, capabilă să integreze IV, 248–250; Regman, Dinspre Cercul Literar, 253–257;
scrierile literare într-o reflecție mai amplă asupra Simion, Fragmente, II, 163–172; Grigurcu, Imposibila,
vieții. 281–297; Faifer, Faldurile, 91–95; Dimisianu, Lumea,
213–217; Dicț. esențial, 595–597; Manolescu, Lista, III,
Eseistica lui Al. Paleologu [...] este, în primul rând, una 94–106; Nostalgia Europei. Volum în onoarea lui Alexan-
lucidă, critică, ironică. Polemismul e la locul lui peste tot dru Paleologu, îngr. Cristian Bădiliță și Tudorel Urian,
în aceste eseuri politicoase, deși ferme, a căror urbanitate Iași, 2003; Cioculescu, Lecturi, II, 45–48; Mihăilescu,
se observă imediat, începând chiar de la frumusețea sti- Lit. rom. postceaușism, I, 377–386, III, 485–489; Boldea,
lului, de o studiată și aristocratică neglijență. Și, în fine, Vârstele, 11–16; Grigurcu, De la un critic, 43–55; Ștefă-
[...] eseistica lui Al. Paleologu este erudită, hrănită de lec- nescu, Istoria, 679–686; Manolescu, Istoria, 907–913;
turi diverse și făcute la timp (ceea ce înseamnă și recitire), Popa, Ist. lit., 980–982; Prigoana, ed. 2, coordonator
deschisă dinspre artă (și nu doar literatură) spre filosofie. Mihai Giugariu, București, 2010, passim; Tudorel Urian,
[...] Nimic rigid, inert în bagajul intelectual al eseistului. Viețile lui Alexandru Paleologu, București, 2010; Bogdan
Ideile, citatele, relațiile vin de la sine, exact când e nevoie Crețu, Frivolitatea ca virtute, CNT, 2012, 10. A.Td.
de ele. Sigur, spontaneitatea aceasta presupune, pe lângă
vocație, o tehnică. Eseistul știe foarte bine cum se joacă
naturalețea. Eseurile lui sunt causerie superioară, înain- PALEOLOGU‑MATTA, Svetlana (22.VIII.1928,
tând, à bâtons rompus, printre paranteze, amintiri perso- București), eseistă. Este fiica Tatianei Matta (n.
nale, divagații, glume, dar coagulate totdeauna în jurul Olșevschi), profesoară, și a lui Walter Matta, de ori-
unei idei. gine germano‑chiliană, inginer. Învață mai întâi
NICOLAE MANOLESCU la Ismail (cursurile primare și gimnaziul), apoi la
SCRIERI: Spiritul și litera, București, 1970; Bunul simț București, unde urmează Şcoala Centrală și frec-
ca paradox, București, 1972; Simțul practic, București, ventează doi ani Academia de Belle‑Arte și Conser-
1974; Treptele lumii sau Calea către sine a lui Mihail vatorul. În 1950 este expulzată, împreună cu familia
Sadoveanu, București, 1978; Ipoteze de lucru, București, sa, în Elveția. După studii de romanistică la Zürich
1980; Alchimia existenței, București, 1983; Souvenirs și la Paris, obține în 1955 un doctorat în litere cu
merveilleux d’un ambassadeur des Golans, Paris, 1990;
teza Existence poétique de Bacovia. Este profesoară
ed. (Minunatele amintiri ale unui ambasador al golani-
lor), tr. Al. Ciolan, București, 1991; Alexandru Paleologu, de limba franceză la diferite licee timp de cincispre-
Stelian Tănase, Sfidarea memoriei. Convorbiri: aprilie zece ani, apoi de literatură și civilizație franceză la
1988–octombrie 1989, București, 1996; ed. 3 Cluj-Na- o școală de interpreți din Zürich, între 1978 și 1990
poca, 2002; Despre lucrurile cu adevărat importante, funcționând ca lector de limba și literatura română
îngr. Adriana Babeți, Iași, 1997; ed. 4, Iași, 2011; Interlo- la Universitatea de aici. Se stabilește la Lugano.
cuțiuni, București, 1997; ed. 2, București, 2009; Politețea Eseul Eminescu și abisul ontologic, apărut într-o
ca armă. Convorbiri și articole mai mult sau mai puțin primă ediție la Aarhus (Danemarca) în 1988, apoi
politice, Cluj-Napoca, 2000; L’Occident est à l’Est, Bucu- în țară în 1994, se înscrie în rândul puțin numeroa-
rești, 2001; Moștenirea creștină a Europei, îngr. Fabian
selor cercetări hermeneutice ale operei eminesci-
Anton, Cluj-Napoca, 2003; Amicus Plato... sau Despăr-
țirea de Noica, București, 2003; Breviar pentru păstrarea ene. Autoarea încearcă o abordare a „neantului”
clipelor (dialog cu Filip-Lucian Iorga), București, 2005; introdus de poet în literele românești, categorie
ed. 3, București, 2012; Strada Armenească. Dialoguri cu indefinibilă și improbabilă rațional, ci numai apri-
Fabian Anton, București, 2005. oric, prin alăturarea „lumii” poetice eminesciene
Repere bibliografice: Călinescu, Fragmentarium, 159– de Ființa heideggeriană (Sein): nici Dumnezeu,
161; Raicu, Structuri, 223–227; Ungureanu, La umbra nici temelie a lumii, apropiată dar și departe de
cărților, 93–97; Raicu, Critica, 428–431; Culcer, Citind, om, „depărtare” – cum numește eseista „starea de
33–41; Dimisianu, Opinii, 162–166; Ungheanu, Lecturi, neascundere”, despicătura din „lucru” – de găsit
269–275; Zaciu, Alte lecturi, 179–183; Dobrescu, Foi- oriunde. P.-M. afirmă chiar că Eminescu a avut
letoane, I, 129–134, II, 242–253; Raicu, Contemporani, într‑un anume fel preștiința Ființei înaintea lui Hei-
181–184; Grigurcu, Critici, 442–454; Zaciu, Cu cărțile,
degger, pentru că poetul român a trăit raportul cu
163–170; Gheorghiu, Reflexe, 141–145; Grigurcu, Între
critici, 131–139; Steinhardt, Critică, 145–149; Simion,
Ființa prin anticiparea propriei morți și prin repe-
Scriitori, III, 551–561; Cristea, A scrie, 66–70; Lovi- tarea acesteia în spirit. Iubirea eminesciană, expre-
nescu, Unde scurte, II, 34–38, III, 88–91, 225–231, VI, sie a „erosului românesc”, e descrisă ca participare
141–144; Grigurcu, Peisaj, I, 25–33, III, 190–202; Negoi- a poetului la „visul ferice”, „visul misterios”, adică
țescu, Scriitori contemporani, 333–336; Micu, Scurtă ist., nostalgie a ființei solidare cu omul prin implicarea
23 Dicționarul general al literaturii române Paler

neființei intuibile sub forma morții. Dorul emi- interviuri, mai multe pagini autobiografice adu-
nescian este explicat prin Emmanuel Levinas ca nate în volumul Calicantus. Scene din viața lui Cris-
„foame sublimă”, care nu își împlinește consuma- tal (2005), o carte despre lumea lui Marcel Proust,
rea, un „mai puțin ca nimic” ce face ca apropierea scrisă în franceză și editată la München în 2011.
să erupă distanța sau categoria „departelui” (aici Scurta teză doctorală Existence poétique de Bacovia
este citat Edgar Papu). P.-M. urmărește îndea- a fost tradusă în românește în 2012, având meritul
proape și modurile poetice ale exprimării/ transfi- primei consemnări, la nivel de sugestie, a posibilei
gurării „iluminatoare” a erosului eminescian, care apropieri a modernistului român de existențialism.
depășește „grația naturală” a dragostei românești SCRIERI: Existence poétique de Bacovia, Winterthur
prin „cosmicitatea categoriei departelui”. În secți- (Elveția), 1958; ed. (Existența poetică a lui Bacovia), tr.,
unea mitopoetică, dedicată Luceafărului, premisa îngr. și introd. Lucia Olaru‑Nenati, Bacău, 2012; Eminescu
e curioasă („ieșit din credințele populare ale patri- și abisul ontologic, pref. N. Steinhardt, Aarhus (Dane-
moniului zeiței Dochia, Zburătorul eminescian [...] marca), 1988; ed. București, 1994; Jurnal hermeneutic,
se proiectează în personaje ca Sarmis legendarul pref. George Vulturescu, Cluj-Napoca, 1997; In Search of
Democracy – În căutarea democrației (în colaborare cu
ori ca istoricul Mușat”), iar excursul critic deru-
Constantin Michael‑Titus), ed. bilingvă, București, 2001;
tează nu rareori prin fuga pe trasee excentrice. Calicantus. Scene din viața lui Cristal, Timișoara, 2005;
Poemul – după P.-M. – este varianta românească Galaxie Proust, München, 2011; George Popa in extasis
eminesciană a Ființei: o autorevelare, poetul „fiind mentis, Iași, 2012.
atras de o alteritate necunoscută și, deși fără acces, Repere bibliografice: Luminița Fassel, „Eminescu și
manifestată în el”, întrucâtva asemănător lui Hei- abisul ontologic”, ALIL, t. XXXII, 1988–1991; Ioan Pintea,
degger, la care Ființa este orice lucru cu obligatorie Eminescu sau Despre comuniunea contrariilor, VR,
implicație a neantului („Au nu sunt toate-nvelitori 1990, 3; Ion Dur, Eminescu și partea ascunsă a Ființei,
/Ființei ce nu moare?”); iar neantul eminescian TR, 1990, 1; Gabriel Stănescu, „Eminescu și abisul onto-
este o „prezență – absență”, precum în versul „Nu e logic”, VR, 1990, 4; Edgar Papu, „Între Eminescu și Hei-
nimic și totuși e...”. Tentativa autoarei este una rară, degger” (dialog cu Svetlana Paleologu‑Matta), JL, 1992,
35–43; Mihai Cimpoi, Spre un nou Eminescu, Chișinău,
încercată de puțini cercetători, de a descrie poetica
1993, 47–62; Bogdan Mihai Mandache, „Jurnal herme-
implicită ca proiecție verbală a intuiției ireprezen- neutic”, CL, 1998, 2; Constantin Trandafir, Hermeneu-
tabilului. Volumul Jurnal hermeneutic (1997) con- tică eminesciană, ALA, 2000, 500; Adela Pal, Etica înflo-
tinuă cercetarea eminescologică din perspectiva ririi hibernale, LCF, 2005, 38; Cassian Maria Spiridon,
problematicii poetice și sociopolitice, căutând o Nemargini de gândire, CL, 2008, 1; Manolescu, Enciclo-
înțelegere a lui Eminescu nu pe principii estetice pedia, 565–566; Lucia Olaru-Nenati, De la Bacovia la
sau retorice, ci prin „comprehensiune”, cum con- Eminescu, ATN, 2011, 11–12; Theodor Codreanu, Euro-
sideră P.-M. să opereze cu „sentimentul participa- penitatea lui Bacovia, „Bucovina literară”, 2012, 9–10;
tiv”, adică printr-o aprofundare empatică. Pentru Ioan Lascu, Bacovia – poet european, R, 2012, 12. E.M.
autoare, a-l înțelege pe Eminescu înseamnă parti-
cipare la „sensul prezent” al Frumosului. Pe urmele
lui Platon, Nietzsche și Heidegger, eseista vorbește
de esența divină a poeziei. Conferind mitului func-
ție gnoseologică intercesivă, ca stadiu al legăturii
inconștientului cu „recunoașterea conștientă”, cu
ajutorul teoriilor psihologiei abisale jungiene și
ale hermeneuticii heideggeriene, autoarea caută PALER, Octavian
„sensul poetic” al tensiunii din valoarea etică a fru- (2.VII.1926, Lisa,
mosului și a binelui atunci când vorbește despre j. Făgăraș – 7.V.2007,
„politeia” eminesciană. Se adaugă în bibliografia București), eseist,
autoarei un mic eseu, In Search of Democracy – În prozator, poet.
căutarea democrației (2001, în colaborare cu Con-
stantin Michael‑Titus), care conține o reflecție Este fiul Anei (n. Şerban) și al lui Alexandru Paler,
asupra democrației antice grecești, ca și a falsei țărani. Un înaintaș, Bucur Paler din Lisa, ar fi fost
democrații din secolul al XX‑lea, alte eseuri și înnobilat în 1664 de Anna Bornemisa, soția
Paler Dicționarul general al literaturii române 24
principelui Transilvaniei. P. frecventează cursurile om de sistem este suspect. Nu ține să fie nici obiec-
școlii primare în satul natal, apoi urmează Liceul tiv, cumpănit, factor stabilizator, este „iremediabil
„Spiru Haret” din București (1937–1944), face și violent subiectiv”. Ar fi vrut să trăiască în Cinque-
ultima clasă la Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș, cento la Florența sau în Grecia pe vremea lui Platon.
susținându-și bacalaureatul la Sibiu (1945). Devine S-a resemnat, grija lui fiind să nu-și trădeze desti-
student la Facultatea de Litere și Filosofie și la nul. Libertatea este și pentru el dreptul de a nu
Facultatea de Drept de la Universitatea din Bucu- minți (o propoziție ce se repetă în eseuri; sursa ei
rești (1945–1949). Va fi redactor la emisiunile cultu- este camusiană). Primele însemnări despre Egipt,
rale ale Radiodifuziunii Române (1949–1964), Grecia și Italia, intitulate Drumuri prin memorie
corespondent Agerpres la Roma (septembrie– (1972, 1974), ezită între memorialul de călătorie, în
decembrie 1964), director general al Televiziunii stilul mai vechi al genului, reflecția morală și o dis-
Române (1965–1968), vicepreședinte al Radiodifu- cretă poezie a timpului. Sala hipostilă de la Karnak
ziunii, coordonând emisiunile literare și muzicale îi dă o idee morală, iar ideea îmbracă numaidecât
(1968–1970), redactor-șef la „România liberă” formele unui limbaj inflamat: „Un purgatoriu
(1970–1983), iar din 1990 director onorific al ziaru- pentru trufiile netrebnice… da, printre aceste
lui. Membru supleant al Comitetului Central al coloane capabile să susțină fiecare un secol ar
Partidului Comunist Român (1974–1979) și depu- trebui pedepsiți să treacă și să facă o cură de umi-
tat în Marea Adunare Națională (1980–1985), în lință toți obstinații ridicoli sau grotești ai suficien-
anii ’80 intră în conflict cu autoritățile comuniste. ței agresive, să se rușineze și să plece smeriți”. Vizi-
Debutează la „Luceafărul”, în septembrie 1958, cu tând Sicilia și Sardinia, călătorul face reflecții
poezia Ulciorul. La patruzeci și patru de ani publică despre sentimentul insularității: „Singurătatea
o carte de „definiții lirice”, Umbra cuvintelor (1970). Siciliei e centrifugă. Cea a Sardiniei, centripetă”.
