Pronumele şi adjectivele pronominale

(a) Pronumele se constituie într-o clasă semantico-gramaticală ce cuprinde cuvinte-

substitute ale unor elemente nominale şi cuvinte cu funcţie de marcă, având (variabil) categoriile
gramaticale de persoană, gen, număr şi caz şi – primele – funcţia sintactică specifică de subiect.

„Pronumele este o clasă lexico-gramaticală de cuvinte fără autonomie semantic-

referenţială, având rolul de a reprezenta (= a evoca) în enunţ entităţi prezente implicit sau explicit
în universul de discurs” (Gramatica I 2005: 181).

(b) Tipologia pronumelor din limba română poate fi realizată prin raportare la diferite
criterii, distingându-se astfel:

 în funcţie de raportarea sau nu la categoria persoanei:

 pronumele personale: pronumele personal propriu-zis (eu, noi); pronumele personal de
politeţe (dumneata, Înălţimea Sa); pronumele reflexiv (se, îşi); pronumele de întărire
(însuţi, însămi); pronumele posesiv (ai noştri, al său)1;
 pronumele nepersonale: pronumele demonstrativ (aceasta, ceilalţi); pronumele
nehotărât (toţi, cineva); pronumele negativ (nimeni, niciunul); pronumele interogativ
(care? cine?); pronumele relativ (ce, ceea ce);

 după structură:
 pronume sintetice – simple (eu, noi, altul, ce) şi compuse (dumneavoastră, ceea ce,
niciunul);
 pronume perifrastice: cine ştie cine, cine ştie ce;

 din perspectiva posibilităţii de transformare, prin conversiune, în adjectivele pronominale

corespunzătoare:
 pronume invariabile ca valoare morfologică: pronumele personal propriu-zis (el, ea,
voi), pronumele personal de politeţe (dumnealui, Măria Ta), pronumele reflexiv (se, pe
sine, -şi);
 pronume care pot deveni adjective pronominale: pronume de întărire versus adjective
pronominale de întărire: însuşi – el însuşi, copilul însuşi, mie (feminin) însemi etc.;
pronume posesive versus adjective pronominale posesive: ai mei – părinţii mei; pronume
demonstrative versus adjective pronominale demonstrative: acesta – copilul acesta, acest
copil; pronume nehotărâte versus adjective pronominale nehotărâte: fiecare – fiecare vis;
pronume negative versus adjective pronominale negative: nici unul – nici un rezultat;
pronume interogative versus adjective pronominale interogative: care? – care
problemă?; pronume relative versus adjective pronominale relative: ce – ce întâmplare

1
Pronumele posesiv poate fi plasat între clasa pronumelor personale şi cea a pronumelor nepersonale, în condiţiile în
care acest tip de pronume este raportat la categoria gramaticală a persoanei din perspectiva posesorului, nu şi din cea
a obiectului posedat.
 etc. (precizăm că adjectivul pronominal se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul
determinat şi îndeplineşte în propoziţie funcţia sintactică de atribut adjectival);

(c) Categoriile gramaticale ale pronumelor sunt:

