ATQ

Instrucţiuni: Citiţi cu atenţie fiecare din afirmaţiile de mai jos şi marcaţi cu „ X „ în foaia
de răspuns varianta valabilă pentru dvs., având în vedere cât de frecvent aţi avut gândurile
respective în cursul ultimelor patru săptămâni.

Niciodată
Rar
Mediu (aşa şi aşa, potrivit)
Des
Aproape întotdeauna

1. Nu sunt bun/ă de nimic.

2. Nu cred că mai pot continua aşa.
3. Sunt foarte dezamăgit/ă de mine.
4. Nu mai îmi place nimic.
5. Nu mai suport.
6. Nu îmi vine să mă apuc de nimic.
7. Mă întreb ce se întâmplă cu mine?
8. Sunt lipsit/ă de valoare.
9. Nu voi reuşi niciodată.
10. Mă simt foarte neajutorat/ă.
11. Ceva trebuie să se schimbe în viaţa mea.
12. Precis este ceva în neregulă cu mine.
13. Viitorul meu este cenuşiu.
14. Pur şi simplu nu merită.
15. Nu pot face nimic până la capăt.

1
 ATQ – Foaie de răspus

Întrebarea Niciodată Rar Mediu Des Cam tot timpul

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.

NB

ATQ – Foaie de răspuns

Întrebarea Niciodată Rar Mediu Des Cam tot timpul

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.

NB

2
 Chestionarul gândurilor automate
Autori - Steven Hollon şi Philip Kendall

Introducere
Abordarea cognitivă a depresiei pleacă de la premisa că emoţiile şi comportamentele sunt
determinate de modul în care interpretăm evenimentele din jur. Această interpretare pe care o
facem se bazează pe circumstanţele în care are loc evenimentul, pe dispoziţia noastră şi pe
experienţa personală legată de o serie întreagă de evenimente trăite în trecut.
Teoria cogniţiilor automate negative a lui Beck subliniază importanţa unor structuri
mnezice de lungă durată, ce reprezintă experienţe trecute şi care influenţează procesarea şi
organizarea informaţiilor curente. Aceste scheme, denumite cogniţii automate negative, sunt
produse cognitive de forma judecaţilor şi predicţiilor făcute de individ cu referire la sine, lume şi
viitor.
Cogniţiile automate negative sunt "repetitive, persistente şi scapă controlului imediat"
(Beck, 1987); ele ghidează scanarea, encodarea, organizarea, stocarea şi reactualizarea
informaţiilor (Beck et al., 1979, apud Beck & Clark, 1987). În evaluarea unor situaţii actuale,
stimulii concordanţi (consistenţi) cu schemele deja existente sunt preluaţi şi encodaţi, iar cei
neconcordanţi (inconsistenţi) sau consideraţi ca reprezentând informaţii irelevante sunt ignoraţi
sau uitaţi.
Teoria iui Beck propune un model interacţionist în care factorii stresori de viaţă
interacţionează cu vulnerabilitatea cognitivă a persoanei şi precipită o stare psihopoatologică
(Grenberg & Beck, apud Beck & Clark, 1987). Conform lui Beck, indivizii care au scheme
disfuncţionale "latente", au o vulnerabilitate crescută la a dezvolta diferite tulburări. Mai mult, el
susţine că fiecare tulburare psihologică are un profil cognitiv specific la toate nivelurile
funcţionării cognitive (Beck, 1967, apud Beck & Clark, 1987).
Dimensiunea adaptativă a schemelor cognitive constă în faptul că fiind automate se
activează rapid şi permit economii de resurse din partea subiectului. Ele determină o categorizare
mai rapidă a stimulilor noi din mediu, favorizează o encodare eficientă adică permit
reactualizarea unor scenarii complexe prin intermediul unor simple amorse, etc.
Schemele cognitive pot fi însă şi sursa unor distorsiuni cognitive, pot favoriza encodarea
eronată şi/sau preferenţială a unor stimuli, omisiuni, erori sau comportamente inadecvate, etc. Nu
toate schemele care stau la baza acestor erori sunt disfuncţionale, însă schemele cognitive
disfuncţionale reprezintă o categorie foarte frecvent citată în explicarea biasărilor din percepţie,
memorie, decizie, generare de inferenţe, etc.
Când gândurile automate sunt activate, ele modulează răspunsul emoţional şi
comportamental pe care îl avem faţă de o anumită situaţie sau faţă de un eveniment, ignorând sau
eludând toate celelalte informaţii care nu sunt consonante cu ele, respectiv procesând şi stocând
preferenţial informaţiile consonante. Odată activate, schemele disfuncţionale determină o serie de
biasări în procesarea informaţiei; aceste distorsiuni acţionează în manieră reciprocă, astfel că
schemele disfuncţionale sunt întărite, în vreme ce schemele adaptative dar inconsistente sunt
suprimate.
Modificarea gândurilor automate prin tehnici de intervenţie psihoterapeutică are ca efect
direct modificarea tabloului clinic (de exemplu, simptomatologia tulburărilor depresive).

