ELIZA: Grea povară are-o mamă de Emilia Plugaru

                        Grea povară are-o mamă.

                        Duce-n spate, nevăzute,

                        Aripi, care ne cuprinde,

                        Ne veghează orişiunde.

                        Cum îşi smulge ea aripa?

                        Oare cât de mult o doare?

                        Câte o aripă blândă,

                        Cum ne dă la fiecare?

               VLAD:    Eu îi simt mereu prezenţa,

                        Chiar şi-atunci când sunt departe.

                        Doamne, dă-i măicuţei mele,

                        Dă-i mai multă sănătate.

                        Mic sau mare, cum n-aş fi,

                        Tot la pieptul ei aş vrea

                        Să mă bucur şi să plâng.

                        Înger e măicuţa mea.

RALUCA:

Nu e ziua mamei mele… de Emilia Plugaru

Nu e ziua mamei mele,

Dar mă duc să îi vorbesc

Şi să-i zic ce mult de tot,

Cât de mult o mai iubesc.

Cu tăticul în grădină

Cinci lalele am sădit,

Astăzi pentru mama mea

Toate cinci au înflorit.

Nu e ziua mamei mele,

Însă ştiu, frumos ar fi,

Mamei să îi dăruim

Flori şi Soare-n orice zi!

TUDOR: Mamă de Emilia Plugaru

                        Când noapte e afară,

                        Când cerul e cu stele,

                        Lumina izvorăşte

                        Din ochii mamei mele.

                       Când gerul bate-n uşă

                        În casă-i cald şi-i bine,

                        Doar sufletu-i fierbinte

                        Căldura casei ţine.

                         O teamă, o durere

                        Uşor se risipeşte

                        Când mama e alături,

                        Când mama ne zâmbeşte.

                         Din inima ei blândă

                        Ca dintr-o pâine mare

                        Împarte, dăruieşte

                        Cu drag la fiecare.

                         Atât de răbdătoare,

                        Din mii şi mii de fire,

                        Ne ţese-un drum prin viaţă,

                        Un drum numit – iubire.

                         Mereu neobosită,

                        Uitând mereu de sine,

                        Cu dor şi cu durere

                        Spre noi aleargă, vine…

IOANA:

Mama e doar una de Emilia Plugaru

                        Am o singură mămică.

                        Cum pe cer una e Luna,

                        Cum e soarele doar unul

                        Tot aşa şi mama-i una.

                        E frumoasă şi e blândă,

                        E-înţeleaptă şi cuminte,

                        Şi să-i spun cât mi-e de dragă

                        Nu găsesc mereu cuvinte.

M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine,
Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine…
M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă,
Dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu mai vin pe-acasă…

Nu, zic, mamă, nu mi-e dor, poate-un pic mi-e dor de tine…
Dar în rest, la ce să vin? cine mă așteaptă, cine?
Așa e… a răspuns mama, pe la noi a nins prin sat,
Ce frumos astăzi zăpada peste case s-a-nșirat…

Și am plâns, căci de zăpadă și de iarnă-mi este dor,

Dar oricum, chiar și așa, amintirile mă dor.
– Nu vin, mamă, pe la voi, stă gunoiul după ușă,
Iar când vreți să faceți focul, vă mânjiți toți de cenușă
.
Apă nu aveți prin case și fântânele-s secate,
Altfel lumea azi trăiește și așa nu se mai poate…
Mama, tristă, a șoptit: Fă cum știi și fă cum poți,
Dar oricum, mi-e dor de tine și mi-e dor, și de nepoți…

– Lasă, mamă, trece dorul, poate-n vară voi veni,

Când o fi iarbă pe luncă, când bujorul va-nflori…
Nu fi tristă și mai sună, dacă vrei și eu te sun,
Ți-am trimis bani și mâncare… e cadoul de Crăciun.

– Hai, la revedere, mamă…a zis mama și-a închis,

Parcă-o văd cum, în cămară, plânge-n hohot, știu precis.
Are lângă ea un câine și mai are și-un motan,
Îi iubește și toți trei fac Crăciunul an de an…

O fi poate-o săptămână de când mama nu-a sunat,

Mi-e în grijă, ce e oare? Și-am pornit la drum, spre sat.
Avioane, gări și trenuri, îmbulzeală, drumu-i greu,
După-atâta stres și lacrimi am ajuns… în satul meu.