 persoana – (! numai pentru pronumele personale): persoana întâi (eu, noi, ai mei, ale
noastre, însumi, însămi, înşine, însene etc.) vs. persoana a doua (tu, voi, dumneata,
dumneavoastră, Măria ta, însuţi, însăţi, înşivă, însevă, a ta, ai voştri etc.) vs. persoana a treia (el,
dânsul, ea, dânsa, dumneaei, dumnealui, se, îşi, însuşi, însăşi, înşişi, înseşi, al său, ale sale etc.);
 genul (masculin/feminin) – pentru pronumele personale (propriu-zise şi de politeţe) de
persoana a treia (el, dânsul, dumnealui vs. ea, dânsa, dumneaei), pronumele de întărire (însumi,
însuţi, însuşi, înşine, înşivă, înşişi vs. însămi, însăţi, însăşi, însene, însevă, înseşi/însele),
pronumele posesive (din perspectiva obiectului posedat: al meu, ai tăi vs. a mea, ale tale etc.),
pentru pronumele nepersonale demonstrative (acesta, acela, acelaşi, celălalt vs. aceasta, aceea,
aceeaşi, celalaltă etc.), unele pronume nehotărâte (tot, unul, altul vs. toată, una, alta etc.),
negative (nici unul vs. nici una), relative (cel ce vs. ceea ce);
 numărul (singular/plural) – eu, dumnealui, însuşi, acesta, tot, niciunul, cât vs. noi,
dumnealor, înşişi, aceştia, toţi, nici unii, câţi etc.;
 cazul (nominativ/acuzativ/genitiv/dativ/vocativ) – cu precizarea că nu toate tipurile de
pronume au forme pentru toate cazurile (de exemplu, pronumele reflexive au forme doar pentru
cazurile acuzativ şi dativ): El/dumnealui/însuşi/al tău/acesta/fiecare a procedat astfel. Nimeni
nu ştia cine va câştiga. (nominativ); Se gândea la tine/dumneata/ai săi/ceilalţi/alţii în fiecare
clipă. Pe nici unul nu-l interesa cu cine va fi înfruntarea. (acuzativ); Părerea ei/dumnealor/alor
tăi/acestuia/fiecăruia contează. Al cui copil nu ţine cont de părerea nimănui? (genitiv); Le-a
spus şi lor/dumnealor/alor noştri/celorlalţi/altora, ca şi sie însuşi, vestea. Nimănui nu-i pasă
cui i se va acorda premiul. (dativ); Tu/dumneata, vino aici! (vocativ) etc.

(d) Pronumele de diferite tipuri pot îndeplini, în limba română, următoarele funcţii
sintactice:
subiect – pronume în cazul nominativ: El scrie.
– pronume în cazul acuzativ: Au plecat dintre aceştia. (fals subiect în acuzativ; în
fapt e un atribut partitiv). Îl premiem pe care e mai bun.
– pronume în cazul genitiv: Ai lui au plecat. Hai fiecare pe la casa cui ne are.
– pronume în cazul dativ: Dau acest volum cui are nevoie de el.
nume predicativ – pronume în cazul nominativ: Premiantul este el.
– pronume în cazul acuzativ: Cartea este pentru tine.
– pronume în cazul genitiv: Victoria este a tuturor.
atribut pronominal – pronume genitival: Părerea lui e importantă.
– pronume prepoziţional: Cartea de la tine este bună.
– pronume în cazul dativ (dativul posesiv): Ochii-ţi sunt smaralde…
complement direct (în cazul acuzativ, cu sau fără prepoziţie): L-a văzut pe unul dintre ei. Citeşte
ceva.
complement secundar: Asta l-a învățat pe copil educatoarea.
complement indirect (în cazul dativ): I-a spus şi ei/dumneaei vestea.
complement prepozițional: – pronume în cazul acuzativ: Se gândeşte la ceilalţi.
– pronume în cazul genitiv: Ei luptă contra altora.
complement de agent: Consursul a fost câştigat de ai săi.
complement posesiv: I-a venit sora în vizită. Își vede de copii.
complement comparativ: E mai sprinten decât tine. Este nervos ca ea. S-a îmbrăcat asemenea
celorlalţi.
circumstanţial de loc
– pronume în cazul acuzativ: S-a dus la tine.
– pronume în cazul genitiv: Deasupra lui a pus cartea.
circumstanţial de timp
– pronume în cazul acuzativ: A ajuns la două minute după el.
– pronume în cazul genitiv: A ajuns înaintea altora cu o oră.
circumstanţial de mod
– pronume în cazul acuzativ: Într-un fel se comporta aici, în altul când era printre
ei.
– pronume în cazul genitiv: A votat împotriva dumnealui.
circumstanțial instrumental – pronume în cazul dativ: A reuşit mulţumită ţie.
– pronume în genitiv: Este un serviciu cumpărat prin intermediul său.
– pronume în cazul dativ: Cu o mână scria, cu cealaltă desena.
circumstanțial sociativ: Stă în cameră cu ei.
circumstanțial cantitativ: Nu valorează nimic. Costă ceva?
circumstanțial de relație: E bine așa pentru mine.
circumstanţial de cauză
– pronume în cazul acuzativ: Pentru el, au pierdut toţi.
– pronume în cazul genitiv: Din cauza lui au pierdut toţi.
circumstanţial de scop
– pronume în cazul acuzativ: Munceşte mult pentru aceasta.
– pronume în cazul genitiv: Are două examene şi munceşte mult în vederea
acestora.
complement circumstanţial concesiv: El tot a plecat, în pofida alor săi.
complement circumstanţial condiţional: În locul ei, aş fi procedat altfel.
circumstanțial opozițional: Am venit eu în locul lui. În loc de asta primește bomboane. În loc de
cine era așteptat am venit eu.
circumstanțial cumulativ: În afara ta / În afară de tine a mai invitat și pe alții.
circumstanțial de excepție: În afara ta / În afară de tine nu a mai invitat pe nimeni.
funcţie sintactică Ø – rol de marcă a diatezei reflexive: Se gândea mereu la el.
complement predicativ al obiectului: M-au luat drept tine. (L-au angajat ceva.)
predicativ suplimentar: Ne-am regăsit aceiași. Cine se crede? Castelul îl socotea al său. Se
închipuia orice numai nu medic.
funcţie dublă – funcţie sintactică în propoziţie şi funcţie de marcă a raportului de subordonare
în frază: Vine cine vrea. Pronumele personal propriu-zis
 Pronumele personal propriu-zis
singular plural
pers. I N eu noi
G - -
D f. acc. mie nouă
D f. neacc.
îmi, mi, -mi, mi-, -mi- ne, ne-, -ne, -ne-, ni, -ni-, ni-
Ac f. acc. mine
noi
Ac f. neacc. mă, -mă, mă-, m-, -m- ne, ne-, -ne, -ne-
V - -
pers. a II-a N tu voi
G - -
D f. acc. ție vouă
D f. neacc.
îți, ți, ți-, -ți, -ți- vă, vă-, -vă-, v-, -v-, vi, vi-, -vi-
Ac f. acc. tine voi
Ac f. neacc. te, te-, -te, -te- vă, vă-, -vă-, v-, -v-
V tu! voi!
pers. a III-a N el, ea ei, ele
G (al, a, ai, ale) lui, (al, a, ai, ale) ei (al, a, ai, ale) lor
D f. acc. lui, ei lor
D f. neacc.
îi, i, i-, -i, -i- le, le-, -le, -le-, li, li-, -li-
Ac f. acc. el, ea ei, ele
Ac f. neacc. îl, l-, -l, -l-, o, -o, o-, -o- îi, i-, -i, -i-, le, le-, -le, -le-
- -
V