Aspecte măsurate de scală

Becka clasificat cogniţiileîn gânduri automate, cogniţii intermediare şi cogniţii centrale.
Gândurile automate reprezintă ţinta principală a psihoterapiei cognitiv-comportamentale, mai ales
în primele etape, în vreme ce cogniţiile centrale şi intermediare sunt abordate ulterior (Jacobson

3
et al., 1996); fiind mai accesibile şi mai uşor de identificat, gândurile automate sunt mai uşor de
modificat.
Gândurile automate din depresie se referă la neajutorare, eşec, pierdere, respingere,
incompetenţă; spre exemplu:
• Catastrofare (exagerarea aspectelor negative ale unui eveniment); Personalizare
(însuşirea evenimentelor negative la care subiectul n-a avut nici o contribuţie);
• Raţionamentul emoţional („trebuie să fie adevărat pentru că aşa simt eu");
• Generalizarea excesivă (concluzia pe care subiectul o trage acoperă mai multe situaţii
decât există);
• Etichetarea globală (ex.:"sunt prost, incapabil", „toată lumea mă urăşte");
• Citirea minţii celuilalt (crede că ştie ce gândeşte celălalt, fără să discute cu acesta);
• Maximizarea aspectelor negative şi minimizarea celor pozitive; Formulări în termeni
de „trebuie" absolutist;
•' Gândirea dihotomică (totul sau nimic). Chestionarul gândurilor automate (Automatic
Thoughts Questionnaire - ATQ, Hollon & Kendall, 1980) măsoară frecvenţa acestor gânduri
automate negative. Subiecţii cotează pe o scală Likert de 5 puncte frecvenţa cu care au
experienţiat anumite gânduri într-un anumit interval de timp. Scorul obţinut la ATQ indică
frecvenţa gândurilor automate negative referitoare la propria persoană în intervalul de timp dat,
gânduri toretic asociate cu depresia.