Parcă nici nu-mi vine-a crede, ninge lin, drumu-i pustiu,

Totu-i alb, foșnește neaua, mică iar aș vrea să fiu…
Am strigat de pe la poartă: Mamă, ce s-a întâmplat?
A ieșit mama în ușă: Telefonul s-a stricat…

Două săptămâni cu mama, am uitat de țări străine,

Sunt din nou copilă mică, râdem, plângem și ni-e bine….
De cineva m-ar intreba vreodata
Ce-nseamna mama pe acest pamant
I-as spune ca a mea e minunata
Si o iubesc , si-o voi iubi oricand

I-as explica ca mama-i stropul dulce

E mierea faurita de pe tort
E cantecul frumos ce iti aduce
Iubirea calda ce si eu o port

O port in inima si-n clipe grele

Imi foloseste dandu-mi ajutor
Mamica este carja vietii mele
Si-o voi pastra cu cel mai mare spor

Mamica draga , astazi , pentru tine

Nu am avere ca sa-ti daruiesc
Doar ce-i mai bun .. primeste de la mine
Un cald , maret si dulce : TE IUBESC
MIHAI: SUNT BINE  MAMĂ

Aud şi-acum că te mai rogi şi te mai temi

De neştiutul care-mi dă târcoale

Dar, azi îţi spun să nu mai gemi

Că m-ai crescut la Dumnezeu în poale.

Încă mai simt cum tremuri netihnită

Cum ţi se pare că auzi, că vezi,

Dar vreau să ştii că astăzi, troienită,

Eşti numai tu sub tâmple de zăpezi.

Opreşte-te din întrebări şi freamăt,

Am mai crescut şi merg aşa cum ştii

Am înţeles al nopţii tale geamăt

Îmi luminezi prin codrii frunţii argintii.

ALICE :Tu eşti mereu cu mine la răscruce,

Tu îmi deschizi şi poartă şi cărări

Dar lasă pleoapele să se usuce;

M-ai învăţat să merg printre chemări.

Aşează-te măcar în gând o clipă

Şi lasă lacrima să limpezească-n zare

Să vezi cum  am sub propria-mi aripă

Cărarea ce-ai visat în ceasul de născare.

Îţi spun că Dumnezeu e lângă mine

Aşa cum L-ai rugat  demult, demult,

Iar azi Îl rog să-ţi fie ne-ndrăznit de bine,

Ca binele din cer de neoprit tumult.

 
MENIRE

Pe tine Dumnezeu te cheamă

Să fii mai mult decât un bulgăre  de mamă

Tu eşti un soi de drum prin univers

Cu văi de nemişcate stele

Ca o planetă într-un singur vers.

Tu ştii chemarea  spre senin

Cum ştiu luceferii să ardă pe deplin

Tu străluceşti în nopţi de humă

Cât poarta unei galaxii

De parcă eşti a bunătăţii sumă.

Femeie, tu, aduni în tine zarea

Cu dimineţile, cu neumbrită înserarea

Şi cerni prin lanuri de tăceri

Refrenul  vieţii ca un leac

La ţărm de ne-nţelese adieri.

Eşti un liman al neschimbării

Eşti încă visul ce răspunde căutării

Priveşte cum  de la-nceput

Eşti tot o coastă şi-un întreg

Ca vasul dintr-o lacrimă de lut.

Dacă-ai uitat ce eşti vreo clipă

Dacă te stingi necumpănit în vreo risipă

Întoarce-te la Cel ce te-a zidit

Alege să fi tu din planul Lui

Şi tu şi universul tău veţi fi de neumbrit.

MAMĂ  MEREU

Mereu  au fost mâinile tale mai calde, mai vecine

Şi pâinea ce frămânţi a fost mai dulce mamă

Din ochii tăi trudiţi în nopţile  departe şi străine

A curs fără oprit lumina cea  fără de seamă.

Întotdeauna tu  ai spus mai mult în lacrimi şi tăceri

Ca jarul din apusuri ce-nvăluie  miresmele din lunci

În mâinile firave au stat mereu, mereu, puteri

Ce-au împlinit ascunse  visarea unor prunci.

Şi versul tău a fost ca o cerească rugăciune

Când nu ştiam de ce  şi pentru cine te plecai

Şi m-ai lăsat  să trec lipsit de orice-amărăciune

De ca şi cum m-aş fi născut mai mult în rai.

Ca nimeni altul mi-ai citit neîndrăznitul de pe buze

Şi-ai auzit oceanele din gând cum răscoleau

Tu ai ştiut să-mi fii metafora dintâi cu tot cu muze

Ca un poem pe care alţii poate nu-l ştiau.

Te-a zugrăvit Maestrul ca pe un tablou cuminte

Cu uliţi, cu pădure fermecată şi cu lună

În care tot aud un cântec de deasupra de cuvinte

Şi unde nu-s amurguri care să-mi  apună.