A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1972, Roma îi pare un oraș cu suflet baroc, statuia lui
1980 și în 2005 pentru Opera Omnia) și cu Premiul Moise din biserica San Pietro in Vincoli e „o mânie
Academiei RSR (1978), iar în 2003 i s‑a decernat albă surprinsă într-un moment de acalmie apa-
Ordinul Steaua României în grad de Cavaler. rentă”. Veneția suferă de narcisism, e un oraș, cu
Liniștea pietrei ce se mistuie în statui, tăcerile alte cuvinte, complexat, bolnav de trecut. Marcel
uitate în vinuri, albul care este tăcerea cuvintelor, Proust îl numea, totuși, locul înalt al Religiei Fru-
nucii care curg în somn, frunzele din copacul origi- museții, iar Paul Morand nu ezita să‑l vadă ca
nar care rătăcesc pe cer sunt temele formulate afo- unicul refugiu european în fața agresiunii civiliza-
ristic de P. în Umbra cuvintelor: „Şi-ascult cum ger- ției industriale. Aici, și peste tot, informația se con-
minează statuile în munți”; „Un deget de aramă/ vertește în confesiune și confesiunea ajunge la
bate în tăcerea ușii”. El părăsește poezia și optează temele fundamentale ale existenței. Această ali-
pentru eseul moralistic ce se revendică dintr-un anță fixează textul lui P. între literatura propriu-zisă
romanesc al ideilor. Modelele sunt eseiștii spanioli și literatura moralistică. Cu Mitologii subiective
(Unamuno, Ortega y Gasset) și, dintre francezi, (1975) el se întoarce la Grecia și la miturile ei. Stilul
Albert Camus. Mărturisește că nu cunoaște foamea devine mai direct reflexiv și tema morală, esențială
de real, cum o cunosc, de regulă, reporterii, și că se la el, răzbate acum mai decis printre rânduri.
simte mai bine printre mituri și parabole. Faptul se Exemplul îndepărtat este Vara lui Camus. Eseistul
vede în textele care caută în orice întâmplare sim- vede peste tot epifanii și socotește mitologia o carte
bolul ei uman și emblema ei mitică. P. nu a aspirat despre condiția existențială a omului. În tragedia
niciodată să fie un scriitor realist. Când călătorește, lui Oedip este un act de revoltă. Asumându-și vina
călătorește însoțit de Don Quijote și de Sisif (mituri și trăind demn consecințele ei, Oedip se trans-
preferate). Sentimentul dominant este că trăiește formă pe sine în zeu. Rătăcirile lui Ulise reprezintă
la o răspântie a timpurilor și civilizațiilor, nu o luptă împotriva uitării, întoarcerea în Itaca este o
acceptă ideea turnului de fildeș ca loc sublim revenire la ordinea firească a lucrurilor. Față de
pentru creatorul de artă pentru că nu crede în Ariadna, Tezeu se comportă ca un escroc; morala
tăceri inocente. Pe când era tânăr se gândea să lui este să se consoleze repede și să fugă de compli-
scrie o istorie etică a artei. Nu e atras de filosofia de cațiile sentimentale. Drama Casandrei este fără
sistem și, în genere, crede, ca Nietzsche, că orice lumină și fără speranță, căci, explică moralistul,
25 Dicționarul general al literaturii române Paler

Eugen Simion, Marin Sorescu și Octavian Paler

„există dureri în miezul cărora, nemaiavând nimic, justificări morale care, la un loc, pun în discuție
putem câștiga totul; dar suferința Casandrei e goală relația dintre adevăr și etica omului care luptă
de orice speranță; un zeu sau o fiară ucide timpul pentru adevăr. Premisele dialogului sunt următoa-
înainte de a sosi în inima ei; și nu compasiunea ne rele: este, oare, bine să mori pentru o idee și să
poate apăra; compasiunea are nevoie de viitor; ca devii un martir sau să trăiești cu prudență și să
și dragostea”. Ideea unui Narcis erou tragic (erou încerci să impui adevărul? Galilei se apără zicând
camusian) este de natură să alarmeze spiritul. Ipo- că lumea nu are nevoie de victime și că numai dile-
teza este însă acceptabilă pentru că se bizuie pe un tanții pot avea voluptatea suferinței: „Urăsc călăii,
minim de adevăr luat chiar din datele mitului. Ese- însă nu mi se pare important să-i urăsc ca victimă;
istul pune patimă și iscusință în astfel de lecturi prefer să-i urăsc contestându-i prin strigătul meu
subiective, mereu în acel stil războinic – un stil al de bucurie; acest strigăt poate fi mai elocvent decât
deciziei și al ultimatumului –, eliminând spațiile de flăcările unui rug”. Cel ce se opune lui Galilei e de
respirație calmă, de răsfăț și ironie. Dacă trebuie să părere că nu merită să trăiești oricum și că adevă-
fie găsit un model românesc pentru aceste reflecții rul are adesea nevoie de sfinți: „Galilei, cine nu
în care obiectele sunt privite totdeauna dinspre crede în necesitatea adevărului sfârșește prin a le
partea universalului, încărcate de sensurile unei cere și altora același lucru. O lume incapabilă de
grandori tragice, poate fi citat Vasile Pârvan. El a martiri e o lume incapabilă să apere adevărul. Aici
impus în cultura română modelul spiritului con- e problema. Nu dacă tu ai fost sau n-ai fost martir.
damnat să ia viața în serios și să nu respire decât în Ci dacă erai în stare să fii. Adică, dacă erai în stare
preajma marilor simboluri. Apărarea lui Galilei să suporți cu orice preț adevărul unei idei în care
(1978) este un „dialog despre prudență și iubire”. crezi”. Autorul îmbrățișează punctul de vedere din
Cel mai coerent și mai ingenios, poate, din câte a urmă, dar trebuie spus că, pentru a da dialogului
publicat P. O interogație copleșitoare – de ce a vivacitate și a face să progreseze ideea morală, el
cedat Galilei în fața Inchiziției? – și un număr de nu simplifică teza adversă. Tema cărții alunecă
Paler Dicționarul general al literaturii române 26
discret spre Inchiziție și, de la un punct, preopi- caută însă în continuare miturile (șarpele, pirami-
nenții își unesc eforturile de a indica formele pe dele, labirintul acvatic) și nu are ochi decât pentru
care le ia represiunea împotriva spiritului (o temă adevărurile lui. După sugestia Antimemoriilor lui
incomodă pentru ideologia totalitarismului). Dia- Malraux, P. își subintitulează notele de călătorie
logul e prezent și în eseurile următoare – Scrisori Jurnal (și contrajurnal) mexican. Nu are răbdare să
imaginare (1979), Caminante. Jurnal (și contrajur- țină o cronică a cotidianului, evadează mereu spre
nal) mexican (1980), Polemici cordiale (1983), Un marile abstracțiuni morale. Polemici cordiale, o
muzeu în labirint. Istorie subiectivă a autoportretu- carte mai incitantă, este scrisă într-un stil fluent și
lui (I, 1986) –, căci de oriunde ar porni P. ajunge în are mai puțină erudiție mitologică. Aici se vede mai
cele din urmă la ideea de adevăr și la libertatea de a bine radicalismul său moral, firea lui de ideolog
numi adevărul. E subiectul ce îl obsedează pe inte- ardent și ceea ce Eugen Ionescu numea, prin anii
lectualul din secolul al XX-lea, om al interogației, ’30, cu referință la vocația diarismului, „epicismul
cum îl definește André Malraux. Eseistul adaugă interior”. Cu alte vorbe, capacitatea de a imagina
interogației radicalismul lui de preot laic, pornit ideile, de a le pune într-o narațiune și de a le face,
din Făgărașul natal – spațiu al oamenilor drepți și astfel, mai ușor accesibile. Inflexibil când e vorba
încăpățânați, sugerează el – pentru a reprima bala- de conceptele etice, vorbește acum despre „utopia
urul minciunii. Pentru a da altă înfățișare confesiu- cordialității”, confirmând pe Julien Benda, care
nii (care păstrează, în esență, accentul ei acut tes- zicea că orice moralist este, în fond, un utopist.
tamentar), inventează scrisori către marile spirite Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o
(Unamuno, Camus, Erasm, Proust, Seneca, Gide) și lume moralmente strâmbă. Şi încă nu s-a văzut un
însoțește scrisorile imaginare cu poeme reflexive. moralist care că reușească. Cel puțin în timpul său.
Alt mod de a repune în dezbatere relația dintre cre- Ceea ce nu diminuează valoarea actului în sine.
ație și morala omului care scrie, dintre singurătate Rămâne totdeauna ceva (ceva foarte important):
și suferință, suferință și iubire. Argumentele din calitatea scriiturii. În Polemici cordiale autorul mai
Apărarea lui Galilei sunt reluate în epistola către amestecă o dată cultura cu existența și reia discuția
Seneca, filosoful și sfetnicul lui Nero, cu aceste despre relația dintre morală și creație, libertate și
vorbe aspre în ton apostolic; „Şi, acceptând să fiți necesitate. Sunt căutate situațiile limită și sunt
sfetnicul lui Nero, ați acceptat ca filosofia să fie aduse în sprijin cuvinte celebre. Paul Valéry spune,
sfetnica unui ucigaș. Chiar dacă ați vrut în felul în timpul războiului, că nu îl interesează eveni-
acesta să-l temperați, împuținând numărul victi- mentele, pe el îl pasionează marea, nu valurile.
melor. În loc ca Nero să condamne numai în Acesta este faptul de cultură, provocator pentru
numele unui călău, în numele unui nebun, el a spiritul angajat. Vine, acum, faptul de viață: un tren
condamnat, cât timp i-ați fost sfetnic, și în numele duce spre Weimar, în timpul aceluiași război, o
filosofiei. Şi ce rost mai are filosofia dacă ea se delegație de scriitori francezi colaboraționiști.
recunoaște neputincioasă în fața ucigașilor?; dacă Trenul oprește la un moment dat (întâmplare sau
recunoaște că singura ei șansă e să limiteze cri- aranjament cinic) într-un câmp în care se află mai
mele, fără a putea ataca însăși crima?”. Seneca mulți prizonieri francezi păziți de soldați hitleriști.
devine, în acest chip, un simbol al eșecului filoso- Acestea sunt premisele. Pe baza lor eseistul imagi-
fiei și un simbol al complicității omului care gân- nează cincisprezece discursuri ale lașității și ale
dește. Moartea voluntară nu îl izbăvește. Cami- trădării, din care ideea turnului de fildeș iese zdro-
nante e o carte de călătorie, rod a optsprezece zile bită cu astfel de fraze: „refuzând să aleagă, el a și
petrecute în Mexic, cam stufoasă și într-un stil exa- ales”; „tăcerea a ajutat ocupația și a devenit com-
gerat profetic („din ce în ce mai limpede am înțeles plice cu ea”. P. este foarte priceput în a pune gândul
că în mine țărâna se întâlnește cu metafizica; de său tăios, ireconciliabil, în asemenea formule
unde neputința de a găsi o cale de împăcare dura- memorabile. Moraliștii sunt de regulă corupți de
bilă cu mine însumi, celula mea vitală fiind sfâșiată ambiguitățile limbajului. Răsfățul în paradox îi face
de o tensiune dublă; aduc o senzualitate tulbure inofensivi. Orice moralist este, în ultimă instanță,
până la ispitele de asceză a ideilor”). Era de aștep- un manierist. P. apără și el ambiguitatea și se soco-
tat că întâlnirea cu fiesta mexicană să trezească tește chiar un spirit manierist, dar gândește mani-
bucuriile spiritului și să elibereze umorul. Eseistul erismul ca un exercițiu necesar de igienă artistică,
27 Dicționarul general al literaturii române Paler

iar ambiguitatea ca o posibilitate a spiritului de a politicienii corupți de toate culorile politice, îmbo-
îmbogăți obiectul analizei. Cărțile proprii îl dez- gățiții din perioada de tranziție, oamenii vechiului
mint, totuși. Ele arată un spirit angajat, hotărât să regim care au intrat în afaceri sau în viața parla-
moară pentru ideea morală, orgolios la culme și mentară. Articolele din ultima vreme arată o
irepresibil. Este, din acest punct de vedere, o oare- mizantropie din ce în ce mai neagră. Moralistul
care contradicție între inflexibilitatea moralistului crede că gena națională este compromisă și că răul
și ideile de toleranță și democrație pe care le pro- general nu mai poate fi oprit. Opiniile lui au, de
pagă. Polemicile nu mai sunt deloc cordiale în căr- regulă, audiență. Scrierile eseistice merg în sensul
țile apărute după 1989. Revoluția l-a găsit pe P., cunoscut: confesiune, meditații morale și politice,
cum singur spune, „interzis ca scriitor, șomer ca fapte curente de viață, analizate cu o cruzime care
salariat și suspect ca individ în societate”. Această nu exclude un scepticism fundamental. Omul vigi-
condiție i-a radicalizat și mai mult spiritul. Un stil lent al Cetății este un Don Quijote într-o lume
al urgenței și o retorică, bine controlată, a avertis- (lumea Estului) în care utopiile și nostalgiile sunt
mentului. Scriitorul, care publicase între timp impure. Sămânța iubirii cade pe un sol îmbibat de
două romane, își revede, acum, în libertate, eseu- ură și, în genere, de mizerie morală. Moralistul nu
rile vechi și le stilizează fără a schimba esența jude- mai crede în soluții, se mulțumește să pună doar
căților din interior. Tipărește, sub această formă întrebări. Autorul este din ce în ce mai solitar și din
revizuită, majoritatea eseurilor vechi și publică ce în ce mai puțin solidar cu timpul său, un Don
altele noi – Don Quijote în Est (1994), Vremea între- Quijote care nu mai crede în iluzii, dar continuă să
bărilor. Cronică morală a unui timp plictisit de se bată cu morile de vânt. Reabilitează pe Narcis (o
morală (1995), Aventuri solitare. Două jurnale și un veche fantasmă), văzând în el nu un simbol al fri-
contrajurnal (1996) ș.a. –, în care îi pot fi regăsite volității, ci al cunoașterii de sine. Altă carte publi-
fantasmele. O antologie în limba franceză cată de P., Deșertul pentru totdeauna (2001), con-
(Polémiques cordiales, 1991) selectează texte din stituie un original roman autobiografic, adică o
Polemici cordiale și Viața ca o coridă (1987). Versiu- autoficțiune cu o notă meditativă pregnantă. Stilul
nea românească se cheamă Rugați-vă să nu vă este, la suprafața textului, același: vehement
crească aripi (1995), cu un capitol nou, Pagini răz- subiectiv, moralistic, amestec de confesiune și spe-
lețe. P. postrevoluționar face, mai întâi în „România culație în jurul marilor idei, cu o prelungire a fapte-
liberă”, apoi în „Cotidianul” și în alte ziare, o cro- lor de existență spre mituri și concepte. Scriitorul
nică morală a vieții politice, arătându-se din ce în își asumă (sau, mai bine zis, încearcă să-și asume)
ce mai dezgustat de politicianismul românesc și de biografia și să o justifice până la un anumit punct.
ipochimenii lui. La început vituperează pe intelec- Vorbește despre ea cu gândul la destin. Modelul
tualii „apolitici”, apoi înțelege zădărnicia de a Malraux și modelul Camus nu îl părăsesc. Ce e des-
părăsi literatura, recunoscând, loial, că a greșit. tinul? O experiență transformată într-o conștiință,
Face publicistică angajată în stilul lui M. Eminescu spunea Malraux. P. gândește cam în aceiași ter-
și al lui N. Iorga, cu note acide. „Bizantinii” lui sunt meni, definind destinul ca o sumă de eșecuri depă-
șite prin meditație. Nu își face un portret prea favo-
Octavian Paler, Eugen Barbu și Mihnea Gheorghiu rabil. Nu se crede un învingător, deși a publicat un
număr mare de cărți, și cărțile au avut (și au în con-
tinuare) succes. Face recensământul înfrângerilor
și, la sfârșit, când trage linia, se vede că intelectua-
lul care scrie despre viața sa nu e deloc mulțumit
de sine. Nu îi place pe unde a trecut, nu s-a simțit
bine, cu adevărat, decât în copilărie, în Lisa din
preajma munților Făgăraș. Copilăria este, și pentru
el, un paradis pierdut. Pierdut, dar nu uitat. Scrii-
tura omului care a trecut hotarul senectuții poate
reînvia acest spațiu miraculos. Tatăl (modelul
uman și metafizic), mama tăcută și religioasă (face
în fiecare seară o sută de mătănii), rânduielile
Paler Dicționarul general al literaturii române 28
care este vorba de un doctor Luca – filosof privat –
și de custodele unei biblioteci dintr-un loc care se
cheamă Asybaris. Asybaris înseamnă, în ficțiunea
lui P., partea noastră de infern. Interesul, la lectură,
merge spre jurnalul propriu-zis, un jurnal de idei
etice. Aici se poate intui mai ușor portretul omului
care nu știe să-și facă prieteni, omul sentimental
care poartă în el o tristețe nelămurită și se ruși-
nează să vorbească despre ea. Nu știe să devină „un
om de lume” și multă vreme nu vrea să audă că
bătrânețea există. Numai că bătrânețea vine fără să
fie chemată și eseistul este nevoit s-o ia în seamă.