Descrierea itemilor
Versiunea originală a scalei cuprindea 30 de itemi şi a fost construită în 1980 de Hollon şi
Kendall pentru a măsura frecvenţa gândurilor automate negative asociate cu depresia.
Itemii scalei au fost iniţial generaţi prin intervievarea studenţilor cu privire la gândurile pe
care le au când sunt într-o stare "depresivă". Lista cogniţiilor identificate a fost administrată
ulterior unui alt lot de studenţi împreună cu o scală care evalua depresia. Rezultatele au indicat
faptul că frecvenţa gândurilor automate negative era puternic asociată cu intensitatea simptomelor
depresive. Itemii au fost ulterior validaţi în cadrul mai multor studii.
Varianta originală a indicat proprietăţi psihometrice foarte bune, discriminând între populaţia
de subiecţi cu depresie şi cei fără depresie. Versiunea prescurtatată, cea care cuprinde 15 itemi, a
fost obţinută prin intermediul analizei de itemi, eliminând acei itemi care au fost consideraţi a fi
redundanţi. Studiile arată că această versiune prescurtată a scalei are aceaşi valoare discriminativă
ca şi scala originală şi în plus s-a dovedit a fi mai utilă în evaluarea relaţiilor dintre constructe
(Netemeyer et al., 2002).
Analiza componentelor principale a demonstrat în diverse studii existenţa mai multor factori;
fie doi factori (subscale) - expectaţe negative şi nevoia de schimbare, fie 4 factori - nevoia de
schimbare, expecţantele negative, stima de sine scăzută şi neajutorarea (Joseph, 1993). Cu toate
acestea, indiferent de numărul factorilor identificaţi, toate studiile au considerat scala ca fiind
caracterizată de o singură dimensiune responsabilă de variaţia datelor - cogniţiile automate
negative.
Cei 15 itemi constau în diverse ruminaţii asociate cu depresia; fiecare item constă într-un
singur gând automat referitor la sine. "Nu sunt bun de nimic" sau "Viitorul meu este cenuşiu"
sunt exemple de itemi respectiv de gânduri automate care sunt frecvent identificate în cadrul
tulburărilor depresive. Toţi itemii încarcă un singur factor, nefiind grupaţi pe subscale.

Administrarea probei
Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual, cât şi în grup. Se preferă
administrarea individuală de fiecare dată când acest lucru este posibil. În cazul administrării în
grup este indicat ca grupurile să nu fie mai mari de 15 persoane. Când grupul este mai mare de 15

4
persoane, numărul examinatorilor trebuie să crească, păstrându-se raportul de un examinator la
maximum 15 persoane evaluate.
La fiecare din cei 15 itemi indivizii testaţi se autoevaluează pe o scală Likert de 5 –
puncte care surprinde frecvenţa gândurilor automate negative pe care respondenţii le-au avut în
ultimele 4 săptămâni.
ATQ este o scală care se aplică fără limită de timp. Fiecare persoană evaluată poate
completa scala în ritmul său propriu, astfel încât să poată analiza itemii şi să aleagă varianta de
răspuns care i se potriveşte cel mai bine.

Cotarea probei
Fiecare din cei 15 itemi se cotează pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă niciodată iar 5
înseamnă aproape întotdeauna. Scorul total la ATQ poate fi obţinut prin sumarea scorurilor notate
la fiecare item în parte.
Scorurile pot varia între 15 şi 75. Cu cât scorul este mai mare, cu atât frecvenţa
gândurilor automate negative este mai mare.

Interpretarea rezultatelor
Rezultatele înregistrate la aplicarea experimentală a probei au avut o distribuţie normală,
care a permis construirea unui etalonului ATQ bazat bazat 5 clase normalizate. Clasele indică
nivelul la care se situează gândurile negative automate ale persoanelor examinate. Un scor ridicat
la ATQ va indica un nivel ridicat al gândurilor negative automate, iar un scor scăzut va indica un
nivel scăzut al gândurilor negative automate.
Valorile pentru 5 clase sunt exprimate procentual astfel: 6.7%, 24.2%, 38.2%, 24.2%,
6.7%. •
Etalonul probei ATQ

Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3 Clasa 4 Clasa 5

Scoruri 0-17 18-20 21-28 29-44 45-60

Semnificaţia claselor de etalon:

- Clasa 1 - nivel foarte scăzut al gândurilor automate negative; subiectul are un nivel al
gândurilor automate întâlnit la 6,7% din populaţia generală.
- Clasa 2 - nivel scăzut al gândurilor automate negative; subiectul are un nivel al
gândurilor automate întâlnit la 24,2% din populaţia generală.
- Clasa 3 - nivel mediu al gândurilor automate negative; subiectul are un nivel al
gândurilor automate negative întâlnit la 38, 2% din populaţia generală.
- Clasa 4 - nivel ridicat al gândurilor automate negative; subiectul are un nivel al
gândurilor automate negative întâlnit la 24,2% din populaţia generală.
- Clasa 5 - nivel foarte ridicat al gândurilor automate negative; subiectul are un nivel al
gândurilor automate negative întâlnit la 6,7% din populaţia generală.