Din mâna Lui, tu, ca un bulgăre de taină

Aduci la viaţă rostul  încă nefiinţei

Şi dai împărăţiei de lumină pământească haină

De parcă ai ciopli un chip credinţei.

Ne-ar fi departe şi  anevoie înţelesul poate

Şi Dumnezeu ne-ar fi străin cât nu vom şti

De nu ne-ai fi iubit  mai sus de lucrurile toate

De nu erai, nici noi vreodată nu am fi.

DARIA: Mi-e dor de tine mama - Grigore Vieru

Sub stele trece apa

Cu lacrima de-o sama,

Mi-e dor de-a ta privire,

Mi-e dor de tine, mama.

Maicuta mea: gradina

Cu flori, cu nuci si mere,

A ochilor lumina,

Vazduhul gurii mele!

Maicuto, tu: vecie,

Nemuritoare carte
De dor si omenie

Si cantec fara moarte!

Vant hulpav pom cuprinde

Si frunza o destrama.

Mi-e dor de-a tale brate,

Mi-e dor de tine, mama.

Tot casca leul iernii

Cu vifore in coama.

Mi-e dor de vorba-ti calda,

Mi-e dor de tine, mama.

O stea mi-atinge fata

Ori poate-a ta naframa.

Sunt alb, batran aproape,

Mi-e dor de tine, mama.

***

 Mama

Vasile Militaru

A venit aseara mama, din satucu-i de departe,

Sa mai vada pe fecioru-i, astazi “domn cu multa carte”!

A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;

Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;

Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,

Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.

Inauntrul casei mele, -'cata bruma-am adunat,

Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:

Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,

Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.

Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,

Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,

Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua…

-”Mi-era dor de tine, maica…Ti-am adus vreo zece oua,

Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute…”

Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:

-”Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrume

Sa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!

Caierul mi-i pe sfirsite… maine poate-si curma firul

Si-ntre patru blani de scinduri sa ma cheme cimitirul…

Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,

Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta…

Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasa

Si sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:

Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;

Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;

Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre piraie;

Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,

Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,

Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume…

Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satul

Cum imi vine ca-n toti anii, la casuta mea baiatul

Si-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,

S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!…

A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,

Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele.

***
  Multumesc, iubita mama

Vadim Tudor

Multumesc, iubita mama,

Steaua mea din zori de zi!

Fara tine imi este teama

Ca planeta s-ar raci.

Te-am secatuit de vlaga,

M-ai crescut, m-ai inflorit.

Pentru tine, mama draga,

Soarele e-n asfintit.

Mama frumoasa, primul meu rai,

Fa o minune, te rog, mai stai!

Dulce lumina, ram de maslin,

Inca nu-i vremea, mai stai putin!

Lege tainica a firii,

Nu pleca fara sa-mi lasi

Zacamintele iubirii,

Mama, suflet urias,

Si secretul nemuririi,

Mama, suflet urias!

Multumesc, iubita mama,

Iubita mama, iubita mama...

***

 Chipul tau, mama

Grigore Vieru

Chipul tau, mama,

Ca o mie
De privighetori ranite,

Ochii tai

In care s-au intamplat

Toate

Cate se pot intampla

Pe lume!

Lacrima ta:

Diamant ce taie-n doua

Oglinda zilei.

Nedespartita de cer

Ca apa de uscat,

Locuiesti o casa

Cu doua ferestre:

Una ce da spre viata,

Alta cu fata spre moarte,

La fel de limpezi amandoua.

O, mama,

Spre mine mainile-ti intinde:

Spre cel

Care cu dor te-asteapta,

Si tie apropiindu-ma,

Apropie-ma linistii ce esti.

Acum si-ntotdeauna.

***

 O, mama...

Mihai Eminescu

O, mama, dulce mama, din negura de vremi

Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;

Deasupra criptei negre a sfantului mormant

Se scutura salcamii de toamna si de vant,

Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau...

Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi;

Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi,

La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,

Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;

Simti-o-voi o data umbrind mormantul meu...

Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar daca impreuna va fi ca sa murim,

Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,

Mormantul sa ni-l sape la margine de rau,

Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;

De-a pururea aproape vei fi de sanul meu...

Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu.

***

 Mama

Alexei Mateevici

Te-am zamislit eu cu iubire,

Cu drag in mine te-am purtat

Si de la Domnul fericire

Eu cu plansoare ti-am rugat.

Sub inima tremuratoare

Pazit-am micul copilas,

Si dragostea mea arzatoare

Ti-a fost de straja si salas.