Deșertul… e, în esență, o meditație despre bătrâ-
nețe, suferință și, fatal, despre moarte. Istoria
rămâne pe plan secund și nu este evocată decât ca
să justifice fantasmele proiectate de un spirit inte-
rogativ în conflict permanent cu le dehors și le
dedans. O scenă memorabilă este aceea în care
copilul din Lisa Făgărașului ajunge la București la
Liceul „Spiru Haret” îmbrăcat în costum tradițio-
nal, speriat de lumea din jur, blocat într-o tăcere
agresivă. Ca scriitor, P. este o alianță, curioasă, de
mesianism și scepticism. Un spirit care „vede”
mereu mituri și se plasează, în actele lui de exis-
tență, în marea istorie. Retorica lui este solemnă și,
deseori, reflecțiile sunt oraculare. A trecut, cum era
de bănuit, la roman: Viața pe un peron (1981), Un
om norocos (1984). Este vorba de două parabole
ample, cu câteva personaje-simboluri și o intrigă
ce nu poate fi fixată în timp și spațiu. Modelul epic
poate fi Herman Hesse și Ernst Jünger (Pe falezele
de marmură), cu simbolistica lor enigmatică, iar în
casei, micile și marile evenimente ale satului, toate proza românească un punct de referință este Echi-
revin, acum, în memoria celui care simte respirația noxul nebunilor de A.E. Baconsky. Deosebirea de
neantului. Deșertul… este o cronică existențială, cel din urmă este că P. nu pune accentul pe limba-
fixată, calendaristic, din mai până în august. Nara- jul fastuos, matein, ci pe dialectica ideilor și pe
torul (identificat cu autorul de pe copertă) a suferit semnificația parabolei. Tema prioritară este senti-
un infarct și, cu moartea în față („încarcerat în mentul de culpabilitate, asociat cu frica, recluziu-
mine însumi” – zice el), își reconstituie trecutul și nea, poziția intelectualului în lumea violenței
își gândește prezentul. O face în felul său, ameste- moderne. Un profesor de istorie, retras în pustie-
când în confesiune și meditație planurile tempo- tate mai mult de frică decât din înțelepciune, își
rale și existențiale, într-o narațiune fragmentară. scrie viața și din ce scrie se înțelege că el se născuse
Un eseist francez crede că fragmentul este un doliu „gata răstignit”. Este pregătit, vasăzică, pentru un
al textului, o victimă a violenței interioare, un destin tragic, iar demnitatea lui este, dacă nu să
accept al violului scriptic. Definiția se potrivește scape acestui destin, cel puțin să îl supună judecă-
eseurilor biografice ale lui P. Ca să întărească acest ții spiritului. Problematica eseurilor lui Camus și,
doliu, autorul scrie cu două penițe: una care în genere, a existențialismului, este pusă în terme-
notează reflecțiile, amintirile fulgurante, faptele, nii unei fabule în care simbolurile (îmblânzitorii de
pe scurt, de ordin biografic (jurnalul propriu-zis) și cobre, dresorii de câini, mangustele imperfecte)
alta care transcrie pagini dintr-un posibil roman în vin să dubleze ideile, exprimate în lungi și
29 Dicționarul general al literaturii române Paler

remarcabile eseuri epice. Pustnicul din sala de naratorul, „un fanatic al nesupunerii”, „un bigot al
așteptare are pasiunea proceselor, modul lui de a nesăbuinței”, în conflict cu toate sistemele (familie,
cunoaște este a pune în acuzație, adevărul – pentru societate etc.). Tatăl – pictor de succes – este un tip
a fi acceptat – trebuie să treacă mai întâi printr-o lamentabil de conformist, simbolul autorității
lungă contestație. El caută mereu ceva, un sens represive. Fiul fuge de el și viața lui devine un șir de
într-o lume plină de contradicții, o cale care să îl eșecuri. Este obsedat, oriunde ajunge, de ideea
ducă spre adevărul pur, și nu o află pentru că imposturii. Ajunge cioplitor de cruci, eșuează în
drumul spre adevăr trece prin propria-i ființă iubire, apoi soarta îl duce într-un azil de bătrâni
dedublată, stăpânită de Fiara agresivă și de Dum- care este, în fapt, un fel de lagăr concentraționar.
nezeul care nu iluminează, ci poruncește. Existența Pensionarii fabulează, se suspectează, se toarnă
lui e, într-adevăr, un lanț de eșecuri traduse în lim- între ei. Azilul este simbolul societății totalitare.
bajul parabolei. Copil fiind, și-a dorit o bicicletă și, Suferința și ticăloșia se țin, aici, de mână. Vânăto-
când a obținut-o, un șofer i-a sfărâmat-o intențio- rul are în spatele lui un alt vânător, turnătorul este,
nat. A doua pasiune a fost șahul și îndemânarea la rândul lui, turnat. Deasupra tuturor se află Bătrâ-
tânărului era așa de mare, încât ajunge să joace nul, un mit impus de cei care conduc acest mic
fără tablă cu ambele culori. Dedublarea duce la o infern. Când sculptorul vrea să îl demaște arătând
stare de dezagregare a imaginii normale a lucruri- că Bătrânul nu există, nimeni nu îl crede și este eli-
lor. Se vindecă citind o povestire de Stefan Zweig, minat. Încă un eșec pentru Daniel Petric, artistul
unde e vorba de un individ care înnebunește care, recunoscându-și mediocritatea, este de două
jucând șah orb. Student în drept, renunță la ulti- ori condamnat să nu aibă liniște: o dată pentru că
mul examen gândind că „într-o lume în care chiar nu are talent, a doua oară pentru că își dă seama de
dreptatea e ratată, îmi puteam îngădui și eu să fiu acest lucru. O parabolă complexă, aglomerată de
un ratat”. Așadar: forța de a eșua, libertatea de a simboluri existențialiste și morale sumbre (poate fi
merge împotriva destinului. Asta amintește de lite- comparată, din acest punct de vedere, cu Biserica
ratura lui Malraux și de tipologia romanelor din Neagră, scrierea lui A.E. Baconsky), o dezbatere de
anii ’30 ai secolului trecut. Totuși P. nu scoate din idei incitantă. Romanul din parabolă trăiește, ca și
eșecul existențial o morală a tragismului eroic. El în cazul anterior, prin fervoarea speculației.
vrea mai degrabă să elucideze relația misterioasă
cu mecanismul unei istorii care cultivă în om frica Confesiune și dialog: acestea sunt formele specifice de
existență ale literaturii lui Octavian Paler, eseist și proza-
și disperarea. Profesorul de istorie dă elevilor o
tor al cărui scris impecabil cadențat are mereu solemna
imagine dramatică a Revoluției franceze, apoi, gravitate impersonală a unui discurs întocmit în respec-
pasionat de subiect, caută resorturile ascunse ale tul deplin al regulilor elocinței clasice, deși este încărcat
acțiunii lui Robespierre. Un nou proces se des- de toate neliniștile sufletului modern și acuză o subiec-
chide, pro și contra, în jurul noțiunii de adevăr și tivitate violentă și pătimașă, recunoscută de altfel. [...]
despre rolul întâmplării în istorie. Unde începe Jurnalist de mare vocație, pasionat, mobil, inventiv, Octa-
corupția incoruptibilului Robespierre, în ce punct vian Paler are înfățișarea austeră și anacronică a unui
pasiunea pentru justiție se transformă într-o teri- consul roman în acțiune, ce trăiește urmând cu o fideli-
bilă armă de represiune împotriva omului? Cele tate absolută cugetările lui Marcus Aurelius.
MIRCEA IORGULESCU
mai bune pagini din romanele lui P. analizează
astfel de ecuații delicate, și trebuie spus că dialec- SCRIERI: Umbra cuvintelor. Definiții lirice, București,
tica ideilor e mai spectaculoasă la P. decât ficțiunea 1970; Drumuri prin memorie. Egipt, Grecia, București,
propriu-zisă. În Un om norocos se află tot un perso- 1972; Drumuri prin memorie. Italia, București, 1974;
naj „ciudat” – Daniel Petric, artist conștient de Mitologii subiective, București, 1975; ed. 3, pref. Daniel
Cristea‑Enache, Iași, 2008; Apărarea lui Galilei. Dialog
mediocritatea lui –, care nu acceptă complicitățile
despre prudență și iubire, București, 1978; ed. București,
(mari, infernale) ale lumii în care destinul l-a arun-
1997; Scrisori imaginare, București, 1979; ed. București,
cat fără să îl întrebe. Romanul, scris la persoana 1998; Caminante. Jurnal (și contrajurnal) mexican,
întâi, este tot o parabolă neagră, dominată de sim- București, 1980; ed. București, 2003; Viața pe un peron,
boluri rău prevestitoare și dublată de o eseistică București, 1981; ed. 3, pref. Daniel Cristea‑Enache,
morală și filosofică de bună calitate. Daniel Petric București, 2005; Polemici cordiale, București, 1983; ed.
trăiește într-o veșnică stare de criză, este, ca și 2, pref. Nicoleta Sălcudeanu, Iași, 2008; Un om norocos,
Palia de la Orăștie Dicționarul general al literaturii române 30
București, 1984; ed. 2, pref. Mircea Iorgulescu, Iași, 2008;
Un muzeu în labirint. Istorie subiectivă a autoportretu-
lui, vol. I: Spre centrul labirintului, București, 1986; ed.
(Eul detestabil. O istorie subiectivă a autoportretului),
București, 2005; Viața ca o coridă, București, 1987; ed. 2,
pref. Cosmin Ciotloș, Iași, 2009; Polémiques cordiales, tr.
Alain Paruit, Paris, 1991; Don Quijote în Est, București,
1994; Rugați-vă să nu vă crească aripi, București, 1995;
Vremea întrebărilor. Cronică morală a unui timp plictisit
de morală, București, 1995; Aventuri solitare. Două jur-
nale și un contrajurnal, București, 1996; Poezii – Poems,
ed. bilingvă, tr. Crisula Ştefănescu și Emily Chalmers,
București, 1998; Drumuri prin memorie, București, 1999;
Deșertul pentru totdeauna, București, 2001; Autoportret
într‑o oglindă spartă, București, 2004; Calomnii mito-
logice, București, 2007; Convorbiri cu Octavian Paler
(interlocutor Daniel Cristea‑Enache), București, 2007;
Poeme, București, 2008
Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, [Octavian
Paler], RL, 1976, 3, 1978, 52, 1980, 43; Stănescu, Jurnal, I,
263–270, III, 133–136; Nicolae Balotă, O dramă filosofică,
LCF, 1979, 10; Popescu, Cărți, 119–122, 128–134; Zaciu,
Cu cărțile, 63–68; Mircea Martin, Morala parabolei, RL,
1982, 49; Iorgulescu, Ceara, 205–214; Steinhardt, Critică,
149–153, 242–244; Edgar Papu, O neobosită trăire, RITL,
1984, 3; Cristea, Modestie, 146–151; Manea, Contur, 153–
160; Raicu, Fragmente, 407–410; Simion, Scriitori, III,
514–528; Al. Călinescu, Pe faleza de marmură, CRC, 1985,
21; Iorgulescu, Prezent, 131–140; Sorescu, Ușor cu pianul,
207–220; Steinhardt, Monologul, 216–219; Cristea, A
scrie, 85–92; Grigurcu, Peisaj, I, 80–84; Adrian Marino, 14 noiembrie 1581 şi 14 iulie 1582, pe hârtie de
Don Quijote a greșit adresa, „22”, 1994, 25; Octavian Sovi- fabricaţie sibiană, „în cheltuiala multă” a lui Gesti
any, Cavalerul Tristului Est, APF, 1994, 10–12; Lovinescu, Ferencz, „hotnogiu Ardealului şi Ţărâei Ungureşti”,
Unde scurte, III, 316–320, IV, 75–78, V, 38–44; Papahagi, de către Şerban, fiul lui Coresi, „meşterul mare a
Interpretări, 70–77; Radu Sorescu, Opera lui Octavian tiparelor”, şi „Marien diiac”. Cei doi tipografi braşo-
Paler, pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1995; Alex. Şte- veni, chemaţi special pentru imprimarea cărţii, au
fănescu, Portretul scriitorului la 70 de ani, RL, 1996,
utilizat corpul de slove folosit anterior în Psaltirea
26; Grigurcu, Imposibila, 315–320; Constantin Coroiu,
[Octavian Paler], ALA, 2000, 528, 2004, 727, 728, CLT, slavonă de la 1577 şi în Triodul slavon din 1578,
2007, 19, 2011, 24–26, 2012, 20; Dicț. esențial, 597–603; ambele scoase la Braşov. Traducerea textului, care
Gheorghe Grigurcu, Un director de conștiință, RL, 2001, cuprindea în forma primă manuscrisă tot Penta-
25; Cristea-Enache, Concert, 449–455; Simion, Genurile, teucul, Cartea Regilor „şi alţi proroci câţiva”, după
66–72; Dicț. analitic, IV, 386–388; Cristea-Enache, Bucu- cum se precizează în prefaţă, a fost opera unui
rești, 440–446; Holban, Ist. lit., III, 77–84; Octavian Paler. grup de cărturari din Banat şi Hunedoara con-
In memoriam, RL, 2007, 24 (grupaj special); Manolescu, duşi de Mihai Tordaşi (adică din Turda), episcopul
Istoria, 1175–1178; Popa, Ist. lit., II, 982–983; Simion, românilor calvini din Ardeal, Ştefan Herce, „pro-
Fragmente, VI, 124–131; Simuț, Vămile, 349–353. E.S.
povăduitorul Evangheliei”, şi Efrem Zacan, „dascal
de dăscălie”, ambii din Caransebeş, Moisi Peştişel,
PALIA DE LA ORĂŞTIE, cea mai veche tipăritură „propoveduietorul Evangheliei în oraşul Lugojului”,
hunedoreană în limba română cuprinzând tradu- şi Achirie, „protopopul varmighiei Henedoariei”.
cerea primelor două cărţi ale Vechiului Testament, Dată fiind provenienţa geografică a traducătorilor,
numite în terminologia epocii Bitiia şi Ishodul limba textului, foarte unitară, reflectă în ansamblu
(adică Geneza și Exodul), lucrată cu slove chirilice normele subdialectului uzual la finele veacului al
la Orăştie în 1582. Volumul a fost imprimat între XVI-lea în zona Banat–Hunedoara, iar cele câteva
31 Dicționarul general al literaturii române Pálffy
Repere bibliografice: Iosif Popovici, Paliia de la Orăş-
particularităţi lingvistice munteneşti au pătruns
tie. 1582, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XXXIII,
în tipăritură sub influenţa limbii tipografilor ori- 1910–1911; Mario Roques, L’Original de la „Palia” d’Orăş-
ginari din Braşov. Traducătorii afirmă în prefaţa tie, în Mélanges offertes à M. Émile Picot, II, Paris, 1913,
tipăriturii, indicând foarte probabil drumul urmat 515–531; Cartojan, Ist. lit. (1940), I, 64–65; Ciobanu, Ist.