Caracteristicile statistice ale probei

Fidelitatea
Fidelitatea unui test indică măsura în care toţi itemii măsoară aceeaşi variabilă, la aplicări
diferite în timp. De regulă fidelitatea unui test este exprimată pe baza consistenţei interne şi a
stabilităţii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1979).
Fidelitatea ATQ a fost estimată prin metoda consistenţei interne. Calculul consistenţei
interne s-a efectuat pe baza coeficientului Alfa Cronbach. La un eşantion de 240 de subiecţi,
valoarea Alfa Cronbach a fost de 0.92. Scorul indică o foarte bună consistenţă internă, respectiv
susţine faptul că itemii scalei evaluează acelaşi construct.
5
 Validitatea
Validitatea unui test sau a unei scale indică măsura în care toţi itemii măsoară ceea ce îşi
propun să măsoare. Implicit, validitatea vizează corectitudinea inferenţelor realizate pe baza unui
test (Messick, 1995).
Validitatea de criteriu indică măsura în care testul este un bun predictor pentru un
eşantion de comportamente viitoare. Pentru a stabili dacă un test este valid referitor la criteriu se
vor compara scorurile sale cu valorile unei variabile criteriu (Albu, 1998).
Validitatea de criteriu a scalei a fost estimată prin corelarea scorurilor obţinute de către
subiecţi la ATQ cu cele obţinute la măsurători ale afectivităţii negative, după cum indică
literatura. Datele colectate în cadrul unui studiu realizat pe populaţie românească (Moldovan,
2006) au permis determinarea măsurii în care gândurile automate se asociază cu trăiri emoţionale
negative, respectiv cu simptomatologia depresivă.
Instrumentul utilizat în acest sens a fost Inventarul de depresie Beck (Beck Depression
Inventory - BDI, Beck, Rush, Shaw, & Emery, 1979); acesta cuprinde 21 de itemi ce permit
identificarea prezenţei simptomatologiei de tip depresiv, exprimată prin emoţii, comportamente,
gânduri şi manifestări fiziologice specifice
Tabelul 1. Corelaţiile între ATQ şi BDI

Scală Eşantion Coeficient de

corelaţie
Inventarul de depresie N=248 .68*
Beck
* corelaţiile sunt semnificative la p<.05

După cum se observă în Tabelul 1 s-a obţinut o corelaţie pozitivă semnificativă între
scorurile la ATQ şi scorurile la BDI (r=.68, p<.05), ceea ce arată că nivelurile crescute ale
gândurilor automate negative se asociază cu niveluri crescute ale simptomatologiei de tip
depresiv.
Rezultatele de mai sus sunt susţinute şi de datele obţinute în cadrul unui studiu (David,
2006) la care au participat adulţi diagnosticaţi cu episod depresiv major. în cadrul acestui studiu,
scorurile au variat între 70 şi 143, având o medie de 98.76 (AS=18.42) comparativ cu studiul
prezent de validare care a avut ca şi subiecţi indivizi extraşi din populaţia generală unde scorurile
au variat între 15 şi 62, având o medie de 25.5 (AS=9.93).'
Validitatea de construct indică măsura în care se poate susţine că testul măsoară o
variabilă sau o trăsătură specifică şi vizează corectitudinea inferenţelor pe care le putem face pe
baza rezultatelor obţinute la un test (Messick, 1995).
De regulă, un test are o validitate de construct bună dacă are la bază un model bine validat
teoretic şi empiric.
Validitatea de construct a scalei a fost estimată prin corelarea scorurilor obţinute de către
subiecţi la ATQ cu cele obţinute la alte măsurători ale gândirii disfuncţionale / funcţionale
asociate cu acestea în literatură:
• Scala de atitudini disfuncţionale forma A (Dysfunctional Attitudes Scale form A - DAS,
Weissman & Beck, 1978; Weissman,1980); scala cuprinde 40 de itemi ce permit evaluarea
prezenţei atitudinilor/credinţelor disfuncţionale asociate cu simptomatologia de tip depresiv.
• Scala de stimă de sine (Rosenberg Self Esteem Scale -SS, Rosenberg, 1965); scala cuprinde
10 itemi ce reprezintă afirmaţii despre valoarea percepută a propriei persoane.
Rezultatele pun în evidenţă relaţia pozitivă dintre frecvenţa gândurilor automate negative
şi nivelul atitudinilor disfuncţionale respectiv al credinţelor iraţionale. Rezultatele
Scala de acceptare necondiţionată (Unconditional Self Acceptance - USA, Chamberlain &
6
Haaga, 2001); scala cuprinde 20 de itemi care evaluează acceptarea necondiţionată a propriei
persoane, construct definit ca şi factor cu rol protectiv în prevenţia declanşării diverselor forme
de psihopatologie. Scala de atitudini şi convingeri 2 - subscala de credinţe iraţionale (Attitudes
and Belief Scale 2 - ABS 2, DiGiuseppe, Leaf, Exner & Robin, 1988); scala cuprinde 72 de itemi
şi este un instrument valid pentru identificarea prezenţei credinţelor iraţionale şi raţionale centrale
teoriei raţional-emotive şi comportamentale.
Tabelul 2. Corelaţiile între ATQ şi celelalte măsurători utilizate pentru estimarea validităţii

