Elemente de ergonomie în mediul grădiniţei – factori de risc şi exemple de bune

practici

Dimianu Raluca-Maria

Copiii sănătoşi, aflaţi în creştere, sunt foarte activi. Ei au nevoie de spaţiu şi de prilejuri pentru a
se mişca şi a-şi exersa musculatura. Pentru mişcarea liberă, pentru jocurile în cerc şi activirăţile în
grup mare, ar trebui să fie disponibile spaţii largi, deschise. Atunci când vremea rea nu permite
joaca afară, spaţiul din interiorul grădiniţei şi clasei devine în mod special important. Pe de altă
parte, acest spaţiu nu trebuie să fie atât de mare încât copilul să se simtă pierdut. Dacă mobila este
uşoară şi poate fi mutată, spaţiul clasei poate fi modificat mereu, deplasând şi rearanjând mobila în
funcţie de cerinţele activităţii.

Ergonomia este știința care folosește date antropometrice și care modelează mediul de lucru
pentru a-l face confortabil și eficient pentru a putea lucra. Un design ergonomic corect este necesar
pentru prevenirea disfuncționalităților care se pot dezvolta de-a lungul timpului și care pot duce la o
dizabilitate pe termen lung. Respectarea ergonomiei în mediul preşcolar, şi nu numai, este un lucru
important atât pentru sănătatea copiilor, pentru o bună dezvoltare a lor, dar şi pentru desfăşurarea
procesului instructiv-educativ într-un mediu adecvat şi în condiţii foarte bune.

Primele condiţii de bază ce trebuie avute în vedere atunci când organizăm mediul educaţional,
sunt acelea că grădiniţa trebuie să ofere securitate din punct de vedere fizic, să nu aibă în inventar
materiale cu risc mare de deteriorare şi să fie uşor de întreţinut. De asemenea, mediul grădiniţei
trebuie să le ofere copiilor confort. Pentru o bună desfăşurare a activităţilor, ar trebui organizat
spaţiul ţinându-se cont de anumite zone: o zonă liberă, liniştită, cu covor unde se pot desfăşura
întâlnirile de grup, o zonă a bibliotecii, cu rafturi pentru cărţi, imagini, păpuşi, o zonă de creativitate
cu rafturi pentru depozitarea ustensilelor (pensule, acuarele etc.), zona de mese şi scaune pentru
servirea mesei, zona pentru activităţi de scriere, zona pentru joc, zona pentru depozitat materiale,
zona pentru expunerea lucrarilor, etc.

Pentru ca preşcolarii să fie în siguranţă în mediul educaţional, va trebui să se ţină cont de nişte
norme pe care trebuie să le respecte chiar şi mobilierul. Mobilierul şcolar reprezintă o parte
importantă a bazei tehnico-materiale a învăţământului şi, potrivit specialiştilor domeniului, este
compus dintr-o serie de piese de mobilă folosite în mediul şcolar, ca suporturi conexe, în scopul
îndeplinirii unor obiective educaţionale. Este bine ca mobilierul să fie modular, lipsit de colţuri
ascuţite ori cuie ce ies prea mult în afară.
 Clanţele uşilor trebuie să fie plasate suficient de jos, pentru a fi uşor de apucat şi manevrat. Toate
prizele să fie acoperite, iar firele, în afara posibilităţii copiilor de a le atinge. Din punct de vedere al
temperaturii, în clasă se recomandă o temperatură de 22-24 grade Celsius vara şi 18-21 grade
Celsius pe timpul iernii. Umiditatea va trebui să se încadreze între 30% si 70%. În mediul preşcolar
va trebui să ţinem cont şi de adoptarea unei cromatici adecvate, care să creeze un ambient plăcut.
Iluminatul se doreşte a fi natural pe cât posibil.

Materialele folosite au şi ele un rol important. Acestea trebuie să fie atractive, să corespundă
intereselor şi aşteptărilor preşcolarilor. Acestea trebuie să fie amplasate într-un loc în care copiii le
pot manevra şi se pot folosi de ele.

Un mediu cu factor de risc crescut poate fi baia. Toaleta şi lavoarele trebuie să fie ţinute în mod
special în condiţii igienice foarte bune. Încăperea trebuie ţinută în permanenţă foarte curată, pentru
a evita diferitele infecţii ce se propagă atât de uşor printre copii. Este îndicat ca băile să fie plasate
în apropierea sălii de clasă pentru a se evita diferitele situaţii neplăcute.

Dacă programul grădiniţei este unul prelungit, copiii au nevoie de locuri pentru odihnă. Locul de
dormit poate fi amenjat în acelaşi spaţiu care este utilizat pentru alte activităţi în alte momente ale
zilei şi necesită mutarea doar a câtorva corpuri de mobilă pentru a furniza spaţiu suficient de dormit
pentru copii. Locul de odihnă trebuie să fie liniştit, confortabil, curat şi sigur, nu trebuie să fie
aglomerat, astfel încât niciun copil să nu aiba dificultăţi în a putea merge la toaletă.

Copiii au nevoie de aer proaspăt şi de exerciţiu, aşadar, mediul exterior constituie un mediu cu
riscuri şi acestea trebuie eliminate cât mai mult posibil. Ideal ar fi ca în curtea exterioară să existe o
construcţie simplă, acoperită, ce poate feri copiii de ploaie sau de soarele prea puternic. Această
construcţie le poate permite copiilor să stea afară indiferent de vreme. Este bine ca acest spaţiu să
fie protejat de un gard care să nu permită depărtarea copiilor şi, de asemenea, să oprească intrarea
străinilor. Multe locuri de joacă din curţile grădiniţelor au echipamente de căţărare sau jocuri din
care copiii pot cădea. Locul dimprejurul acestora va trebui să fie protejat cu nisip ori materiale moi,
pe care preşcolarii să nu se poată răni.

În concluzie, mediul şcolar trebuie să fie unul sigur, fără factori de risc. Acesta trebuie să prezinte
siguranţă faţă de copii, dar mai ales faţă de părinţi, pentru ca aceştia să fie liniştiţi şi convinşi că îşi
lasă copiii o mare parte din zi într-un mediu sigur. Acest lucru este de cele mai multe ori imposibil,
aşa că, aceşti factori de risc trebuie eliminaţi pe cât posibil, pentru ca elevii să crească şi să se
dezvolte fizic şi psihic într-un mod armonios şi cât mai sănătos.
BIBLIOGRAFIE:

Elinor Schulman Kolumbus, „Is it tomorrow yet? Handbook for educators of the very young”
Didactică preşcolară, ediţia a III-a, Editura V&I INTEGRAL, Bucureşti, 2008

Romiţă B. Iucu, „Managementul clasei de elevi” Aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de criză
educaţională, Editura Collegium Polirom