în timp de textul biblic, de la forma ebraică spre lit. (1989), 123–126; Pavel Binder, Contribuţii la geneza
cea românească, că acele „cinci cărţi ale lui Moisi „Paliei de la Orăştie”, operă de colaborare a cărturarilor
... sâmt întoarse şi scoase den limba jidovească pre din Ţara Românească, Transilvania şi Banat, „Studia
greceaşte, de la greci, sârbeaşte şi într-alte limbi”, bibliologica”, 1969, partea 2; Gheorghe Chivu, Mariana
Costinescu, Bibliografia filologică românească: secolul
apoi „den acealea scoase pre limbă rumânească”.
al XVI‑lea, București, 1974, 154–156; Dicţ. 1900, 655–656;
Sursa utilizată a fost însă nu un presupus original „Palia de la Orăştie”, 1582–1982, Bucureşti, 1984; Ion
slavon (termenii slavoni aparţineau lexicului lite- Gheție, Al. Mareș, Originile scrisului în limba română,
rar uzual în epocă), ci Pentateucul imprimat în București, 1985, 110–111, 360–363, 446; Gavril Istrate,
maghiară la Cluj, în 1551, de Gáspár Heltai, tradu- „Palia de la Orăştie” și limba română literară, AUI, ling-
cătorii apelând, după cum indică unele elemente vistică, t. XXXVII–XXXVIII, 1991–1992; Ioan Ardeleanu,
textuale (între care şi o serie de note marginale), şi „Palia de la Orăştie”. Orizont cultural și realitate ling-
la o versiune a Vulgatei, într-o ediţie asemănătoare vistică, Timișoara, 2003; Gheorghe Chivu, „Carte de pre
ruditu lumii”, o copie transilvăneană din „Palia de la
cu aceea publicată de Lucas Osiander la Tübingen
Orăştie”, LR, 2006, 5–6; Alexandru Gafton, Vasile Arvinte,
în 1573. Cunoştinţele de limbă latină ale celor care Palia de la Orăştie (1582), vol. II: Studii, Iaşi, 2007. Gh.C.
realizează versiunea românească explică şi utiliza-
rea de mai multe ori, în părţile introductive, origi-
nale ale textului, a formelor „român” şi „românesc”, PÁLFFY Endre (12.III.1908, Toplița – 16.XI.1975,
în alternanță cu „rumân” și „rumânesc”. Palia de la Budapesta), istoric literar, comparatist. Face liceul
Orăștie, care prezintă autonom textul biblic, a avut la Târgu Mureș, studii de filologie la Cluj și la Paris,
o influenţă şi o circulaţie limitate în scrisul vechi unde obține în 1931 diploma de profesor în speci-
românesc. Ea a fost sursă directă pentru o copie a alitatea franceză–română. Funcționează ca profe-
primelor două cărţi ale Vechiului Testament, făcută sor la Colegiul Reformat „Bethlen Gábor” din Aiud
în veacul al XVIII-lea în zona Aradului. După unii (1931–1940), la Seminarul Pedagogic Universitar
cercetători, transcrierea celorlalte cărţi biblice, din Cluj și ca director al Liceului de Stat din Năsăud
Regii, Daniil şi Tobie (păstrate în manuscris la Bibli- (1941–1944). După război se stabilește în Ungaria,
oteca Academiei Române), fără corespondent în unde este funcționar în Ministerul Învățământului
tipăritura din 1582, descinde foarte probabil tot din și al Cultelor (1945–1949), șef al Catedrei de limba
română la Institutul Pedagogic din Budapesta
aceasta. Prin utilizarea unui exemplar al Paliei... se
(1949–1955), apoi docent al Catedrei de românis-
explică și forma unei copii fidele a fragmentului
tică a Universității „Eötvős Loránd” din Budapesta
intitulat Carte de pre ruditul lumii, inclusă într-un
și redactor-șef al săptămânalului „Foaia noastră”
miscelaneu transilvănean păstrat în fondul de carte
(1962-1968). Postum i s-a decernat în Ungaria titlul
veche al Episcopiei Ortodoxe Române din Gyula.
de doctor în științele literare (1976).
Este însă greu de argumentat existenţa unei relaţii
În articolele și studiile sale P. abordează o
de filiaţie între tipăritura de la 1582 şi aşa-numitul
gamă largă de probleme privind punctele de con-
Levitic, descoperit de B. P. Hasdeu la Belgrad, publi-
tact dintre temele și ideologiile literare în scrisul
cat în Cuvente den bătrâni şi considerat de el a fi
românesc și în cel maghiar. Cu o astfel de tema-
„cel mai vechi text biblic în limba română”.
tică s-a prezentat, încă în tinerețe, la Vălenii de
Ediţii: Les Premières traductions de l’Ancien Testament. Munte, unde, la invitația lui N. Iorga, a conferențiat
Palia d’Orăştie (1581–1582), vol. I: Préface et Livre de la
în anii 1938–1940 despre asemănările și diferen-
Genèse, îngr. și introd. Mario Roques, Paris, 1925; Palia
țele ce pot fi descifrate între scrierile lui M. Emi-
de la Orăştie, 1581–1582, îngr. și introd. Viorica Pamfil,
Bucureşti, 1968; Palia istorică, îngr. Alexandra Moraru și nescu și Madách Imre, Liviu Rebreanu și Móricz
Mihai Moraru, București, 2001; Palia de la Orăştie (1582) Zsigmond, Ion Budai-Deleanu și Arany János etc.
vol. I: Textul, îngr. și introd. Vasile Arvinte, Ioan Caproşu Colaborează la revistele „Acta Linguistica”, „Filoló-
și Alexandru Gafton, transcrierea textului Sorin Guia, giay közlöny”, „Helikon”, „Irodalomtörténeti köz-
Iaşi, 2005. lemények”, „Kortárs”, „Nagyvilág”. Depășind stadiul
Pallade Dicționarul general al literaturii române 32
comparatismului de prim palier, P. s-a străduit să PALLADE, Maria S. (5.IV.1882, Roman – 29.X.1946,
scoată la iveală interferențele filosofice și ideatice București), prozatoare. Fiică a căpitanului Teodor
care apar între cele două literaturi și, în general, Petre, P. a urmat cursurile secundare și de specia-
între literaturile est-europene, ca efect al dezvol- litate la Roman și la București. Devine profesoară
tării lor în condiții socioculturale foarte apropiate. de lucru manual, predând o vreme la Şcoala Nor-
Dintr-o astfel de perspectivă analizează Ţiganiada mală din Galați. Deși colaborarea sa în presă este
lui I. Budai-Deleanu și Ţiganii de la Nagyida a lui menționată încă de când era elevă, cu numele P.
Arany János, comediile lui Vasile Alecsandri și cele apare târziu, semnând versuri în „Pagini literare”
ale lui Kisfaludy Károly, ideile critice ale lui Titu (1916), apoi proză în „Revista scriitoarelor și scri-
Maiorescu și ale lui Gyulai Pál, paralelismele vieții itorilor români”, „Cultura poporului” ș.a. Debutul
editorial are loc abia în 1926 cu volumul de versuri
și operei la George Coșbuc și la Arany János, tradu-
Din lanuri vii, urmat de o serie de romane, care nu
cerea Divinei Comedii a lui Dante de către Coșbuc
o impun însă în atenția lumii literare, așa cum nici
și Babits Mihály, ideile lui C. Dobrogeanu-Gherea
încercarea de a accede pe scena Teatrului Națio-
și ale lui N. G. Cernâșevski, universul comediilor lui
nal din București, în stagiunea 1931–1932, nu are
Tudor Mușatescu și Branislav Nusić. Ca istoric lite- succes, piesa Să veghem fiind respinsă deoarece
rar, P. cercetează cu precădere literatura română din era „imposibil de reprezentat scenic”.
secolul al XIX-lea și al XX-lea. Tipărește un volumi- Fără chemare pentru poezie – Din lanuri vii
nos tratat de istorie a literaturii române (A román cuprinde versificări banale ale unor meditații,
irodalom története, 1961), care oferă cititorilor motive folclorice sau descrieri ale unor tablouri
maghiari o bună prezentare a scrisului românesc din viața rurală –, P. trece definitiv la proză. Tema
de la începuturi până în deceniul al șaselea al seco- predilectă, tratată cel mai adesea melodramatic,
lului trecut. Opera principală a lui P. este mono- este suferința umană și deslușirea cauzelor aces-
grafia George Coșbuc élete és költészete (1973), care teia. Drame întunecate pecetluiesc destinul unor
a apărut după o îndelungată și asiduă muncă de personaje care fie nu și-au ales bine drumul în
cercetare, reflectată într-o serie de studii și articole viață, fie au fost doborâte de adversitățile sociale
consacrate vieții și activității poetului. Istoricul lite- sau au căzut pradă unor răufăcători. În romanele
rar a mai colaborat la întocmirea unor medalioane Din umbra vieței (1927) și Pe malul mării (1937)
(Ioan Barac, Mihail Kogălniceanu, Veronica Micle, tineri fii de țărani, merituoși, ajunși la o anume
George Coșbuc) pentru lexiconul maghiar al lite- poziție în ierarhia intelectuală și socială, sucombă
raturii universale (Világirodalmi lexikon, I–XVIII, din cauza neadaptării și a neacceptării (non)
Budapesta, 1970–1995) și a semnat un număr mare valorilor „lumii bune”. Fete de condiție modestă,
de articole și studii consacrate personalităților lite- insuficient pregătite pentru viață, cad victime
unor desfrânați sau răutății semenilor, înche-
raturii române moderne și contemporane.
ind în mormânt scurte existențe pline de durere
SCRIERI: A román irodalom a XX században [Litera-
și de umilință, ca în Lucia (1934), Suzana (1939),
tura română a secolului XX], Budapesta, 1957; A román
Numai o primăvară (1941). Sau, dimpotrivă, băr-
és magyar irodalom kapcsolatai [Legăturile literaturilor
bați de diferite vârste și condiții sociale sunt dis-
română și maghiară] (în colaborare cu Heszke Béla și
Domokos Sámuel), Budapesta, 1952; A román irodalom
truși, împreună cu familiile lor, de venalitatea unei
története [Istoria literaturii române], Budapesta, 1961; prostituate, precum în Pentru tine (1935). Nefericit
George Coșbuc élete és költészete [Viața și opera lui George este și protagonistul din Numerus clausus (1927),
Coșbuc], Budapesta, 1973. care, în pofida ratării unei prime căsătorii, avea,
Repere bibliografice: Hegyi Endre, Magyar könyv a
cel puțin aparent, toate datele pentru a se împlini,
román irodalomról, „Nagyvilág”, 1962, 12; Al. Metea, dar firea lui de artist îl împiedică. Pe fondul unei
„A román irodalom története”, O, 1962, 5; Gáldi László, involuții psihice structurale, întâmplarea din final
„A román irodalom története”, FK, 1963, 3–4; Dunajecz (menită să demonstreze aberația antisemitismu-
László, Şantierele literare din Ungaria, FON, 1968, 14; lui), când unul din fii îl ucide pe necunoscutul său
Vita Zsigmond, Pálffy Endre halálára, UTK, 1976, 3; Sado- frate a cărui mamă era o evreică, îi dă lovitura de
veanu în Ungaria, CNT, 1981, 23; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, grație. O cumplită și insolubilă dramă interioară
263–264; Munteanu, Românii–Ungaria, II, 237–238. O.K. trăiește, în romanul Suzana, un personaj a cărui
33 Dicționarul general al literaturii române Palladi

conștiință era încărcată de moartea părintelui său (1969), mai târziu funcționând ca redactor în
și de a unei fete în casă, pe care o alungase după câteva edituri: Cartea Moldovenească, Literatura
ce o lăsase însărcinată. El va încerca o ispășire prin Artistică, Hyperion (Cartea Moldovei), Litera. A
scris: își analizează și mărturisește vina într-o piesă debutat ca poet în culegerea colectivă Dintre sute
de teatru, cu scopul de a zgudui spiritele celor care de catarge (1975), iar individual cu placheta Plă-
comit cu prea multă ușurință răul. Aici ar fi cheia pând ca un colte (1990).
demersului: suferința ca substrat generator al Volumul Odiseea lacrimii (1994) a confirmat
artei, chiar cu o aluzie la mitul Meșterului Manole. în P. o individualitate aplecată asupra unor idei și
O meditație, modestă, asupra condiției artistului atitudini ce țin de definirea identității proprii prin
își face loc și în alte romane, unde este denunțat cunoașterea rădăcinilor și a istoriei neamului. A
caracterul alienant al acesteia, pasiunea pentru fi un continuator demn al strămoșilor e mesa-
artă (mai degrabă o himeră) fiind comparată cu jul vibrant al acestor versuri. Alte cărți de poezie,
un fel de morb care subjugă și cauzează neferici- mai noi, precum Nemărginirea clipei (2011) sau
rea sau chiar eșecul în viață (Numerus clausus, Pe Sămânță și altar (2012) și Talismanul ursitei (2012),
malul mării). Singurul roman cu o tonalitate mai refac același monolog al unui personaj liric avid de
luminoasă este Vraja patimei (1936), unde prota- adevăr, de certitudini despre sine și despre semenii
goniștii ies întăriți din încercările prin care trec,
săi. Poetul contribuie și la îmbogățirea literaturii
iar dragostea aduce în final fericirea. Mai mult,
despre și pentru copii: Mugurașii mugurei (1991)
se ivesc situații și personaje comice, realizate în
ș.a. Într‑un volum eseistic de critică și istorie lite-
special prin replică și automatisme de limbaj. P.
rară, Momentul monumentelor perene (2005), ca și
a scris, în cele din urmă, niște romane populare,
în paginile din volumele Între aspirație și inspira-
atât prin compasiunea pentru cei umili, neferi-
ție. Modele și forme moderne (2011), Metafora între
ciți, neîmpliniți, cât și prin scriitura accesibilă.
Un anumit spirit de observație culege de-a valma cuvânt și dramă (2012), în numeroasele prefețe sau
întâmplări, vorbe, gesturi, doar verosimile, nu și postfețe la cărțile confraților, dar mai întâi în arti-
eficiente în spațiul narațiunii. Deși se înregistrează colele, recenziile și eseurile publicate în presă, P.
o oarecare evoluție a prozatoarei, în sensul unei manifestă și aptitudini de analist exigent, disponi-
mai mari siguranțe stilistice, textele nu se remarcă bilitate pentru dezbateri, pledând frecvent pentru
prin expresivitate, în pofida efortului de autentici- modernitate. Nu i-a rămas străin nici domeniul
tate și la acest nivel. traducerilor, opțiunile vizând o arie poetică mai
SCRIERI: Din lanuri vii, Galați, 1926; Numerus clausus, puțin obișnuită, aparținând Orientului, dar și
Galați, 1927; Din umbra vieței, Galați, 1927; Lucia, Bucu- poezia rusă.
rești, 1934; Pentru tine, București, 1935; Vraja patimei, SCRIERI: Plăpând ca un colte, Chișinău, 1990; Mugura-
București, 1936; Pe malul mării, București, 1937; Suzana, șii mugurei, Chișinău, 1991; Odiseea lacrimii, Chișinău,
București, 1939; Numai o primăvară, București, 1941. 1994; Momentul monumentelor perene, Chișinău, 2005;
Repere bibliografice: George Baiculescu, „Numerus clau- Nemărginirea clipei, Chișinău, 2011; Între aspirație și
sus”, PRL, 1927, 5; C.C. Petrovici, „Din umbra vieței”. „Din inspirație. Modele și forme moderne, Chișinău, 2011; 101
lanuri vii”, CL, 1928, 9–12; Agatha Grigorescu-Bacovia, poeme, București, 2011; Metafora între cuvânt și dramă,
„Din lanuri vii”. „Numerus clausus”. „Din umbra vieței”, Chișinău, 2012; Sămânță și altar, Chișinău, 2012; Talis-
RVS, 1929, 6–7; A.Vr.[Aida Vrioni], [Maria S. Pallade], RVS, manul ursitei, Chișinău, 2012. Traduceri: Lotosul și tran-
1935, 1–2, 12, 1937, 1–2, 11–12, 1939, 3–4; S.[Alexandru dafirul. Nuvele coreene, Chișinău, 1981; Achebe Chinua,
Tzigara-Samurcaș], „Vraja patimei”. „Pentru tine”, CL, Săgeata zeului, pref. trad., Chișinău, 1983; Din lirica
1937, 1–5; I.G. Dimitriu, „Pe malul mării”, CL, 1937, 6–7; afgană, Chișinău, 1984 (în colaborare cu Mihail Cibo-
Al. Piru, „Suzana”, JL, 1939, 18; Horia Stanca, „Suzana”, tari); Poeți uzbeci, Chișinău, 1988; Iubita cu ochi de lotuși.
„Symposion”, 1939, 2–3; Const. Ghenadie, „Suzana”, IIŞ, Din poezia de dragoste a Orientului, pref. trad., Chișinău,
1939, 8; G.C. Nicolescu, „Numai o primăvară”, „Chema- 1991; Flori alese din poezia rusă, București–Chișinău,
rea vremii”, 1941, 60; Massoff, Teatr. rom., VII, 28. C.T. 2003 (în colaborare cu Igor Crețu).
Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Expresia poetică a
PALLADI, Tudor (6.VI.1946, Bălănești–Nisporeni), patriotismului, LA, 1995, 28 decembrie; Ion Ciocanu,
poet, traducător, critic literar. A absolvit Faculta- Dincolo de literă, Timișoara, 2002, 187-203; Ciocanu,
tea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău Vase comunicante, 442–449; Dicț. Chișinău, 397. I.C.