Pronumele reflexiv propriu-zis

forme accentuate forme neaccentuate

D sie, sieși își, și, și-, -și, -și-
Ac sine se, se-, -se, s-, -s-
 Pronumele de întărire
persoana I persoana a II-a persoana a III-a
singular N-Ac însumi, însămi însuți, însăți însuși, însăși
G-D însumi, însemi însuți, înseți însuși, înseși
plural N-Ac înșine, însene înșivă, însevă înșiși, însele / înseși
G-D înșine, însene înșivă, însevă înșiși, însele / înseși

Pronumele nehotărât

Pronume și adjective pronominale ceva, fiecare, oricare, orice, oricât, oarecare, cutare, atât(a),
câtva

Numai pronume cineva, careva, altcineva, altceva, oricine

Numai adjective pronominale alde, fiece, niscai, niscaiva

Când sunt adjective, pronumele un, alt, vreun

unul, altul, vreunul au formele

Pronumele fiecare, oricare, cutare au, la genitiv-dativ, formele:

Singular: fiecăruia/fiecăreia, oricăruia/oricăreia, cutăruia/cutăreia.
Plural: oricărora, cutărora

Pronumele demonstrativ
De apropiere N-Ac acesta, aceasta, aceștia, acestea
G-D acestuia, acesteia, acestora, acestora
De depărtare N-Ac acela, aceea, aceia, acelea
G-D aceluia, aceleia, acelora, acelora
De identitate N-Ac același, aceeași, aceiași, aceleași
G-D aceluiași, aceleiași, acelorași, acelorași
De diferențiere De apropiere N-Ac cestălalt, ceastălaltă, ceștilalți, cestelalte
G-D cestuilalt, cesteilalte, cestorlalți, cestarlalte
De depărtare N-Ac celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte
G-D celuilalt, celeilalte, celorlalți, celorlalte