Scală Eşantion Coeficient de

corelaţie
Scala de atitudini disfuncţionale N=247 .50*
forma A
Scala de stimă de sine N=245 -.55*
Scala de acceptare necondiţionată N=248 -.42*
Scala de atitudini şi convingeri 2 N=245 .40*
* corelaţiile sunt semnificative la p<.05

Totodată, tabelul indică asocierea inversă între frecvenţa gândurilor automate şi nivelul
stimei de sine respectiv gradul acceptării necondiţionate. De asemenea, din Tabelul 2 reiese
faptul că un nivel crescut al gândurilor automate negative corelează pozitiv atât cu nivelul
atitudinilor disfuncţionale (r=.50, p < .05) cât şi cu nivelul credinţelor iraţionale (r=.40, p<.05).
Corelaţii negative au fost identificate între nivelul gândurilor automate negative şi nivelul stimei
de sine (r=-.55, p<.05) respectiv gradul de acceptare necondiţionată (r=-.42, p<.05).
Rezultatele prezentate mai sus sunt consonante cu literatura de specialitate privind relaţia
dintre gândurile automate negative, gândurile disfuncţionale şi simptomatologia depresivă. Cu
toate că o serie de studii sugerează această relaţie, inclusiv rezultatele prezentate în cadrul acestui
studiu de validare, datele de care dispunem la ora actuală nu ne permit să formulăm interpretări
cauzale. Cert este faptul că nivelul gândurilor automate este asociat cu simptomatologia
depresivă, nivelul atitudinilor disfuncţionale şi al gândurilor iraţionale şi invers corelat cu nivelul
stimei de sine şi al acceptării necondiţionate.
în concluzie, datele disponibile până în acest moment sugerează faptul că ATQ are
proprietăţi psihometrice bune şi poate fi utilizat ca şi instrument de evaluare a gîndurilor
automate negative pentru populaţia non clinică.

Etalonarea probei şi structura eşantionului

Datele normative româneşti pentru ATQ sunt bazate pe răspunsurile a 245 de adulţi
extraşi din populaţia generală, dintre care 140 femei şi 105 bărbaţi. Eşantionul utilizat pentru
etalonarea ATQ a inclus subiecţi cu vârsta cuprinsă între 22 şi 64 ani, media vârstei fiind de
33.27 (AS=8.64).
În cadrul procesului de validare şi etalonare, scorurile obţinute de către indivizii extraşi
din populaţia generală au fost supuse unei analize comparative cu cele ale unui lot de 113 adulţi
diagnosticaţi cu episod depresiv major.