Paloda Dicționarul general al literaturii române 34
PALODA, gazetă politică și literară apărută la talentele locale. În consecință, în cele opt pagini
Bârlad, săptămânal, între 5 februarie 1881 și 5 mai din primele două numere vor fi întâlnite pseudo-
1883 și de la 2 iulie 1892 până la 22 decembrie 1908. nime sau nume mai puțin cunoscute (Profir, Ofelia,
Din mai 1884 și până la sfârșitul lunii iunie 1892, G. Isis – Isidor Budu, Silvia Slăvescu, Maria Arteni,
Cațafani, tipograf și editor bârlădean, a scos săp- Dan, Rândunel, Nicu G.), semnând poezioare sau
tămânal „Tutova”, care înlocuia P., păstrând ace- „rime vesele”, traduceri, schițe și impresii. De la
eași redacție. Noua serie, din iulie 1892, continuă numărul următor D. Nanu, constatând puținătatea
numerotarea anilor, ca și „Tutova”, începând din talentelor locale ce nu reușeau să asigure textele
1881. Continuitatea nu este formală, deoarece de pentru revistă (garantată financiar timp de un an
partea politică a acestor două periodice s-a ocupat de editor și colaboratori), trasează în articolul O
neîntrerupt, din 1882, profesorul de liceu Ştefan nouă îndrumare literară direcțiile ce se impun:
Neagoe. Probabil că tot el, până la 1 iunie 1893, reorientarea spre traduceri („Mai bine o traducere
când renunță la direcția politică a ziarului, se va fi bună, decât o originală mediocră”), selectarea rigu-
ocupat și de rubricile literare, la care colabora con- roasă a lucrărilor originale („nu vom publica decât
secvent și editorul G. Cațafani. Din 1895 redactor al pe acelea care au desăvârșita maturitate a talentu-
gazetei este poetul G. Tutoveanu. P. a fost o publi- lui”), publicarea documentelor de interes pentru
cație de provincie limitată politicește la susținerea specialiști și studierea folclorului, „unde se găsește
intereselor organizației locale a Partidului Liberal. izvorul artei noastre viitoare”. Ca atare, vor deveni
Ceva din cultura temeinică a profesorului ardelean frecvente traducerile „libere”, alese din scrieri de
Ştefan Neagoe se reflectă însă în modul de alegere Pierre Corneille, Guy de Maupassant, Alfred de
a mijloacelor de manifestare publicistică și mai ales Musset, Hélène Vacaresco, Gustave Le Bon ș.a. Pe
în grija cu care se urmărea viața culturală a orașului prima sau pe a doua pagină se publică de regulă
și a țării. O foarte activă „Poștă a redacției”, rubrici portretul literar al unei personalități, precum
de noutăți literare, de bibliografie și de varietăți Barbu Delavrancea, I. L. Caragiale, Ştefan cel Mare
(anecdote și schițe umoristice) și mai cu seamă un ș.a. Poeziile inserate în P.l. aparțin lui Cincinat
foileton fac din P. un periodic viu, atractiv. Alături Pavelescu, D. Nanu, Al. Zamfirescu, Al. Gherghel,
de G. Tutoveanu, care semna articolul‑program din G. Tutoveanu, A. Mândru, Ion Petrovici, Corneliu
1892 O deslușire pentru cetitori, schițe satirice, între Moldovanu (și cu pseudonimul Radu Stâncă). Unii
care Fefelea ș.a., poeziile Vis de aur, În codru ș.a., mai semnatari pot fi regăsiți în paginile literare ale
publică C. Hamangiu (coleg de liceu cu G. Ibrăileanu, gazetei „Paloda”. În ultimul număr se reproduce un
folosea pseudonimul Maria de la Banca) versuri și articol al lui Titu Maiorescu, Progresul adevărului,
comentarii literare (Portrete literare. Veronica Micle, pentru a evidenția încă o dată clarviziunea aces-
Poeți și reviste ș.a.), A. Mândru, Dimitrie Nanu, Cor- tuia în legătură cu literatura și arta românească,
neliu Moldovanu, care, elev fiind, debutează aici. redactorii declarându-se continuatori ai liniei des-
Toți compun versuri de factură eminesciană. R.Z. chise de „Convorbiri literare” și de „Sămănătorul”
lui N. Iorga. Acesta din urmă este citat mereu (cu
texte din „Sămănătorul”, „Făt-Frumos” și „Luceafă-
rul”), fiind considerat „drept cel mai mare îndru-
mător al literaturii noastre de astăzi”. Tot aici se
justifică dispariția revistei, „sacrificată” pentru ca
„forțele bănești și intelectuale” să fie concentrate
pentru asigurarea drumului publicației „Făt-Fru-
mos”, care va intra tot în constelația „Sămănătoru-
lui”. C.Br.

PALTY, Sonia (11.VI.1928, București – 20.VI.2015,

PALODA LITERARĂ, revistă apărută la Bârlad, Tel Aviv, Israel), prozatoare, jurnalistă. Părinții
lunar, între 20 ianuarie și 28 decembrie 1904, sub săi sunt Czica (n. Schulman) și Alfred Follender,
directoratul lui Dimitrie Nanu. În Întâiul cuvânt cineast. Învață la Liceul „Sf. Iosif” și, din 1940, la
publicația își declară scopul de „a scoate la lumină” Liceul Focșăneanu din București. În 1942 a fost
35 Dicționarul general al literaturii române Pamfil

deportată cu părinții în Transnistria. După război se mai articulează în jurul unui narator și perso-
își ia bacalaureatul, devine ziaristă și lucrează din naj epic unic, care să fie liant în istoria destine-
1947 la „România liberă” (unde scrie sub pseudo- lor rememorate. Unii, precum Mati, fac parte din
nimul Sonia Gheorghiu) și din 1950 la „Univer- universul tensionat al primului memorial, la fel
sul” (unde semnează Adina Bontaș). Dată afară și adolescentul, „voluntar în Transnistria”, care se
din UTM, va trece ca planificator la Monchim „predă” jandarmilor spre a împărtăși soarta între-
(1951–1961). Colaborează la revistele „Pogonici” și gii sale familii, sau copilul aruncat pe terasament
„Licurici” (1952–1953) și începe să publice proză din trenul spre Bogdanovka, locul care a dat sute de
pentru copii. În 1961 se stabilește în Israel. Împre- jertfe iernii și foametei. Alte povestiri aleg un ton
ună cu soțul ei, N. Palty, editează publicațiile în mai senin și prezintă personaje „pozitive” printre
limba română „Sliha”, „Revista magazin” și cotidia- ofițerii germani, ca în Fata nr. 11 628 și Peter.
nul „Informația”. Aproape două decenii va fi redac- SCRIERI: Evrei, treceți Nistrul!, pref. Maier Rudich, Tel
tor la „L’Information d’Israel” și „Journal d’Israel”, Aviv, 1980; ed. pref. Magdalena Popescu-Bedrosian,
apoi la „Revista mea” și „Facla”, colaborând asiduu București, 1992; Şi astăzi, și mâine, mereu..., pref. Şlomo
și la ziarul „Viața noastră” ori la revista „Izvoare”. Leibovici‑Laiș, postfață Elli Hilhne, Tel Aviv, 1998.
Fondează și conduce Editura Papyrus din Tel Aviv. Repere bibliografice: Solo Har, Generația confruntă-
În 1978 și în 1979 a fost distinsă cu un premiu spe- rilor, București, 1997, 422–429; Cristofor, Ţara Sfântă,
cial oferit de Președintele statului Israel. I, 157–160; Valentin Mihăescu, Împotriva uitării, CU,
P. dobândește recunoașterea ca prozatoare în 2002, 8; Aczél, Scriitori rom. Israel, 122–124. E.‑E. T.
urma publicării, la Tel Aviv (1980) și la București
(1992), a volumului autobiografic Evrei, treceți Nis- PAMFIL, Alina (13.V.1957, Deva), teoretician
trul! (Însemnări din deportare). Evocarea cuprinde și critic literar. Este fiica Paraschivei Jurca (n.
un dosar de existență, specie care ține de litera- Bucșan) și a lui Nicolae Jurca, medici. Urmează
tura-document. Astfel se explică numărul mare școala generală (1968–1972) la Deva, unde începe
de traduceri, în ebraică (1983), germană (1995) și și studiile liceale (1972–1974), finalizate în 1976 la
engleză (1997). P., supraviețuitoare după paispre- Liceul „George Coșbuc” din Cluj-Napoca. În 1980
zece luni de deportare, reface în carte drumul spre a absolvit Facultatea de Filologie a Universității
Bogdanovka, locul de cumplită suferință de pe „Babeș–Bolyai” din același oraș, secția franceză–
țărmul Bugului. Odiseea fetiței Sonia debutează română. În 1993 obține titlul de doctor în filologie
cu arestarea grupului de evrei din București, con- cu lucrarea Categoriile de spațiu și timp în roma-
vocat într-o școală. Smulși din viața lor obișnuită, nul românesc interbelic. Din 1980 este profesoară
copii, tineri și bătrâni sunt trimiși în necunoscut de română și franceză în Cluj‑Napoca, la Liceul
de-a lungul unor drumuri nesfârșite prin sate arse. „Traian Vuia”, Liceul de Matematică-Fizică Nr. 3 și
Ochiul copilului înregistrează cruzimea militarilor Liceul „Gheorghe Șincai”, iar din 1992 cadru didac-
germani care decimează coloana zdrențuită, dar și tic la Facultatea de Istorie și Filosofie, din 1994 la
violența unor jandarmi români neomenoși. Oame- Facultatea de Psihologie și Științele Educației de
nii trec prin moarte și foc, iar înjosirile nu cruță la Universitatea „Babeș–Bolyai”, parcurgând toate
pe nimeni. Fetița se maturizează prin suferință, treptele profesionale până la gradul de profesor.
devine infirmieră, salvând vieți, înmagazinând Ca bursieră a Fundației „Alexander von Hum-
imagini, întâmplări, tragedii, pe care le va evoca boldt”, desfășoară un stagiu de cercetare la Univer-
peste decenii. Violarea unei evreice la toate postu- sitatea din Konstanz (1997–1998). Este președinte
rile de jandarmi, moartea prin îngheț a „strămuta- al Asociației Naționale a Profesorilor de Limba și
ților”, evadările repetate ale unui prizonier, sfârșitul Literatura Română „Ioana Em. Petrescu”; a publi-
copiilor înecați în Bug, groaza stârnită de groapa cat numeroase lucrări de didactică. Debutează la
uriașă pregătită de germani pentru a-i cuprinde pe revista „Echinox” cu articolul Absurdul în folclor
deportați se adună în pagini de coșmar halucinant, (1979), iar editorial cu volumul Spațialitate și tem-
scrise cu forță epică. Elementul vizual domină poralitate. Eseuri despre romanul românesc inter-
evocarea, macabrul instituindu-se ca singură rea- belic (1993). Mai colaborează la „Vatra”, „Steaua”,
litate. Altă carte, Şi astăzi, și mâine, mereu... (1998), „Apostrof”, „Observator cultural”, „Revista de
înscrisă în același orizont al Holocaustului, nu istorie și teorie literară”, „Studia Universitatis
Pamfil Dicționarul general al literaturii române 36
«Babeș–Bolyai»”, „Perspective” (revistă de didac- Spațialitate și temporalitate în roman, TR, 1994,
tica limbii și literaturii române, pe care o con- 7; Roxana Răcaru, Neliniștea din jurul eseului,
duce), „Astra blăjeană” ș.a. RL, 2000, 49; Doina Curticăpeanu, Biblioteca din
turn, F, 2001, 1; Petraș, Panorama, 476–478; Bor-
Marcat de școala franceză a naratologiei și de
bély, Cercul, 125–130; Petraș, Cărțile, 329–331. I.T.
cea germană a teoriilor receptării, demersul critic
profesat de P. se orientează spre morfologia și
poetica formelor literare, teoria genurilor și teo- PAMFIL, Gabriel (25.VIII.1913, București –
riile lecturii. Spațialitate și temporalitate: Eseuri 21.III.1990, Cluj‑Napoca), poet, publicist. Este fiul
despre romanul românesc interbelic articulează profesorului Gheorghe P. Pamfil, decanul Facultății
o perspectivă riguroasă asupra dinamicii genu- de Farmacie din Cluj, mama sa, Jeanne, fiind fran-
lui, capabilă să releve metamorfozele configura- țuzoaică. Tatăl lui e unul dintre fondatorii învăță-
ției spațio-temporale proprii acestuia. În urma mântului farmaceutic clujean, iar fratele, Edouard
unor delimitări categoriale și noționale referi- Pamfil, introduce psihiatria ca materie de studiu în
toare la proteismul și invariantele romanului, învățământul superior medical; P. a fost căsătorit
studiul descifrează un șir de „modele interioare”, cu Olga Caba, apoi cu anglista Éva Semlyén, supra-
numite și „structuri generative ale creației”, spe- viețuitoare a lagărului de la Auschwitz. Termină
cifice prozatorilor analizați: „organicul” (la Liviu liceul în cadrul Seminarului Pedagogic Universitar
Rebreanu), „centrul” (la Hortensia Papadat-Ben- din Cluj (1931) și face studii de farmacie, în 1940
gescu), „melancolia” (la Mateiu I. Caragiale), devenind doctor în farmacologie la Universita-
„polivalența” (la Camil Petrescu), „atmosfera” tea din București cu teza Contribuțiuni la studiul
(la Anton Holban), „alveolarul” (la M. Blecher) și preparării și analiza extractelor de beladonă, tipă-
„anamneza” (la Mircea Eliade). Importante în sine, rită în același an. Tot acum locotenentul farmacist
restituind un spectru larg al operei, aceste con- publică și studiul Elemente de etică și deontologie
cepte, interrelaționate, compun tabloul sistemic al profesională. Ca literat, colaborează la „Abecedar”,
mutațiilor în poetica romanului interbelic. Eseul, „Arieșul”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”,
o formă a neliniștii (2000) construiește o teorie „Arta” (revistă în a cărei redacție este în 1938),
a eseului din perspectiva caracterului hibrid al „Flacăra”, „Flamura”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”,
acestui gen discursiv. Dubla panoramă, tematică „Curentul magazin”, „Pan” (e în redacție), „Che-
și diacronică, alcătuită, pe de o parte, din eseuri marea vremii”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor
aparținând unor autori proveniți din spații cultu- români”, „Duminica”, „Fapta”, „Lumina”, „Tribuna
rale variate (A. I. Odobescu, Lucian Blaga, Octa- nouă” ș.a., unde publică versuri patriotice, religi-
vian Paler, Marcel Proust, Paul Valéry, Michel Tour- oase sau pe diapazon intimist, rareori proză scurtă,
nier, Robert Musil, Peter Handke, Günter Grass, toate complementare într-un fel sau altul ideolo-
Henry Fielding, Virginia Woolf, J. L. Borges) și, pe giei exprimate în comentarii nutrite mai întâi de
de altă parte, din studii consacrate eseului de este- un vizibil entuziasm față de regimul fascist și miș-
ticieni, filosofi, teoreticieni și critici literari (Georg carea legionară, apoi de adânca durere cauzată de
Lukács, Theodore W. Adorno, Th. Harrison, Wolf- ciuntirea în 1940 a Ardealului.
gang Müller Funk, Vasile Băncilă, Nicolae Balotă), P. debutează editorial în 1939 cu Gânduri de
circumscrie statutul genului, la confluența dintre totdeauna, plachetă în care formele lirice osci-
domeniile estetic și speculativ, ca „formă artistică” lează între confesiune, dialog și epica de inspirație
și „mod de reflecție”. P. sesizează nuanțat punctele legendară. Tema iubirii „dincolo de fire” și inserți-
de vedere divergente referitoare la natura eseului, ile mitologice, deși absorbite de ingenioase colaje
conturând cadre teoretice ferme și grile de lectură imagistice (în descendența lui D. Bolintineanu),
flexibile pentru a surprinde caracterul proteiform sunt minate frecvent de expresia stângace, de ver-
al speciei. sificația imperfectă și de fantezia prea ancorată
SCRIERI: Spațialitate și temporalitate. Eseuri despre în livresc (Nirvana, Legenda nufărului). „Poemul
romanul românesc interbelic, Cluj-Napoca, 1993; Eseul, național” România (1940), închinat monarhului,
o formă a neliniștii, Cluj-Napoca, 2000. nu aduce vreo noutate, fiind mai mult un exerci-
Repere bibliografice: Florin Mihăilescu, Chesti- țiu declamativ. Cele unsprezece părți ale poemu-
uni de metodă, ST, 1994, 1–2; Gheorghe Glodeanu, lui, urmărind succesiunea marilor momente ale
37 Dicționarul general al literaturii române Pamfile

istoriei, certifică aptitudinea de a exprima idei

general-umane, în pofida simbolisticii de avan-
sată uzură pe care o etalează. Volumul Adân-
curi și soare (1940) are o expresie poetică oare-
cum mai armonioasă, o simbolistică ceva mai
modernă. Surprinzător în ipostaza sa cvasiermeti-
zantă (Rouă), discursul își pierde cu totul lirismul
când cedează în favoarea fondului religios direct PAMFILE, Tudor
(Închinare, Golgota) și când în tonalitatea con- (11.VI.1883, Ţepu, j. Galați
fesivă, marcată, livrescul va fi exhibat în intenția – 16.X.1921, Chișinău),
pătrunderii în subteranele oniricului (Teama de etnograf, prozator.