Soptit-am rugaciuni smerite

Si cu plansoare m-am rugat,

Sa-ti fie zilele scutite

De nenoroc si de pacat.

Si-ai fost cu firea parinteasca,

Cu duhul parintesc senin,

Cu-ntelepciunea ta fireasca

Copil cuminte si blajin.

Si cand in floarea tineretii

Venit-a vestea razboirii,

Tu jertfa sfanta a vietii

Ti-ai dat-o cetelor ostirii.

Si-n batalia cea aprinsa

Sarit-ai plin de vitejie

La moarte, ca la stea nestinsa,

Ai nazuit cu bucurie.

Acum la vatra ta strabuna

Incet eu numele-ti soptesc,

Din lacrimi ti-mpletesc cununa,

Dar moartea ti-o blagoslovesc.

***

 Mama

George Cosbuc

In vaduri ape repezi curg

Si vuiet dau In cale,

Iar plopi in umedul amurg

Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc

Carari ce duc la moara -

Acolo, mama, te zaresc

Pe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci. Pe vatra veche ard,

Pocnind din vreme-n vreme,

Trei vreascuri rupte dintr-un gard.

Iar flacara lor geme:

Clipeste-abia din cand In cand

Cu stingerea-n bataie,

Lumini cu umbre-amestecand

Prin colturi de odaie.

Cu tine doua fete stau

Si torc in rand cu tine;

Sunt Inca mici si tata n-au

Si George nu mai vine.

Un basm cu pajuri si cu zmei

Incepe-acum o fata,

Tu taci s-asculti povestea ei

Si stai Ingandurata.

Si firul tau se rupe des,

Caci ganduri te framanta.

Spui soapte fara de-nteles,

Si ochii tai stau tanta.

Scapi fusul jos; nimic nu zici

Cand fusul se desfira...

Te uiti la el si nu-l ridici,

Si fetele se mira.

...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!

La geam tu sari deodata,

Prin noapte-afara lung privesti -

- "Ce vezi?I Intreab-o fata.

- "Nimic... Mi s-a parut asa!

Si jalea te rapune,

Si fiecare vorba-a ta

E plans de-ngropaciune.

Intr-un tarziu, neridicand

De jos a ta privire:

- "Eu simt ca voi muri-n curand,

Ca nu-mi mai sunt In fire...

Mai stiu si eu la ce gandeam?

Aveti si voi un frate...

Mi s-a parut c-aud la geam

Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,

As mai trai o viata.

E dus, si voi muri dorind

Sa-l vad o data-n fata.

Asa vrea poate Dumnezeu,

Asa mi-e datul sortii,

Sa n-am eu pe baiatul meu

La cap, In ceasul mortii!

Afara-i vant si e-nnorat,

Si noaptea e tarzie;

Copilele ti s-au culcat -

Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plangand:

E dus si nu mai vine!

S-adormi tarziu cu mine-n gand

Ca sa visezi de mine!

***

 Scrisoare mamei

Nicolae Labis

In muntii nostri astazi zapezile torc lenes,

Izvoarele ingheata in clinchete subtiri,

Si caprele de munte nervoase prin poiene-si

Urmeaza-n taina calea iernaticei iubiri.

Cred ca pe masa vinul asteapta-n adormire –

E vinul ros din care pe-atunci n-ai vrut sa-mi dai,

In vremurile-acelea sapate-n amintire

C-o mama grijulie si-un baietel balai.

Oh, lumea cenusie cum se spargea deodata

Si navalea intr-insa al datinei popor! –

Stralucitoare capre cu lana colorata

Si tobosari de basme saltand intr-un picior.

Si feti-frumosi cu stele de-oglinzi din talpi in crestet,

Si draci blajini, tot focul punandu-si-l in joc,

Si ursul cu dairaua purtand cojocul vested,

Si dorul de padure purtandu-l in cojoc.

Sau clopoteii molcomi cernuti pe-ntreaga vale,

Care-aduceau colinde la noi in lung convoi,

Cand ascultam la geamuri si palma dumitale

Imi mangaia obrajii imbujorati si moi.

Azi e la fel, si vinul asteapta-n adormire;

M-astepti cu vinul rosu, voioasa sa mi-l dai,

Dar sunt acum departe, privind in amintire

O mama grijulie si-un baietel balai.

***

ANDREI:

Mama - Nicolae Labis

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune

Un om ce de pe-acasa a venit

Cum c-a-nflorit la noi malinul

Si c-ai albit, mamuca, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.

Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti,

Cand din scrisori eu vad precum matale

Din zi in zi mereu intineresti.