întuneric). Frânturile poetice din Stinghere res-
piră, totuși, o atmosferă mai densă, conținând Este fiul Vasilicăi (n. Mândru) și al lui Costache
imagini pregnante și dând expresie vie timidelor Pamfile, țărani. Urmează școala primară la Ţepu
jocuri ale spiritului. Versurile târzii din culegerea (1891–1893) și Tecuci (1893–1895), cursurile gim-
Din partea pământului și-a mea (1968), rodul unui naziale (1895–1899) și Şcoala Militară (1899–1904)
autor maturizat, mizează pe efortul de concen- la Iași, frecventând apoi Şcoala de Ofițeri de Infan-
trare a fluxului poetic. Confesiunea și atitudinea terie și Cavalerie din București (1904–1906). Din
reflexivă primesc altoiul stilului cvasisentențios 1907 predă istoria la școala gradelor inferioare din
Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. Întemeiază
(Așteptare), iar în afara temei erotice, turnată în
împreună cu G. Tutoveanu și Toma Chiricuță Aca-
versuri care mai mult destăinuie decât sugerează
demia Bârlădeană (1 mai 1915), se află printre cei
(Floarea inimii), poemele, adesea ocazionale, vor-
care înființează și conduc revistele „Ion Creangă” și
besc despre bucuria vieții cotidiene, frumusețea
„Miron Costin” și face parte din comitetele de con-
anotimpurilor și măreția naturii. Alte cărți, Elegii
ducere ale revistelor „Freamătul” (la care este și
senine (1979) și Răspunsuri (1984), nu aduc schim-
secretar de redacție) și „Florile dalbe”. Imediat
bări într-un discurs liric care își epuizase resur-
după Unirea Basarabiei cu România, la propunerea
sele. Textele în proză ale lui P., publicate numai în lui Simion Mehedinți, ministrul Instrucțiunii
reviste, au cursivitate și se întemeiază pe o fabulă Publice, maiorul pleacă la Chișinău, unde funcțio-
de canon romantic, cu neîndoielnic simț al tensiu- nează ca șef al Serviciului de Propagandă Națio-
nii narative, adesea accentuând nota comică până nală. În mai 1921 Secția literară a Academiei
la maxima suculență, într-o formulă subminată Române hotărăște ca P. să fie ales membru cores-
totuși de artificiu, cum se întâmplă, de pildă, în pondent, însă acesta fiind suferind, nu a transmis
Puterea slăbiciunii. în timp util că acceptă alegerea și astfel propunerea
SCRIERI: Gânduri de totdeauna, București, 1939; Româ- nu a putut fi supusă votului în plenul academic. A
nia, București, 1940; Adâncuri și soare, pref. Virgil Cari- colaborat la „Analele Academiei Române”, „Calen-
anopol, cu ilustrații de Vasile Dobrian, București, 1940; darul foii «Lumea și țara»”, „Calendarul gospodari-
Din partea pământului și-a mea, București, 1968; Elegii lor”, „Calendarul «Ion Creangă»”, „Calendarul învă-
senine, Cluj-Napoca, 1979; Răspunsuri, Cluj-Napoca,
țătorilor”, „Calendarul Ligii Culturale”, „Calendarul
1984.
«Lumina poporului»”, „Calendarul «Neamului
Repere bibliografice: Al. Raicu, „Gânduri de tot- românesc»”, „Calendarul național al ziarului «Ame-
deauna”, „Tribuna tineretului”, 1939, 32–33; Predescu,
rica»” (Cleveland, Ohio), „Calendarul poporului”,
Encicl., 627; L. Voita, „Adâncuri și soare”, CML, 1941,
„Calendarul sătenilor”, „Convorbiri literare”,
93; Al. Andrițoiu, „Din partea pământului și-a mea”,
F, 1969, 1; Horia Bădescu, 2 poeți, TR, 1969, 11; Teohar „Lamura”, „Lumina poporului”, „Sfatul Ţării”,
Mihadaș, „Elegii senine”, TR, 1979, 50; Constantin „Şcoala Basarabiei”, „Şezătoarea”, „Viața literară și
Hârlav, „Elegii senine”, RL, 1980, 35; Vasile Sav, „Răs- artistică”, „Viața românească”, „Vocea Tutovei” ș. a.
punsuri”, TR, 1984, 4; Tașcu, Poezia, 180–183; Ion Oar- După S. Fl. Marian, P. este, cum îl definește
căsu, Gabriel Pamfil: o efigie, ST, 1985, 3; C. Iugulescu, Romulus Vulcănescu, „a doua figură dominantă
Gabriela Andrieș Vlăsceanu, Cicoare. Mică antolo- în etapa de elaborare a domeniului etnografiei”
gie a farmaciștilor scriitori, București, 1996, 72. V.P.S. românești, „un epigon târziu al romantismului
Pamfile Dicționarul general al literaturii române 38
științific”. El alcătuiește, într-un răgaz de viață atunci. Cu excepția câtorva cântece viciate de inter-
scurt, cu pasiune și cu deosebită hărnicie, nume- vențiile culegătorului, textele vădesc autenticitate
roase lucrări de etnografie și folclor, pornind de la și demonstrează „comunitatea de repertoriu și de
ideea că orice culegător trebuie să adune datele stil dintre sudul Moldovei și Muntenia” (Ovidiu
despre cultura materială și spirituală din zona sa Bârlea). Preocuparea ce individualizează poate în
în vederea realizării năzuitului, încă de pe vremea modul cel mai pregnant activitatea lui P. este cule-
lui B. P. Hasdeu și A. Lambrior, corpus al folclorului gerea de mitologie populară. Lucrările Sfârșitul
românesc. Cărțile sale, bine apreciate în epocă de lumii (1911), Povestea lumii de demult (1913), Dia-
Mihail Sadoveanu, N. Iorga și îndeosebi de I. Bianu, volul învrăjbitor al lumii (1914), Cerul și podoa-
care le-a susținut publicarea sub egida Academiei bele lui (1915), Văzduhul (1916) și Mitologie româ-
Române, s-au dovedit a fi, la examenul critic mai nească, volumul I: Dușmani și prieteni ai omului
sever al folcloriștilor de mai târziu, minate de unele (1916), volumul II: Comorile (1916), volumul III:
deficiențe, cum ar fi sistematizarea puțin riguroasă Pământul (1924), mai toate cu subtitlul După cre-
a materialelor după specii și localități, reprodu- dințele poporului român, conțin un bogat material
cerea textelor din memorie, modificarea lor prin prezentat in extenso, fără scurtarea unor variante,
inoportune îndreptări cărturărești, absența, în abordarea fiind descriptivă. Lipsesc trimiterile
unele cazuri, a precizărilor privind sursele etc. comparatiste care, după opinia unor comentatori,
Totuși, lui P. i se recunoaște meritul de a fi adunat ar fi sporit interesul materialului antologat. Alții
și publicat o impresionantă arhivă de folclor și apreciază pozitiv tocmai generozitatea înregistră-
etnografie, reprezentativă pentru sudul Moldovei. rii cât mai multor variante, considerând că analiza
Debutează cu o culegere de lirică populară, Cân- critică ar fi diminuat prin selecție colecția. „T. Pam-
tece din ținutul Tecuciului, în revista „Şezătoarea” file – apreciază Ovidiu Papadima – n-a supus din
(1903). Volumele de folclor infantil – Jocuri de copii fericire tot acest ansamblu de creație patului pro-
adunate din satul Ţepu (jud. Tecuci) (I–II, 1906– custian al unei viziuni unitare și personale, care l-ar
1907), Jocuri de copii (1909) –, editate de Academia fi obligat să selecteze numai ceea ce se conforma
Română, se adresează „celor ce au grija educațiu- ei. El a făcut o admirabilă operă de folclorist cule-
nii fizice a copiilor de școală”, cuprinzând jocuri gător și sistematizator, lăsând viitorimii sarcina de
propriu-zise, numărători, jocuri cu păcăleli, jucă- a interpreta întreaga viață atât de diversă a mitolo-
rii, cântece de copii, dansuri, frământări de limbă. giei noastre.” P. a dedicat o mare parte din cercetă-
Mai sistematică și mai interesantă prin conținut rile sale adunării de date și informații despre civi-
este lucrarea Cimilituri românești (1908), care lizația sătească, despre ocupațiile și cunoștințele
adaugă la colecția din 1898 a lui Artur Gorovei 369 poporului: Industria casnică la români. Trecutul și
de ghicitori, multe inedite, despre 245 de noțiuni, starea ei de astăzi. Contribuțiuni de artă și tehnică
majoritatea fiind culese din satul natal al lui P.. Căr- populară (1910), Agricultura la români (1913), Cro-
țile următoare mărturisesc aspirația de a realiza o matica poporului român (1914, în colaborare cu
colecție etnofolclorică monografică a zonei Tecuci. Mihai Lupescu). Socotite „primele lucrări pe aceste
În răstimp de numai treisprezece ani (între 1909 și teme în etnografia românească”, aceste studii, deși
1921) el publică peste douăzeci și cinci de volume descriptive, „servesc și azi ca puncte de sprijin în
de proză și versuri populare, de credințe și tradiții abordarea unor probleme sau compararea unor
folclorice, precum și monografii asupra civilizației elemente de cultură materială” (I. Vlăduțiu). Alte
sătești, multe privind zona Tecuci, unele extinzân- cărți au în vedere obiceiurile calendarului popular:
du-se și spre cele limitrofe. Un loc important în Sărbătorile de vară la români (1910); Sărbătorile la
această serie este ocupat de culegerile de basme, români. Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunu-
snoave, legende, povești despre animale. O colec- lui (1914); Sărbătorile la români. Crăciunul (1914).
ție de lirică populară realizată în bună parte prin Autorul lor credea că a realizat câteva lucrări edifi-
anchete directe, dar și cu concursul unui număr catoare asupra sărbătorilor populare tradiționale:
impresionant de colaboratori care i-au comunicat „Atâtea câte s-au înșirat sunt îndeajuns ca număr
texte din mai toate regiunile țării, tipărită sub titlul spre a ne putea face, după sintetizările lor, o idee
Cântece de țară (1913), conține peste 1500 de piese limpede cu privire la caracterul religiunii ce stăpâ-
și se distinge prin câteva balade necunoscute până nește poporul român”. P. s‑a încercat și în literatura
39 Dicționarul general al literaturii române Pamflet

propriu‑zisă. Mihail Sadoveanu i-a remarcat câteva român, București, 1924; ed. îngr. și pref. Iordan Datcu,
schițe și nuvele „cu un caracter foarte personal”, în București, 2000; Văzduhul. După credințele poporu-
care „era cuprinsă o ageră cunoaștere a sufletului lui român, București, 1916; ed. îngr. și pref. Antoaneta
Olteanu, București, 2001; Cartea cântecelor de țară, Chi-
nostru”, Delegațiile de la Epureni sau Dumnealui,
șinău, 1919; Cartea povestirilor hazlii, Chișinău, 1919;
deputatul Ioniță, bunăoară, fiind considerate niște Carte de rugăciuni pentru creștinii drept-credincioși,
„minunate bucăți”. V. Voiculescu s-a referit și el Chișinău, 1919; Mănunchi nou de povestiri populare
la prozatorul P.: „Pornind de la folclor și ajutat de cu privire la Ştefan cel Mare, Chișinău, 1919; Povestiri
talentul lui firesc, a năzuit și a trecut cu izbândă populare românești, Bârlad, 1920; Cântece bătrânești,
în literatură, învrednicindu-se să publice schițe, doine, mustrări și blesteme, Tecuci, 1926; Basme, îngr. V.
nuvele și povestiri în cele mai de seamă reviste”. Marian, Iași, 1976; Sărbătorile la români, îngr. și introd.
SCRIERI: Carte pentru tineretul de la sate (în colabo- Iordan Datcu, București, 1997; Dragostea în datina tine-
rare cu Mihai Lupescu și Leon Mrejeriu), Bârlad, 1907; retului român, îngr. și pref. Petre Florea, București, 1998;
Povestire pe scurt despre neamul românesc, Bârlad, 1907; Povestea lumii de demult. Pământul. Sfârșitul lumii, îngr.
Antoaneta Olteanu, București, 2002; Mitologia poporului
ed. Chișinău, 1919; Industria casnică la români. Trecu-
român, îngr. I. Oprișan, București, 2006.
tul și starea ei de astăzi. Contribuțiuni de artă și tehnică
populară, București, 1910; Sărbătorile de vară la români, Repere bibliografice: G. Ibrăileanu, „Jocuri de copii adu-
București, 1910; Agricultura la români, București, 1913; nate din satul Ţepu (jud. Tecuci)”, VR, 1906, 7; P. Nicanor
Cromatica poporului român (în colaborare cu Mihai & Comp. [G. Ibrăileanu], Un erou modest: Tudor Pamfill,
Lupescu), București, 1914; ed. îngr. Antoaneta Olteanu, VR, 1921, 12; Simion Mehedinți, Tudor Pamfile, „Dumi-
București, 2001; Însemnări cu privire la moșia, satul și neca poporului”, 1921, 21; V. Voiculescu, Tudor Pamfile,
biserica de la Strâmba din comuna Puiești, jud. Tutova „Dumineca poporului”, 1921, 21, „Lamura”, 1921, 1–2;
(în colaborare cu V. C. Nicolau), Bârlad, 1914; Sărbătorile Mihail Sadoveanu, Tudor Pamfile, VR, 1921, 11; Perpes-
la români. Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului, sicius, Repertoriu critic, Arad, 1925, 185; Ioan Bianu,
București, 1914; Sărbătorile la români. Crăciunul, Bucu- Amintire despre Tudor Pamfile, „Tudor Pamfile”, 1928,
rești, 1914; Sibile și filosofi în literatura și iconografia 1–2; Valeriu Ciobanu, Tudor Pamfile, RITL, 1956, 1–2;
românească, Bârlad, 1916; Cuiul lui Pepelea, Chișinău, Ovidiu Papadima, Mitologie românească, ATN, 1968,
1920; Frăția de cruce și alte înrudiri sufletești la români, 7; Constanța Bădic, Tudor Pamfile (1883–1921). Biblio-
Bârlad, 1920; Ţinutul Hotinului la 1817, Chișinău, 1920; grafie, Galați, 1970; I. Vlăduțiu, Etnografia românească,
Noaptea Sfântului Andrei, Iași, 1921. Culegeri: Jocuri de București, 1973, 80–81; Bârlea, Ist. folc., 404–408; Romu-
copii adunate din satul Ţepu (jud. Tecuci), I–II, București, lus Vulcănescu, Gheorghe Vrabie, Etnologia. Folclo-
1906–1907; Cimilituri românești, introd. edit., București, ristica, București, 1975, 37–38; Traian Herseni, Forme
1908; Graiul vremurilor. Povești, Vălenii de Munte, 1909; străvechi de cultură poporană, Cluj‑Napoca, 1977,
Jocuri de copii, Ploiești, 1909; Feți-Frumoși de-odinioară. 62–63; Virgiliu Florea, Un folclorist uitat, TR, 1997, 3–4;
Povești, București, 1910; Boli și leacuri la oameni, vite Al. Dobre, Un clasic al etnografiei și folcloristicii româ-
și păsări, după datinile și credințele poporului român, nești, REF, 1997, 3–4; Dumitru V. Marin, Tudor Pam-
adunate din comuna Ţepu (jud. Tecuci), București, 1911; file și revista „Ion Creangă”, introd. Nicolae Constanti-
ed. îngr. Petre Florea, București, 1999; Firișoare de aur. nescu, Vaslui, 1998; Teodor Vârgolici, Tradițiile popu-
Povestiri și legende din popor, București, 1911; Sfârșitul lare și mitologia românească, ALA, 2001, 577; Dicț. scriit.
lumii. După credințele poporului român, Bârlad, 1911; rom., III, 566–569; Datcu, Dicț. etnolog., 678–682. I.D.
Culegere de colinde, cântece de stea, vicleime, sorcove și
plugușoare, întocmite pentru folosul tineretului ce urează
la Crăciun și Anul Nou, București, 1912; Culegere de ghi- PAMFLET, revistă apărută la Iași, săptămânal între
citori românești (cimilituri), București, 1912; Cântece 6 decembrie 1934 și 1 noiembrie 1935, apoi bilu-
de țară, București, 1913; ed. îngr. și pref. C. Ciuchin- nar între 1 noiembrie 1935 și 1 decembrie 1936,
del, București, 1961; Povestea lumii de demult. După între 1 februarie 1937 și 1 ianuarie 1938. Director
credințele poporului român, București, 1913; Diavolul este Cosma Damian, iar secretar de redacție S.
învrăjbitor al lumii. După credințele poporului român, Săulescu. Începând cu numărul 27–28/1935, sub-
București, 1914; ed. îngr. Antoaneta Olteanu, București,
titlul „Hebdomadar literar, artistic, social” se va
2001; Un tăciune și-un cărbune. Povești, București, 1914;
Cerul și podoabele lui. După credințele poporului român,
schimba în „Politic, social, literar”, orientarea fiind
București, 1915; ed. îngr. Antoaneta Olteanu, București, una democratică. G. M. Zamfirescu salută apari-
2001; Mitologie românească, vol. I: Dușmani și prieteni ția revistei în articolul Cuvânt pentru o plecare la
ai omului, București, 1916, vol. II: Comorile, București, drum, socotind benefică opțiunea redacției pentru
1916, vol. III: Pământul. După credințele poporului tonul polemic sortit să lupte „împotriva prostiei,
Pan Dicționarul general al literaturii române 40
lipsei de talent”, ca „fierul roșu cu care a fost arsă noastră, fixează aceleași jaloane. Rubrici: „Muze
cangrena”. Rubrici: „Potpouri – literatură–artă– și poeți”, „Ctitorii culturii noastre”, „Ecran, teatru,
polemică”, „Note literare”, „Crochiu bibliografic”, muzică, dans”, „În lumea cărților și revistelor”.
„Tutti frutti”, „Văzute și auzite”. Publică poezie Euse- Colaborează cu poezie Dimitrie Stelaru, V. Copilu
biu Camilar (Foamea a venit în mahala), Magda Cheatră, Constantin Barcaroiu, Ion Th. Ilea, Ion
Isanos, V. Spiridonică, Ştefan Ciubotărașu, Ion Sofia Manolescu, D. Gherghinescu-Vania, Dumi-
Aurel Manolescu ș.a., iar Ionel Teodoreanu figu- tru Missir, Coca Farago, Aurel Chirescu ș.a. Publică
rează cu proză (Fabula mea și Între nas și trompă). proză B. Jordan, George Acsinteanu, Ion N. Istră-
Apar cronici literare și, sporadic, comentarii mai teanu. Numărul din 1–15 aprilie dedică mai multe
ample: Carol Drimer, Schiller în literatura româ- pagini personalității lui Nae Ionescu: Mircea Vul-
nească, Ilariu Carpen, Un Barbă Albastră în isto- cănescu, Amintiri universitare. Ulysse printre
ria contemporană a literaturei române (însemnări sirene, Mircea Eliade, Funcțiunea socratică a lui
polemice la adresa lui N. Iorga, prilejuite de apa- Nae Ionescu, Al. Constant, Mărturii despre Nae
riția Istoriei literaturii românești contemporane), Ionescu, acordând spațiu și unui amplu studiu al
Jean Pascal, Octavian Goga, socialist..., Alexandru profesorului, intitulat Moda în filosofie. Mai apar
Talex, Rânduri pentru „Pamflet”. Sub pseudonimul articole consacrate lui O. Goga, M. Eminescu, V.
Toma Alimoș, în numărul 35–36/1936 este inclus Pârvan. Ultimul număr găzduiește, sub titlul Un
un articol incisiv intitulat „Obiectivitatea” d-lui estropiat moral, câteva însemnări corozive îndrep-
Călinescu, în care i se reproșează criticului jude- tate împotriva lui Şerban Cioculescu. Alți colabo-
cata asupra operei lui G.M. Zamfirescu, autorul ratori: Al. Zirra, Petre Paulescu, Const. Goran. N.S.
articolului conchizând: „De altfel, d. Călinescu
are pe conștiință o serie întreagă de cronici bune PAN, George Demetru (pseudonim al lui Dimitrie
despre cărți proaste”. Sunt găzduite interviuri cu Gheorghiu; 21.X.1911, Piatra Neamț – 22.X.1972,
Ionel Teodoreanu și G.M. Zamfirescu. Mai cola- București), poet, prozator, traducător. Este fiul
borează M. Gr. Constantinescu, C. Moruzan, Dan Ecaterinei și al lui Vasile Dumitru. Frecventează
Fulger ș.a. Apar și câteva necrologuri: G. Topîr- cursurile școlii primare și câteva clase de liceu la
ceanu, Panait Istrati. Paginile revistei sunt înviorate Piatra Neamț, întrerupându-și studiile din cauza
de caricaturi. După ce revista își mărește formatul sănătății șubrede. Funcționează o vreme ca biblio-
și devine bilunară, sumarul suferă modificări în tecar, apoi ca secretar de redacție la revista „Petro-
defavoarea literaturii, preponderente fiind artico- dava” din Piatra Neamț (1933–1934) și redactor la
lele focalizate pe evenimentul social și politic. N.S. numărul unic al publicației „Bloc” (1934). Pleacă
la București, unde va fi redactor la mai multe peri-
PAN, revistă apărută la București, o dată la două odice, între care „Gazeta”, „Lumea românească”,
luni, între 1 martie și 15 mai 1941 (cinci numere), „România”, „România literară”, colaborând de‑a
având subtitlul „Literatură. Artă”. Directori sunt lungul vremii cu articole, eseuri, reportaje, ver-
George Acsinteanu și Remus Ţincoca, iar comite- suri, proză și traduceri la alte numeroase ziare și
tul de redacție este alcătuit din Ion Diaconescu, reviste: „Azi”, „Orion”, „Glasul Bucovinei”, „Adevă-
Cristofor Dancu, Cuza Marinescu, Al. Alexianu, rul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Timpul”, „Spec-
Gabriel Pamfil. Primul număr se deschide cu un tator”, „Naționalul nou”, „Şantier”, „Cuvântul liber”,
articol al lui Ion Barbu, Cuvânt către poeți, o ple- „Viața literară”, „Reporter”, „Vremea”, „Junimea lite-
doarie pentru valorificarea prin poezie a fondului rară”, „Democrația”, „Fapta”, „Tribuna”, „Iașul lite-
obscur „de păgânătate” din substraturile sensibili- rar”, „Viața românească” ș.a. A semnat și Gheorghe
tății lirice. Programul propriu-zis apare însă, într-o Bicaz, Dionysos, Demetru-Pan, Andrei Pietraru,
formă explicită, în articolul lui Cuza Marinescu Ygdrasil. Editorial debutează în 1947 cu piesa de
Preliminarii la cronica literară, înscriind orien- teatru Îngerul din butoi și cu o culegere de poves-
tarea publicației între hotarele unui „românism” tiri aliniate cerințelor ideologizante ale vremii, Ion
xenofob, angajat în combaterea „iudaismului otră- poartă pacea-n desagă. În următorii ani îi apar alte
vitor și destructiv” și, în aceeași măsură, împotriva volume de proză asemănătoare, semnalate foarte
citadinismului și a sincronismului lovinescian. favorabil în cronici, care îl recomandau ca exem-
La rândul său, George Acsinteanu, în Primăvara plu de scriitor necesar noii orânduiri: Ce șurubărea
41 Dicționarul general al literaturii române Panaite

Manolache (1948), Moș Simion dă binețe tractoare- Paul Verlaine, Friedrich Nietzsche, Rabindranath
lor (1948), Ciotul (1950). Tagore, Guillaume Apollinaire, Pablo Neruda ș.a.,
Comedia într-un act Îngerul din butoi și recon- iar între 1943 și 1957 tălmăcește romane, nuvele
stituirea istorică într-un act Moș Ion Roată (1948) și povestiri de Charlotte Brontë, Edgar Wallace,
sunt tentative derizorii de pătrundere între autorii Upton Sinclair, Jorge Amado, Langston Hughes. În
care asigurau dramaturgia „originală” a momentu- 1939 lucra la un Tratat de traduceri comparate, pe
lui. Colaborarea cu Aurel Baranga la scrierea piesei care nu a reușit să îl termine.
de teatru Inimi fără hotare se plasează în zona ace- SCRIERI: Îngerul din butoi, București, 1947; Ion poartă
luiași minorat valoric. În această etapă se înscrie pacea-n desagă, București, 1947; Ce șurubărea Manola-
și miniantologia de „versuri populare” Plugarii che, București, 1948; Moș Ion Roată, București, 1948; Moș
cântă Republica Populară (1948), pe care „culegă- Simion dă binețe tractoarelor, București, 1948; Bate vânt
torul” o prefațează ditirambic. După o tăcere de de primăvară, București, 1949; Ca să trăiască pădurea,
peste un deceniu, P. reapare ca „poet angajat” cu București, 1949; Ciotul, București, 1950; Umanitas, pref.
Paul Georgescu, București, 1962; Iubirea iubirilor, Bucu-
volumul Umanitas (1962), dedicat „memoriei lui
rești, 1964; Dincolo de mine însumi, București, 1967;
Camil Petrescu”. Circumscrise comandamentelor Gingașul Ariel, București, 1968; Ultima Thule, București,
ideologice ale vremii, versurile din această carte 1970. Traduceri: Robert Louis Stevenson, Monstrul, f.l.,
se declară manifest, în cicluri cu titluri explicite, 1942; Lytton Strachey, Elisabeth și Essex, București, 1943;
a fi un omagiu adus gândirii iscoditoare și îndrăz- Florence Barclay, Poveste de dragoste, București, 1945;
nețe, rațiunii și conștiinței „omului de tip nou”. Charlotte Brontë, Mascarada, București, 1945; Upton
Iubirea iubirilor (1964) este închinat „amintirii lui Sinclair, Mocirla (Abatoarele din Chicago), București,
Alexandru Sahia” și reia tematica oportunistă din 1945; Jorge Amado, Pământ fără lege, București, 1948;
Umanitas. Poate fi surprinsă însă și o aplecare Edgar Wallace, Gentlemanul, București, 1948, Misterul
trenului de aur, București, [1948]; Pablo Neruda, Să se
asupra imaginii poetice, autorul căutând modali-
trezească pădurarul, București, 1949; Osman Şchiopul
tăți de exprimare mai elaborate. Dincolo de mine și alte povestiri ale scriitorilor turci, București, 1956 (în
însumi (1967), volum consacrat „memoriei lui G. colaborare cu Ala Petrescu).
Călinescu”, abandonează temele conjuncturale și, Repere bibliografice: R. M., Câteva dramatizări după
în versuri cantabile, lucrate cu vădită grijă pentru opere celebre, „Fapta”, 1945, 329, 333; Al. Cerna‑Rădu-
echilibrul prozodic, propune incursiuni în uni- lescu, „Regele pomanagiilor”, dramatizare după Israel
versul sufletesc sau confesiuni sentimentale pon- Zangwill, „Tribuna românească”, 1947, 67; Oscar Lem-
derate. Partea ultimă a cărții este rezervată unor naru, Drama scriitorului George Demetru Pan, „Drepta-
„interpretări” ale poeziei indienilor nord-ameri- tea nouă”, 1947, 858; Perpessicius, Alte mențiuni, II,
cani, de fapt o traducere-adaptare a câtorva pagini 315–322; D. Micu, [G. D. Pan], CNT, 1963, 27, RL, 1969,
utile pentru cunoașterea acestei zone literare. Tot 2; H. Zalis, „Gingașul Ariel”, VR, 1969, 7; Aurel Sasu,
„Ultima Thule”, TR, 1970, 30; Ilie Constantin, „Ultima
sub formă de cicluri este structurat și Gingașul
Thule”, RL, 1970, 32; Popa, Dicț. lit. (1977), 187–188;
Ariel (1968), închinat „memoriei lui Tudor Vianu”. Al. Raicu, George Demetru Pan, RL, 1972, 44; Lit. rom.
Compozițiile reunite aici dau o imagine asupra dis- cont., I, 187–189; Dicț. scriit. rom., II, 66–67. C.Pp.
ponibilităților poetice ale lui P. și oferă poeme de
notabilă calitate atât din punctul de vedere al des-
cifrării filosofice a pretextelor (dragoste, alternative PANAITE, Nicolae (1.III.1954, Şcheia, j. Iași), poet.
existențiale), cât și sub raportul elaborării formale. Este ultimul născut dintre cei unsprezece copii ai
În sfârșit, Ultima Thule (1970) cuprinde reflecții Rozei (n. Ailenei) și ai lui Toader Panaite, țărani.
lirice legate de senectute și trecere, de rostul unui Urmează școala elementară în comuna natală,
poet cu un Pegas „mărunt și cuminte”. Într-un fel, frecventând apoi, la Iași, Şcoala Întreprinderii
cele din urmă cărți îi justifică îndelungile și sinu- Mecanice de Material Rulant Nicolina (1969–1972),
oasele căutări și îi răsplătesc perseverența. P. a Liceul „Emil Racoviță” (1973–1979) și cursuri în
realizat și câteva dramatizări după E. Knight și domeniul informaticii (1981– 1985). Are diferite
Israel Zangwill, reprezentate între 1945 și 1947, și profesiuni: pedagog, îndrumător de practică pro-
a semnat un număr relativ mare de traduceri. Între fesională, operator comercial, funcționar, proiec-
1939 și 1948, uneori prin intermediar, transpune tant. După 1989 este redactor la diferite publica-
din versurile lui Catul, Petrarca, Francis Jammes, ții ieșene (între care, în 1996–2000, „Convorbiri
Panaite Dicționarul general al literaturii române 42
literare”), devine director al Editurii Moldova, apoi după modelul suprarealismului pictural, Salvador
al Editurii Alfa, pe care o înființează, la Iași, în Dalí, de pildă, cu al său tablou cu ceasuri moi, fiind
anul 2000. În perioada 2003–2005 editează revista evocat fie aluziv, fie chiar explicit, și ales ca ilustra-
„Calea, Adevărul și Viața”. Împreună cu Ştefan Pru- ție a copertei volumului Aproape un cerc (2001).
tianu, Cassian Maria Spiridon, Ionel Săcăleanu, Alteori textualizează fervent contingentul, cumva
Aurel Ştefanachi ș.a. se implică în mișcarea anti- în maniera unui Fernando Pessoa (invocat și el) ori
totalitară din 14 decembrie 1989, la Iași. Debu- bacovianizează, oarecum „omagial”, într-un regis-
tează cu poezii în „Convorbiri literare” (1972), iar tru mai puțin depresiv decât cel al lui Bacovia, iar
prima carte, Norul de marmură, îi apare în 1981, altcândva practică un decorativism desuet, la limi-
ca urmare a câștigării concursului de debut orga- tele banalității (poetice), dar nu lipsit de farmec: „ –
nizat de Editura Cartea Românească. Colaborează Iubito, copacii sunt râuri/ Din care beau apă păsă-
– cu versuri, dar și cu texte publicistice, de critică rile, tămăduindu-se,/ Iubito, mai departe e luna,/
literară etc. – la „Convorbiri literare”, „Cronica”, Luna de care te reazimi ca de o piatră rotundă”.
„România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Opinia Caracteristice sunt și escapadele neoavangardiste,
studențească”, „Transilvania”, „Viața românească”, care nu fac figură de acte de răsfăț livresc, fiind
precum și la presa cotidiană ieșeană. Este membru depistabile mai cu seamă în Alergarea copacului
fondator al cenaclului Junimea (1975) și al Studio- roșu (1985), care cuprinde și texte în proză, unele
ului de Poezie ieșean (1983–1987). de mare petulanță imagistică, aparent absurdă,
Debutând în perioada înnoirii aduse de promo- de fapt criptat-expresivă, uneori cvasiurmuziene,
ția optzecistă, P. face, într-un fel, figură aparte între în fond enigmatic-alegorice. Esențială este des-
colegii de generație. Poezia lui, mai ales cea din chiderea religioasă, mai pronunțată în timp, însă
Norul de marmură, pare mai conformistă și mai fără prefaceri spectaculoase de strategii expresive.
conservatoare decât cea a altor optzeciști, vădind Numeroase versuri se referă la transcendență și
mai degrabă înclinația pentru exprimarea în filia- redempțiune, iar unele titluri sunt în sine edifica-
ția „înaltului modernism” postbelic, decât evoluția toare (Vine lumina, A venit cuvântul, Semnele Tale,
către soluțiile postmoderne. Modernismul rezidă Vestirea). Mistica vizând marile dileme ontologice
nu atât în expresie, dicție, mijloace și recuzită, în e dublată de o „mistică” a poemului, a captării
imagistică și sintaxa specifică, cât în poziționarea inspirate a Cuvântului, poetul devenind, undeva,
filosofică. De postmodernism eul poetic al lui P. „aproape un cerc”. Fervoarea căutării epifaniei,
se „teme”, se pune la adăpost („În fața zilei cad;/ comunicată de regulă într-un registru de un pate-
mă ridic și iar cad…/ Postmodernismul, ca niște tism sobru, se asociază cu o exuberanță de un dra-
ape/ ieșite din matcă,/ îmi inundă casa;/ de stre- matism stenic, uneori cu accente postmoderne de
șini mă prind/ urcându-mă pe acoperiș,/ până umor sau autoironie. Sub titlul Purpură și iarnă, P.
deasupra hornului”) ori se dezice, nu cu agresivi-
publică în 2012 o amplă antologie de poeme din
tate radicală, deoarece îi este inevitabil tributar.
toate volumele apărute din 1981 încoace. Cule-
Observația probabil cel mai frecvent formulată de
gerea este marcat selectivă (poetul avertizează că
criticii literari este că P. este un autor religios, fiind
piesele ar fi fost alese aleatoriu), autorul operând și
alăturat lui Ioan Alexandru, Daniel Turcea, Nicolae
modificări ale unor texte, oferite astfel în versiune
Ionel. Încă din volumul de debut, redempțiunea e
definitivă.
imaginată frapant, în termeni foarte liberi față de
prescripțiile ortodoxismului dogmatic: „La umbra SCRIERI: Norul de marmură, București, 1981; Alergarea
copacului roșu, Iași, 1985; Semnele și înfățișarea, Bucu-
norului de marmură/ Numai acolo/ Cuvintele
rești, 1989; ed. postfețe Constantin Hușanu și Val Condu-
copilului/ Vor fi scrise/ Cu litere de purpură:/ Pe rache, Iași, 1995; Aproape un cerc, postfață Liviu Leonte,
zidurile catedralelor vor fi/ Scrise mereu – / Până Iași, 2001; Vestirea, pref. Vasile Spiridon, Iași, 2004; Glorie
când acoperișurile/ Se vor aprinde.// Incendiul, anonimă, postfață Ioan Holban, Iași, 2007; Purpură și
da, mărețul incendiu/ Al înșelătoarelor laude! el/ iarnă, Cluj-Napoca, 2012.
Ne va desăvârși frumusețea bănuitoare./ La umbra Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Personalizarea
norului de marmură/ Cine va scăpa?/ Dar cine va discursului, RL, 1981, 14; Voicu Bugariu, Vuietul som-
scăpa?”. P. recurge frecvent la alegorie, constru- nului, LCF, 1981, 15; Constanța Buzea, „Norul de mar-
iește tablouri fantastice, criptic-semnificative, mură”, AFT, 1981, 6; M. N. Rusu, De la teluric la suav,
43 Dicționarul general al literaturii române Panaitescu
AFT, 1981, 7; Lucian Vasiliu, „Norul de marmură”, CL, Giovanno, autor de secol XV legat de formula „ver-
1981, 7; Coșovei, Pornind, 164–167; Mircea A. Diaconu, surilor la întâmplare”, despre Jacopo Sannazaro,
[Nicolae Panaite], LCF, 1996, 48, CL, 2003, 7; Gheorghe părintele romanului pastoral în literatura italiană,
Grigurcu, Trei poeți moldavi, RL, 1998, 3; Geo Vasile,
sau despre scriitorii grupați în jurul publicației
Nicolae Panaite: cercul revelației, CNT, 2002, 26; Raluca
Dună, „Aproape un cerc”, LCF, 2003, 4; Holban, Portrete,
iluministe „Il Caffè”. Nu sunt în sens strict autori
I, 102–105; Al. Husar, Magul cuvântului, VR, 2005, 10–11; minori sau insignifianți, ci întemeietori ai unor
Victor Sterom, Nicolae Panaite – gesturi lirice semnifi- tradiții secundare, istoricizate, care și-au asociat
cative printr-o conștiință meditativ-ideatică, „Poezia“ numele de forme și manifestări literare devenite
(Iași), 2006, 4; Holban, Ist. lit., I, 219–222; Eugenia Ţară- caduce. Dar chiar și în eseurile în care se apleacă
lungă, „Glorie anonimă”, VR, 2007, 11; Popa, Ist. lit., II, asupra unor personalități de primă mărime, P. o
568; Adrian Dinu Rachieru, De trei ori Nicolae, CL, 2012, face cu pasiune de colecționar, adunând detalii
12; Mircea Bârsilă, Nicolae Panaite, R, 2012, 12. N.Br. biografice sau informații rare, cu voluptatea scoto-
cirii într-un muzeu de curiozități. În cazul lui Balzac
PANAITESCU, Dumitru D. (9.VI.1915, Bucureşti – îl interesează dimensiunea de editor și implicarea
7.III.1983, Bucureşti), eseist, traducător, editor. Este în apărarea drepturilor legale ale scriitorilor, după
fiul Alicei (n. Paleologu) şi al lui D. Panaitescu-Per- cum din viața lui Dante (căruia îi dedică un text
pessicius. Până în 1933 urmează la Bucureşti cur- amplu, apărut inițial într-un volum colectiv, Studii
surile Liceului „Dimitrie Cantemir”, absolvind ulte- despre Dante, 1965) reține tribulațiile politice pe
rior Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia filologie fondul agitat al luptelor florentine pentru putere.
modernă, a Universităţii bucureștene (1938). În Metodologic, studiile reflectă caracterul etero-
1959 este arestat şi anchetat la Jilava. În 1974 sus- gen al istoriografiei contextualizante interbelice,
ține la aceeași universitate o teză de doctorat consa- amestecând elemente de istorie politică și institu-
crată lui Ramiro Ortiz (Ramiro Ortiz, prietenul din țională, de critică ideologică și de sociologie, totul
Italia). Funcționează ca lector la Institutul Pedago- presărat cu anecdote și crochiuri biografice. Cu
gic și la Catedra de limba italiană de la Facultatea câteva excepții, paginile au fost scrise în anii ’40 și
de Limbi şi Literaturi Străine, unde rămâne până publicate în revistele vremii („Revista Fundațiilor
la pensionare (1977). Publicistic debutează în 1931, Regale”, „Universul literar”), evocând, în momen-
cu versuri, la „Revista literară a Liceului «Sf. Sava»”, tul strângerii lor în volum, preocupările unei epoci
iar editorial cu o traducere din literatura italiană revolute. Două decenii mai târziu, la începutul
(Piero Gadda Conti) în 1943. A colaborat la „Limbă anilor ’60, în contextul cultural constrângător al
și literatură”, „Lumea”, „Manuscriptum”, „Revista regimului comunist, P. se specializează în cercetări
Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Vremea” documentare, colaborând la „Limbă și literatură”
ș.a. A desfășurat o activitate prolifică de editor și de și „Manuscriptum”, precum și în îngrijirea unor
traducător, fiind și autorul mai multor manuale de ediții din scriitori români clasici (Al. Davila, M.
limba franceză. Eminescu). Cea mai importantă întreprindere edi-
Cu o formație de romanist, P. practică o cri- torială rămâne restituirea operei lui Perpessiucius,
tică de erudiție, orientată preponderent spre epo- realizată în numele unei datorii de familie, cu țelul
cile modernității în câteva literaturi occidentale. ambițios de a reda, prin recompunerea acestei cre-
Temele, care vizează Renașterea și clasicismul ații fragmentate și mozaicate, „un sumar de istorie
francez, barocul italian, Risorgimento, dar și sim- a literaturii române”. Are o contribuție semnifica-
bolismul sau realismul interbelic, nu sunt aproape tivă la aducerea la bun sfârșit a ediției Opere, îngri-
niciodată abordate din unghiul sintezei sau ca jind volumele V–XII. Interesante sunt și antologiile
prezentări didactice. Titlul unicei sale culegeri de pe care le alcătuiește, asumate adesea cu modestie,
eseuri, Carnet inactual (1970), evocă mai degrabă teoretizate în câteva ocazii (Perpessicius și spiritul
refugiul în delectări savante, detașate de orice antologiilor), revelând un spirit disociativ fin și o
considerente utilitare. De altfel, P. alege adesea să cultură literară decantată conceptual. Din culege-
trateze autori puțin cunoscuți, din afara canonu- rile parțiale de studii și cronici aparținând tatălui
lui, „figuri mai mult sau mai puțin reprezentative, (Patru clasici, 1974, 12 prozatori interbelici, 1980),
întotdeauna însă pitorești”, cum menționează în P. urmărește să reconstituie perspective asupra
prefața cărții. Criticul scrie despre Domenico di unor fenomene majore ale culturii române. Una
Panaitescu Dicționarul general al literaturii române 44
dintre ultimele ediții Perpesicius, intitulată Lecturi Politehnic din București. A desfășurat o îndelun-
străine (1981), organizată în funcție de domeniile gată activitate de activist PCR, șef în Direcția Presei,
mai multor literaturi europene, desenează profilul redactor la „Veac nou” etc.
unui cititor care își hrănește gândirea și imaginația Nuvelele și romanele lui P. ilustrează in toto prin-
inspirându-se din marile opere ale lumii pentru a cipiile realismului socialist, sentimentalismul ideo-
evalua realitățile literaturii române. Revine astfel logizat, falsul psihologic, dar și cel istoric, tezismul,
o temă discretă, dar constantă de-a lungul între- simplitatea vulgarizatoare, accesibilitatea stilului
gii activități a lui P., privitoare la transferurile și fiind elementele fondatoare ale acestor proze. Sce-
contactele literare care răsfrâng asupra arealului nariul epic urmărește un traseu similar, personajul
românesc experiențele culturilor occidentale, pre- central – muncitor, inginer sau student – trăind o
dilect ale culturii italiene, temă prezentă atât în transformare fundamentală în momentul înrolării
teza de doctorat despre italienistul Ramiro Ortiz, în „lupta comunistă”. Întâmplările sunt plasate în
cât și în numeroase comentarii și eseuri (Dinicu diverse momente ale instalării comunismului: în
Golescu în Italia, Racine în România, Vezuviul în timpul războiului, ca în Zâmbetul (1961), în peri-
jurnalele a trei călători români, Dante în România
oada de ilegalitate a comuniștilor, precum în roma-
etc.). Complementar, P. selectează și transpune în
nul Arderi (1959), care vaticinează societatea „bur-
limba română română, singur sau în colaborare,
ghezo‑moșierească”, sau în timpul „construcției
cărți ale unor autori italieni: Giovanni Verga, Mario
socialiste”, a înființării șantierelor naționale, unde
Ruffini ș.a., versiunea la Pinocchio de Carlo Collodi,
comuniștii sunt confruntați cu presupuse situații
remarcabilă, cunoscând numeroase ediții.
de sabotaj, ce determină „intensificarea vigilenței”,
SCRIERI: Carnet inactual, Bucureşti, 1970. Ediţii: Al.
ca în romanul Probleme personale (1974). Senti-
Davila, Vlaicu Vodă, Bucureşti, 1956, Vlaicu Vodă şi alte
scrieri despre teatru, pref. Marian Popa, Bucureşti, 1975; mentul ce animă psihologiile simpliste ale „revolu-
Perpessicius, Eminesciana, pref. edit., Bucureşti, 1971, ționarilor” este ura de clasă. Oarecum mai izbutită
Opere, V–XII, pref. edit., Bucureşti, 1972–1983, Patru este nuvela Era târziu și era toamnă… (1964), care,
clasici (Eminescu, M. Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil îndepărtându-se de prezentarea „luptei revoluțio-
Petrescu), pref. Edgar Papu, edit., București, 1974, 12 nare”, conturează o parțială întoarcere spre resur-
prozatori interbelici, pref. edit., Bucureşti, 1980, Lec- sele firești ale literaturii. Experiența ratată de perso-
turi străine, pref. edit., Bucureşti, 1981; M. Eminescu,
Poezii, pref. Mihail Sadoveanu și Perpessicius, postfața
najul central este moartea tatălui, a cărui dispariție
edit., București, 1986. Antologii: De la Chateaubriand la din viața fiului este resimțită treptat, sugerată prin
Mallarmé. Antologie de critică literară franceză, tr., îngr. reacțiile celorlalți, prin comportamente neobiș-
şi pref. Perpessicius, postfaţa edit., Cluj‑Napoca, 1976. nuite. O atmosferă tristă se insinuează în lumea
Traduceri: Piero Gadda Conti, Gagliarda sau Asediul micii familii, care își continuă existența cotidiană
insulei Capri, Bucureşti, [1943]; Giovanni Verga, Fami- fără a intui gravitatea momentului. Dar prim-pla-
lia Malavoglia, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Nina nul narațiunilor este ocupat, tezist, tot de activiști,
Façon); Domenico Rea, Regele şi lustragiul, Bucureşti,
1967; Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin
de foști ilegaliști în confruntare cu schimbările
Cantacuzino, pref. Virgil Cândea, Bucureşti, 1973 (în „interne” din partid, verificați, marginalizați etc. O
colaborare cu Titus Pârvulescu); Carlo Collodi, Pinoc- altă direcție a prozei lui P. este ilustrată de cărțile
chio, Bucureşti, 1975. pentru copii. Tirbozel și Tirbozina pe Insula Miste-
Repere bibliografice: Mircea Braga, „Carnet inac- relor (1960) și În luptă cu vrăjitoarele (1964) urmă-
tual”, TR, 1970, 38; Aurel Şorobetea, „Carnet inac- resc familiarizarea celor mici cu legile fizicii și ale
tual”, ST, 1970, 11; Şerban Cioculescu, Eminesciana, matematicii, dar tentativa eșuează din cauza stilu-
Bucureşti, 1985, 130, 231, 406; Dicţ. scriit. rom., III, lui defectuos, intens marcat ideologic.
569–570; Constantin Călin, Cum citea Perpessicius (I–
III), ATN, 2002, 2–4; Marcel Crihană, Istoria (înche- SCRIERI: Arderi, București, 1959; Tirbozel și Tirbozina
iată definitiv?) a unei ediții, „Paradox”, 2005, 6–7. A.Td. pe Insula Misterelor, București, 1960; Zâmbetul, Bucu-
rești, 1961; Era târziu și era toamnă…, București, 1964;
În luptă cu vrăjitoarele, București, 1964; Când te uiți
PANAITESCU, Horia (18.V.1921, București – în oglindă, București, 1967; ed. (Adevărul fiecăruia),
21.III.1986, București), prozator. Urmează cur- București, 1976; Unde ești, Eli?, București, 1969; Cu
surile Facultății de Chimie din cadrul Institutului duhul blândeții, București, 1970; Amândoi la Stratford,
45 Dicționarul general al literaturii române Panaitescu
București, 1972; Probleme personale, București, 1974. suplinitor al cursului de istoria slavilor de răsărit la
Traduceri: O. Henry, Pictorul și califul, București, 1957. Universitate. Conferențiar titular din aprilie 1930,
Repere bibliografice: Paul Georgescu, „Când te uiți în profesor agregat la Catedra de istoria slavilor de
oglindă”, VR, 1967, 9; Mircea Iorgu